Durere, adormi in zapada!

[Rose ^^]

Buna. Mersi mult sys ca mi-ai spus. Sunt prima, nu-mi pasa. Acest minunat capitol nu putea fi ratat de mine. Deci cum am spus acu 2 secunde, e minunat. E totusi si fericit, dar si trist. Nu ai lasat sa-ti scape nici un moment. Le-ai descris pe toate cu foarte mare atentie, ai accentuat fiecare element, chiar si pe cel neimportant l-ai facut important. Ai o imaginatie bogata si imi place. Reusesti sa ma surprinzi mereu. Acel frate e..:-? :> actiunea mie nu mi s-a parut deloc grabita, chiar a fost ok, la fel si dialogul. Ideea ta e minunata. Oare care va fi cuplu in final:-? oricum mor de nerabdare.
Spor la scris si astept next. Te pup:* bye>:d<

[DeMentă]

O sa ma crezi daca-ti spun ca mi-au dat lacrimile?
Pur si simplu ma simt pierduta, pentru ca impactul cu realitatea m-a zbuciumat calumea. Intr-adevar, nu ma asteptam la o despartire ca asta...
Descrierea a fost extraordinara, ca in toate celelalte capitole, m-a facut sa vad cu ochii mei ceea ce se intampla. Dialogul m-a induiosat, cuvintele pe care le imbini in propozitii si fraze practic fac totul sa fie atat de diferit de ceea ce este in ziua de azi. Iar imaginile pe care mi le ofera actiunea, care, apropo, n-a fost grabita,
Sakura, oh Doamne, pare disperata fara scumpul de Itachi. Sper sa nu faca iar ceva necugetat... Si a fost atat de grijulie sa fie totul perfect pentru aniversarea prietenului sau! O adoooor...
Iar Itachi... i-ai construit personalitatea special sa ma faci sa visez cu ochii deschisi? Pare tipul perfect, pe care nu-l mai poti gasi acum prin lume...
Nici nu stiu ce sa mai zic, m-ai lasat fara cuvinte!
Abia astept next-ul, sper sa ma anunti cand il vei posta >:D< Spor la scris si multa, multa inspiratie! (Si scuze daca gasesti greseli de tastare pe la mine prin comm)
Paaaa :X :-j

[Kayla.]

Hello. Am trecut si eu pe aici preacum ti-am promis :p . So, a fost un capitol dragut. Mi-a placut ce-i drept si sincer, m-a induiosat putin, nu ma asteptam la o asemenea despartire, ce-i drept e greu sa pierzi un prieten, stiu cum e asta, si cred ca mai oricine stie. Descrierea a fost buna, mi-a placut cum ai descris sentimentele fetei, naratiunea a fost ok, dialogul la fel, iar actiunea nu a fost grabita, felicitari, foarte dragut capitolul, serios. So, nu mai am ce zice decat bafta la scris. >:D<

[LoLix]

Buna, imi pare rau ca am ajuns asa de tarziu dar nu prea am avut timp stii ultimele zile, pastele, curatenie si sa nu uitam o gramada de mancare de facut si deoarece eu am facut bine sa fiu fata o ajut pe mama cu toate astea. I?n fine sa revenim la fic. Capitolul asta e minunat mie imi place la nebunie are tristete, bucurie, suspans, detoate. Am cam vazut cateva greseli de tastare dar nu erau multe. Pai altceva sincer nu mai am ce sa zic (m-ai lasat fara cuvinte) asa ca astept next-ul. Sa ma anunti si pe mine bye bye.

[Moon princess]

Soo, imi pare foarte rau ca am intarziat atat de mult, si mai ales pentru ca v-am adus un cap atat de scurt. Gomene! T_T Am avut asa multa treaba cu scoala asta... sper ca ma puteti ierta... Multumesc scumpele mele!!! :* Bine, deci in primul rand sa nu credeti ca acesta e finalul doar pentru ca se acest capitol are titlul "Sfarsit" , nici pe departe mai am cateva capitole pana la marele final. :P Soo, enjoi dragele mele! ^^
Acest capitol este povestit din PERSPECTIVA LUI ITACHI.



Capitolul 10- Sfarsit




De ce ? Pentru ce am luat decizia aceea pripita? Stiam ca aici se va ajunge!
Ea nu ma vede ca pe un iubit, ci ca pe un prieten. Oare unde mi-a fost capul acum cateva luni in urma? Sunt asa un nesabuit! De acum, nu mai pot face nimic pentru ea, nici macar din ceruri. Trebuie sa infrunt crunta soarta, si sa sper ca "Maretul" ii v-a purta de grija preaiubitei mele. Simt cum sufletul mi se sfasie, si as vrea sa cred ca nu e adevarat, insa nu pot. As vrea sa cred ca totul e un vis urat... dar eu... voi fi sters cu buretele din istorie.

Privesc reflexia din oglinda masinii cum micuta mea floare se prabuseste pe treptele reci, nemiloase. Imi vine sa urlu de durere cand o vad in starea asta. Nu-mi pot stapani lacrimile pline de regrete ce curg ca un izvor fara de sfarsit.
- Imi pare atat de rau ca te-am mintit... imi pare atat de rau... sper ca intr-o zi o sa ma poti ierta...
E prea cruda viata asta! Mult prea cruda Doamne! De ce? De ce nu faci nimic cu privire la asta? Chiar iti place sa-i vezi pe ceilalti suferind? Eu stiu ca nu, insa mai stiu si altceva: ca poti schimba totul. Asa ca te rog, ai grija de frumosul inger cu chip de om! Iti multumesc...

Imi deschid ochii incetosati de la atatea lacrimi care nu vor sa inceteze din a tot curge pe obrajii mei incremeniti. Privesc inainte si ma intreb: unde duce drumul acesta? Care mi-e destinatia? Nu am auzit niciodata de locul acela al celor stersi din istorie... oare cum o fi? Sau mai bine zis, exista oare un astfel de loc? Moartea mea, incetarea existentei mele ma inspaimanta, sufletul meu vrea sa traiasca, nu doreste sa dispara! E atat de greu sa concep ca eu... nu voi mai exista.

Gandul ca frumoasa mea ma astepta sa ma intorg ma ingrozeste nespus de mult, se v-a simti ranita, mintita. Eu sper doar ca m-a va uita si isi v-a continua drumul prin viata intr-un mod fericit. Asa trebuie sa se intample de altfel. Daca existenta mea dispare, toti vor uita ca eu am existat odata.

Micuta mea printesa, ai grija de tine! Sper sa-ti intemeiezi o familie, sa ai un sot grijuliu, copii cuminti, si nu in ultimul rand prieteni adevarati. Sa faci tot ce ti-ai dorit vreodata, ca sa te simti implinita. Sa uiti ca eu am fost odata in viata ta, sa ma uiti...de fapt, te rog... sa nu ma uiti. Te iubesc atat de mult... Din acest motiv eu trebuie sa mor, pentru binele tau.

Imi ridic ochii spre cer si-mi astept sfarsitul. A venit vremea ca eu sa plec in neant. Am sa ma fac praf si pulbere cereasca si voi fi uitat. Asta doare cel mai mult. Macar de-as sti ca a tinut un pic , un pic la mine, m-as simti mult mai bine. Dar am mintit-o, iar pentru asta nu m-as putea ierta nicodata!

Ridic bratele spre cerul senin si inchid ochii asteptand acum sfarsitul cu lacrimi in ochi. Nu o voi mai revedea vreodata, si asta doare nespus de mult. Totusi, gandurile incep sa mi se naruie si nu stiu ce se petrece, adineauri eu ma gandeam la... parca intregul univers se sfarseste, e atat de groaznic! Aud voci intunecate care ma sperie, chipul nevazut al fantomelor mi se arata, totul se invarte in jurul meu, iar eu nu stiu ce e cu mine. Acesta e...desigur, sfarsitul meu!

Deja simt... ca m-am stins.



scuzati eventualele greseli, nu am reusit sa-l corectez m-am grabit sa va aduc continuarea... ca sa nu va dezamagesc... sper sa va placa si sa comentati... cu bunavointa voastra poate o sa ma perfectionez... ^^

[Katniss]

Hello dear.
După cum am promis am venit. Când ai zis că e un capitol scurt nu ai glumit, adică cred că l-am terminat în cinci minute, sau poate mai puţin. Deci să înţeleg că s-a terminat? Eu sper că nu adică nu ar fi corect să se termine atât de repede şi brusc, serioas. A fost un capitol frumos şi trist, chiar nu mă aşteptam la asta, dar mi-a plăcut. Greşeli am văzut pe ici pe colo, dar nu au fost garve, cam atât bye, bye.

[Vero]

Hey Larisa ^^ Ma bucur ca m-ai anuntat de next si imi cer scuze ca am ratat nextu trecut. Cand ai zis ca e un capitol scurt nu m-am asteptat chiar la asta dar in fine, mi-a placut mult. Zi-mi te rog ca Itachi nu a murit :-s. Nu vreau sa moara. >.> Descrierea a fost buna dar mai mergea. Naratiunea e ok, dialogul nu a fost, decat un monolog asa, gresli de tastare nu am vazut deci e bine. Astept nextu si nu uita sa ma anunti cand il pui. Buh bye! :*

[DeMentă]

Hei! Merci ca m-ai anuntat!
Din nou, m-am cam intristat citind capitolul. Pentru ca este atat de trist si plin de suferinta incat mi-e greu sa nu ma gandesc la soarta viitoare (daca va mai fi) a lui Itachi. Va mai aparea in fic, da? Pentru ca fic-ul n-ar fi la fel fara el...
Sentimentele lui au fost descrise atat de frumos, teama de sfarsit si totodata dorinta de a o stii pe Sakura fericita, toata suferinta aceea.... :((
Ce se va intampla cu Itachi? Adica... va fi bine, da?
Lungimea capitolului... scurt, foarte scurt, dar sper sa aduci repede next-ul, pentru ca abia astept sa vad ce se va intampla (si sper sa ma anunti cand vei aduce continuarea) ;;)
Spor la scris si multa bafta, atat la scoala cat si oriunde ai nevoie >:D<

[Kayla.]

Hello. Am ajuns si eu pe aici precum ti-am promis. A fost un capitol bun, desi cam scurt si trist. Cu toate astea am simtit foarte bine sentimentele lui Itachi, se vede ca descrierea este punctul tau forte. Chiar imi pare foarte rau pentru biata rozalie si sper ca Itachi sa nu fi murit. :-s Nu am vazut deloc greseli de tastare ceea ce e bine, iar naratiunea a fost buna. So, astept next-ul si anunta-ma, te rog, cand il pui. Spor la scris! >:D<

[Rose ^^]

Hey sys nu se putea ca sa lipsesc. Ma bucur ca ai revenit si sunt oarecum trista de lungimea capitolului cu toate astea imi place pentru ca a fost doar descriere. Care ai aranjat-o frumos si sentimentele de tristete au fost aratate, desi...tin sa cred ca puteai sa le detaliezi mai mult.
Greseli au fost prezente doar vreo doua. Saracuta Sakura, a ramas singura, iar Itachi sa dus, insa sper ca o va veghea in continuare cu toate ca va fi si mai multa durere pentru el sa-si vada printesa si el sa nu fie cu ea.
Ma bucur ca nu asta e sfarsitul si ca mai ai, chiar sunt curioasa sa vad cum dezvolti ideea in continuare, pentru ca ea e una originala si foarte interesanta:*
Te pupa dulce sysu tau:*:*