Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Our Game

#91
Aleluia! Ai facut 8 pagini! Ti-am zis ca e mortal capitolul asta? God, iubesc copiii aia doi. Sunt amuzanti si adorabili ._. Si in sfarsit: Jae se intoarce in Coreea <3 Si se va intalni cu Yunho! Si poate duce la ceva mai mult, daca ma intelegi. Adica, sa beau ceva impreuna asa de revedere si sa se sfarseasca in noul patut al lui Jae. Ce? Trebuie sa fie... inaugurat! Well in inchiere as vrea sa spun ca mi-a placut mult si abia astept (si tu la fel, right?) sa te sacai cu urmatorul capitol ^^

Psycho XD

#92
Sunt atat de adorabili micutii! Cam mare acea coincidenta de a se intalni in acelasi supermarket pe cand se presupunea ca cei doi erau in Coreea. Gemenii nu stiu si ei cand sa-si tina gurita? Chiar trebuia sa-si dea mamica-tatic de gol ca a baut si el si a spus o mica tampenie? Ehh, sunt si ei mici, se iarta de data asta. =] Te rog fa acel imposibil de care vorbeai si posteaza urmatorul capitol pana vineri! Trebuie neaparat sa aflu daca se impaca chiar daca stiu ca asa va fi, trebuie sa am si confirmarea ta deci te rog fa acel "imposibil", cum l-ai numit, pentru mine. ;;]


(04-12-2011, 11:41 PM)Denny A scris: Eram şi mai nerăbdător să-mi văd familia, vechii mei prieteni, pe Yunho şi pe altă persoană specială, Seulgi.

Probabil ca aici ai uitat sa specifici ca era sarcastic cand veni vorba de Seulgi, doar nu vorbea serios, nu?
Multa bafta in continuare si anunta-ma si pe mine, te rog!

*hugzz!*

Edit: Am uitat sa mentionez ceva, cum de nu incercase deloc Yunho sa-l caute? Sau e oarecum adevarat ceea ce incepuse Jae sa creada, cum ca ar fi fost "folosit" si a doua oara de Yun? Desi nu cred, mie mi-a dat impresia ca tine la el foarte mult. Astept sa ma lamuresti. :]

#93
Bine stiu ca am intarziat, mai are si omu probleme....
Copiii aceea sunt minunatii ale naturi. Nu stiu de ce, dar am o presimtire ca o sa-l dea de multe ori de gol pe Jae in fata lui Yun.
"Jung"? Da, omu spune multe la bautura. Parca Jae rezista la bautura? Cat a baut de a inceput sa insire asa ceva, nu ca m-ar deranja.
O sa il oblige pe Yunho sa locuiasca impreuna daca vrea sa ii ia copiii? Da Changmin are dreptate, Yun nu s-ar supara deloc. Cine s-ar supara sa aiba aproape pe persoana iubita? Eu nu!
Sper doar sa nu fie prea tarziu si Yunho sa se afle intr-o relatie cu alcineva. Oricum, chiar daca e, el il iubeste pe Jae.
Copiii sunt tare haiosi. Acum sa-i scoata peri albi si lui appa, sa vada si el cum e.
Sper sa nu ajunga la proces si ca se vor intelege altfel.
Pa si pu.
!!! Priveste lumea in ochi si spune exact ceea ce gandesti, altfel esti doar o marioneta !!!

#94
Deci.. copii astia sunt prea totali:))
Oare ce reactie o sa aiba Yunho cand o sa ii intalneasca pe gemeni??..si Seulgi daca va afla ca gemenii lui Jae, cel pe care nu il suporta, sunt a lui Yunho, cel pe care il iubeste..sau il iubea:-s
Sper ca Jae sa nu faca vreo prostie pe care o va regreta mai apoi..:-<
As fi vrut ca cei doi sa ii dea mai multe detalii legate de Yunho lui Jae...sper ca nu va pleca nicaieri...din moment ce i-au zis ca sa merga sa il vada cat mai repede pe Yunho...sau mai rau...sa se insoareX_X Sper din tot suflet ca nuu!!
Oricum..inca un capitol minunat, ca si toate celelalte de altfel;))
Succes in continuare >:D<
[Imagine: anime-beautiful-blue-boy-cute-Favimcom-435779.jpg]
Dragostea nu tine cont de varsta, religie, etnie, culoare sau sex! XD
Adevaratele povesti de dragoste nu au final. Richard Bach

#95
Oh, scuze de-ntarziere....Ce pot spune decat ,,cel mai genial capitol''? O_____o copilasii aia sunt geniali! Mult prea geniali! Tu esti prea geniala!
Uaa, deci Jae are un dulap magic! Vreau si eu unul! :-? cred ca o sa i-l fur o3o :">Daca nu-i fura Yuhno gemeneii, clar ii fur eu! Le dau ciucalata si bezele pana se umfla ca niste balonase o3o... S U N T P R E A D R A G A L A S I! Ooo, si cred ca o sa fur si mamiiiica >:3 Deci 1-0 pentruuu mine:>. Nahh, cat despre Yuhno, poate se casatoreste ca-l...ca-l... castreeez! Binee, aici vine doar o exceptie...poate se casatoreste cu Jae si ar fi prea genial ;;)In fiiine, spor la scris >:D<!

EDIT ANN: Nu mai desena atata in posturi. Daca erau emoticoanele valabile postul tau era plin o.o

#96
Hiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii~ i'm back ok <3. Well, am venit cu capitolul 13. E din pov-ul lui Yunho. Nu stau sa vorbesc nu stiu cat de el <3 mi somn ok i.i e 12 noaptea. :)) Sper sa va placa <3. Sa-mi spune-ti ce parere aveti despre prima parte, k ? <3

Comentarii

βεκi - Multumesc dear de comentariu! >:D< Ma bucur ca-ti place de my little monsters :X si eu ii ador la fel de mult, zici ca sunt o parte din mine, idk why ;-;. I love them so much. Jae are momentele lui de slabiciune, so cand a fost beat a fost atunci. Sper sa-ti placa si acest capitol ^^ Multumesc ca citesti! >:D<


Zapy Yaoi - Nicio scena yaoi ok :> Multumesc de comm dear >:D<


dot dot curve :) - Gemenii sunt niste fiinte adorabile ;_; nu o sa taca =)). Si nu am folosit sarcasm pentru jae cand a zis de Seulgi, o sa vezi tu xD in alt capitol. Multumesc ca citesti! >:D< Sper sa-ti placa si acest capitol.


Lilah - Well, copii sunt cele mai inocente fiinte de pe pamant, so ofc ca o sa-l dea de gol. Jae e tare la bautura, so gandeste-te cat a baut ca sa fie pe jos =) nua fost doar cateva pahare. XD Si da, Yunho nu se supara, dar o sa vezi ca orgoliul face multe. Sper sa-ti placa si acest capitol! Multumesc ca ai citit! >:D<


Alle|X|Andra - Reactia lui Yunho o sa o vezi ... u,u detaliile nu sunt necesare, umh, o s avezi de ce in acest capitol. Multumesc ca citesti si sper sa-ti placa si acest capitol >:D<


.Zgărmanici - Neah, Yunnie nu se casatoreste :3 o sa vezi tu in acest capitol ce si cum. Da, copii sunt adorabili <3 Jos mainile de pe Jaejoong, domnul Yunho e extra posesiv, ok =)). Multumesc ca citesti! >:D<



Sooooo....

Maze * - labirint
Smachun - unchi
kawaii* - dragut (stiu ca e japoneza, o sa vedeti cine foloseste).



Capitolul 13


În pictura unui cadru, un cer albastru clar fară pic de picuri albi de nori, fară pic de pasari calatoare, unui cer limpede şi calm, un câmp verde pur precum cel de după o iarnă infrigurată, flori parcă pictate şi multi colorate formau câte un desen ciudat pe care doar un ochi sensibil l-ar putea observa. Un râu care nu avea nici capat dar nici început vizibil, traversa câmpul divizându-l în două. Totul parea pustiu, dar nu straniu, acel peisaj avea o linişte şi o calmitate aparte, un sentiment care te facea să te simti bine, neînfricat de singuratate, neînfricat de moarte, de nimic.
Două corpuri stateau întinse pe iarba verde, între cinci cercuri de flori albastre şi roşii, erau pozitionati perfect, fiind nucleul unei stele formate de cele cinci cercuri florale. Perfectiunea pozitiei lor era la fel ca şi cea pe care o atingeau ei, două fiinte diferite de toate celelalte. Nivelul de perfectiune atinsă nu era unul fizic prin calităţile lor, ci era unul spiritual. Unu care le permitea celor două persoane să încapă la fix în bratele celeilalte, una care îi facea să gândească la fel, una care îi facea să poată să se încreadă orbeşte unul în celalalt, caci ştiau că orice ar fi mereu vor fi împreună, chiar dacă se vor desparti drumurile vietii vor fi mereu de partea lor, mereu îl va pune pe celalalt în calea celuilalt, caci până la urmă erau destinati unul pentru altul.
Ceea ce aveau ei era dincolo de promisiuni şi vorbe goale, precum relatiile altora, era dincolo de acele cuvinte siropoase şi pline de laudă. Era suficient ca unul dintre ei să spună

„Te iubesc”

, iar celalalt nu va raspunde, caci în ochii lui se gasea raspunsul, adevarata iubire şi adevaratul efect se reflectau în ei, caci

„ochii sunt oglinda sufletului”

ei te dau de gol, ei te fac să fi transparent în fata oamenilor care ştiu să te citească, dar totuşi ei sunt cei care dau raspunsuri la întrebari care gura le lasă neraspunse, ei sunt cheia tuturor raspunsurilor, doar trebuie să ştii cum să îi priveşti şi atunci vei şti, toate vor avea un raspuns.



Un val de caldură şi anxietate m-a facut să mă ridic imediat din pat. Eram tot transpirat şi respiratia îmi era sacadată. Ce naiba a fost acel vis atât de perfect? De ce nu am putut vedea chipurile celor două persoane? De ce mi se parea sentimentul acela atât de cunoscut dar totuşi atât de distant?
Am oftat lung şi mi-am trecut o mână prin par, deja era a „n” oară când am un vis ciudat pe care nu îl pot întelege din punct de vedere logic, ci doar puteam să ştiu că are ceva legatură cu mine, aşa pur şi simplu, era ca şi cum ştiu că sunt om, nu are nevoie de explicatii pentru ca aşa am fost de la început. Toate visele ciudate au început odată cu plecarea lui.
Când am mers să-l vad după ce am terminat discutia cu parintii mei şi am mai umblat prin oraş, singur, gândindu-mă dacă ceea ce voiam să fac este corect, m-am trezit că el a plecat. În casa lui nu mai era urma de el nici de copii, hainele erau scoase din dulap, unele lasate pe pat, pe podea, altele de negasit. Junsu şi Yoochun au fost surpinşi să vadă că nu mai era nimic acolo, se presupunea că trebuiau să stea cu gemenii în timp ce el era plecat, dar au avut de rezolvat ceva iar el pur şi simplu s-a evaporat. Cum, unde şi de ce habar nu am.
În acel moment ştiu şi din câteva mi-a spus Junsu am fost ca şi un om nebun. Strigate, înjuraturi şi ameninţări, atât au ieşit de pe gura mea atunci, iar apoi am plâns, da, ţin minte că am plâns, şi încă tare, mai tare decât în zilele în care îmi era greu cu dansul înainte să devin faimos, mai tare de cât când a murit bunicul meu, persoana pe care o adoram pe acest pamânt, mai tare decât atunci când am câştigat primul premiul important alaturi de DBSK, am plâns atât de tare deoarece trei partitici din mine parcă s-au rupt.
Am încercat dar nu am putut, am încercat să-l înteleg, de ce a facut o asemenea decizie, de ce nu a vorbit cu mine, de ce a actionat fară să se gândească la mine, la copil, la el! Mă intriga la nesfârşit de ce a luat o asemenea decizie, de ce a facut o prostie ca aceea, care a fost motivul care l-a speriat atât de tare încât să îl facă să plece, să lase tot în urma lui, fară nicio remuşcare, fară să îi pese.
Nici acum după trei ani nu înteleg decizia lui, sunt o persoană egoistă, aşa am fost dintotdeauna, arogant, gândindu-mă că totul mi se cuvine, când am intrat în trupa, am început să mă schimb, dar vecile obicieuri pier greu, aşa că tot am ramas cu putin din acele defecte iar aparitia lui m-a facut să devin din nou persoana egoistă şi posesivă care eram pe vremuri, fară să îmi dau seama el a intrat sub pielea mea facându-mă să fiu în stare de orice, dar orice pentru a-l ţine lângă mine şi să-l fac să mă iubească. El a fost cel care mi-a dat în viata mea trei mari bucurii, cei doi copii ai mei, şansa la libertate dintr-o casnicie nedorită, şi afectiune, da, afectiune, nu spun iubire, nu ştiu dacă simte aşa ceva pentru mine, Yoochun a spus că da, a bagat mâna în foc că el mă iubeşte, dar ce rost are să cred aşa ceva când nu am auzit cuvintele acelea de la el? Dar nu-l învinovăţesc. De ce aş faceo? Până la urmă nu e ca şi cum eu i-aş fi spus acele două cuvinte, nu e ca şi cum i-aş fi declarat dragostea mea de faţă cu toată lumea. Şi totuşi amândoi suntem vinovati, niciunul dintre noi nu a fost în stare să ia taurul de coarne, ne-am ascuns în spatele unor mici gesturi de afectiune, în spatele unor saruturi inocente, departe de ochii oamenilor, ne-am ascuns în a pretinde că suntem multumiti cu ceea ce ne oferă celalalt, fară să cerem mai mult din cauză că ne era frică. Frică de respingere. Îl înteleg, acum îl înteleg perfect, şi sper ca şi el să mă înteleagă la fel de bine precum o fac eu. Frica e un sentiment mare, mai ales pentru o persoană atât de sensibilă precum el, mai ales că nu era singurul care avea să „platească” pentru consecintele unei decizii/vorbe greşite, ci şi copii lui, copii nostrşi defapt, aveau de „platit”. Frica de respingere şi distantiere ne-a ţinut departe unul de altul. Mie mi-a fost frică de acceptare, de societate, de toti factorii care mi-ar face rau, dar apoi, la scurt timp după plecare lui mi-am dat seama că am fost un idiot că am gândit aşa ceva. Am fost egoist, şi nu am reuşit să las la o parte aceasta parte a mea, şi era un lucru necesar deoarece aveam o familie, aveam o persoană pe care o iubeam şi aveam doi copii cu acea persoană, doi copii minunati, sanatoşi şi perfecti, iar eu a trebuit să dau cu piciorul în toate aceste lucruri.
Nu a fost zi în care să nu mă gândesc ce face, cum se simte, ce fac gemenii, dacă duc lipsa de ceva. Nu a fost zi în care să nu regret faptul că nu am vorbit cu el înainte să fac acea prostie să vorbesc cu parintii mei şi să fiu nevoit să îmi deschidă ei ochii.

*
Flashback

- Sun gay, le-am declarat parintilor mei deschis fară să îmi pese de nimic, m-am uitat spre ei doar ca să-i vad purtând o expresie stoică. Nu mi-au spus nimic, mama a dat din cap ca semn să continui aşa că am continuat: acum un an când Yoochun a dat o petrecere am întâlnit persoana care m-a facut să mă schimb total, da, el, barbatul care m-a facut să mă îndoiesc de sexualitatea mea, şi nu e o decizie de pe o zi pe alta, e o decizie pe care am deliberat-o timp de prea mult timp şi nu mai pot. Îl iubesc. Da, simt acel sentiment minunat faţă de el, mai ales după noptile pe care le-am petrecut împreună, da, m-am culcat cu el, şi nu, nu regret. Totuşi are o conditie mai specială ... poate să ramână însarcinat, ceea ce şi a ramas, am doi copii, da, aveti deja nepoti. Nu mi-a spus nimic, eu aveam nişte banuieli dar le-am dat la o parte, totuşi azi s-a întâmplat să aflu exact adevarul, că acei doi copii, gemenii, sunt ai mei.

Nu au avut exact reactia la care mă aşteptam, erau nişte parinti buni, dar nu ne-am înteles niciodată perfect, mai ales cu decizia mea de a deveni cântareţ, mereu au fost împotriva aestui lucru, dar totuşi au început să accepte acest lucru şi şi-au dat seama că e ceea ce vreau. Deci, reactia lor de a ramâne liniştiti în ciuda faptului că tocmai le-am spus că sunt gay, m-am culcat cu un barbat şi pe deasupra au şi doi nepoti, mă face să mă gândesc ce naiba e asta?

- Care este planul tau? a întrebat tata uitându-se la mama iar apoi la mine.
- Vreau să îi iau copii şi apoi să-l fortez să ramână lângă mine şi vreau să mă ajutati, am raspuns simplu.
- Să-l fortezi? Ce cuvinte poti scoate pe gură Yunho! E o fiinţă umană! a spus mama scandalizată.
- Dacă doar aşa se poate, prin şantaj, aşa am să fac, nu contează cum, dar îl vreau pentru mine, ştiti că de mic copil am fost egoist şi posesiv, ei bine şi în cazul lui se aplică această regulă.
- De ce am face asta? m-a întrebat mama.
- Mamă, sunt ai mei! începeam să-mi pierd rabdarea.
- Ţi-a spus asta în faţă, fiule? a întrebat tata.
- Nu, dar vreau să îi iau, i-am raspuns printre dinti întrebându-mă dacă mi-au ascultat mica poveste cu atentie.
- Yunho dragă, de ce crezi că am face aşa ceva? Să luam copii de lângă un parinte doar ca să-l fortezi să fie cu tine, nu ţi se pare că e o cruzime? a întrebat mama.
- Mamă, dar ţie nu ţi se pare o cruzime că el nu îmi spune adevarul? I-am raspuns tot cu o întrebare.
- Fiecare om are motivele sale, a intervenit tata.
- Te rog, tată! Ce motive? Am întrebat deja înfuriat.
- Gata! am auzit-o pe mama ridicând tonul. Nu o să-ţi permit să ridici tonul în casa mea şi nici la tatal tau. Jung Yunho, ce fel de mamă mă crezi?
- Ce vrei să spui? am întrebat-o nesigur, iar ea a râs.
- Ştiam de asta încă de când s-a întâmplat, ştiam că sunt copii tai înainte ca tu să ştii macar că există, îl cunosc pe Jaejoong, la fel cum îl cunoaşte şi tatal tau. Crezi că eşti singurul care suferă? Copilul acela a fost şi el mizerabil, crezi că nu cunosc persoanele? Nici nu vreau să-ţi spun de câte ori l-am întrebat de tatal copiilor iar el mi-a spus doar că nu vrea să-l încurce şi că nu vrea să i se ia copii, pentru că el e cineva important care nu ar risca ceva pentru el, o persoană atât de simplă. Dacă tu crezi ca eu o să te ajut să îi iei copii acelui baiat ca tu să fi fericit şi să-l ai şi aproape te înşeli amarnic! Am fost lângă el când a aflat că e însarcinat şi m-am bucurat pentru el, fericirea din ochii lui nu se putea descrie în cuvinte, nici cea când însfârşit v-ati înteles bine! Când a venit aici nu a mai încetat să vorbească despre tine! Aşa că te rog Yunho să pleci din casa asta şi să nu te mai apropii de el până când nu te maturizezi cum trebuie şi nu mai gândeşti ca un dobitoc! s-a rastit mama la mine iar eu am fost prea şocat să-i raspund înapoi.

Am ramas pe scaun în timp ce ea s-a ridicat şi a plecat din bibliotecă, şi am ramas doar eu cu tatal meu care mă privea cu ochi intenşi în timp ce a luat o gură din coniacul lui preferat.

- Ştii Yunho, prima dată când mama ta mi-a spus de Jaejoong, mi-a venit să vin să te împuşc pe tine iar apoi pe el, fiul meu un gay, dă-ţi seama, dar apoi când am auzit că e în stare să-mi dea nepoti, şi că deja sunt gata să vină pe lume m-am gândit de două ori înainte să actionez. Apoi l-am cunoscut, am fost fascinat de frumusetea şi simplitatea lui, era perfect, dacă ar fi fost fată nu aş fi avut niciun inconvenient. Când l-am vazut cu burta mare am ramas uimit că aşa ceva se putea, iar când i-am vazut pe gemeni şi i-am ţinut în brate, am uitat de toate. Dacă el este cel care te face să fi fericit, eu nu am niciun inconvenient, dar să ştii că nu o să-ţi permit să-l raneşti. La fel cum mama ta îl consideră ca fiul ei, aşa e şi el pentru mine, sper doar, fiule, să faci decizia corectă.

Şi cu asta s-a ridicat de pe scaun şi a plecat şi el, iar eu am chicotit încet. Cât de patetic sunt, până şi parintii mei ştiau adevarul, dar eram oarecum surprins că Jaejoong a reuşit să-i câştige de partea lui într-un an, fară macar să ştie că sunt parintii mei.

End of the flashback


*
Am zâmbit amuzat la gândul copilaros pe care l-am avut în acea vreme. Să-l fortez să fie cu mine, cât de prost am putut fi încât să nu-mi dau seama ce fel de persoană e defapt Jaejoong, dacă se simte constrâns pleacă fară să se uite înapoi.
Am ieşit de sub duş şi am mers în cameră pentru a-mi alege nişte haine comode, azi nu aveam să fac decât să stau prin casă şi să pierd vremea, nu aveam chef de alte activităţi. În timp ce-mi trageam pantalonii pe mine mi-am auzit telefonul sunând din sufragerie, cu pantalonii pe la jumatatea picioarelor am fugit în acea încapere să raspund. Era mangerul. Slavă Domnului că am ajuns la el, de nu mă alegeam cu o predică de zile mari.

- Yunho, ştiu că azi era ziua ta liberă, dar SooMan-shii vrea să mergi cu Ara în mall şi să pareti un cuplu mergând la cumparaturi, a spus simplu şi foarte fericit.
- Poftim? Dar ştie bine că mie nu îmi place acest gen de publicitate falsă! m-am rastit catre el, uram să mă pună în astfel de publicităţi.
- Ştii bine că publicitatea negativă, tot publicitate e. Să fi gata în jumatate de oră, o să vină o maşină să te ia de la tine de acasă, cu asta mi-a închis telefonul în nas.

Ce naiba e cu lumea din zilele de azi? Am şi eu odată la nu ştiu cât o zi liberă şi acum o să mi-o bage pe fetita aceea pe gât. Nu că aş avea ceva cu fetele acum că am trecut de cealaltă parte, dar Go Ara e chiar enervantă şi cam foarte fitoasă, îmi aduce aminte câteodată de Seulgi. Care vorbind de ea nu am mai vazut-o decât atunci când mi-a cerut iertare, acum câţiva ani buni, dacă ţin bine minte. Nici prin industrie nu prea am mai auzit de ea, înainte era cam pe orice copertă de reviste de modă, dar acum nu se mai aude nimic de ea, nici că m-am interesat foarte tare, desigur.
Am oftat şi mi-am dat pantalonii jos de pe mine, se pare că nu voi avea nevoie de ei. M-am dus înapoi în cameră şi mi-am ales o pereche de pantaloni negri, mulati, cum îi placeau lui Jae şi un tricou alb peste care mi-am luat o jachetă neagră. O pereche de tenişi roşii şi sunt gata, nu o să mă pun la punct mai tare, nu era o întâlnire, era ceva pentru publicitate, câştigam bani pentru asta.
Mi-am luat tot ce aveam nevoie, portmoneu, chei, telefon şi ochelari de soare şi am ieşit din casă. Am coborât scarile şi am ieşit în fata blocului. La scurt timp o maşină a parcat în fata mea iar eu m-am urcat în ea fară să aştept alte indicatii. Recunoscusem numarul ca fiind al firmei, aşa că nu aveam de ce să mă tem. Înauntru era managerul meu şi cu Ara, care avea un zâmbet până la urechi. Am salutat-o şi apoi mi-am îndreptat atentia spre managerul meu, care a început să-mi vorbească despre cum trebuie să mă port odată ce ajung acolo cu fata de lângă mine.
Am ajuns destul de repede la mall deoarece era aproape de unde locuiam. M-am dat jos din maşină şi i-am oferit o mână de ajutor fetei, după instructiunile managerului. Odată ce am coborât mi-a zâmbit şi mi-a sarutat obrazul. Deja se întindea cu actiunile de „cuplu”. Când şi-a întors spatele mi-am şters obrazul cu mâna dreaptă discret. Am intrat în inicinta cladirii şi am început să cutreierem încet magazinele. Ea încerca să mă ţină de mână dar eu mereu reuşeam cumva să scap de strânsoarea ei, nu voiam să am contact fizic cu ea, nu îmi place, parcă nu era bine să fac aşa ceva.
Pe durata sesiunii cumparaturilor am facut o comparatie între ea şi el. Atât de diferiti. Nu prin faptul că erau barbat şi femeie, nici la fizic, deşi e foarte clar că Jaejoong e mult mai frumos şi unic decât ea, o altă faţă draguţă din industrie. Gusturile lor şi comportamentul era atât de diferită. În timp ce ea se forta să pară draguţă în tot ce face, să pară perfectă, Jaejoong mereu facea ce simtea şi când simtea, fară să îi pese dacă arată perfect tot timpul. Hainele şi culorile pe care le alegea Ara, erau total opusul celor pe care le-ar fi ales Jaejoong, nuantele şi modelele fiind cam prea uşuratice. Până şi felul în care râd este diferit, el îşi punea mâna la gură în timp ce râdea, pe când Ara râde, dar nu are nimic special.
Am oftat lung când am vazut-o pe fată mergând la baie, scapasem de ea pentru câteva minute. Mi-am aruncat privirea pe geamul cafenelei în timp ce am savurat o gură de Latte Machiatto, preferatul lui Jae.
Atâţia oameni şi atâtea chipuri necunoscute, mă simteam singur, nu ştiu de ce. De ceva vreme, chiar dacă eram în compania cuiva, tot mă simteam singur. Nu era orice fel de singuratate, ci cea din suflet. Îmi era dor de el, al dracului de tare. Nu pot decât să închid ochii şi să pot ghici ce face în acest moment. Mi-am deschis ochii uşor şi m-am uitat iar prin multime, ochii oprindu-mi-se pe o anumită figură. Am înghitit în sec şi am privit mai atent, să vad dacă cumva nu visam, dacă nu cumva greşeam. Fară să îmi mai pese de nimic am aruncat nişte bani pe masă şi am fugit din cafenea, lasând acolo şi plasele de cumparaturi. Mintea mi-a devenit albă, nu mai gândeam nimic, actionam după instinct, uitasem de Ara, uitasem de toate, doar el conta. Şi sunt sigur că l-am vazut, sunt sigur că era real, caci, nu puteam să nu îl recunosc după ce l-am vazut de atâtea ori, îmbracat sau dezbracat. Chiar dacă parul lui era blond, puteam încă să-i recunosc forma unică a ochilor. Era cu o femeie, şi acea persoană îmi era cunoscută. Dintr-o dată au început să se mişte, să plece, iar eu m-am grabit şi mai tare. Inima îmi batea foarte repede, eram fericit şi emotionat în acelaşi timp, o revedere după 3 ani, era înapoi! Pentru mine? Avea de gând să îmi spună că a revenit înapoi? Înapoi la mine? Era gata să începem să avem o familie completă? Toti patru? Vorbind de gemeni, unde erau? De ce nu erau cu el? Păţiseră ceva?
Am marit viteza cu care umblam ca să fiu sigur că o să-l ajung din urmă. Fară să îmi dau seama m-am lovit de cineva şi am cazut pe jos amândoi, ochelarii de soare cazându-mi pe jos, dându-mă de gol. Am vazut-o pe fata peste care am dat, marindu-şi ochii şi a început să strige numele meu. Într-o clipită am fost înconjurat de oameni cu telefoane facându-mi poze, filmându-mă, cu carnete şi pixuri pentru a le semna autografe, şi pentru prima dată în viaţă am urât faptul că sunt celebru. M-am ridicat de pe jos şi am zâmbit cât de adevarat am putut iar apoi am început să merg înspre directia în care l-am vazut ultima dată. Am ieşit din mall şi nu am dat peste el, nici urmă nu mai era de niciunul dintre ei. Am mers în parcare şi m-am uitat prin toate locurile, dar nimic, disperarea a început să mă cuprindă. Acum că-l revad după aceşti ani, dintr-o dată parcă se evaporă. Mi-am trecut o mână prin par nervos şi am plecat spre un taxi, m-am urcat în el şi m-am dus fară să îmi pese de Ara, avea să se descurce singură, în momentul acesta nu voiam să vad pe nimeni.


*

Timp de două zile m-am tot reîntors la mall sperând că îl voi reîntâlni, dar fară rost. Cât de prostesc e gândul că-l voi revedea de două ori în acelaşi loc. Cât despre ce am facut cu Ara, am primit o morală de la conducere că am plecat de acolo fară să mi se dea voie şi că am lasat-o pe mica printesă singură, desigur că nu mi-a pasat. Eram îngrijorat de alte lucruri, de alte persoane, nu aveam timp pentru prostiile managementului şi domnişoarei Ara.
Azi aveam programat de catre companie, ca consecinţă a „nerespectarii” programului de acum două zile, să iau prânzul cu Junsu, Changmin, Yoochun, Jessica şi desigur Ara, pentru publicitate, desigur. Era un prânz între „cupluri” după cum bine se ştie de Junsu şi Yoochun că sunt gay, nu se sinchisesc să ascundă acest lucru şi sunt mândru de ei, dar în acelaşi timp şi putin invidios, ei au curajul să facă ceea ce eu nu am avut şi din cauza asta am pierdut. Al doilea cuplu era Jessica şi Changmin, nu era o mare problemă din moment ce erau reali, marea bilă neagră eram eu cu Ara, nu aveam nicio intentie să mă port ca un iubit înnebunit după ea şi să-i fac ochi dulci, să o hranesc sau ceva în genu, de aceea are mâinile ei, e fată mare, se descurcă.
M-am îmbracat cazual, o pereche de blugi şterşi, o bluză neagră simplă şi peste, un jerseu gri lung. Spre restaurant am mers singur, fară să vină ceva maşină după mine, nu aveam chef să o vad pe Ara mai mult decât trebuia, pun pariu că o să fie cea mai urâtă masă din viata mea.
Restaurantul la care aveam să luam prânzul era unul nou, aşa că aveam nevoie de GPS, puteam să mă pierd uşor prin Seoul cum nu am mai prea ieşit în ultimii trei ani pe aici. Ştiam doar că restaurantul a fost inaugurat acum câteva zile şi că se numeşte Maze*, un nume ciudat după parerea mea, dar asta îl face unic. Traficul aglomerat m-au facut să iau câteva directii greşite şi până la urmă m-a facut să întârziu, noroc că vorbisem cu Changmin şi i-am fost spusă ce să comande pentru mine. Când am ajuns în interiorul restaurantului am fost foarte placut surprins. Avea o ambianţă perfectă, o îmbinare a culorilor la fel de perfectă, nicio culoare nu domina într-un mod excesiv. Aşezarea meselor era una foarte simetrică şi inspirată, având un spatiu mare între ele, am zâmbit subtil, era fară îndoiala un restaurant de cinci stele. Un chelner mi s-a apropiat când m-a vazut cam dezorientat iar apoi m-a condus la masă. Cu cea mai mare discretie s-a retras pentru a-mi aduce mâncarea, ceilalti începuseră înaintea mea. I-am salutat entuziasmat pe prietenii mei, iar lui Ara i-am oferit doar un zâmbet fortat. Nu înteleg cum nu s-a saturat până acum de mine, adică e foarte clar că nu o prea agreez, însă ea tot continua să mă enerveze şi să stea lipită de mine precum o lipitoare gata să-mi sugă tot sângele din mine fară să se gândească de două ori înainte.
Am savurat o friptură de vită în sânge cu sos de ciuperci şi brânză gorgonzola alaturi de un pahar de vin roşu din anii `60, cumva aroma emisă de carne mi se parea cunoscută, semana cu ceva ce am mâncat acum mult timp, dar nu îmi amintesc bine unde şi când. Ara încerca din când în când să mă hranească cu slata ei din ton, dar desigur că refuzam, nu eram iepure să mânânc salată la prânz. Sunt sigur că dacă era Jae aici ar fi mâncat carne de vită şi el, fară să-i pese de calorii. Am putut-o observa pe Jessica cum îi arunca priviri nu prea prietenoase Arei, şi nu am putut decât să zâmbesc, era o prietenă perfectă pentru Joongie, îi ţinea partea şi când nu era între noi. Când însfârşit ni s-a adus desertul, am fost fericit să mânânc tortul meu plin de ciocolată. Fară să îmi dau seama fata de lângă mine mi-a pus în farfurie putin din cheesecake-ul ei japonez, facându-mă să-l mânânc doar ca să-l scuip înapoi. Uram pudra de ceai verde şi mango-ul de pe ea, femeia asta e enervantă rau.

- Ce naiba, Ara?! am mârâit printre dinti uitându-mă la ea urât.
- Voiam doar să-ţi dau putin din prajitura mea, nu te enerva, oppa! a spus încercând să pară nevinovată şi inocentă, şi eu doar mi-am putut da ochii peste cap.
- Nu am nevoie de prajitura ta, am deja şi eu în fata mea aşa ceva, dacă voiam să împartim ceva îţi spuneam, dar cum nu vreau, şi nici nu o să vreau într-un viitor, ţine-ţi cheesecake-ul acasă! m-am rastit la ea, iar apoi am luat o gură de apă pentru a curăţa acel gust oribil de pudră de ceai.

Dintr-o dată s-a ridicat de la masă şi a plecat iar eu am suflat uşurat. M-am uitat catre membrii trupei mele şi Jess, care mă priveau cu o oarecare urmă de amuzament. Am rânjit conştiincios că le placea ca fata să fie tratată urât.

- Şi totuşi, hyung, oricât de amuzant ar fi, nu ai fost cam prea dur? m-a întrebat Yoochun iar eu am dat din umeri luând o îmbucatură din prajitura de ciocolată.

M-am uitat plictisit prin restaurant, era jumatate plin, doar cu clienti selecti, fiecare avea un zâmbet larg pe buze în timp ce gustau mâncarea. Ah, mâncarea! A fost o masă divină, chiar dacă a fost un parazit pe aici care mai să mă facă să fiu pe punctul de a face o indigestie, a meritat.
Vorbind de zâmbete în timpul mesei, Jae mereu credea că mâncarea trebuie să facă oamenii fericiti, nu trişti. Pentru el mâncarea nu trebuia să fie consumată când era tristă o persoană, bine, exceptiile erau ciocolata, tortul de ciocolată şi bezelele, dar asta e altă poveste, până la urmă el e Jaejoong, o fiinţă unică din toate punctele de vedere.
M-am uitat la una dintre mese şi am observat o persoană cunoscută cu un copil în brate, dar care statea cu spatele spre mine, Seulgi. Ce cauta aici? Mai era în compania a doi barbati şi încă doi copii mici. Presupun că sunt ceva prieteni de ai ei, nu că m-ar interesa tare, dar totuşi m-am uitat putin mai insistent la ea şi am observat cât de real zâmbea şi râdea în timp ce-l ţinea pe copil în brate. Poate i-au revenit mintile la cap până la urmă.
Un zgomot ca de pahare sparte mi-a atras atentia. Mi-am întors capul şi am vazut-o pe Ara cu un baietel în fata ei, ea cu rochia patată şi cu mâna ridicată. Ceea ce a urmat nu mă aşteptam să se fi întâmplat, îl pleznise pe copil fară neruşinare. Fară să se gândească la cât de mică e acea creatură. Când copilul a început să plângă ceva din mine s-a rupt, parcă ceva din inima mea m-a facut să mă ridic de pe scaun şi să mă duc spre ea.

- Ce crezi că faci? Nu ţi-e ruşine să loveşti un copil aşa de mic? am întrebat-o în timp ce am ajuns lângă micuţ.
- Dar mi-a murdarit rochia! Pun pariu că parintii lui nici nu îşi permit să o trmită la curăţătorie, a spus într-un mod superficial iar eu m-am uitat la ea plin de disgust.
- Pleaca, am spus pe un ton rece.
- Dar oppa ... , a încercat să spună apropiindu-se de mine dar am prins-o de mână şi am îndepartat-o fortat.
- Pleacă până nu îmi pierd rabdarea, am spus iar pe un ton serios iar de data aceasta s-a dus.

Copilul de lângă mine plângea tot mai tare, am oftat şi m-am aplecat să-l iau în brate. Şi-a încolacit bratele în jurul gâtului meu şi şi-a ascuns capul în pieptul meu. O caldură ciudată mi-a cuprins tot corpul dintr-o dată şi involuntar l-am strâns pe copilaş în brate şi mai tare.
Când însfârşit s-a calmat cât de cât, s-a tras din strânsoare şi m-a privit în ochi. Am avut cel mai mare şoc din viata mea. Ochii mari şi maronii erau largi deschişi, buzele pline şi roşii, obrajii roşii, iar cel drept era mai roşu decât ar trebui datorită plezniturii, totuşi nu frumusetea copilului conta, ci faptul că era o replică identică a lui Jaejoong. Un mini-Jae.

- JaeYun! am auzit pe cineva strigând, iar copilul din bratele mele a raspuns la chemare.
- Samchun! a reuşit să spună printre suspine.
- Yah, poti să laşi copilul jos, a spus aceeaşi voce iar eu m-am întors să vad cine era acea persoană.

Junsu a venit îndată lângă mine, la fel şi ceilalti. Stateam în mijlocul restaurantului, aratând ca o gaşcă de gangsteri gata să ne atacam. Destul de mişto, nu? Totuşi l-am putut recunoaşte pe tipul care mi-a spus să-l las pe copil jos ca fiind unul dintre cei care o acompaniau pe Seulgi la masa.

- Heechul-ah, nu vad de ce l-ar lasa jos, a raspuns Junsu simplu, zâmbind iar eu am ramas uimit, se cunoşteau?
- Susu? a întrebat acel barbat plin de bucurie.
- Aşa e, Chullie, are tot dreptul să îl ţină pe JaeYun în brate, a venit o voce din spatele meu, atât de angelică, atât de dulce, atât de cunoscută.

M-am întors încet cu copilul încă în bratele mele şi mi-am simtit respiratia taindu-se. Pieptul îmi era apasat parcă de o greutate de 10 ori mai mare. Miile de emotii care îmi terceau prin corp nu pot fi descrise în cuvinte, nu puteau fi explicate. Totul parcă ar fi fost desprins dintr-un film siropos în care cei doi îndragostiti să vad după foarte mult timp. Acea senzatie când viata ta pur şi simplu începe să se mişte în reluare, timpul parcă nemaifiind însemnant, lumea din jurul tau era parcă nimic, doar persoana din fata ta conta. Am înghitit în sec, de mult ori în aceşti trei ani mi-am imaginat cum va fi reîntâlnirea noastră, mă aşteptam ca unul dintre noi să cedeze, să vorbim, să discutam, nicidecum să ne întâlnim într-unul dintre sutele de restaurante din Seoul.
Şi totuşi m-am trezit din transă când l-am simtit pe baiatul din bratele mele fâţâindu-se. Aproape uitasem de el, m-am uitat spre el, iar el mi-a înapoiat privirea cu ochi mari şi curioşi, iar pentru a doua oare mi s-a oprit respiratia. Jaejoong în fata mea. Mini-Jae în bratele mele. Asta înseamnă doar un lucru. Baiatul din bratele mele e JaeYun al meu. Am înghittit în sec şi m-am uitat adânc în ochii lui. El doar a clipit inocent, iar apoi şi-a întins mâna prinzându-mă de nas.

- Kawaii*, a spus pe japoneză iar eu nu am putut decât să zâmbesc.

De aceea simteam eu aceasta emotie când îl aveam în brate. Chemarea sângelui. Îmi venea să plâng, poate nu sunam a „barbat”, dar asta simteam pe moment. Emotiile mi s-au adunat în stomac facându-mă să mă simt ametit şi gata să dau afară tot ce am mâncat, dar m-am stapânit, autocontrolul e cheia multor uşi.

- Yunho, pune-l jos te rog, l-am auzit spunându-mi calm, iar eu nu am putut decât să mă întreb cât de mult se poate stapâni.

M-am uitat spre el şi pot să jur că parcă avea o aură radiantă în jurul lui, facându-l să pară angelic. Parul blond îi prindea bine, aproape perfect, dacă pot spune îl face şi mai frumos decât înainte, mai perfect decât oricare altă persoană din încaperea aceasta.
Încet l-am lasat pe JaeYun jos pe podea, s-a uitat odată la mine iar apoi spre Jae, apoi iar la mine, a chicotit şi apoi a fugit spre Jessica.

- Gee gee gee*! a strigat în timp ce râdea foarte tare, nu am putut decât să zâmbesc la cât de adorabil era, se vedea că semana cu ... mama lui?

Dintr-o dată un alt copil a venit fugind spre mine şi s-a izbit de picioarele mele, facându-l să-şi piardă putin echilibrul, dar pentru foarte putin timp caci şi-a revenit repede. S-a uitat spre mine cu ochi mari şi cu gura între deschisă. S-a întors apoi spre Jaejoong şi a strigat cam foarte tare.

- Daddy, cum se poat aşa ceva? Nenea din posterul din casuta noastră e în fata noastră! Daddy, ce fel de lucru e acesta?
- Binnie-ah, i-am auzit vocea plină de amuzament a lui Joongie, calmează-te, Seulgi-ah, iar i-ai dat două portii de tort de ciocolată? l-am auzit întrebând-o pe ... Seulgi?!
- Awh, Jaejoong, ştii că nu le pot refuza nimic, sunt ca şi nepotii mei, trebuie să-i rasfăţ cât mai pot, înainte ca un anume Jung Yunho să se gândească să nu mă mai lase să-i vad, a raspuns fata pe un ton ironic iar eu nu am putut decât să mă ciudat la ea.

De când Seulgi şi Jaejoong pot să stea aşa de aproape fară să se insulte? Şi de când Seulgi îi adoră pe copii mei? De când îi hraneşte? Şi de când au devenit ei prieteni aşa de buni? Am înghitit în sec şi am simtit cum mă apucă anxietatea, asta nu era deloc bine.

- Jessica-ah, poti să-l iei pe Jaeyun şi să mergem cu totii la o masă, presimt că cineva trebuie să
ramână singuri, a spus Seulgi rânjind catre mine.

Oficial mă sperie! Şi nu m-a speriat vreodată o fată, mai ales o fostă iubită. Dar totuşi îi eram recunoscatoar că mă lasa singur cu Jaejoong, deşi nu eram sigur pe ce aveam să-i spun, ce puteam să zic în realitate? Să încep să-mi declar dragostea, să mă pun în genunchi şi să mă rog de el, să îl rog să mă ierte deşi nu ştiu unde sau cu ce am greşit.
S-a uitat spre mine insistent iar apoi mi-a facut semn cu capul să-l urmez, şi aşa am şi facut, picioarele mişcându-mi-se automat, fară ca eu să mai gândesc. Fiind în spatele lui nu puteam decât să am gânduri perverse, figura lui mişcându-se elegant precum o felină gata să-şi prindă prada, mă facea să mă simt cam foarte vivace. Fundul lui arata cam prea apetisant, şi a trebuit să mă pişc de picior ca nu cumva să fac vreo prostie, să mă trezesc practic din transă.
Am ajuns în fata unori uşi mari duble, l-am vazut scoţând o cheie din buzunar şi a introdus-o în broasca uşii, deschizând-o. A păşit în încapere iar eu l-am urmat fară să spun nimic. Încă nu îmi venea să cred că e în fata mea. Teafar. Sanatos. Şi perfect, ca întotdeauna. Mi-am lins buzele instinctiv când i-am vazut partea de umar dezvelită de materialul bluzei pe care o purta. Pielea lui din câte vad era la fel de albă ca întotdeauna la fel de apetinsantă. L-am vazut privindu-mă cu interes şi curiozitate, iar eu l-am rândul meu i-am returnat pirivrea.
Timp de câteva minute am stat aşa, uitându-ne unul la altul, din când în când clipeam, doar nu ne mişcam niciunul. Nu spuneam nimic. Doar ne priveam.
Întru-un sfârşit m-am decis să fac eu prima mişcare. Fară să îi dau şansă să reactioeze le-am luat în brate, strângându-l la pieptul meu, parcă lipindu-l de mine, nevrând să-i mai dau drumul. I-am simtit mâinile strângându-mi jerseul şi am zâmbit, fericit că nu mă respingea. Îmi era dor să fac aşa ceva, să-l ţin aproape de mine, el încadrându-se perfect în bratele mele de parcă am fost sculptati, nu nascuti, unul pentru altul. El parcă fiind piesa lipsa din puzzle-ul meu.

- Mi-a fost dor de tine, i-am confesat timid în timp ce l-am tras din îmbrăţişare.

Preţ de câteva secunde s-a uitat în ochii mei, mi-am ridicat mâna pentru a-i atinge fata, dar el s-a tras de lângă mine. Şocându-mă. Dacă nu vrea să-l ating de c em-a lasat să-l îmbrăţişez?

- Ţi-a fost dor de mine sau de cineva care să-ţi încalzească partea goală a patului? a întrebat rânjind cinic, iar eu am înghitit în sec.

Se pare că am început cu stângul relatia noastră, iar.
[Imagine: tumblr_ljy3o2Lf311qzf4bro1_500.gif]

Always keep the faith !



YunJae, YooSu, ChangSica, HunHan.



The pleasures of the mighty are the tears of the poor
A song will outlive all sermons in the memory
Always Keep The Faith
Deferto Neminem
Hope to the End













#97
You! Yes, you! Ma ucizi cu zile, you bad girl! Eh cel putin cei doi s-au intalnit dupa atata timp (3 ani o.o). Chiar iti palce sa ii chinui, right? Oke, cum ai spus: nu o mai urasc asa tare pe Seulgi (se observa diferenta, cred), dar acum o urasc pe tarfa de Ara. Adica, cum isi permite ea, sa se dea pe langa Yunho al lui Jae! Oh tipa aia sper ca nu va mai trai mult x.x Cat despre final, m-au pufnit mai multe sentimente pe moment. Replica a fost tare rau! Cica: "sa incalzeasca partea goala a patului". Prea tare afza. Acum sa sti ca nu te urasc (nu ca nu mam ai fac cu capitole devreme...). Asa, sa iti amintesti de mine cand il termini pe urmatorul. Succes in continuare la scris!

Psycho XD

#98
Am banuit ca e un motiv pentru care mama lui Yun se apropia de Jae cu un nume fals inca de cand am citit capitolul 11, dar nu ca ea stia ca de fapt gemenii sunt nepotii ei. Asta e foarte ciudat. Am ramas socata cand l-am auzit pe domnul judecator Jung vorbindu-i asa fiului sau. Adica un tata nu prea accepta asa usor o relatie intre doi baieti, insa cu un "ginere" cum e Jae cine mai comenteaza. Si nepoteii, adorabili...
Ce naiba se intampla aici? Seulgi si Jae se inteleg? Ii cunoaste pe copiii? De unde pana unde? Sunt, cred, si mai confuza ca Yun.
Ara... Daca ne faci sa nu o mai uram pe Seulgi, trebuie sa uram pe cineva, bine, nu neaparat, dar eu o urasc deja pentru ca a indraznit sa dea in JaeYun. Nenorocita!
Doamne, se intalnesc din nou, dupa mai bine de 3 ani de despartire se intalnesc din nou. Pe Yun la luat cu tremurat sa-si vada iubirea la cativa metri in fata sa si sa isi tina unul din copii in brate. Nici Jae nu cred ca e indiferent, desi nu o prea arata. Cum am spus, Moobin (nu stiu daca am scris bine) trebuia sa-l dea de gol cu ceva. Ne, posterul, asta e.
Jae e rautacios, ce a fost cu replica aia? Stie si el prea bine ca Yun nu e genul caruia sa-i lipseasca cineva care sa-i incalzeasca patul, daca vrea.
De abia astept capitolul urmator. As vrea sa fie tot din perspectiva lui Yun, il ador, dar asta depinde de autor si de ideile lui fantastice.
Pa si pu. Spor la scris.
!!! Priveste lumea in ochi si spune exact ceea ce gandesti, altfel esti doar o marioneta !!!

#99
O,capitol nou! Deci Joongie e ceva mai malefic decat ma asteptam... ,,-Ţi-a fost dor de mine sau de cineva care să-ţi încălzească partea goală a patului? a întrebat rânjind cinic, iar eu am înghiţit în sec." ----> ooo, mama ce-a zis-o :o.Si care-i faza cu Seulgi?! Vrea sa mi-l fure pe micutul meu...sau marele...sau mediumul meu Joongie? -o fi Yun posesiv, dar nu-mi pasa! :P- Neneneneeee, nimeni nu se-atinge de el! Doar Yun daca vrea sa...sa...sa... 8-> oo daa.=p~ Si ca sa le usurez munca, imi trimit mie gemeneii:>..Vleau capitol nou @_@. Esti un geniuuu @_@Spor la scris.:">
P.S.: PREA GENIAL CAPITOL!

Daca Jae ar mai fi ascultat inca 2-3 minute din conversatia lui Yunho cu familia sa, ar fi aflat defapt ce vrea sa faca el cu adevarat...si nu cred ca s'ar fi impotrivit cu nimic ;))
Amandoi vor acelasi lucru, sa fie impreuna, cu copiii, o familie fericita (cine nu vrea asta?), da' parca cuvintele se ascund dupa masele si nu vor sa iasa si din cauza asta au stat ei despartiti 3 ani...X_X
Seulgi, Seulgi care acum trei ani nu il suporta pe Jae, acum este prietena cu el?! Ba chiar mai mult, are grija de gemenii, pe care ii considera ca si nepotii ei??O_o Omg! Am impresia ca am pierdut ceva :| Cate de mult se poate schimba omul in trei ani...
Dar, e mai bine acum cand sunt prieteni, nu dusmani!:-)/\:-)
Ara..de ea nu ma prea ingrijorez pentru ca Yunho nu o suporta, Jessica la fel, desi imi lasa impresia ca'i cam prostuta daca nu si'a dat seama deja ca Yunho nu o suporta..
Jae m'a socat pur si simplu! Am ramas cu gura cascata cand am vazut ce ii zice la bietul Yunho cand el avea emotii peste emotii ca si'a vazut copiii si mai ales ca si'a strans in brate iubirea dupa atatia ani...Asta a fost ca o lovitura sub centura pentru bietul Yunho..
Sunt foarte curioasa de ce o sa se intample in continuare..sau stai..asta cred ca'i mai mult decat curiozitate..probabil dependenta;))
Oricum, sa lasam dependenta mea la o parte si spor la scris!>:D<
[Imagine: anime-beautiful-blue-boy-cute-Favimcom-435779.jpg]
Dragostea nu tine cont de varsta, religie, etnie, culoare sau sex! XD
Adevaratele povesti de dragoste nu au final. Richard Bach




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)