Fericirea şi întruchipările ei
#1
Dragă Prezentule,

Mi se pare ciudată o viaţă fără tine, dar nu imposibilă. Eşti totul pe care îl valorez, dar nu îndeajuns. Te limitezi la o brăţară ... sau două. Şi totusi, par patetic de slab doar gândindu-mă cât de fericit sunt să port astea două lucruri.

Fericirea mea este materială, în culorile curcubeului, cu un nod ieşit, în albastru şi alb, pentru că sentimentele mă leagă de materie, de o agendă neagră, de o geacă şi o umbrelă. Şi totuşi ăsta a fost începutul, nu? Pentru mine, cel care a valorat străinii mai mul decât pe cunoscuţi, şi-ţi spun sincer ... speram să fim anonimi.
Fericirea mea se leagă de secundele bătăilor inimii. Bătăi neîntrerupte, care până să îmi dau seama că au existat s-au sfârşit prin mine. Şi asta doar când mă gândesc cine sunt pentru tine.

Fericirea mea îmi trezeşte amintiri de până să dispar din viaţa celorlalţi. Nu-mi amintesc de ce-am făcut asta, dar sunt sigur că ei ştiu. Nu cred c-am renunţat la tot, dar ştiu că am greşit. Nu am încercat niciodată să fiu ceea ce nu par, dar cuvintele rănesc. Se numeşte asta fericire?

Fericirea mea e echivocă. Probabil e doar a mea - căci altfel, nu mi-ar mai fi trecut prin cap, doar mie, imagini ale verdelui împotmolit în albastru. Degetele mele nu au putut să ajungă atunci, o să mai încerc o dată, în viitor, de pe aceeaşi bancă. Ce simţeam atunci? Mă întreb dacă am preţuit îndeajuns acele momente şi ... nu ţi-am spus până acum, dar urăsc îngheţata cu fistic.
Am amintiri şi mi-e frică să nu mă îngrop în ele. Sunt vinovat, am fost dintotdeauna. Sunt egoist ... am fost doar cât nu ai avut pe nimeni lângă tine. Nu mă interesează alte feţe pentru că nu îmi amintesc altceva în afară de tine.

Fericirea mea există cu cât o repet mai mult şi mi-e frică să îi dau drumul. Probabil că atunci când voi face asta voi deveni simplu, fără acea complexitate care îţi plăcea la mine. Reproşurile într-un astfel de context sunt inutile. Deja amestecul de sare şi zahăr mi se topeşte în minte; nu înţelege greşit, zahărul e în trecut, dar şi sarea e satisfăcătoare. Acum când scriu îmi dau seama cât de multe lucruri ştiu despre tine: îţi plac scobitorile, urăşti peştele, îţi plac jeleurile, chipsurile cu caşcaval, adidaşii tăi, răceşti repede şi de abia vorbeşti când se întâmplă asta, aş putea scrie o enciclopedie, dar m-ar uimi şi pe mine complexitatea ei .

Fericirea mea stă în cât de mult, tu şi cu mine trăim. Aş putea spune că am fost mai imatur ca tine pentru că am crezut că voi fi întotdeauna prietenul tau cel mai bun. Sunt fericit totuşi ... că am fost cândva.
Din amintiri,
Trecutul


_________________
#2
Un prim oneshot destul de reuşit, pe viitor poate ideile vor fi mai dezcâlcite.
Ai avut câteva idei, în care am înţeles ce-ai vrut să spui, dar exprimarea a lăsat de dorit, cum ar fi "Pentru mine, cel care a valorat străinii mai mul decât pe cunoscuţi" "Fericirea mea îmi trezeşte amintiri de până să dispar din viaţa celorlalţi.", o-i fi eu poate bolnav, da parcă nu sună chiar ca uns.

"....doar gândindu-mă cât de fericit sunt să port aceste două lucruri."

ÃŽn rest e bine, iubesc ultimul alineat.
Şi ideea de la sfârşit " Din amintiri, Trecutul", Trecutul vrea să ajungă din urmă prezentul? Ceva imposibil şi totuşi..

Ce-i şi mai paradoxal e că scrisoarea în sine aparţine trecutului, la fel ca şi expeditorul.

Sper că nu te-am ofensat cu critica mea.

La cât mai multe şi reuşite lucrări, noapte de care vrei să ai!
I've been wrong, I've been down
Into the bottom of every bottle
These five words in my head
Scream *are we having fun yet?*
#3
cred ca am citit..ceva..candva...undeva, dar nu aici, ceva scris de tine. Nick-ul imi suna dubios de cunoscut (si nu de aici, de acum.)

Asadar, ca un om care are ca hobby principal scrierea de chestii pe care nici el nu le intelege, m-am simtit in largul meu aici. Nu (repet, NU) o spun ca pe un lucru rau, one shot-ul de fata are aura de lucru scris cu usurinta. Sau..poate ma insel, seamana cu unele chestii de pe foile pe care le arunc eu prin caiete. Imi da impresia ca te-ai distrat scriindu-l (lucru esential si bun, dupa parerea mea).

Iar mie imi place inghetata cu fistic. Ce om rau. Este buna. (ok, just trolling)
Imi placea cum suna ceva, o clipa, doar sa il gasesc. Oh, ok, uita asta, imi placea faza cu scobitorile :)) My bad.

A fost frumos. Thank you, mi-a dat cateva puff-uri de atmosfera placuta ^^
#4
Mersi ca ati comentat. Pai asta este scrisa in urma unei prietenii putin terminate, care sa spuneam ca m-a atacat putin la corason si am simtit nevoia sa scriu ceva. Asa ca mai mult am descris persoana respectiva, iar tot ce scrie aici, de la cap la coada este adevarat. :-? Nu mi-a luat mult sa o scriu, dar miam pus sentimentele in ea.
Am fost pe mai mult siteuri si proza asta a mai fost postat pe un site :-?
>:D<




Users browsing this thread: 1 Guest(s)
This forum uses Lukasz Tkacz MyBB addons.