Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Our Game

#71
Hy^^
Prima data vreau sa spun ca imi pare rau ca nu am pus comm la capitolul trecut :(
Mi-a placut foarte mult si avem o banuiala ca Doamna Han e mama lui Yunho,dar nu eram foarte convinsa pentru ca Yunho e Jung iar ea e Han ^^

Capitolul acesta e grozav,in sfarsit ai pus o scena de care asteptam cu totii de mult timp :D

"o logodnică nu prea amabilă (ha! idioată, slăbănoagă şi obsedată de primul loc)"
-Woow Jae,dar ce rau esti :))
Ador asta.La fel gandesc si eu,ai mare dreptate Jae^^

Pacat ca Yunho inca nu e la spital cu el :(
Am o vaga impresie ca intalnirea aceea de familie e legata de despartirea de Seulgi.
Sper ca Yunho o sa apara langa Jae cand o sa se trezeasca,cu siguranta va fi fericit daca va fi langa el ^^

Abia astept capitolul urmator :)

:bye:
[center][Imagine: 4501958357_5eb3134a1d.jpg][/center]
[center][Imagine: 2a7d3ih.jpg][/center]



#72
Heei!>:D< Scuze de intarziere.:">
Capitolul a foas asa perfect:x mi-a placut enorm scena yaoi, desi trebuia sa fie reala nu doar un "vis umed".:-w Cum de a putut Yunho sa stea atata timp la distanta de Jaejoong, si mai ales cum de s-a putut invers?!:-o
Ce urat din partea prietenilor lui Jae, sa nu fie prezenti la un asa important eveniment pentru el, ahh ce urat![-(
Multa bafta in continuare si nu uita sa ma anunti cand postezi iar, te rog!;;) Si nu uita ceea ce astept eu!;))

*hugzz!*

#73
Hello, there! În primul rând îmi cer mii de scuze pentru ca postez atât de târziu, am fost o proasta si jumatate, nu am rezolvat nimic tot weekendul cum am vrut si nici nu am fost terminata capitolul. Deasmenea ca sa fie ... ok, m-am revansat, capitolul are o lungmin de 11 pagini siii 7.499 de cuvinte ;3 me is proud ok.
Vreau sa va cer sa nu ma înjurati pentru acest capitol, ok :))) Are de toate, fluff, smut[sex], drama alea alea. Sper totusi sa nu va dezamagesc si sa vi se para plicitistor capitolul.
Tin sa va spun ca e din perspectiva lui Yunho si nu a lui Jaejoong, urmatorul o sa fie din pov-ul lui, sper sa nu va deranjeze acest schimb de pov-uri pe care-l fac, vreau sa mentin un fel de echilibru între sentimentele si actiunile personajelor în ochii vostrii, sa observati defapt cum se comporta amândoi în situatiile pe care le petrec împreuna, nu sa aveti doar o parte a povestei, ce a lui Jaejoong, neştiind ce reactii are Yunho la cele întâmplate. ;3 Aşa să vă fie mai uşor să înţelegeţi tot.

Cometarii xD

janyne_feaver - omo, new reader! ;3 da, ştiu m-am informat despre cezariană, dar nu o să stau mult pe lucrurl acesta, o să vezi şi în acest capitol de ce. :)) despre copii, o să vezi în acest capitol ce şi cum ;3 mulţumesc că citeşti! sper să îţi placă şi acest capitol.


Lilah - omona, alt cititor nou! i'm so happy right now ;3 mulţumesc,d ear că îmi citeşti ficul de la început. Mă bucur că îţi place. şi eu îl ador pe Jaejoong. Yunho ... da a fost un fel de personaj negativ la început ;-;, de Seulgi n-am ce spune. Da, capitolul acesta e din pov-ul lui Yunho. Sper să-ţi placă şi mulţumesc că citeşti.


βεκi - honey! ;3 am venit cu o foarte mare întârziere cu acest capitol, dar e lung, aveţi ce citi, ok. Ai parte de yaoi în capitolul acesta, de data aceasta pe bune, nu ştiu cât e de bun din punct de vedere calitativ, soulmate zice că e bine, a fost awkward să-l scriu, really :))))). Acţiunile lui Jae faţă de Seulgi sunt proiectate de mine, prin rezultat şi eu aş face la fel :)). În capitolul acesta ai toate explicaţiile, ok ;3 . Mulţumesc că citeşti şi că dai comment ;3 sper să-ţi placă şi acest capitol!


Zapy Yaoi - ţie nu-ţi mai zic nimic, ştii tu de ce :)) ai cam mari privilegii, nu crezi? dat de capitole înainte să fie corectate/postate, te iei de ajutorul acordat de ajutorul de bucătărie care a fost încântat să ajute :))))))))))))) ilu. ;3


Addeh. - awww, my bb ;3 Yunnie nu a vurt să facă năzbâtii[o să vezi în acest capitol ce şi cum]. Dacă ţi se pare că am grăbit lucrurile, ei bineeee, o să vezi tu defapt cum le-am grăbit şi de ce. xD Nu s-a mai atins de ceva vreme de Seulgi, stai liniştită. Mulţumesc că-ţi pierzi timpul citind. :))) Sper să-ţi placă şi acest capitol. ;3


--»єℓz«-- - hello, bb ;3 mă bucur că ţi-a plăcut capitolul. Nu te teme, de la dulciuri o persoană însărcinată poate face cam orice, numa diabet nu, ok, eu ştiu cum e :)))) am perioade când mânânc vagoane de ciocolată. Seulgi e proastă, trebuie să facem un anti-fanclub Seulgi :))))) eu preşedintă, ok?O să vezi tu că Yun nu l-a lăsat singur pe JaeJae pentru că a vrut ;3 anyway, sper să-ţi placă acest capitol şiii mulţumesc că citeşti şi că dai comm.


.アノメノ乇 - Darling! ;3 nu e nimic, recuperezi tu încetul cu încetul, faza e că acest capitol e luuuuuuung,. :))) Sper ă-ţi placă în continuare povestea ;3


AyameXx - omo, nu e nimic că nu ai dat comm, nu mă supăr pentru aşa ceva :)), comm-urile se dau din plăcere nu obligaţie ;3. Te-ai prins singurică de adevărul despre doamna Han, felicitări! Yun o să fie cu JaeJae, nu te teme! Mulţumesc că citeşti şi că dai comm când poţi! ;3


dot dot curve :) - hun, o să vezi că acum nu o să stea la distanţă de el, în acest capitol, după multă aşteptare, este o scenă de sex reală :)))))) Sper să-ţi placă acest capitol!




GataaaaXD



Vreai să-i mulţumesc lui Soulmate[Patri] că mă ajută cu corectatul, se râde ea bine de tot la pleonasmele mele ;3 ilu, dear ! ;3
Aşa dacă aveţi vreo nelămurire, îmi daţi un PM sau îmi scrieţi la profil şi eu vă explic cu mare plăcere, desigur nu va pot spune toată povestea dar o sa încerc să vă fac să înţelegeţi fără prea multe detalii despre ce se va întâmpla în viitor.
Deasemenea, vă mulţumesc şi celor care doar citiţi ;3 ilu, ok? ;3


Superbă melodie. ;-;






Capitolul 10

Mă uit spre ceasul din încaperea în care mă aflu. E zece fară un sfert, mai avem cincisprezece minute până la concertul de la Tokyo Dome şi eu ard de nerabdare să se termine deja şi nici nu a început încă. Niciodată nu am fost aşa, mereu voiam să nu se mai termine concertele, să fiu alaturi de fani, dar acum puteam fi alaturi de Jaejoong, chiar dacă nu naşte azi, ci doar mâine, voiam să fiu cu el. Adică naştem ce naiba! Stai, nu, el naşte, eu doar stau cu el. M-am uitat spre ceilalti membrii şi ştiam că şi ei simt la fel. Oare de ce trebuia să avem SM Town chiar în perioada aceasta? Am oftat profund şi am ieşit din cabina destinată nouă, trebuia să iau o gură de aer, ca să mă calmez şi să-mi ascund nervii pe care îi am, pentru când voi urca pe scenă. Afară erau fetele de la SNSD, m-au privit cu ochi mari şi plini de admiratie, unele chiar m-au salutat încercând să pară senzuale(?) şi adorabile(?) dar nu le prea ieşea. Nu înteleg cum Jessica face parte din grupul acela, singura fată care e demnă de atentie pe lângă ea e Seohyun, cea mai mică de acolo, în rest te lasă rece. Am încercat să par interesat de salutul lor, dar nu prea am reuşit aşa că am plecat repede de acolo, ca să nu initieze ele o conversatie, mi-aş fi aratat dezinteresul fară prea multe încercari să-l ascund.
După ce m-am plimbat ca nebunul zece minute, care mi s-au parut a fi câteva ore, am intrat în cabina noastră gata să ieşim pentru prima performanţă. Cei mai buni merg primii, adică noi, apoi urmează celelalte trupe mai noi. Suntem seniori pentru ei, suntem idolatrizati de catre ei, datorită nouă şi-au luat inima în dinti pentru a auditiona.
După aproape trei ore de cântat şi dansat, concertul s-a terminat. Toti cinci, în loc să mergem la petrecerea de după concert, am plecat la hotel pentru a ne face bagajele, mâine dimineaţă trebuia să plecam la aeroport. Trebuia să ajungem la spital ca să fim alaturi de Jaejoong. Aveam deja toate cadourile pregatite, florile urma sa le comandam mâine, să fie proaspete, desigur ştim că nu îi plac lui Joongie, dar nu contează, e o zi specială şi ar trebui să se bucure de ele. În acea noapte nu cred că am dormit decât vreo trei ore la cât de entuziasmat eram.

A doua zi a venit repede. Am sarit din pat ca şi ars şi am facut un duş rapid, m-am îmbracat şi mi-am luat bagajele. Azi aveam o conferinţă de presă, nimeni nu ştia de plecarea noastră, sper să nu se supere managementul, dar trebuie să sarim peste conferinţă, să nu ni se ducă lipsa. Sunt sigur că o să îi poată promova pe restul mai bine, fară noi acolo vor avea atentie. Desigur şi Jessica va lipsi aşa că va fi o altă mică problemă, dar nu e mare chestie, tatal lui Changmin este unul dintre actionarii majoritari la SM, aşa că vom scapa cu bine, ca şi alte dăţi desigur. Pe hol m-am întâlnit cu ceilalti patru, care pareau a fi gata şi ei. Ne-am tras fularele peste faţă şi ochelarii de soare pentru a nu fi recunoscuti aşa de uşor. Am ieşit prin uşa din spate, cu ajutorul unui ajutor de bucatar care a fost mai mult decât încântat să ne ajute. Odată ajunşi la aeroport am mers rapid spre panou pentru a vedea la ce terminală avem zborul, mai aveam zece minute până decola avionul, am venit la fix pentru a nu aştepta şi atrage atentia asupra noastră. Cei de la aeroport erau deja anuntati de plecarea noastră, desigur doar câţiva, cei mai importanti aşa că au reuşit să realizeze totul cu discretie. Am urcat în avion şi ne-am pus la locurile noastre, aşteptând să decolam, dar dintr-o dată managerul nostru împreună cu CEO-ul, Kim YoungMin, au intrat în avion, iar eu nu am putut decât să înghit în sec. Am fost descoperiti şi mă întreb cine a fost vinovatul. După nişte discutii pline de strigate şi comentarii am coborât din avion cu forta, toti cinci, doar ca să o vedem pe Tiffany şi Yuri stând acolo cu managementul, deci ele au fost cele care ne-au dat de gol. M-am uitat spre Jess care era gata să meargă la ele să le smulgă parul din cap, dar în schimb să facă acest lucru s-a apucat să plângă. Murmurând cuvinte pline de ură şi insulte la adresa celor două fete Changmin a dus-o în baie pentru a se calma. Yoochun încerca să vorbească cu cei doi oficiali de la SM în timp ce Junsu vorbea la telefon cu cineva. După cinci minute a venit rapid la mine şi mi-a spus că totul este în regulă, eu voi putea merge mai repede decât ei datorită lui Minkyung, sora lui Jaejoong, care i-a spus că au un avion privat aici în aeroportul din Tokyo şi că în jumatate de oră va fi pregatit pentru mine, ei vor sta în spate pentru a aranja problema şi a-i face să înteleagă că e nevoie să plecam. Între timp, şi Jessica cu Minnie au ajuns de la baie, fata aratând devastată, aşa mi-am luat inima în dinti şi i-am spus despre plan, aveam să o iau cu mine, ştiam cât de mult ţine la Jae aşa că a fost mai mult decât bucuroasă, era gata să sară pe mine, dar am oprit-o pentru a evita suspiciuni. M-a aprobat încet şi a mers de lângă mine spre Junsu, ca să evite putine suspiciuni, am vazut cum colegele ei de trupă au vrut să meargă catre ea să vorbească dar le-a ignorat, aşa cum face şi cu Changmin când o supară.
Mă simt ca şi tatal copiilor, nu ştiu de ce, chiar dacă Jaejoong nu mi-a spus-o niciodată, nu cred că a facut acea inseminare artificială, ar fi prea absurd. Dar eu prefer să tac, până la urmă, voi fi aproape de gemeni şi le voi fi ca şi un tată, poate într-un viitor apropiat vom fi o familie fericită. Am stat mult să mă gândesc la acest lucru şi sunt sigur că Jaejoong e alesul pentru mine, nu contează că e barbat, ştiu că familia mea îl va adora, până la urmă e cam imposibil să îl urăşti, cu mici exceptii din partea lui Seulgi, dar cum se spune, exceptiile întaresc regulile.
După douazeci de minute de stat în aeroport cu Yoochun şi Junsu încercând să tragă de timp, m-am scuzat la baie, desigur mă duceam spre terminala de la sectia privată, dar ei nu trebuiau să ştie asta. Am mers repede şi am urcat în avion, Jessica venind şi ea la scurt timp. S-a aşezat lângă mine şi am aşteptat rabdatori ca avionul să decoleze, chiar dacă vor afla că am plecat nu ne vor putea opri, nu au puterea să o facă la un avion privat. Brusc m-am întristat, ştiam că aveam să întârziem, ştiam că nu vom ajunge acolo ca Jaejoong să ne vadă că am ajuns la el înainte să-l bage în sala de opeatii, dar presupun că se va bucura că suntem acolo când se va trezi.

Zborul a fost unul comod şi liniştit din punct de vedere tehnic, caci eu eram agitat, foarte agitat şi deobicei nu sunt agitat. Nu eram singurul, şi fata de lângă mine era la fel de neliniştită. Odată ce am aterizat pe aeroport am pornit într-o cursă contra cronometru, sunt sigur că ne-au recunoscut câteva persoane, dar nu m-am gândit prea mult la aceste lucruri, Jaejoong şi gemenii contau în momentul acesta, nu popularitatea mea.
Am ieşit grabiti din aeroport şi voiam să cautam un taxi dar o limuzină a parcat în fata noastră, uşa s-a deschis dezvaluind-o pe Sukjin noona care ne-a zâmbit îndemnându-ne să ne urcam. Ne-a spus că Minkyung noona a sunat-o ca să ne ia de la aeroport, să nu apară alte complicatii cu presa şi fanii, deasemenea ne-a averizat că nu vom ajunge la timp pentru a ne vedea Jaejoong că suntem acolo, era programat la doisprezece iar cu întârzierea noastră vom ajunge pe la şi un sfert. Am oftat lung şi am continuat să mă uit pe geam, sunt sigur că Jae se va supara.
Odată ajunşi la spital, am ieşit rapid şi am mers în salon după Sukjin noona, îmi tremurau picioarele şi aveam fluturaşi în stomac. În salon ne-am lasat bagajele şi după aceea am mers în sala de aşteptare rezervată de doamna Kim. Le-am salutat pe restul femeilor aflate acolo şi apoi mi-am scos rapid telefonul ca să-l deschid şi să vorbesc cu baietii. Am observat că aveam în jur de douazeci de apeluri nepreluate doar de la companie, am oftat şi le-am şters sunându-l după aceea pe Changmin. Mi-a raspuns îndată spunându-mi că a rezolvat totul cu ajutorul tatalui sau şi aveau să fie şi ei peste câteva ore aici. Între timp am sunat la florarie pentru a confirma comanda pentru trandafirii albi şi roşii care vor decora salonul lui Jaejoong. Deasmenea m-am ocupat să scot toate jucariile din valiza pe care am adus-o şi toate lucruşoarele mici ca să le pun pe acolo pe când se va trezi să le vadă. Eram fericit.
Am stat nerabdator timp de jumatate de oră şi m-am îngrijorat caci nu aveam niciun raspuns de la doctor, nici că era bine, nici că nu era. Toată lumea era la fel de îngrijorată şi mama lui Jaejoong era agitată, până acum trebuia să ne dea ceva veşti. Dintr-o dată uşa de la sală s-a deschis şi doctorul a ieşit dându-şi jos masca, am mers rapid spre el.

- Hangeng, ce s-a întâmplat cu Joongie? l-am întrebat rapid în timp ce îl priveam intens.
- Au aparut unele complicatii, când am auzit aceste cuvinte inima mi-a stat în loc, dar Jaejoong e bine, o să fie transferat la Terapie Intensivă, însă .... , nu a mai continuat.
- Ce? l-am prins de umeri, cele mai urâte gânduri trecându-mi prin minte.
- Unul dintre gemeni este în stare critică, se pare că primul geaman este sanatos, dar al doilea este mai instabil decât fratele sau, are probleme cu respiratia şi trebuie să-l ţin sub observatie, nu ştiu ce s-ar putea întâmpla cu el de acum în colo, a raspuns bâlbâindu-se putin iar eu mi-am pierdut strâsoarea de la umerii sai.

Unul dintre gemeni era în pericol? Nu îmi venea să cred. De ce? De ce el? Jaejoong a fost mai mult decât protectiv asupra lor. Nu îmi vine să cred. Am înghitit în sec în timp ce am simtit o durere la piept, parcă apasându-mă, împiedicându-mă să respir. Am luat câteva guri de aer pentru a încerca să mă liniştesc, nu vreau să îmi imaginez cum va lua Jaejoong vestea.

- Hangeng, am spus pe un ton serios, vreau să faci orice, dar ascultă-mă bine, orice să-l salvezi pe copil, ai înteles? Dacă nu o să am grijă ca acest spital să sufere nişte consecinte grave, m-ai înteles? l-am amenintat nepasându-mi că ceea ce faceam era ilegal.

A aprobat dând din cap uşor înainte să plece de lângă mine. Mi-am trecut mâna prin par fruios şi m-am întors spre doamna Kim care avea ochii plini de lacrimi, la fel şi celelalte fete, Jessica a venit fugind la mine şi m-a strâns în brate plângând. I-am înapoiat îmbrăţişarea dar doar pentru un scurt timp caci uşile salii de operatie s-au deschis din nou, dar de data aceasta Jaejoong a ieşit pe targă.
Complexia lui deobicei palidă arata şi mai albă decât deobicei, o mască de oxigen îi acoperea jumatate din faţă în timp ce arata atât de calmă, adormită, neştiind că unul dintre gemeni era în pericol. L-au dus la T.I. şi l-au ţinut aproximativ o oră după care s-a trezit. Prima dată nu putea să vorbească foarte bine doar ne putea vedea, însă după aceea a vorbit, primul lucru pe care l-a întrebat a fost unde îi sunt bebelaşii. Ştiu că am înghitit în sec şi m-am dus de lângă el, pentru a o chema pe mama lui să-i explice situatia curentă, nu mă simteam în stare să-o spun că unul dintre bebelaşii lui era în stare critică. În schimb m-am dus la sectia de T.I. pentru infanti şi l-am observat pe micuţ cum era ataşat la aparate în timp ce stomacelul nu i se mişca deloc, deaorece era ventilat artificial. Nu am putut decât să strâng din dinti şi să continui să-l observ, ceva din mine rupându-se cu fiecare mişcare a aparatului care îl ţinea în viaţă. O singură întrebare îmi parcurgea prin minte, de ce el?
După aproximativ o oră, câteva lacrimi varsate şi alte ameninţări la adresa doctorilor m-am întors în salonul lui Jaejoong, care deocamdată era singur, sunt mai mult ca convins că a cerut să fie lasat în pace. Când am intrat pe uşă, automat ochii lui mari m-au privit, vazând în ei durerea şi îngrijorarea simtită. M-am apropiat de patul lui, ochii mei neparasindu-i pe ai lui. Când am ajuns lângă el i-am atins mâna strângând-o cu putere, dar el şi-a tras-o din strânsoarea mea, facându-mă să-mi muşc buza. Era suparat.

- De ce nu ai fost aici? m-a întrebat pe un ton înfricoşător de rece, iar eu am înghitit în sec, lunându-l iar de mână, de data aceasta neretragându-şi-o.

Adoram să-i simt pielea. Crea dependenţă. Avea o piele atât de fină şi albă, ceva ieşit din comun, atingându-i oricare parte a corpului e ca şi cum aşa atinge matasea, oh! şi eu ador să ating matasea. Mi-am tras un scaun de lângă masuţă şi m-am aşezat pe pat încă ţinându-l de mână, i-am sarutat-o uşor iar apoi am vorbit.

- Compania a aflat că aveam să plecam, ne-au cam scos din avion şi ne-au fortat să stam în Japonia, desigur nu am respectat ordinul, sora ta mai mare ne-a aranjat avionul privat al familiei pentru a ajunge aici, Yoochun şi restul au ramas în Tokyo să rezolve problema aceasta, deşi deja cred că ar trebui să ajungă şi ei peste ceva timp. Am ajuns după cincisprezece minute după ce ai intrat tu în sală.

I-am explicat în mare, nu aveam de ce să intru în detalii, despre cine ne-a dat de gol sau alte lucruri minore. Încă tot nu se uita la mine iar eu am crezut că nu avea să mă ierte pentru că mi-am încalcat promisiunea.

- Îmi pare rau, am rostit sincer iar în acel moment s-a întors spre mine.
- Dobitocule, am crezut că ati păţit ceva, defapt nu, că ai păţit ceva, mi-a spus aproape plângând.

Am vrut să spun ceva, dar mi-am înghitit vorbele înapoi. M-am ridicat de pe scaun şi l-am îmbrăţişat, cred că era cel mai bun lucru pe care îl puteam face, dar el m-a împins uşor de lângă el. Şocat şi într-un fel ranit am vrut să-l întreb ”de ce” dar în schimb am simtit buzele lui peste ale mele. A fost o mică atingere a buzelor noastre şi pot jura că am vazut artificii. Un sarut inocent care s-a transformat în unul pasional datorită nestapânirii mele de emotii. Gura lui avea gust a ceva dulce, prea dulce pentru a fi comparat cu orice altceva ce exista pe pamânt. I-am simtit mâinile în parul meu iar eu mi le-am ghidat pe ale mele în jurul taliei sale, el trângdu-mă mai aproape iar eu la rândul meu, apropiindu-mă de el tot mai mult.
Cele câteva minute care mi s-au parut o eternitate în timp ce am fost ataşat de gura lui divină au fost întrerupte de el care s-a tras uşor din sarut, până la urmă reuşind şi eu să pun stapânire pe mine. Cred că a fost unul dintre cele mai bune saruturi din viata mea, nu defapt, cel mai bun, şi cred că nu va fi nici ultimul. M-am uitat spre el, arata divin, palid şi ruşinat, evita să mă privească în ochi şi mâna îi acoperea buzele roşii de la muşcaturile mele. Am deschis gura pentru a spune ceva dar uşa salonului a fost trântită cu brutalitate, pe ea afişându-se numeroase persoane, printre care Changmin, Yoochun şi Junsu, care au reuşit să ajungă şi ei în Seoul, dar în cel mai nepotrivit moment. Am oftat lung şi m-am uitat spre ei.

- Ce s-a întâmplat aici? a întrebat Min suspicios uitându-se la Jaejoong care se uita pe pereti.
- Nimic, am raspuns zâmbind la cât de adorabil era Jaejoong.
- Şi eu sunt o gogoaşă furioasă, da? Ceea ce nu sunt. Şi sunt sigur că Jae-hyung are buzele cam prea roşii ca să fie naturale, nu că nu ai avea buze frumoase, hyung, nu mă întelege greşit, a început să vorbească mai mult decât trebuia.
- Mai taci, moară stricată, i-a spus Jessica lovindu-l peste cap.

Nu am putut decât să zâmbesc la cât de prostuti erau împreună. Odată ce chestiunea cu buzele roşii a fost uitată, defapt aşa voia să pară, au venit în cameră felicitându-l pe Jaejoong, cei trei neştiind de starea unui geaman. Am observat îndată cum brunetul s-a întristat, pentru o secundă uitase de starea copilului sau.

- Uhm, vedeti voi, unul dintre gemeni ... e într-o stare putin cam critică, am spus fortat, încercând să fiu cât mai delicat.

Ca raspuns am primit o absolută tacere, care a fost întreruptă de un geamat plin de disconfort din partea lui Joongie. M-am dus repede spre el pentru a-l ajuta să se mişte cât de cât.

- Jae, l-am auzit pe Chun vorbind, ţi-am adus ceea ce mi-ai cerut din Japonia.

Am ridicat o sprânceană, un lucru cerut din Japonia? Parcă eu eram cel care trebuia să-i aducă de toate, nu Yoochun. M-am rezumat la a tacea şi am aşteptat să vină lângă pat cu o punguliţă mare. La vederea ei, ochii lui Jae s-au luminat consecutiv şi a lasat un ţipat înfundat plin de bucurie. A înfăşcat pungulita din mâna lui Yoochun şi a scos două cutii din ea. M-am încruntat uşor, bijuterii? Când a deschis cutiile două lantişoare de argint se odhneau pe o suprafaţă roşie de catifea din interiorul cutiutelor. La fiecare lântişor erau ataşate câte două litere. MB şi JY. M-am uitat ciudat la cele două lantisoare la fel ca şi toată lumea, înafară de Yoochun, Jessica şi Junsu, ei erau cei care ştiau despre ce stă treaba.

- Dragule, pentru ce sunt acelea? a întrebat mama lui iar el a zâmbit uşor.
- Pentru copii, a raspuns simplu.
- MB şi JY? am întrebat uşor dezorientat.
- Moobin şi Jaeyun, a raspuns uitându-se fascinat la pandantive.

Atunci m-a lovit. Numele gemenilor. Nu mă gândisem până acum la acest lucru, poate pentru că ştiam în interiorul meu că avea Joongie să gasească un nume pentru ei. De ce îmi parea oare cunoscut numele de Moobin? Gândurile mi-au fost întreurpte de vocea lui, adresându-mi o întrebare.

- Îţi plac? nu am putut decât să aprob din cap.
- Nu mă întrebi ce e cu numele lor? a rostit cea de-a doua întrebare, iar eu am rânjit.
- Ar trebui? am întrebat rapid, prefacându-mă neinteresat.
- Poate ar trebui să aflu cine mi-a donat spermă, ca să vorbesc cu el să vadă dacă îi plac numele copiilor lui, caci până la urmă al lui sunt, în schimb să vorbesc cu cineva atât de încuiat la minte ca şi tine, mi-a raspuns obraznic şi m-a împins de pe pat.
- Şi cum crezi că vei face aşa ceva? Crezi că-ţi vor dezvalui acest lucru? am întrebat putin enervat, de ce trebuia să aducă vorba de acel subiect tocmai acum?
- Vin dintr-o familie influentă, nu uita, a spus uitându-se spre mine urât.
- Pfft, de parcă ar vrea să vorbească cu tine, o persoană atât de urâtă ca şi tine, s-ar speria mai degrabă, am raspuns copilaros nepasându-mi că am trecut de vârsta de douazeci de ani.

În loc să primesc un raspuns rautacios am primit o stricla de apă în cap, ca urmare a loviturii primite, un val de rasete a urmat în cameră. Avea să mi-o platească cu vârf şi indesat. M-am pus jos pe canapea şi m-am uitat urât la el, Jae înapoindu-mi privirea.

- Şi te-ai gândit care dintre ei e Moobin şi care dintre ei e JaeYun? a întrebat Jessica entuziasmată.
- Da, Moobin va fi primul nascut iar JaeYun va fi ..., vocea lui s-a spart în acel moment, iar inima mea s-a facut cât un purice, m-am ridicat de pe canapea şi am ieşit din salon.

M-am îndreptat spre sectia de nou nascuti, voiam să-l vad pe Moobin, Binnie, ce bine sună! În timp ce-l priveam interesat pe copil, la micile lui mişcari, inima mea se umplea de caldură şi bucurie. L-am vazut pe Hangeng mergând spre salonul lui Jae şi m-am grabit şi eu în urma lui, dar nu înainte de a mă uita la Binnie.
Când am ajuns eu în cameră, din pacate vestea a fost dată, era o tacere sumbră până când un suspin din partea lui Jaejoong s-a auzit în toată camera, iar eu am simtit că lumea mea s-a darâmat bucăţică cu bucăţică. Nu se poate ca JaeYun să fi ... să fi ... nu, nu se poate! Am înaintat şi am trecut de Hangeng luându-l pe Jae în brate în timp ce el plângea. Simteam cum ochii mă ardeau şi câteva lacrimi şi-au facut drum pe fata mea. L-am strâns pe barbat mai tare la pieptul meu simtindu-l cum m-a prins de camaşa purtată, strângând-o cu putere. Nu puteam să-mi imaginez ceea ce simtea în acel moment, cum e să ... să ...

- E bine, e bine, e bine, e bine, l-am auzit murmurând în pieptul meu şi l-am tras din strânsoarea mea uitându-mă la el în ochi.
- E bine? l-am întrebat lasând o gură mare de aer iar el a aprobat din cap. E bine, am repetat pentru mine, confirmându-mi că el nu avea nimic, că avea să traiească, era bine!

Am stat aşa, îmbrăţişati, zeci de minute, până când în cameră au ramas doar mama lui şi Minkyung noona, presupun că restul s-au dus să se odihească, după ce au aflat vestea cea bună. Datorită valurilor de veşti care mai de care mai emotionante, Jae a adormit în bratele mele. L-am aşezat uşor pe pat cu ajutorul lui noona şi i-am sters lacrimile de pe faţă cu un şervetel.
Doamna Kim m-a rugat să mă duc să fac înregistrarea copiilor caci ele aveau să stea cu el. Am îndeplinit rugamintea îndată, luându cu mine şi lantişoarele. Dup ce am facut tramitele de acte la spital, m-au lasat să mă duc să vad copilaşii şi să le las cadoul din partea mamei lor, adică, tatalui, adică din partea lui Jae.
Am intrat emotionat în salonul lui JaeYun, el fiind primul caci nu puteam sta mult timp, am fost bucuros să vad că stomacelul i se mişca putin datorită faptului că şi-a revenit cât de cât, dar tot era nevoie de aparate pentru el ca să respire. Asistenta personală a lui Joongie i-a pus cu grijă lanticul cu numele lui. Apoi am mers la salonul unde era Binnie, am avut ocazia să-l iau în brate şi să-l simt aproape de mine. A fost ceva incredibil, nici nu am cuvinte să exprim sentimentele care mi-au pus stapânire pe corp. În timp ce îi lasam mici saruturi pe fata nu am putut să nu observ mica aluniţă pe care o are deasupra buzei superioare în partea dreaptă, la fel ca şi mine. M-am uitat surprins la el şi dintr-o dată o amintire mi-a trecut prin gând.

- Yunho-ah, dacă o să ai vreodată un baiat ce nume ai vrea să-i pui?
- Moobin.


Nu am putut decât să mă holb în gol, Jaejoong i-a pus numele copilului sau aşa cum am vrut eu să-l numesc, dacă aveam un baiat în viitor. Am zâmbit prosteşte şi m-am uitat catre bebelaşul din bratele mele care îţi mişca mânutele în aer. Mă întreb oare dacă suspiciunile mele sunt adevarate.


JaeYun şi-a revenit treptat în curs de două saptamâni, era un supravietuitor, după cum Hangeng l-a numit. Joongie şi-a revenit şi el încetul cu încetul, din pacate puteam să stau doar noaptea cu el deoarece, după mica escapadă de la Tokyo, a trebuit să muncim mai mult, ca o mică pedepasă, nu mă plâng deloc. În aceste câteva saptamâni am aflat şi ceea ce înseamnă numele geamanului mai mic. JaeYun, e o combinatie între numele meu şi a lui Joongie, ceva simplu, mă gândeam că ar fi ceva mai complicat, ceva ascuns, dar pe când era chiar în fata mea raspunsul.
După acel incindent cu sarutul nu am vorbit despre el, însă eram confortabili unul în jurul celuilalt, aşa că situatii penibile nu au fost. Deasemenea nu am vrut să îl întreb nimic pe Jaejoong cu privire la copii, defapt cu privire la natura lor, presupun că toate au un motiv, nu? Aşa că am trecut cu vederea peste toate, atâta timp cât eram aprope de ei nu aveam de ce să mă îngrijorez.

**

Timpul a trecut repede, la doar trei saptamâni după naştere micutul cu probleme a fost externat, Joongie deodată cu el. Îi era dificil să se mişte, aşa că l-am însotit pe tot parcursul perioadei de şase luni care au trecut de la naştere. Era mai confortabil să fim singuri, am ieşit de câteva ori doar noi doi, nimic serios sau ceva de noapte, timpul nu îi permitea şi eu eram întelegator, adică, nu aveam de ce să nu fiu, îi eram alaturi cam tot timpul şi vedeam cât de greu e cu copilaşii. Vorbind de ei, m-am ataşat imens de mult, ceva de neimaginat, sunt două fiinte absolut adorabile. JaeYun e o copie fidelă a lui Jaejoong, ochii mari şi buzele pline şi rozalii, în timp ce Moobin avea o oarecare mică (foarte mare) asemanare cu mine, forma ochilor, buzele şi mai ales acea aluniţă, de deasupra buzei. Cu cât Binnie se dezolvat mai tare cu atât îmi semana mai mult. În momentele în care îl vedeam pe Jae cu copiii mă simteam trist, dacă cumva ceea ce banuiam eu era adevarat, dar îmi trecea repede când îi simteam privirea asupra mea, ochii lui mari plini de curiozitate parcă mă faceau să uit de toate, pentru că oricum ar fi, el era acolo, lângă mine.
Familia lui era încântată de copii, mereu ieşeau şi veneau persoane din apartamentul lui, fară să ţinem cont de Yoochun, Junsu, Jessica şi Changmin care pareau că locuiesc acolo, înafară de ultimii doi, care chiar locuiesc acolo. În plus, şi eu mi-am abandonat apartamentul, deseori adormind acasă la Jae, în pat cu el, după discutiile noastre interminabile asupra viitorului copiilor, eram ca doi proaspat casatoriti discutând despre copiii lor, ceea ce nu mi se parea deloc, dar deloc ciudat.
Unul dintre lucrurile deranjante care mi s-a întâmplat în ultima perioadă a fost să o vad pe Seulgi din nou, a venit la mine, defapt practic a intrat cu forta în apartamentul meu, cerându-mi să îndeplinesc datorita, aceea ce a duce logodna până la capat. Desigur că am refuzat-o, dar asta nu a facut-o să se oprească din a mă urmari şi a mă ameninta cu tot felul de lucruri, uneori mă gândesc ce s-a întâmplat cu ea de a ajuns în halul acesta. Chiar dacă nu o mai iubeam cum am facut-o în urmă cu câţiva ani, ce dracu, nici nu ştiu dacă o iubeam în felul acesta, inima mea cumva suferea pentru felul în care a ajuns. Să se milogească şi să mă ameninte pentru a îndeplini cu o promisiune de mult uitată şi încalcată.
Datorită acestor fapte care mă faceau să-mi ies din fire complet uneori şi chiar să devin furios din nimicuri, mai ales în preajma lui Jae, facându-l să strige şi el înapoi la mine la fel de înrait şi până la urmă facându-i pe gemeni să plângă. El îl calma pe Binnie în timp ce eu încercam să-l fac pe JaeYun să zâmbească, el nu plângea, rar o facea, dar avea o faţă plină de tristete care te facea să te dai cu capul de pereti de regret că l-ai suparat. După ce terminam cu gemenii eram primul care îşi cerea scuze, eu eram cel care greşise desigur. Cu câte o îmbrăţişare şi uneori câte un sarut fugitiv, despre care tot nu vorbeam, nu ştiu ce e nu e în regulă cu noi dar ... totuşi toate se rezolvau. Uitam de ţipete şi ne purtam ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

Am fost foarte încântat când Jaejoong a propus să ieşim într-o seară la cină, la mine în apartament, el gatea. Deoarece eu eram o persoană publică nu puteam să mergem în locuri publice de fite, nu că eu nu aş vrea, el e cel care doreşte să ramână în umbră. Oricum mâncarea lui e mai bună decât la orice restaurant de cinci stele din tot Seulul. În jur de ora şapte seara a aparut la uşa mea aratând spectacular în doar o pereche de blugi deschişi la culoare (şi-a recapatat silueta, după parerea lui, aşa că acum are voie să poarte astfel de blugi), un tricou alb şi un jerseu pe el. Deşi era octombrie, vântul era putin cam rece seara. L-am poftit înauntru luându-i plasele din mână, ştiam că gatise deja acasă, nevrând să piardă timp preparându-le aici. Am mers în bucatarie şi l-am lasat să aşeze masa în timp ce m-am dus în camara mea specială cu vinuri, încaperea preferată a lui Jae din toată casa, adora vinurile. M-am uitat peste toate specialităţile de vinuri vechi pe care le aveam şi m-am gândit la ce mi-a spus că gatea în seara aceasta, friptură, ceva retetă nouă, deci aveam să aleg un Chateau D'Ausssieres, un vin roşu sec, din patru feluri de struguri, bogat şi consistent. Am ieşit din încapere cu sticla în mână mergând spre bucatarie.

- Chateau, hm, bună alegere, mi-a spus în timp ce aprindea una dintre cele două lumânari de pe masă.
- Încerci să mă seduci folosindu-te de această cină romantică? l-am întrebat zâmbind în timp ce am desfacut sticla.

L-am auzit murmurând un „poate” în timp ce lua două pahare de vin din dulap. Am chicotit încet în timp ce am turnam vinul în pahare. Am mâncat în linişte, vorbind doar despre copii şi cât de energici sunt, eu pierzându-mă în zâmbetul lui de fiecare dată când facea acel lucru. Era fascinant cum o singură persoană putea să fie atât de perfectă şi frumoasă. Era unic şi intrigant, te facea să-l vrei să-l ţii doar pentru tine, să nu-l împarti nici macar cu copiii lui.
Cina a trecut rapid şi nici nu ştiu cum am ajuns în sufragerie, pe jos, cu stricla de vin aproape gata, râzând şi bând vinul de parcă ar fi apă. Curând, nu ştiu cum, de ce, în ce moment, Jaejoong era peste mine, buzele lui sarutându-le cu ardoare pe ale mele, în timp ce-şi plimba mâinile pe pieptul meu, mişcându-se uşor peste erectia mea. Automat mi-am pus mâinile în jurul taliei sale tragându-l mai aproape. Eu încă eram treaz, nu eram afectat, voiam să mă opresc dar nu puteam, de prea mult timp, de prea multă vreme am ţinut asta în mine, şi totuşi l-am împins uşor la o parte încercând să-mi reglez respiratia. El sarutându-mă din nou, ca eu să-l îndepartez de lângă mine iar.

- Jae, nu, am spus încercând să par convins că nu vreau acest lucru, dar am eşuat mizerabil.
- De ce nu? m-a întrebat în timp ce se apropia iar de mine.
- Eşti cam beat şi nu vreau să profit de tine, o scuză penibilă, dar speram să meargă.
- Poate vreau să profiti de mine, a raspuns apoi sarutându-mă din nou.

Şi atunci ştiu că am pierdut controlul asupra a ceea ce faceam. Muşcându-l uşor de buze, el gemând de placere, mutându-mă de la gura lui la gâtul lui, bine că purta un tricou cu decolteu în forma de V, mai accesibil pentru mine. Pielea lui albă era deja roşiatică de la muşcaturile mele. L-am îndepartat iar uşor, doar pentru a mă putea ridica în picioare în timp ce el automat s-a lipit de mine, încolacindu-şi picioarele în jurul meu, iar eu cu ajutorul mâinilor ridicându-i fundul pentru un echilibru mai bun. Am păşit încet spre cameră încă saruntându-ne, plini de pasiuni şi excitati. Când am ajuns în dormitor, l-am trântit pe pat în timp ce mi-am dat tricoul negru jos aruncându-l undeva prin cameră, sincer să fiu neinteresându-mă unde putea ajunge şi m-am aruncat asupra lui abuzând iar de pielea lui. La scurt timp şi tricoul lui a disparut lasându-i la iveala pielea albă mă facea să vreau să o muşc pentru a vedea că este reală. Am început să mă joc cu sfârcurile lui, muşcându-le şi devorându-le de parcă viata mea ar fi depins de asta, şi tind să cred că în acel moment chiar aşa şi era. Mici gemete se auzeau în cameră facându-mă să vreau şi mai mult din el.
I-am tras jos pantalonii cu tot cu boxeri lasându-l în pielea goală, uitându-mă la el, atât de perfect, stând pe patul meu nu m-am putut întreba decât dacă era real. Confirmarea am avut-o când m-a tras agresiv în alt sarut, muşcându-mi buza inferioară, facându-mă să las un geamat plin de dorinţă. L-am simtit zâmbind în sarut şi atunci mi-am dat seama că voia să îţi exercite puterea asupra mea, ceea ce şi reuşea.

- Jae-ah, eşti ... eşti sigur de asta? l-am întrebat bâlbâindu-mă putin în timp ce mă uitam serios în ochii lui.
- Taci şi continuă, după nu an în care nu am avut nimic înauntrul meu, cred că e deja timpul, a raspuns rapid iar eu nu am putut decât să înghit în sec şi să trec mai departe.

L-am sarutat uşor de data aceasta, romantic, plin de iubire, aveam să fac dragoste cu el nu doar sex ca data trecută. Nici nu ştiam dacă puteam să fac aşa ceva, nu eram împreună oficial, dar tot faceam lucruri ca doi oameni care sunt. Aveam o relatie ciudată, dar atât timp cât era lângă mine nu mă interesa.
Mi-am desfacut blugii şi mi i-am tras jos de pe mine cu tot cu boxeri, cautând apoi lubrifiantul şi prezervativul din sertarul noptierei mele. Ei bine, să spunem că m-am cam informat despre aceste lucruri, în tot anul ce a trecut. Le-am lasat pe pat, unde le puteam avea la îndemână şi mi-am reîntors atentia iar spre Jae.
Am început să-l sarut de la baza gâtului în jos, muşcându-l din când în când, într-un final ajungând la partea de jos a corpului sau. Am observat că era deja excitat şi nu mai trebuia să-l fac eu să fie aşa că am trecut la cealaltă parte. Am luat lubrifiantul şi mi-am pregatit trei degete pentru a-l penetra. Am adaguat unu deget simtind cât de strâmt era, încă tot nu îmi vine să cred că eu am fost primul şi că tot eu sunt al doilea care va avea acest privilegiu de a fi în el. L-am introdus şi scos uşor, timp de câteva secunde lasându-l să se obişnuiască cu ceva în el, iar apoi am adaugat un al doilea deget facându-l să geamă tare şi i se contracte muşchii din tot corpul, am repetat mişcarile până când odată i-am nimerit prostata facându-l să strige de placere, apoi am adaguat un al treilea deget, lovind tot în unghiul precedent, nimerindu-i iar punctul de placere, facându-l să geamă necontenit.

- Yun, ah, nu mai, gata, te vreau pe tine, acum, a reuşit să spună printre gemete, iar eu am fost fericit să îi îndeplinesc dorinta.

Mi-am scos degetele din interiorul lui facându-l să scoată un sunt mic de protest, eu chicotind în gândul meu la cât de adorabil era şi mi-am întins să iau prezervativul punându-l peste barbăţia mea apoi lubrifiantul peste el. M-am pozitionat la intrarea lui şi m-am întins să-l sarut în timp ce aveam să-l penetrez uşor. Odată ce am fost tot în interiorul lui m-am retras din sarut ca el să aibă posibilitatea de a respira cum trebuie şi să se calmeze, ultimul lucru pe care-l voiam era să-l ranesc. M-am mişcat încet în afară, ieşind de tot iar apoi l-am penetrat dintr-o dată, repede de data aceasta.

- Dumnezeule mare! l-am auzit murmurând printre gemete şi suspine.
- Nu sunt Dumnezeu şi da ... sunt cam mare, i-am raspuns prostesc în timp ce aceste vorbe l-au facut să mă lovească peste cap uşor, dar datorită faptului să l-am penetrat iar m-a prins de par tragându-mă cu forta.
- Data trecută nu ai vorbit atât, a spus iar apoi m-a tras spre el mai tare încolacindu-şi picioarele în jurul meu pentru mai multă frictiune.

Nici nu aveam idee cum să explic cât de bine i se potrivea forma mică a corpului lângă al meu, eram ca doua piese dintr-un puzzle. Am început să-l penetrez repede şi tare, datorită faptului că era atât de strâmt în el, caci aveam impresia că aveam să ejaculez cu fiecare mişcare de-a mea în el. Gemetele lui mă faceau să mă gândesc cât de prost am fost că am pierdut tot acest timp aceste lucruri. Senzatia de a fi în el, saruturile pline de iubire şi dragalăşenie din partea lui, gemetele lui doar pentru mine, de acum încolo aveam de gând să nu ratez niciuna dintre aceste lucruri, de acum încolo el avea să fie alaturi de mine.
Datorită faptului că îi simteam corpul tremurând sub mine, am putut ghici că era deja aproape de final, la scurt timp ejaculând cu un geamat lung care m-a facut îndată să îl urmez.
Respiratia îmi era greoaie şi corpul încă îmi tremura de la orgasm, abia m-am putut ridica de pe pat pentru a putea ieşi din el şi pentru a-l privi aşa cum mi l-am imaginat întotdeauna. Roşu la faţă, transpirat, respirând greu şi cu ochii plini de satisfacere. Într-un cuvânt, frumos.

- Eşti atât de frumos, Jae-ah, am spus inconştient şi încet, dar sunt sigur că m-a auzit deoarece l-am vâzut zâmbind subtil.

Am chicotit uşor şi l-am luat în brate tragând peste noi cearceaful, învelindu-ne, eu strângându-l la piept nevrând să-i mai dau drumul.

Dimineata a sosit repede, seara precendentă parându-mi-se un vis. Când am atins locul gol de lângă mine m-am ridicat rapid din pat, fiind complet treaz. M-am dat jos din pat şi mi-am luat boxerii şi pantalonii pe mine şi am ieşit din dormitor mergând spre bucatarie.
Dacă totul a fost un vis? Dacă el nu a fost cu mine? Dar atunci de ce eram dezbracat?
Toate gândurile rele mi-au fost înlaturate la vederea sticlei de vin şi a paharelor în sufragerie de noaptea trecută. Am rasuflat uşurat caci nu era un vis aşa cum am crezut. Dar daca nu e atunci unde era Jaejoong? M-am dus în bucatarie în speranta de a-l gasi acolo, în schimb am observat o hârtie roşie lipită de frigider cu ceva scris pe ea. Am luat-o în mână citind-o şi zâmbind în acelaşi timp.

Am plecat acasă mai repede, chiar dacă am petrecut o noapte plină de pasiune,
încă sunt un parinte a doi copii, ştii asta, nu?
O să vorbim despre ce s-a întâmplat putin mai tarziu.

Jaejoong (:


Da, aveam cu siguranţă să vorbim despre relatia noastră, nu ca prima dată când eu am fugit ca şi un laş de la locul faptei lasându-l singur.
Am mers şi am facut un duş înainte să mă îmbrac pentru a ieşi din casă, azi nu aveam niciun lucru programat de catre companie, ca norocul. I-am trimis un mesaj lui Jaejoong întrebându-l dacă e acasă, când am primit confirmarea am trecut pe la o florarie, ştiu, nu era o fată, dar eu voiam să-i iau flori, nu vad ceva greşit, mai ales că de acum în colo va trebui să se obişnuiască cu aceste lucruri.
După ce am ales un buchet frumos de trandafiri am mers plin de entuziasm spre apartamentul lui, nu puteam să nu mă gândesc la viitorul nostru împreună. Abia aşteptam să-i spun tatalui meu, defapt ambilor mei parinti despre Jae, abia aşteptam să-i fac să-l accepte în familie. Ştiam că aveau să-l adore, asta nu era nicio îndoială.
Parcând maşina nu am putut să nu observ Ferariul roşu a lui Yoochun în parcare, ca semn că şi el era aici, mă întreb dacă era şi Susu, având în vedere că-i adora pe gemeni mai mult uneori decât pe Yoochun. Urcând cu liftul până la etajul unde se afla aprtamentul, nu am putut decât să îmi simt genunchii înmuiati şi multi, multi, multi fluturaşi în stomac. Am intrat în apartament cu cheia mea de rezervă, nefacând prea mult zgomot. Am auzit câteva voci mai ridicate din bucatarie şi mi s-a parut suspect, nu era un obicei să se audă mult zgomot din cauză că gemenii dormeau la ora aceasta. M-am apropiat de bucatarie fară să fac prea mult zgomot şi conversatia, defapt cearta a început să fie tot mai clară.

- De ce nu îi spui? am auzit o voce patrunzatoare, pe care am recunoscut-o ca a fi a lui Yoochun.
- De ce aş face-o? i-a întors înapoi întrebarea vocea, care am presupus a fi a lui Jaejoong.
- Are dreptul să ştie, Jaejoong, i-a spus Yoochun pe tot numele, nefolosind poreclele lui şi nici o voce prea calduroasă.
- Nu, a raspuns brunetul cu seriozitate şi m-am cutremurat la schimbarea tonalităţii lui.
- Cum poti fi atât de încuiat la minte să nu îi spui lui Yunho-hyung că gemenii sunt copiii lui?! l-am auzit pe Yoochun întrebând furios şi mi-a luat câteva secunde să diger informatia.

Vorbeau despre mine? Eu ... eu eram tatal lor? Desigur că aveam suspiciunile mele, dar nu mă gândeam să fie adevarate, acum că îl aud pe el spunând aceste lucruri mi se pare atât ... atât de potrivit. Totul era încadrat la locul lui, faptul că cele nouă luni erau împlinite exact după luna August, luna în care am facut-o pentru prima dată şi asemanarea izbitoare dintre mine şi Moobin. Desigur că partea cu inseminatia artificială a fost o minciună din partea lui, dar de ce? De ce nu a venit la mine ca oricare altă femeie care ar fi fost în locul lui şi să-mi ceară, să mă oblige să mă casatoresc cu el sau să-i cresc copiii, de ce a tacut?
Gândurile mi-au fost întrerupte de vocea lui Jaejoong cu raspunsul la întrebarea lui Chun m-a facut să revin pe Terra.

- Pentru că nu pot, Chun-ah, nu pot să risc ca el să-mi ia copiii, nu pot să risc să îi pierd. Pot să nu îl am pe el aproape, pot să trec peste asta, am facut-o deja cât timp am fost însarcinat şi nu l-am avut lângă mine, am încercat să-l urasc şi cred că la un punct am ajuns să o fac, mai ales când îmi era foarte greu, dar îmi trece repede şi nu vreau, nu pot să îmi pierd copiii în fata lui! Tatal lui e judecator, va face orice, dar orice pentru a-mi lua copiii îndată ce va afla acest lucru iar eu nu îmi permit luxul de a-i pierde, nu îmi permit luxul de al lasa pe el să fie fericit cu ceva ce e al meu!

Mi-am simtit stomacul întorcându-se pe dos în timp ce am ascultat motivele lui. Chiar era Jaejoong pe care îl ştiam eu, sau cel pe care credeam că îl cunosc? Ceea ce vedeam şi auzeam erau faptele şi vorbele unei persoane egoiste. Chiar credea că sunt în stare să-i smulg copiii de lângă el, chiar credea că va putea să-mi ascundă acest lucru tot viata? Nu credeam că am fost doar o jucarie pentru el, să se joace cu mine, să se asigure că mă are sub lesă a apoi să nu pot să fac nimic cu privinţă la copii, dar nu, nu se va întâmpla aşa ceva. Am strâns buchetul de flori din mâna mea şi am înghitit în sec mergând spre camera gemenilor rapid, fară a face zgomot, care probabil ar fi fost auzit datorită strigatelor. Am întrat în încapere şi am observat că erau în patuturile lor, dormind. I-am sarutat pe fiecare pe frunte şi m-am uitat la ei cu dragoste, din nou sentimentul de mândrie şi caldură invadându-mi corpul.

- Vă promit că o totul o să fie bine, o să am eu grijă de asta, am spus încet şi am ieşit din cameră rapid, la fel şi din apartament.

Când am ieşit din scara blocului am aruncat trandafirii la cel mai apropiat tomberon, iar apoi am urcat în maşină pornind cu viteză spre casa parintilor mei, avem să rezolv aceasta situatie odată pentru totdeauna.
[Imagine: tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif]

Always keep the faith !



YunJae, YooSu, ChangSica, HunHan.



The pleasures of the mighty are the tears of the poor
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End













#74
Arigato ca mi l-ai dat pe mess :)) Deci pe langa ca, ai facut 11 pagini (I love you <33) ai introdus si yaoi. Si da am multe privilegii >:) ori asta ori nu mai scapi de mine =)) Capitolul m-a lasat masca, mai ales finalul. Sti cum imi bate inimioara? Zici ca e la formula 1 ;.; Acum sti cat o sa mor dupa urmatorul capitol? Si sper sa il aduci sa vad si eu =)) ca deobicei: un capuccino cald pe masa si privilegiul de a citi repede capitolul b-) Well daca mai am cv iti zic pe mass - mai ales niste greseli uitate. Succes la scris :P

Psycho XD

#75
Helăăăăăuuu darling! Ai venit cu nextul :x cât l'am aşteptat şi cât m'am gândit la el ']]. Ofc sweety că face fan-club anti Selugi, dacă tu eşti preşedintele eu sunt vice-preşedintele. Aşa fară dar şi poate comm lung pentru un capitol bogat.
Oooo Yun e fidel 'x draguţţţţţ rău de tot, mă bucur că nu acceptă avansurile fetelor aşa şi aşa ']] să fie only pentru Jae şi nu mai mult. Jessie încă este personajul meu feminin preferat 'x.
+.+ Aha...deci dasta nu au ajuns ei la Jae...:-w să vezi ce le fac.

Citat:După nişte discuţii pline de strigăte şi comentarii am coborât din avion cu forţa, toţi cinci, doar ca să o vedem pe Tiffany şi Yuri stând acolo cu managementul, deci ele au fost cele care ne-au dat de gol.
Dacă aş fi fost acolo cred că numai erau pe planeta asta ci pe Marte, atât de tare m'au enervat aştia 2....Şi da, şi eu aş fi făcut ca Jess şe'aş fi smuls perucile alea ieftine din cap ']]

Citat:Mă simt ca şi tatăl copiilor, nu ştiu de ce, chiar dacă Jaejoong nu mi-a spus-o niciodată, nu cred că a făcut acea inseminare artificială, ar fi prea absurd.
Pam pam! ']] Adevărul iese la iveală guys...parcă văd că dupa naştere Jae îi zice lui Yun adevărul sau că îşi dă seama după înfaţişarea copiilor. Jae x Yun 4evăăăr!!
Yun e un tată grozav, mă bucur că este aşa de grijuliu, ador asta la un bărbat mai ales când face parte dintr'un fic cu yaoi 'x.

Citat:- Hangeng, ce s-a întâmplat cu Joongie? l-am întrebat rapid în timp ce îl priveam intens.
- Au apărut unele complicaţii, când am auzit aceste cuvinte inima mi-a stat în loc, dar Jaejoong e bine, o să fie transferat la Terapie Intensivă, însă .... , nu a mai continuat.
- Ce? l-am prins de umeri, cele mai urâte gânduri trecându-mi prin minte.
- Unul dintre gemeni este în stare critică, se pare că primul geamăn este sănătos, dar al doilea este mai instabil decât fratele său, are probleme cu respiraţia şi trebuie să-l ţin sub observaţie, nu ştiu ce s-ar putea întâmpla cu el de acum în colo, a răspuns bâlbâindu-se puţin iar eu mi-am pierdut strâsoarea de la umerii săi.

Am rămas şocată, bursc lumea roz a lui Yun a devenit...gri. Toţi sunt trişti până şi cititori...goşh....ce tragedie ;_: plus că Jae e şi suparat, offf. Aaaa stai i'a zis că e dobitoc 'x'x'x'x nu e supăraaat!! Yei !!! S'au mai şi săăăăăărrrruuuuuttaaattt!!! Fenomenal!!! Aoleu gogoşi!! Imi este foame! ']]
Ce nume draguţţţţeee parcă am fi intr'o telenovelă daia modernă şi suuperrr superr!! ']]
Mamă ce m'am speriat am crezut că a muurit, Denny eşti cu adevărat o zână ']] Iubesc bebeluşiii!!
Jae ăsta mănâncă şi mult dulce şi mai şi bea ']] Beţivul Diabetic 'x neea tot sexy rămâne...amândoi. MOOOR! Yaaaoiiii!!! Goşşş!!! E pervers! e perfect! Il adoooorrr!!!!
Pam Pam Pam Pam! A aflat!!! Goşşş oare ce o să se întâmple? A...da....bietul Yunny...în acest moment Jae a scăzut în faţa mea. Foa, sper ca măcar copii să fie bine.

Aştept nextul iubire, care sper să vină repede si să mă anunţi şi pe mine :o3 Te pupic!


[Imagine: animeloves.jpg]
Odododododo ;x
Lumea asta te distruge,Te induce în eroare, Fură tot şi apoi fuge,Te răneşte şi te doare! x333
Gânduri Nespuse, Neştiute şi Inexplicabile

#76
In sfarsit !
In sfarsit, doamne ! S-au nascut ! Si au facut seeeeex ! :> Da...sunt mai bine acum . Deci e fenomenal ! Scena aia a fost fantastica. Eh, Jae cam trage la bautura [-x Se imbata repede. Bine ca Yunho era treaz. Si aaah, ce sweet. Cand a zis ca nu vrea sa profite de el !!!
Citat:- Poate vreau să profiţi de mine, a răspuns apoi sărutându-mă din nou.
Da, da, da. Normal ca vrei. Toata lumea vrea !
Deci yaoiul a fost minunat...prea scurt ! Trebuia sa o faca toata seara ! Pai ce e asta >.>... Of ! Si bebelusii aia scumpi, bine ca sunt bine amandoi o.o Si a a afla O___O A aflat ca e tatal copiilor ! Ce o sa faca acum? : > Sper sa sara pe Jae si sa-l violeze, asa ca razbunare : >. Ar fi minunat. . Bravo, good boy.
Si Changmin are un spirit de observatie foarte bun o.o Oho, bravo lui : > Imediat si-a dat seama ca e ceva in neregula cu Jaejoong : >
Se pare ca Yunho e cam suparat acum. Ehe, las' ca-i trece. Sper ca nu face nimic nebunesc cum ar fi sa-i ia copiii sau mai stiu eu ce . Nu, nu ! E imposibil. Il omor .__. Aw, scena aceea cu trandafirii a fost asa trista T_T De ce a aruncat trandafirii...pff ! Trebuia sa mi dea mie : )).
Well, well. Capitolul acesta a fost lung si fenomenal ! Imi place ca a fost lung : )) Multumim : > Cu siguranta nu numai mie imi place. Pai, ce pot sa spun. Multa bafta in continuare si spor la scris.
[Imagine: tumblr_lw7j04DPq01r5ikx8o1_400_large.gif]
My mama always says that I'm cute. I don't believe her. I'm more than that !

Shake, shake that booty for Beckha !


#77
Hey si eu p-aici...
Bun,deci citesc de mult fic-ul tau si il ador,defapt asta-i prea putin spus,mult prea putin..!
Asa, deci ca sa-nteleg, nenea s-a dus la a parintilor lui casa fiindca vrea sa-si ia bebeii ? Adica exact acea chestiuta de care lui Jae ii era teama ?:-ss Nenea ÇŽsta-i malefic !
So, ma poti anunta,te roaga sufletelul meu - urasc expresia - sa-mi zici si mie cand posteezi, te roog :o3.
Spor la scris ^^

#78
Ma dat pe spate cu acel "poate", stiu eu, stiu ca el planuia asta, vrea sa-l seduca si i-a reusit, se pare.:> Dar mi-a placut mai ales rezultatul, de cand asteptam eu o scena yaoi=p~ si in sfarsit am primit-o, inseamna ca am fost cuminte daca am primit-o inainte de Craciun??:))
Sper ca Yun nu are de gand sa-i ia bebelusii:-o , nu tocmai asta zicea ca nu i-ar smulge niciodata de langa Jae?:-s Si daca nu vrea sa-i ia de langa el atunci de ce s-a dus acasa la parintii lui sa vorbeasca cu tatal sau?
Multa bafta in continuare si nu uita sa ma anunti, te rog!;;)

*hugzz!*

#79
Citat:-Dumnezeule mare! l-am auzit murmurând printre gemete şi suspine.
-Nu sunt Dumnezeu ÅŸi da ... sunt cam mare
Pfffaaaii :> trebuia s-o scriu undeva pentru a doua oară =]]
Mda - e chiar tipic că nu mai judec bine după conferinţele de azi ftw o,o Daaar, să mă adun să dau măcar un comm civilizat şi decent *laugh*

Deci scena de sex mi-a plăcut :3 O vaiii :3 să fie aşa şi-n realitateeee :3 Dar fucks, a trebuit să scrii un final de capitol aiurea *cough-cough* wth, mai rău de atât nu se putea - i mean i think it's bad că Yunho părea chiar dezamăgit [ oarecum ] şi supărat. Cum să rezolve totul o dată pentru totdeauna ? o.o
Sper că n-are de gând să facă o prostie !
Okay... sper că n-ai de gând să faci o prostie... : |.

#80
Am revenit. Dupa o saptamana si ceva ;_; N-am avut cand sa scriu, si cand am avut nu imi venea nimic in minte. Nu am o scuza plauzibila, but here I'm! Si inca ceva, capitolul trebuia postat aseara daaar ;-; a aparut ceva, ok.
Sper ca nu il urati pe tare pe Jaejoong! ;_; E om, e egoist si ii e frica. Sper sa va placa acest capitol, my soulmate a fost putiiiin cam emotiva asupra lui =))).

Comentarii

Zapy Yaoi - Dear tu ma tot incurajezi sa scrii, alaturi de soulmate ;-; thank you >:D< ca ma suporti si ca-l citesti <3

єℓℓs. - Multumesc de commul gigantic >:D< In legatura cu SeulGi, m-am gandit sa o fac folositoare in fic ^^ o sa vezi tu mai incolo ok <3 sper ca acest capitol sa il faca pe Jae mai putin vinovat in ochii tai, si sa vezi ca defapt si el e o victima a vietii.:)) >:D< Sper sa-ti placa acest capitol. Multumesc ca citesti si ca postezi.

βεκi - Mie nu mi-a placut prea tare scena yaoi =)) a fost scurta da ;_; si mi-a fost greut sa o scriu, ok. O sa vezi tu ce confuzii bag eu pri n fic <3 si mai ales la ce vrea sa faca Yunho ^^. Si sper sa nu fi prea suparata pe ce se va intampla! Multumesc ca citesti si ca dai comm! >:D<

.Zgarmanici - New reader! Hello there bb <3 Ma bucur ca citesti si ca iti place! O sa vezi tu ce vrea sa faca Yunho ^.^ Sper sa-ti placa acest capitol! >:D<

dot dot curve :) - O sa creez multe confuzii ;_; o sa vezi. Ma bucur ca iti place partea de smut, nu e asa reusita. Despre ce vorbeste Yunho ... din pacate o sa vezi capitolul acesta (: dar oricum la mine in fic, nu e ceea ce pare mai mereu ^.^

Rappin' Addeh. - Darling! Ce ti-a mai placut tie acea replica =)) raspunsul la intrebarea ta o sa-l afli doar in capitolul urmator, nu acesta :)))))) o sa ma urati, dar :3 asta este. ok Multumesc ca citesti si ca dai comm ! >:D<




Thank you ;_; pentru vizualizari ok me gusta so much cand vad cum cresc numerele :>
Asa caaaa~ ... xD enjoy !





Capitolul 11

Mă întreb oare dintre toate zilele pe care le-am considerat „cele mai bune din viata mea” care sunt acelea? Poate fi atunci când am aflat că eram însarcinat, o bucurie de nedescris pe care o pot simti de fiecare dată când mă gândesc că voi avea ceva rupt din mine în bratele mele, că voi avea ceva ce seamană cu barbatul pe care l-am iubit, prima mea iubire, chiar dacă pentru el nu am însemnat nimic. Sau oare să fie acea zi în care am început să mă înteleg perfect cu Yunho? Sau oare poate fi atunci când mi-am ţinut geamanul cel mai mic în brate după ce mi s-a spus că era pe punctul de a nu reuşi să traiască, m-am simtit vinovat, caci problemele mele i-au facut şi pe copiii mei să aibă probleme. Eram fericit, da, cea mai bună zi din viata mea a fost când i-am nascut pe micuti. E greu să am grijă de ei, e al dracului de greu, câteodată sincer îmi vine să dau naibii tot şi să-i cer mamei să mă ajute sau să angajez o bonă, dar atunci mă gândesc că e vina mea că am pus cineva să mă ajute, e vina mea că sunt atât de nesigur pe mine şi pe fortele mele de a-i proteja.
Totuşi una dintre cele mai bune zile din viata mea poate fi considerată şi ziua precedentă. Eram obosit, al naibii de obosit şi aveam nevoie disperată să fac sex, nu orice sex, ci cu Yunho. Pot fi numit „târfuliţă” dar să fim serioşi, a fost primul barbat din viata mea şi de atunci nu am mai avut pe nimeni, nu era normal pentru un tânar ca mine să nu fie activ sexual, chiar dacă am copii, tot tânar sunt până la urmă, nu? Aşa că cea mai bună ocazie aveam decât cina de la el de acasă, putin vin şi mă prefac beat, am toleranţă destul de mare la alcool, dar asta nu trebuie să ştie nimeni.
Sexul a fost mai bun decât mă aşteptam, parcă nu a fost doar sex ci am facut dragoste. A fost blând, dar a ştiut să mă atingă exact unde trebuia, exact punctele mele slabe, şi sunt sigur că nu i-am spus nimic despre aceste puncte slabe. Am iubit felul în care mă atingea şi mă facea să tremur.
Datorită faptului că a fost chiar blând cu mine seara precendentă, când m-am trezit nu am simtit că se rupe ceva din mine, spre deosebire de data trecută. Desigur, partea inferioară mă durea, era ceva normal, tercuse ceva timp de când nu am mai facut-o.
M-am întors cu fata catre Yunho doar ca să-l vad dormind cu gura şi ochii întredeshişi, nu am putut decât să chicotesc şi să mă apropii mai mult de corpul lui. Îndată ce am fost lipit de el, bratele lui s-au pus în jurul meu, am tresarit crezând că e treaz, dar m-am uitat la el şi încă dormea. Am inspirat adânc mirosul care mă înnebuneşte. O senzatie de caldură şi placere fizică şi spirituală mi-a strabatut corpul, oare acesta era sentimentul pe care aveam să-l am de fiecare dată când mă voi trezi în bratele lui? Nu m-ar deranja sincer, decât în situatia în care sunt acum, să mă trezesc în fiecare dimineaţă singur, într-o cameră fară culoare şi fară caldură.
Dar nu, nu îmi permit luxul să mă simt aşa, oricât de mult aş tânji după atingerile lui şi cadura lui, dacă într-o zi va afla că gemenii sunt copiii lui? Ma va urî pentru că am tacut atât de mult timp, va vrea să mi-i ia şi atunci voi ramane fară copii şi fară el. Sunt egoist, dar vreau să am ceva ramas din urma acestei aventuri nebuneşti din gândul oricarui fan. Viata mea până în momentul acesta zici că a fost un basm, îl întâlesc pe printul meu fermecator (în cazul meu, idolul meu de câţiva ani), se culcă cu mine, din noaptea aceea ramân însarcinat, el revine, ne întelegem foarte bine, petrecem mult timp împreună, ne purtam ca şi cum am avea o relatie, pe când ştim amândoi că nu o avem, dar noi continuam fară să ne pară rau şi până la urmă amândoi o să sfârşim raniti.
M-am eliberat din strâmtoarea lui uşor fară să-l trezesc. Trebuia să plec acasă, să am grijă de gemeni şi să mă gândesc. M-am ridicat de pe pat şi am început să-mi adun hainele de pe jos şi să mă îmbrac cu ele, mi-am aruncat privirea spre pat şi spre figura lui adormită şi nu am putut decât să mă apropii de el şi să-l sarut uşor pe buze. Aveam nevoie de timp de gândire şi de sfatul unui vechi prieten, Yoochun.
Am mers în bucatarie şi i-am scris o notă lui Yunho pe când se va trezi să o vadă, apoi am ieşit din apartament fară zgomot. Mi-am facut drum până la un magazin din zonă şi mi-am luat înghetată de ciocolată, aveam nevoie de ceva dulce, foarte tare iar între timp l-am sunat pe Chun să vină să vorbească cu mine.
Odată ajuns acasă am mers direct în camera gemenilor care dormeau liniştiti în patuturile lor. Mama plecase, ştiam asta după biletelul de pe patutul lui JaeYun, ştia că aveam să mă asigur că el este bine prima dată. Eram mai protectiv asupara lui deoarece era să-l pierd şi nu vreau să păţească ceva, bineînteles că asta nu înseamnă că pe Binnie nu îl iubesc, nici pe departe, îl ador, dar el e puternic , el nu are nevoie de mine atât de mult ca şi fratele sau. Hangeng mi-a spus la ultima vizită cu ei că JaeYun are sistemul imunitar mai slab decât al fratelui sau aşa că trebuie să-l protejez mai mult, în timp ce de Binnie a spus că e sanatos tun. Seamană cu Yunho pe zi ce trece tot mai mult şi sunt sigur că el are banuielile lui despre copii, aşteaptă doar confirmarea. Şi mă întreb oare, de ce nu mă confruntă ca să-i spun adevarul şi să fie totul mai simplu, decât să îi spun eu aşa dintr-o dată, într-o zi cu soare.
Cu aceste gânduri am intrat şi la duş, pentru a mă spala, noaptea trecută a fost una... activă. După ce am ieşit de la duş mi-am tras o pereche de blugi pe mine şi o bluză albastră subtire, între timp ajunsese şi Yoochun.
Am mers amândoi în bucatarie pentru a mânca ceva gustari în timp ce aveam să vorbim. Timp de ceva vreme am stat tacuti, niciunul spunând nimic, cred că se vedea pe mine că mă macinam înauntru cu o problemă gravă. Totuşi, Yoochun a început conversatia.

- Jae, Binnie .... – s-a oprit iar apoi a continuat – Binnie ... defapt, nu, gemenii sunt copiii lui Yunho, aşa-i?

Am ramas tacut. Era de aşteptat să îţi dea seama, Yoochun gândeşte foarte repede pentru o persoană normală şi observă multe, chiar dacă nu pare. M-am uitat în ochii lui şi am dat uşor din cap ca şi cum aş aproba.

- Ştiam eu! a exclamat aruncându-şi mâinile în aer, dramatiza, ce naiba!
- De ce ai inventat toată povestea cu inseminatia artificială? m-a intrebat în timp ce mă privea plin de dezamagire, dar am ramas tacut.
- Raspunde-mi, Jaejoong! mi-a impus nervos strângând din pumni şi atunci am tresarit la tonalitatea vocii lui.
- Ce vrei să-ţi raspund? Că am mintit? Am facut-o, de ce să-ţi spun că voi aştepta un copil cu liderul trupei tale după ce la petrecerea ta ne-am culcat împreună? Cum puteam să-ţi spun că virginitatea mea s-a dus pe apa sâmbetei din cauză că am fost prea tâmpit şi am crezut că mă va placea înapoi? Cum puteam să îţi spun că persoana pe care o admiri cel mai mult s-a folosit de mine? am raspuns cu alte întrebari, vocea mea spargându-se din când în când.
- Trebuia să o faci, suntem prieteni, Jae! Cei mai buni prieteni! Şi în schimb doar eu nu am ştiut! Şi Changmin şi Jessica ştiau! Ei pe care nici nu ştiu când i-ai întâlnit! mi-a reproşat în faţă faptul că nu am avut încredere în el, şi asta mă doare cel mai tare.
- S-a întâmplat ca ei să fie acolo în acea seară, de atunci au stat cu mine, Jessica m-a dus la medic după ce m-a vazut că am dat afară din cauză că am vazut o salată şi a crezut că am altceva, eu nici nu m-am gândit că voi ramâne însarcinat! Nu îţi poti imagina, Yoochun, în ce stare am ramas după acea noapte! Ca şi un mort viu! Dezamagit, îmi era ruşine de mine, plin de regret şi totuşi nu m-am putut gasi să-l urasc, am raspuns deja plângând.
- Dar Jaejoong, mereu ... ahh Doamne! Suntem cei mai buni prieteni, ne ştim de ani buni, trebuia să-mi spui, nu conta că Yunho e persoana pe care o admir, tu contezi mai mult! A spus ridicându-se şi venind spre mine, luându-mă în brate.
- Nu ... nu am vrut să îţi distrug idolul, Chun-ah, nu am vrut să fac rau nimanui, şi în plus, nu e mare chestie, nu am păţit nimic grav! În plus, el e lângă mine ... îşi vede copiii, stă cu ei, şi sunt sigur că nu e prost şi că are şi el banuielile lui, dar..., nu am putut decât să încep să plâng strângându-i bluza cu pumnii, în sfarşit se întâmpla ceea ce aveam nevoie, să plâng în bratele prietenului meu cel mai bun, nu era aceeaşi senzatie ca şi când o faceam în fata altcuiva.

Auzindu-mă plângând m-a strâns şi mai tare la pieptul lui lasându-mă să mă descarc timp de zeci de minute, defapt nici nu ştiu cât timp a trecut, dar parea a fi mult. De data aceea am plâns pentru toate, pentru faptul că nu pot uita acea noapte de acum un an, pentru faptul că nu pot să-l urasc pe Yunho, pot doar să încep să ţin la el şi mai mult, să-l iubesc mai mult, nu pot să-mi imaginez cum ar fi să-l urasc, pentru că nu pot! Plângeam pentru faptul că era să-mi pierd copii, nu odata ci de două ori, plângeam pentru faptul că totul era greşit şi nimic din ce aveam nu era cum mi-am visat, înfaraă de gemeni, care erau minunati. Totul era stricat, prietenia mea cu Yoochun s-a racit, relatia mea cu mama şi surorile mele erau şi ele distante, ce rost mai avea? Prima mea iubire, Yunho, nu ştiu ce să mă fac cu el, să îi spun totul, iar prin totul mă refer şi la sentimentele mele sau să mă îndepartez de el şi să ramân în amintirea lui ca o persoană rea care doar l-a folosit?
Când m-am calmat nu am l-am lasat pe Yoochun să se îndeparteze de mine ci tot l-am strâns tot mai tare. Eram multumit că era alaturi de mine, chiar dacă am mintit, poate nu pare ceva atât de important pentru unii, unii care se gândesc că prietenia iartă tot, aşa e, iartă, dar până să ajungi la iertare doare, mai ales daca ai fost mintit.
După câteva clipe Chun s-a tras de lângă mine şi m-a privit, avea lacrimi în ochi, mereu când plâng, plânge şi el.

- De ce nu îi spui? m-a întrebat, iar eu nu a trebuit să mă gândesc mult la cine se referea.
- De ce aş face-o? l-am întrebat înapoi.
- Are dreptul să ştie, Jaejoong, mi-a raspuns pe un ton rece.
- Nu, am raspuns serios
- Cum poti fi atât de încuiat la minte să nu îi spui lui Yunho-hyung că gemenii sunt copiii lui?! s-a rastit la mine.
- Pentru că nu pot, Chun-ah, nu pot să risc ca el să-mi ia copiii, nu pot să risc să îi pierd. Pot să nu îl am pe el aproape, pot să trec peste asta, am facut-o deja cât timp am fost însarcinat şi nu l-am avut lângă mine, am încercat să-l urasc şi cred că la un punct am ajuns să o fac, mai ales când îmi era foarte greu, dar îmi trecea repede şi nu vreau, nu pot să îmi pierd copiii în fata lui! Tatal lui e judecator, va face orice, dar orice pentru a-mi lua copiii îndată ce va afla acest lucru iar eu nu îmi permit luxul de a-i pierde, nu îmi permit luxul de a-l lasa să fie fericit cu ceva ce e al meu!

L-am privit în timp ce respiram greu din cauză că am vorbit atât de repede şi eram enervat. Nu asta i-am tot repetat de când a ajuns aici? Îmi este frică să nu pierd gemenii, îmi e frică să ramân singur!

- Jaejoong, de ce crezi că Yunho ţi-ar lua copiii? m-a întrebat serios.
- De ce nu ar face asta?! i-am raspuns înapoi.
- Pentru că el nu e aşa! Poate a facut greşeala de a se culca cu tine atunci, dar ati vorbit despre asta macar aşa cum trebuie, fara certuri, fară nimic?! Nu, din câte se pare, nu te-ai gândit să-l întrebi de ce a facut acel lucru şi după aceea să decizi ce faci! Şi din câte vad, pe lângă că eşti şi încapăţânt eşti şi orb! Nu vezi că Yunho-hyung ţine la tine mai mult decât la un simplu prieten? Nu poti vedea că e atras de tine? Era heterosexual înainte să ajungi tu în viata lui, dar de atunci nu l-am mai vazut cu nicio femeie în plus s-a despartit şi de Seulgi, fata cu care a fost fericit pentru o perioadă din viaţă, fata pe care chiar a iubit-o!

Am deschis gura să spun ceva, doar ca să o închid la loc. Nu aveam ce spune, avea dreptate, nu am stat nici eu nici el să vorbim pe îndelete, am vorbit doar acum câteva luni dar nu am spus motivele, nimic, eu nu i-am spus că mereu am fost îndragostit de el iar el nu mi-a dat niciun motiv. Acum dacă aud aceste cuvinte din partea lui Yoochun îmi dau seama defapt cât de copilaros am fost şi totodată mi-am dat seama ce prieten rau i-am fost lui Yunho, îl consideram o persoană rea, în stare de a-mi lua copiii fară să se gândească la mine şi am uitat de faptul că eram totuşi prieteni şi începusem de la zero tot. Am oftat şi m-am dus spre uşa de la bucatarie spre baie, odată ajuns acolo am început să mă spal pe faţă de lacrimile sarate care se uscaseră. M-am şters cu un prosop şi m-am dus înapoi în bucatarie.

- Ai dreptate, sunt un prost şi un tâmpit şi o persoană rea. Nu doar că am ascuns adevarul faţă de Yunho ci şi l-am crezut o persoană rea, mai ales când el mă crede un prieten foarte bun. Yoochun-ah, ce s-a întâmplat cu mine? Nu mă mai recunosc! am spus oftând lung.
- Eşti om, JaeJae, se întâmplă ca odată în viaţă oamenii să cedeze, la fel cum ai facut tu, nu mai ai încredere în nimeni, nici macar în mine, noi doi eram ca nişte frati! mi-a spus uşor, de data aceasta vocea fiindu-i plină de caldură.
- Te iubesc, Chun-ah! Te ador! Nu ştiu ce ar fi de mine dacă tu nu ai fi acolo să mă ridici în momentele în care cad la pamânt, i-am zis aceste lcururi iar apoi i-am sarit în brate.
- Jaejoong, să nu te superi pe mine, dar te-ai îngrăşat! Mi-a spus râzând iar eu l-am lovit peste spate uşor.
- Prostule! Acum, am nevoie de o favoare, stai cu gemenii, am o mică treabă de rezolvat înainte să aranjez totul, înainte să spun tot adevarul. Cheamă-l şi pe Junsu dacă vrei, mâncare este în frigider, l-am informat grabit.

Uitasem că azi trebuia să mă duc la doamna Han acasă, trebuia să merg să discutam despre ceva petrecere pentru Jihye. Am intrat în camera gemenilor, observând că uşa e deschisă, ciudat, parcă o închisesem, probabil de la curent s-a deschis, trebuie să am mai multă grijă. I-am sarutat pe copii pe frunte şi am ieşit pe hol lându-mi cheile de la maşină şi telefonul am fugit până la maşină deoarece eram în întârziere.
Până ce am ajuns la casa lui Eunhye a fost o aglomeratie destul de mare. M-am dat jos din maşină şi am mers spre uşa din faţă şi am sunat dar nu nu mi-a raspuns nimeni, aşa că am mers să înconjor casa pentru a ajunge la uşa de la bucatarie. Între timp i-am trimis un mesaj lui Yunho întrebându-l unde e, pentru că se presupunea că trebuia să vină să vorbim acasă la mine şi nu s-a prezentat. Am trecut prin bucataria casei şi am mers spre salon, dar nu era nimeni însă am auzit nişte voci venind dinspre birou. Am păşit încet pentru a nu face niciun zgomot, voiam să-i surprind, sunt sigur că s-ar bucura. Datorită faptului că uşa biroului era din sticlă a trebuit să mă apropiu fară să mă vadă. Uşa era întredeschisă aşa că se auzeau vocile sotilor Han şi încă una, foarte cunoscută. Am decis să nu intru până nu vad cine e posesorul acelei voci. În timp ce mă apropiam discutia lor se auzea tot mai tare şi clar. Discutau ceva despre nişte copii, m-am încruntat uşor în timp ce am ajuns fix lângă uşă.

- De ce am face asta? am auzit-o pe doamna Han vorbind.
- Mamă, sunt ai mei! a spus o voce groasă, foarte asemanatoare cu a cuiva pe care îl ştiam foarte bine, dar nu avea cum să fie el.
- Ţi-a spus asta în faţă, fiule? a întrebat domnul Han, iar eu deveneam tot mai curios.
- Nu, dar vreau să îi iau, a spus iar vocea straină.
- Yunho dragă, am auzit numele acela rostit din gura doamnei Han şi restul nu am mai putut auzi deoarece simturile mele erau blocate.

Yunho? Yunho al meu? Acel Yunho? Inima a început să-mi bată cu putere, riscând să fiu prins m-am uitat pe geamul de la uşă pentru a vedea dacă nu era o coincidenţă acest lucru, acel nume, dar ... nu, nu era. El statea în fata sotilor Han, ce cauta el aici? Stai aşa ... domnul Han l-a numit „fiule” asta înseamna că ... Dumnezeule mare! Mi-am dus mâna la gură pentru a evita să strig şi m-am dat înapoi câţiva paşi reuşind să lovesc masuta de pe ea cazând o vază spargându-se. Panicat, am luat-o la fugă şi am ieşit pe uşa principală uitând să o închid şi am sarit în maşină pornind-o repede. Am calcat pe acceleratie până la fund şi am plecat de acolo.
Datorită faptului că plângeam a trebuit să parchez undeva, pentru a evita un accident. M-am dat jos din maşină şi am închis-o iar apoi am plecat de acolo să mă plimb. Aveam nevoie să gândesc limpede, departe de toate, fară presiune, dar nu puteam decât să mă gândesc cât de mizerabilă e viata mea. Pentru prima dată când am încercat să rezolv lucrurile, înainte de a face ceva trebuie să primesc două lovituri la spate. Una că Yunho chiar vrea să-mi ia copiii iar a doua că oamenii pe care îi consideram ca şi a doua mea familie nu erau defapt cine spuneau. Doamna Han era o minciună, pe când era defapt doamna Jung, mama dobitocului de tată a copiilor mei pe care nici acum nu pot fi destul de suparat încât să mă duc să-l iau la şuturi. Deasmenea şi sotul lui Eunhye şi Jihye sunt rude cu Yunho, el era fiul care nu avea timp de familia lui. Şi totuşi mă întreb de ce a trebuit să fie aşa? De ce a trebuit să mă apropii de cine nu trebuia? Dacă acum că au aflat de aceste lucruri, vor accepta să-l ajute pe Yunho să-mi ia copiii? Ce naiv era Yoochun spunându-mi că iubitul lui lider nu îmi va face rau. Nu m-ar interesa daca mi-ar face ceva mie, nu mi-ar pasa, dar mi-ar smulge de lângă mine carne din carnea mea, sângedin sângele meu, ceva ce am purtat eu în interiorul meu timp de 9 luni, nu el s-a chinuit cu ei, ci eu.
Fară să îmi dau seama am ajuns într-un parc, m-am uitat la ceasul de pe mâna mea care arata ora patru dupamasa, când naiba a trecut timpul? M-am dus şi m-am aşezat pe o bancă privind copiii cum se jucau şi ţipau de fericire. Nu am putut decât să zâmbesc printre lacrimi.
Observam oamenii cum se uitau ciudat la mine, probabil aratam ca dracu, palid, cu ochii roşii, cu lacrimi pe faţă şi parul dezordonat, dar nu îmi pasa, sufeream! Aveam dreptul să arat urât!
Mi-am simtit telefonul vibrând în buzunar şi m-am uitat la apelant, Yoochun, am respins apelul şi l-am bagat în buzunar ignorând vibratiile care au încetat după ceva vreme.
După un timp mă mai calmasem, nu mai plângeam şi nu mai tremuram, însă tot eram pierdut în gânduri, totuşi am putut auzi un plânset de la departare. Mi-am ridicat ochii şi am vazut doi copilaşi, unul era la pamânt şi plângea iar celalalt încerca să-l ajute. Am strâns din ochi puternic şi apoi mi-am şters lacrimile şi m-am ridicat de pe bancă, mergând spre ei. M-am apropiat încet şi apoi m-am pus în genunchi pentru a-l ajuta pe copilaş, celalalt baietel s-a uitat la mine plin de admiratie.

- Ai grijă data viitoare, scumpule, poti să te raneşti mai rau, i-am spus uşor în timp ce îi scuturam pantalonii de praf.
- Multumin, domnişoară! au spus cei doi deodată chicotind şi au fugit.

Tomai m-au facut femeie? M-am uitat perplex la cele două siluete care fugeau în departare. Da, m-au facut femeie. Ce naiba! Sper că gemenii mei nu îmi vor spune mamă caci îi voi trage de urechi.
Mi-am simtit din nou telefonul vibrând în buzunar, l-am scos şi când am vazut apelantul am apasat butonul de respingere şi am închis telefonul, i-am scos bateria şi apoi l-am aruncat la cel mai apropiat coş de gunoi. A dracu de barbat!
Am luat o gură mare de aer şi m-am uitat spre cer. Ştiam deja ce aveam să fac. Ce face orice om când dă de greu, să fugă, să scape de toate, să înceapă de la zero de undeva nou, fară să cunoască pe nimeni. M-am îndreptat spre ieşirea din parc şi am vrut să mă duc spre locul unde mi-am parcat maşina, dar nu ştiam pe unde am lasat-o, acest loc al Seulului nu îmi era cunoscut. Am înjurat printre dinti, ceva ce nu obişnuiam să fac, dar acum chiar că eram de toată minunea! M-am tot plimbat până când am dat de strada pincipala pentru a lua un taxi. Când în sfârşit am prins unul liber, am intrat şi i-am dat adresa apartamentului meu.

**

Odată ce am ajuns acasă am aflat că defapt eu eram în partea de Vest a Seulului, pe când eu stateam în partea de Nord-Est, ce frumos, m-am ratacit în propriul oraş. I-am platit taximetristului şi am fugit la aprtament. Trebuia să mă mişc foarte repede, nu aveam decât câteva ore la dispozitie ca să îmi pregatesc plecarea. Când am ajuns în casă nu m-am mai chinuit să verific dacă era Yoochun acolo, aveam să-l confrunt dacă încerca să mă oprească. Nimic, dar absolut nimic nu avea să mă oprească din a pleca.
Am fugit în camera mea şi am catutat toate valizele şi gentile mele disponibile. Am scos hainele din dulap şi eram pregatit să le pun în valize când o voce super pitigaiată, de delfin, m-a oprit.

- Kim Jaejoong, ce crezi că faci? m-a întrebat acea voce şi m-am uitat spre persoana respectivă rasuflând uşurat, era doar Junsu.
- Împachetez, am raspuns simplu şi mi-am continuat treaba.
- Asta vad şi eu, dar de ce? a raspuns ironic.
- Trebuie să plec de aici, din ţara aceasta defapt, l-am informat simplu de planul meu.
- A aflat Yunho? a întrebat iar eu m-am oprit din ceea ce faceam uitându-mă la el uimit.
- Tch, a spus dându-şi ochii peste cap, ce crezi? Că daca sunt blond, par naiv şi fac pe prostul defapt sunt aşa? a ras la propia glumă.
- De unde ştiai? am întrebat uşor nesigur.
- Moobin, a spus simplu. Seamană prea mult cu Yunho şi poate că am auzit şi ceva din conversatia lui Changmin şi Jessica, dar asta e partea a doua.
- Kim Junsu, îţi spun de pe acum, nimic nu o să mă împiedice să plec, am spus ferm.
- Ştiu, nici nu aveam de gând să te împiedic, deci ce împachetam? a întrebat vesel iar eu m-am încruntat.
- Junsu-ah, nu credeam că aveam să te întreb aşa ceva, dar îţi lipseşte o doagă?
- Nu, de ce? a întrebat râzând.
- Ce câştigi ajutându-mă? Eşti iubitul lui Yoochun, viitor soţ probabil, Yunho e prietenul tau, liderul tau, şi în schimb tu mă ajuti pe mine, i-am raspuns serios.
- Oh te rog! Şi Yoochun este prietenul tau cel mai bun, dar dragul meu, ăia doi seamană prea mult şi-s prea încapăţânati, o mică lectie nu le-ar strica, aşa că hai dă-mi indicatii şi taci, o să fie secretul nostru.

M-am uitat ciudat la el, dar apoi mi-am revenit, nu aveam timp să mă mir de alte persoane, eu eram o ciudăţenie mai rară, atrag problemele la greu. I-am dat câteva valize şi lui pentru lucrurile gemenilor. Le-am luat toate lucrurile necesare, pampersurile, biberoanele, paturicile şi cam toate hainele. Deasemenea am luat rama cu ecografia copiilor şi jucariile primite de la Yunho, macar să aibă ceva de la tatal lor. Între timp mi-am gasit toate cartile de credit şi l-am rugat pe Junsu să-mi sune sora pentru a rezerva avionul privat, nu aveam să las pe nimeni să detecteze ţara în care aveam să plec. Eu am sunat-o pe mama să-i spun de plecare, nu i-am spus totuşi unde, i-am explicat pe larg totul şi că aveam nevoie de timp să mă pun pe picioare. M-a asigurat că voi avea bani destui şi că pot sta la penthouse-ul din Tokyo, şi că un şofer mă va aştepta la aeroport. Am zâmbit odată ce am terminat convorbirea, mama mereu era o femeie atât de eficientă. M-am îmbracat putin mai gros, caci era seară şi la fel am facut şi cu gemenii, i-am pus în paturici pe amândoi şi apoi în coşuletele lor. Din cauză că aveam prea multe bagaje a terbuit să chemam două taxiuri, nu încapeau gentile în Maserati-ul lui Junsu. Într-un taxi am mers eu cu copiii şi în celalalt m-a urmat Su. Pe parcursul drumului catre aeroport m-am uitat trist pe geam, nu credeam niciodată că voi fugi aşa, cu doar trei persoane care să ştie unde anume, una fiind iubitul prietenului meu cel mai bun. Odată ajuns la aeroport am fost întâmpinati de Dongho, şoferul surorii mele mai mari, care ne-a dus bagajele la avion, trebuia să mai stam jumatate de oră până aveam să plec. Am mers la o cafenea din incinta cladirii şi ne-am aşezat la o masă cu Junsu.

- Eşti sigur că vrei să faci asta? m-a întrebat îngrijorat iar eu i-am zâmbit.
- Trebuie să o fac, Junsu-ah, l-am auzit cu gura mea că vrea să-mi ia copiii, îţi dai seama?! l-am întrebat putin enervat şi gata să plâng iar.
- Înteleg. Să mă contactezi îndată ce ajungi acolo şi te rog să îmi trimiti veşti despre tine, nu le voi spune nimic, nici lui Changmin şi nici lui Jessica. O să vin să te vizitez, promit! O să scap eu de Yoochun cumva. Şi să ai grijă de copii şi de tine! a început să îmi ţină putină morală despre cum trebuie să am grijă de mine şi de copii şi să nu am încredere în oricine, mi se pare mie sau e mai rau decât mama?

Când Dongho a venit să mă anunte că pot pleca, Junsu m-a îmbrăţişat foarte tare, parcă nevrând să-mi dea drumul, mi-a spus că Yoochun o să fie distrus, dar să nu îmi pese, trebuie să fii putin egoist în viaţă şi că o să aibă el grijă să îşi revină. De asta nu aveam îndoială, toti vor fi dezamagiti de mine, dar nu am ce face, ca să mă protejez de unii trebuie să calc peste altii.
Am luat coşuletele şi cu paşi neîncrezatori am pornit spre terminală. M-am tot uitat în urma mea, nu după Junsu, ci după altcineva, sperând ca să vină oricine altcineva să mă împiedice să plec, oricine, dar nu a venit nimeni. M-am uitat spre baieteii mei care mă priveau cu ochi mari şi curioşi în timp ce îmi zâmbeau. Nu am putut decât să le zâmbesc înapoi şi să le cer iertare în gândul meu pentru toate greşelile pe care le-am facut, şi pentru că-i îndepartez de tatal lor.
Odată ajuns în avion i-am pozitionat pe gemeni în scaunele lor speciale şi le-am strâns centurile de siguranţă, dându-le şi jucariile lor preferate, lui JaeYun un tigru iar lui Binnie un leu. În cele din urmă m-am aşezat şi eu pe scaun, aşteptând să decolam. Mi-am întors capul de la gemeni pentru a mă uita spre geam la cerul înstelat. Am închis ochii şi am inspirat uşor în timp ce am simtit avionul mişcându-se. Era gata. Nimic nu avea să mă mai oprească.

La revedere Coreea! La revedere, Jung Yunho!
[Imagine: tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif]

Always keep the faith !



YunJae, YooSu, ChangSica, HunHan.



The pleasures of the mighty are the tears of the poor
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End
















Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)