Pentru că iubesc să trăiesc.

[Vero]

Snow ^^ Merci ca m-ai anuntat ^^. Ce ma bucur xD. A fost un capitol splendid ca celelalte de altfel. xD. Presimt ca ceva o sa se intample cu Claire. Si stiu ca o sa fie asa. Descrierea a fost frumoasa chiar nu am ce zice la ea, naratiunea la fel de minunata ca si descrierea, actiunea nu a fost nici pe departe grabita si dialogul nu a fost sec ceea ce imi place. Greseli de tastare nu am vazut deci e bine. Ce as mai putea spune? Astept capitolul urmator sh nu uita sa ma anunti cand il pui. Buh bye! :*

[Kayla.]

Wtf, asa am ramas cand am citit capitolul! De ce vrei ca, Claire sa sufere? Sper sa nu se intample ceva rau cu ea, ca altfel, tu si cu mine vom avea o ''mica'' discutie :-L. Asa, lungimea capitolului mi-a placut, a fost lung, deci am avut ce citi din fericire. Asezarea a fost buna si paragrafele delimitate corect. Nu am vazut nici un fel de greseala, doar ca ai pus ''ă'' de doua ori, unde nu trebuia. In fine, nu e asa grav. Actiunea nu a fost grabita, dialogul mi-a placut, nu a fost sec, descrierea buna, iar naratiunea si ea buna. Sper ca Jake sa nu ii faca nimic Clairei, ca altfel il spanzur de bec.*laugh* Shane a innebunit cumva, de ce naiba nu s-a dus dupa Claire?! Sau a luat ceva si nu mai judeca bine... Anyway, bafta cu next!
Zbyee!!!*Hugs*

[SnowFlake.]

Capitolul nouă - De ce sunt aşa de slabă?

Eram aşa de fericită că în sfârşit o văzusem pe Mihaela şi chiar dacă aveam nevoie de ea nu am început să îi povestesc necazurile mele. Cred că are şi ea destule. Oare ce a fost în capul ei când s-a aruncat de la etaj? Pot băga mâna în foc că este vina lui Jake, dar eu ce pot face? Sunt inutilă aici. Unicul lucru cu care mă pot descurca este să-mi mişc picioarele frumoase de fotomodel până la magazin şi înapoi cu o cafea în mână. Patetic!
Simţeam că mă urmăreşte cineva, iar simţul meu niciodată nu dă greş. Sper!
M-am întors, din reflex, pentru a vedea dacă este cineva în spatele meu. Da, de parcă s-ar arăta aşa cu una cu două şi mi-ar face şi cu mâna. Ar fi stupid să mă mai şi strige pe nume şi să spună: " Aici sunt! "
Exact cum mă aşteptam, nu era nimeni acolo. Cu siguranţă se ascunde pe undeva. Trebuie doar să am răbdare sigur se va arăta el sau ea, depinde ce o fi. Am vrut să-mi continui drumul, dar nu prea am putut, pentru că o matahală stătea în faţa mea, iar eu m-am cam ciocnit de ea.

Când am ridicat privirea mi-am dat seama că acea " matahală " era Jake. Ce caută el aici?
Se pare că răspunsurile vin mai ceva ca pâinea caldă, atunci când le aştepţi.
- Ştii, frumoaso.. Nu o pot avea pe Mihaela, din câte am observat, iar dacă eu nu o am pe ea, tu vei sfârşi moartă. Simplu că bună ziua nu?
Moartă?! Cum adică moartă? Ce avea de gând să facă?
- Mă ajuţi sau mori. E alegerea ta, doar a ta. Dar să fie clar, orice ai alege tu şi numai tu, suporţi consecinţele.
- De ce o vrei pe Mihaela? altceva nu ştiam ce să întreb şi aveam nevoie de multe răspunsuri, dar le aşteptam rândul.
Un râs înfundat s-a auzit. Chiar nu vedeam ce poate fi aşa de amuzant.
- Vreau să-ţi fac ţie rău prin intermediul ei. Vezi tu, asta s-a întâmplat când Daniel a murit. Nu trebuia să-l omori, scumpo! Chiar nu trebuia să faci asta.
- Nu ea l-a omorât, Jake şi tu ştii bine asta! s-a auzit o voce din spatele meu. Aş fi vrut să o iau la fugă, dar mi-am dat seama că este Charles exact la timp.
- Staţi puţin! Ce treabă are Daniel în toată povestea asta? Charles, îmi explici şi mie? Chiar nu vreau să mor proastă!

Nu cred că era cea mai bună alegere să ridic tonul, dar nu mă mai puteam controla. Starea de nervozitate se intensifica cu cât Jake spunea pure prostii.
- Păi ... Jake este prieten cu Daniel, iar el crede că tu l-ai omorât, deşi eu ştiu că nu este aşa. Mama ta a făcut asta şi ea este moartă pentru că Daniel a călcat-o cu maşina. Ştim totul despre tine, Claire, dar stai liniştită nu-ţi vom face rău.
- Frăţioare, vorbeşte în numele tău!
Şi zicând asta, Jake m-a apucat de mâini şi mi le-a strâns. Era prea puternic, acum chiar nu mai aveam nici o scăpare, decât dacă Charles m-ar ajuta. " Este fratele lui! De ce te-ar ajuta pe tine?"
Îmi urăsc vocea interioară, nu mă ajută deloc să mă calmez. Ba din contra. Brusc mi-am amintit de visul pe care l-am avut. Casa acea ciudată, luna întunecată, Jake spunând ceva de Key. Trebuia să aflu ce s-a întâmplat.
- Jake visul acela a fost real? mi-am auzit vocea puternică, impasibilă. Nu puteam să cred că încă eram calmă.
- Foarte real. Şi dacă te întrebi dacă Key al tău este mort, află că trăieşte. Eu am creat acel accident! De ce crezi că nu i-ai mai văzut trupul? Uite ce e. Nu mai vreau să ascund anumite lucruri de tine. Dacă tot ne vom juca, să jucăm corect. Sunt un vampir, dragă. Ştii şi tu ce înseamnă asta şi cu siguranţă nu credeai că există. Am un dar special, pot face ca unele lucruri să apară acolo unde vreau eu şi deasemenea pot intra în visele oamenilor, dar partea asta o ştii deja.

Asta era prea mult. Simt că mă voi prăbuşi, dar nu pot face asta. Trebuie să încerc să fac ceva să scap de aici. Nu pot accepta prezenţa vampirilor, nu cred în aşa ceva! Cu necromanţii îmi e de ajuns. De ce adevărul doare? De ce nu pot rămâne aşa indiferentă şi gata? Emotivitatea mă omoară, la propriu. Îmi detest propriile sentimente, iar acum că ştiu despre iubirea mea trebuia să fiu puternică. Mult mai puternică decât înainte.
- Tu o să vii cu mine, Claire. Iar tu Charles pleacă!
Nu aveam de gând să merg nicăieri cu acest psihopat. Am încercat să scap şi pentru câteva momente am reuşit, dar m-a prins din nou.
- Charles ajută-mă!
Eram disperată, chiar nu mai ştiam ce să fac. Metodele extreme sunt cele mai potrivite în anumite cazuri. Mă iubea. Charles chiar mă iubea. Se vedea asta în ochii lui şi prin gestul lui nobil, adică a sărit să mă ajute, a demonstrat-o.
- Tu chiar eşti menit să mă calci pe nervi, nu? l-a întrebat Jake înfigându-i cuţitul în burtă. Sângele curgea şiroaie, iar Charles gemea de durere. Nu puteam face nimic, din nou. Mă urăsc! Nu aveţi idee cât de mult mă detest. Trebuia să fug, acum aveam ocazia. Cu lacrimi în ochi, i-am făcut cu mâna şi i-am spus un ' mulţumesc ' printre buze.

Vântul îmi era inamic astăzi. Totul mergea prost, chiar totul. Bătea în direcţia nepotrivită şi mă încetinea. Nu mai suport! Durerea e prea mare, dar şi speranţa e la fel.
Speranţa că-l voi revedea pe Key şi speranţa că Charles va rezista şi va trăi. Trebuia să trăiască! Vina era a mea si atunci chiar că nu aş fi suportat şi m-aş fi dus direct la spitalul de nebuni!

- Lecţia numărul unu. Nu te pune cu cei mai puternici.
Ăsta a fost ultimul lucru pe care l-am mai auzit, pentru că Jake mi-a dat un pumn. Impactul a fost dureros şi mi-am pierdut conştiinţa. Se pare că fuga mea a fost în zadar.

[DeDal N.]

Uhm...

Cu lacrimi în ochi, i-am făcut cu mâna şi i-am spus un ' mulţumesc ' printre buze.

Adica si-a luat ramas bun? De la el? Moare? Pffff... nu asistam la nasteri numai la intamplari in care mor oameni, zau asa, fata, inveseleste putin fic-ul asta. Chiar e nevoie de asta ori va trebui sa fie o sectiune noua de proza unde numai jelim mortii si pe cei vi ce vor pleca si ei curand. Si in legatura cu Key...traieste, ai? Frate, pe langa acest shock mai aflam ca si baietelul asta e vampir. Alte intrebari. O transforma pe Claire? Key e acum vampir? Ce se intampla in continuare?
Ne zici tu, ne? Hai ca te astept cu next-ul. Presimt ca o sa vina azi.
Buh Bye !!!

[Vero]

Nu sunt prima :((. Cum se poate asa ceva? Eu voiam sa fiu prima :-w. Asa sa revenim. Mi-a placut capitolul si chiar m-a bufnit rasul la unele paragrafe *laughs*. Jake vampir? O_O Interesaaant chiar foarte interesant. Descrierea mi-a placut a fost in cantitati normale, nici prea putina nici prea multa deci e bine. Naratiunea a fost la fel de frumoasa ca si descrierea. Actiunea nu a fost grabita si dialogul nu a fost sec ceea ce e bine. Greseli de tastare nu am vazut deci e bine. Esti atentaaa bravoo. Ah ce nenorocit e Jake :-l Ce l-as omori. Imi dai voie?:D So, fara alte adaugari, astept nextu si nu uita sa ma anunti cand il pui. Desi stiu ca o vei face...sper... Buh bye! :*

[Kayla.]

Mi-a placut si acest capitol, mult, iar unele faze chiar m-au amuzat. Wtf, stop cadru... Jake? Vampir? Cum se poate asa ceva? Key? Traieste? Nu ma asteptam la asta, pe bune de ma asteptam. Anyway, chiar e interesant, vad ca situatia incepe sa se complice. Sper ca Charles sa nu moara, ca de moare, tu nu vrei sa stii ce te asteapta :-L... Actiunea nu a fost grabita, naratiunea si ea buna, descrierea la fel, dialogul nu a fost sec, nu am vazut greseli de nici un fel ceea ce e bine. So, eu iti spun multa bafta si sa pui next, fiindca m-ai facut foarte curioasa! Zbyee!*Hugs*

[Lanna]

Nu am mai comantata de mult, stiu. Sorry! Am si eu problemele mele si ficurile melepe care doar duminica le pot scrie. Asa ca te rog sa ma ierti.
Dar sa revin la fic. A fost foarte frumos, mi-a placut foarte mult si cum? Jake e vampir? La asta chiar nu ma asteptam.
Unde l-ai lasat pe saracul Key? Adu-l inapoi cat mai repede si scapa cumva de Jake vampirul enervant.
Actiunea - foarte buna.
Descrierea - fara comentarii
Dialogul - acceptabil.
Cam atat. Debea astept urmatorul capitol. Nu ne lasa prea mult sa fierbem.

[Addeh]

Ohh, ce tarziu ajung pe aici. Imi cer scuze, mii de scuze!! :((
Si acum sa revin la lucuri mai importante. :-w Nu pot sa cred cat de idiot este Jake! El chiar nu are scrupule ?! Pff, frate, ce tot spun ?! N-are deloc. [ - (
Si Claire e prinsa in toata treaba asta, mai intai cu Daniel [ Auzi si tu, amici.. ], acum cu accidentul lui Key.. Ohh, Key, revin-o!! :[[
Si saracul Charles.. Oh, Jesus! Cate nenorociri. Sys, tu ne captivezi pe toti! :* Succes si cu nextul! * huuug * >:D<

[SnowFlake.]

Capitolul zece - Speranţa a devenit realitate

Am deschis ochii, chiar dacă îmi era frică să descopăr unde sunt. Din fericire, pentru mine, era întuneric şi nu se vedea aproape nimic clar. Pentru prima dată mă bucurăm de asta şi da ştiu bucuria mea este una stupidă, patetică, ridicolă, dar credeţi-mă nu-mi stă mintea la ce e bine şi ce nu.
M-am ridicat de la sol şi am încercat să mă stabilizez. Nu credeam că voi reuşi în urma contactului violent cu pumnul, din urmă cu ... nici măcar nu ştiu cât timp am fost inconştientă. Minunat!
Am început să merg prin încăpere şi am trecut pe lângă o fereastră, observând că luna are o culoare stranie în această seară. Un sentiment de frică mi-a străbătut corpul, dar nu am vrut să mă las intimidată aşa de repede, aşa că am tras adânc aer în piept şi mi-am continuat aşa-zisa expediţie.
În doar câteva secunde eram pe jos, mă împiedicasem de ceva şi am simţit acel lichid roşu cum se prelinge pe mâna mea. Stomacul îmi juca feste şi asta doar din vina mirosului. Sincer, nu-mi pot imagina gustul pe care îl are, dar de la orele de biologie pe care încă mi le mai aduc aminte vag, ştiu că este sărat. În sfârşit mi-am dat seama că mă aflu prinsă în propriul coşmar, dar de această dată era real. Visul din avion se repeta acum în realitate şi asta este încă un motiv pentru care ar trebui să-l cred pe nebunul de Jake atunci când vorbeşte.
Am auzit un geamăt de durere şi mi-am învârtit privirea disperată prin cameră, dar degeaba! Se pare că se aude de la etaj. Cu paşi repezi am urcat pe acele scări, care apropo scârţâiau de mama focului şi-mi afectau auzul.

Când l-am văzut legat aşa, am ţipat cât de tare am putut şi lacrimi de bucurie au început să curgă din ochii mei căprui.
- Key! am reuşit să spun într-un final.
L-am dezlegat şi l-am îmbrăţişat. Îmi fusese atât de dor de el, încât totul părea un vis. Eram din nou cu persoana iubită, îl atingeam, îl simţeam alături de mine şi sinceră să fiu îl iubeam mai mult decât înainte. Cred că faptul că a fost " mort " pentru mine câteva luni bune, a făcut să mi se intensifice sentimentele şi nu regret. Acum mai mult că oricând trebuia să-l păstrez cât de bine pot. M-a privit în ochii şi m-a sărutat părinteşte pe frunte. Chiar dacă mă aşteptam la un altfel de sărut, nu e timpul pentru protestat. Vom avea noi timp şi de asta. Acum revenind la realitate, trebuia să ieşim de aici, din casa asta stranie. Nu mai puteam să stau nici un minut în plus. Îmi era mai mult decât suficient să ştiu unde îşi aduce vampirul victimele.
- Trebuie să plecăm de aici cât de repede putem, am spus eu.
- Ştiu, iubire! Dar totuşi stai puţin.
Să stau puţin?! Dar nu cred că ar trebui să-l judec, nu ştiam ce vroia să facă. A luat un scaun în mâini şi a început să dea cu el de pereţi. Mi se părea ciudat acest gest, dar nu am spus nimic. Nu cred că dacă i-a fi spus să înceteze, ar fi făcut-o, deci chiar nu avea rost să protestez.
- Gata. Acum am terminat şi scuză-mă, dar îmi trebuia această armă.
Am zâmbit dându-mi seama la ce se referă şi totuşi nu aveam încredere în el. Nu ştiam dacă mai avea forţă aşa că am decis să fac eu pe eroina şi să-i iau acel băţ sau picior de scaun sau cum o fi.

Am preluat iniţiativa şi am început să mergem în şir indian. Când ajunsesem atât de aproape de a ieşi din casă, Jake şi-a făcut apariţia. Am vrut să ţip, dar ceva din interior m-a împiedicat. Era mult mai bine aşa.
Am ascuns " ţepuşa " la spate. Dacă o vedea avea să iasă mult mai urât.
- Unde credeţi că mergeţi? a întrebat el pe un ton ironic şi foarte ridicat.
Nu ştiam ce să-i răspund. M-am uitat la Key şi i-am dat de veste că aveam să îmi întroduc în scenă şantajul sentimental.
- Încercam să-l fac să plece de aici ca să pot rămâne cu tine, Jake. Mi-am dat seama cât de mult te iubesc şi el nu mă mai vrea.
Cu lacrimi în ochi, m-am îndreptat spre el şi l-am îmbrăţişat. Îmi repugnă să stau aşa de aproape de el, dar trebuie să-mi joc rolul.
- Aşa, deci .. Key nu mai e băiat cuminte.

Am început să plâng şi mai tare. Ar trebui să fac nişte cursuri de actorie, nu mi-ar strica şi aşa mă pricep destul de bine la asta. Nu de alta, dar chiar l-am păcălit, sau aşa cred. Mă strângea în braţe la rândul lui şi m-am gândit că atunci era momentul. Aveam ţepuşa pregătită. Era doar la câţiva centimetri de inima lui şi dacă era cu adevărat vampir avea să se prăbuşească.
- Jake, tu m-ai făcut să simt asta pentru tine. Iar acum o să plăteşti.

Şi zicând astea, i-am înfipt cât de adânc am putut lemnul în inimă. Se simţea foarte ciudat, probabil că i-am atins coastele, dar sunt sigură că am ajuns la inimă. S-a prăbuşit la pământ cu o uimire uriaşa pe chip. Tocmai aflasem că există vampiri, dar de aici şi până la a omorî unul e cale lungă. Totuşi am făcut-o! Nu pot descrie ce am simţit în acel moment. Compasiune, frustare, nelinişte şi multe altele se revărsau acum în mine. Am privit pentru ultima oară în urmă.
- Şi nu mai făcut să simt iubire, ci scârbă! am adăugat în final şi am început să fug spre ieşire cu Key în spatele meu.
M-am oprit brusc şi am scrutat cu o privire împrejurimile. Am oftat.
- Mirific! Un labirint.

[Mdn.]

Ulalala. :> Ce capitol interesant.
Atât de mult mă bucur să aflu că Key al meu trăieşte şi este bine. <3
Scuzele mele că nu m-am prezentat şi la celălalt capitol, da' l-am citit. Pe cuvânt ce cititor.
Ah, sper că Jake a murit întradevăr, iar cei doi să scape cu bine. Mda, minunat. : )) Un... labirint ? Asta mai lipsea. Ei, să vedem acum cum vor ieşi. Oh, ştiu că ai foarte multe pe cap, dar să aduci next-ul cât de repede poţi. ;;] Also, Shane şi Mihaela ? Ce mai fac ? * ce întrebare * : ))
Dar Charles ? * aşteptă 1 minut până verific în capitolul trecut * Gata. Ah, a murit ? Cam asta am înţeles eu. Dacă nu atunci...nimic. Numai să nu intervină între Key şi Claire, că-i bag trompfu-n nas.[-(
Anw, baftă ! *hugs*