Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Dementia

#1
Roland statea linistit in laboratorul su secred fumand ultima tigara pe care o furase dintrun magazin parasit. Era nervos, foarte nervos, indeajuns de nervos incat producea radiatii extrem de mari. Facea sfere te radiati si crea mutatii din toti soareci experimentali, adesea mureau insa era prea nervos. Isi termina tigara si dadu drumu la muzica, avea o multime de cduri, jefuise cam toate magazinele cu muzica si nu-i pasa de ce ucide in calea sa pentru a obtine muzica.

Statea si privea un ecran imens in timp ce se foia dintr-o parte in alta. Avea o problema cu un membru care era diferit de alti, un membru care putea sa se teleporteze. Restauratori aveau un noroc fenomenal ins numai in rare ocazii acest noroc se intorcea impotriva lor. Se gandea cum sa-i anuleze puterile. Totul se referea la abilitatea de a sti unde se materializeaza. Asta e teleportarea in sine nu?

Renunta si iesi prin liftul sau personal ca sa nu-si raneasca colegii de buncar militar. Era asezat pe capul unuia dintre presedinti exact deasupra ochiului drept era o scobitura in care se ascunsese. Statea deprimat acolo ascultand musica si sperand ca nu-l va gasi nimeni insa nu era posibil sa nu-l gaseasca nimeni, cineva ar fi reusit sa-l gaseasca de aceea deschise ochiul presedintelui si e ascunse acolo tragand panoul de sticla inapoi.

Privelistea era asemanatoare insa mult mai intunecata datorita geamului. Se uita la parcarea din fata muntelui plina de masini explodate si de cadavre ale celor care nu au putut scapa din acele masini. Realiza dupa scurt timp ceva diferit un miros atipic era prezenta in camera. Poate cineva ii gasise camera secreta in care se refugia cand era trist insa ceva era straniu si nu parea normal. prezenta i se parea straina, poate un membru nou, nu stia de aceea isi scoase pistolul pregatit sa traga in cazul in care nu era unul de-al sau.

Privin in directia din care simtise acea prezenta vazu pe.....

ooc : conform sfaturilor lu mitzuke recomand sa posteze un rebelca sa nu reducem numarul de restauratori ar fi trist is putini si le mai reducem numaru doar ce naiba.

#2
"-Oh, Roland. Imi pare rau daca te-am speriat! zise Yumi cu privirea in pamant, rosind puternic."
Ceva o facuse sa se indrepte spre locul unde statea Roland. Nu stia sigur ce era, dar stia sigur ca era puternic. Putea fi o energie, sau propia ei emotie.
"-Stii, ma gandeam, crezi ca puterile ne-au fost date cu un motiv?"
Astepta putin, dandu-si seama cam tarziu ca era o intrebare mai mult decat banala.
"-De fapt, uita ce am intrebat. sunt putin... ametita." 'sau ar trebui sa folosesc alt cuvant'

ooc: Roland Delaney or who wants
Intunecand intunericul,
iata
portile luminii.

#3
OOC:Lolli,daca ai fi citit macar regulile *slaps herself* ai fi stiut cum se scriu gandurile si replicile:
Replicile normale ,vorbite :
"-Hey salut!"
Si gandurile :
'Ce ma fac acum?'
It's plain easy,folks.Now,continue RPG-ing.
LOLNOPE

#4
‘ Oamenii astia ... Nu pot sa ii suport ! Poate ca si eu sunt om , dar eu nu ma plang din orice ! Daca data viitoare m-ai fac scandal ca i - am imbrancit putin , o sa ma asigur ca nu o sa ii mai poata imbrancii nimeni , niciodata ! ‘ isi spunea Gabriela , nervoasa , in sinea sa .
Cu ceva timp in urma , se plimba pe una din strazile ce mai ramasesera accesibile , si, nepasatoare cum e din fire , a reusit sa tranteasca un tanar la pamant … Si ca de fiecare data , nu si-a mai cerut scuze , de ce , nu stie nici macar ea , probabil ca nu considera necesar , insa baiatul cu siguranta a considerat necesara prezenta politetei , pentru ca , fata s-a trezit pe jos , intinsa pe asfaltul rece si murdar , dupa ce tocmai fusese ridicata in aer , si trantita la pamant … Noroc cu unul dintre prietenii sai , mai bine zis , colegii sai , caci prieteni nu avea , care au luat-o de acolo , inainte sa il ucida pe tanar , desi , ar fi fost putin probabil , baiatul avand si el o abilitate , mai , speciala .

Acum , se afla pe pervazul ferestrei din camera ei . Nu prea aveai ce face , din moment ce , nu avea bani suficienti ca sa isi mai cumpere macar o revista , singurul ei scop era sa il asculte pe Roland . Il admira mult , in rest , aproape ca nici nu ii vorbea . Nu avea de gand sa fie foarte sociabila si nici prieteni nu avea , restul membriilor o considerau o ciudata , pentru abilitatea sa , dar , ar fi putut sa jure ca nu intelege ce avea asa de ciudat abilitatea ei . Cand se simtea nesigura pe ea , sau nervoasa , ca si acum , se incuia in camera sa , cea mai mica incapere din tot sediul rebelilor , si ramanea acolo ore , privind pe geam . Afundata in gandurile sale , nu isi dadu seama , ca in acel moment ii privea pe Roland si pe Yumi , ce se aflau la cativa metri de ea ...
Occ : Cine vrea .
Scuze Mitzuke ^_^"

#5
OOC:Whoa,dudes,ma faceti sa ma bag in toate RPG-urile si cand nu ar trebui sa fiu acolo.In primul rand,daca vrei sa postezi inseamna ca trebuie sa fi in acelasi loc cu restul care au postat inaintea ta.Pe masura ce vorbiti,puteti scrie ca va duceti la naiba in alta parte.Ceea ce inseamna ca Elusive wolf,puteai sa precizezi la sfarsitul postului ca esti aproape de ei,ca le asculti conversatia sau mai stiu eu ce.Asa,tu te-ai bagat peste ei si nou habar nu avem ce se va intampla cu discutia lor ,ca deh,e cam nu stiu cum sa se sara.
Te rog modifica-ti postul

Cheers. 8D
LOLNOPE

#6
Roland era iritat de prezenta celor doua vroia si el s stea linistit sa fie lasat in pace insa nimeni nu il lasa in pace, absolut nimeni. Nervozitatea de mai inainte cu cea de acum facura ca radiatiile produse de el sa fie cu mult mai mari insa nu stia cum reusea sa le mentina in sfere care nu faceau prea mult rau. Avea o sfera de radiatii in mana si o privea pe Yumi prin sfera sa si statea ca prost vazandu-i chipul neschimbat de acea energie fatala, nu se intrevedea nici un pericol in puterea lui insa nici nu se temea de ce ar fi putut face, credea el ca stie un vindecator, nu-i pasa oricum, el nu avea nimic de pierdut traia de pa azi pe maine, era inutil sa-i pese ce se intamplase. Fata care statea pe pervaz in ochiul alaturat pe care il facuse special pentru ea, ei bine acea fata, puterea ei era hipnoza, nu-l speria deoarece era intamplator imun la ea, mintea lui pute fi goala precum o nuca seaca, sau o camera a abisului alb in care nu se gasea nimic, nici bine nici rau, nici lumina nici intuneric, nici zi nici noapte, nici soare nici luna era un loc ce era vidul dar nu era vid in acelasi timp.

Stii nu e prea frumos sa-i luati unui om locul preferat si sa-l ocupati....in al doilea rand nu am nimic in potriva doar ca nu va recomand sa stati langa un om radioactiv....Faceti ce vreti insa va recomand sa va scrieti testamentele inainte de a ramane mai mult pe aici.

Se intoarse cu spatele la Yumi si o aduse, cu telechinezia pe cealalta fata pe geam inauntru in camera in care se afla el impreuna cu Yumi. Nu era o problema asa de grava pentru el sa miste din loc un om insa trebuia sa ii aduca si un fotoliu, a fost simplu. Asezata pe scaun si Yumi in picoare se intoarse cu fata spre ele si facu o noua sfera de energie in palma pe care o arunca afara sper un copac. Instantaneu copacul deveni o masa de cenusa radioactiva care distruse si ce era in preajma sa.

Cam asta se poate intampla...Ei bine mai doriti sa stati pe aici?

Motivul, oh da o creatura divina care dorea sa nu puna o piedica...Ha...Rad in fata oricarei creatii divine, nu intelegi ca puterile acestea doar cu un gand pot deveni sabii ascutite ce curma firul vieti precum este ars de viu un om in desertul fara de oaze si fara de umbra. Noi putem distruge orice si de ce oare de ce ne-a dat acea creatura divina aceste puteri.......O placere sadistica, o dorinta de a ne face sa suferim, ce poate oare fi nu stiu insa daca totul revine la normal nu cred ca nu se va repeta acest..........blestem.


Folosi telechinezia pentru a se mentine in aer si statu acolo linistit. Nu era genul de om care sa se enerveze prea usor insa se calma foarte usor.

#7
Yumi era foarte trista. Ea niciodata nu suporta ca cineva sa se poarte cu ea in acest fel, sau sa ii foloseasca puterea. Desi in lupta era puternica si parea de neinvins, in "lumea ei", era cea mai sensibila fata pe care si-o putea imagina cineva. Cateva lacrimi i se scursera pe obrajii ei imbujorati, azi mai rosii ca oricand. 'De ce plang? Si mai ales... de ce pentru Roland? Sunt o proasta. Cu siguranta sunt cea mai slaba din grup...' Yumi se ridica rapid de pe scaun si fugi in graba spre camera ei. Alerga pe coridoarele lungi si invechite, pana ajunse la o usa neagra, cu o clanta stricata. Cand atinse clanta, aceasta cazu pe jos. Blonda injura, apoi intra in camera. Mucegaiul domnea in acea camera, ca si praful de altul, dar ceea ce te facea sa iti dai seama ca cineva traia acolo, era o poza cu un baiat si Yumi. Acel baiat fusese prietenul ei cel mai bun, dar dupa explozie, el a murit. Fata se arunca pe patul acoperit cu un material negru si subtire, si lua in brate o perna alba pe care i se impregnasera lacrimile, din fiecare noapte. Dintr-o data lucrurile din camera incepura sa se invarte si sa se miste, zburand. 'Oh, nu. Putere tampita, stai locului' Lasa mainile moi, apoi toate lucrurile cazura inerte pe podea. La usa cineva ciocanea usor, dar Yumi s-a prefacut ca nu aude. Cand a vazut ca acel cineva insista, zise un "Intra" monoton.

ooc: who wants
Intunecand intunericul,
iata
portile luminii.

#8
Roland se gandise ca exagease in actiunile lui, el isi ura puterile insa nu avea un motiv sa faca si pe altcineva sa se simta vinovat datorita puterilor. Cum ar fi putut sa faca asa ceva, cum ar fi putut sa distruga moralul cuiva cu viziunea sa sumbra asupra lucrurilor care se intamplasera. Se uita la haosul din cmera si incepusa aseze lucrurile de pe jos pe unde ar fi trebuit ssa fie dupa care aduna tot praful si il baga intr-o cutie maraicica. Se uita la ea si era relativ trist, citise in mintea ei ca era suparata pe el, era si telepatic in consecinta citise tot ce gandise.

Imipare rau, mereu ut ca felul in care vad eu lumea nu se aplica la toata lumea....E cam trist felul in care vad lumea deoarece nimic din lumea asta nu mi se pare fi bine pentru cineva. Tu ti-ai pierdut o persoana draga eu nici nu am de unde incepe...Nu trebuie sa plangi, chiar nu am relizat asta...E foarte rau din partea mea insa aca pot face ceva ca sa te ajut, sunt aici mereu, asta e rolul meu.

Isi scoase o tigara si o aprinse dup care se juca cu fmul in aer desenand o imagine cu prietenul ei si cu ea inlantuiti intr-un sarut. Imaginea era perfecta insa stia ca nu era utila pentru a o face fericita.

#9
Yumi era mirata de schimbare brusca a lui Roland. Cand vazu imaginea incepu sa planga.
"Crezi ca eram indragostita de el? Am fost... mult timp... Dar timpul trece... si eu, am inceput sa tin la o persoana anume."
'Daca ai afla cine mai omora cu siguranta. Tot ce sper e sa nu auda el asta. O sa incerc sa-mi blochez mintea'
Ochii lui Yumi se umplura din nou de lacrimi. Fata era surprinsa, nu avea motiv sa planga. Hotara sa vorbeasca cu Roland:
"E-eu... plang? Nu am motiv... cred."
Inchise ochii si se gandi la plimbarea de dimineata. In plimbarea de dimineata vazuse un copil caruia ii cazuse inghetata pe jos si plangea, iar ea doar a trecut nepasatoare pe langa el. Deschise ochii si se gandi ca ea asa va fi mereu. Vrea lumea asa cum era.
Intunecand intunericul,
iata
portile luminii.

#10
Roland se uita nepasator la imaine si o spulbera nu cu ura ci cu o dezamagire fata de sine, eul sau fu ranit cand incercarea sa de a aduce fericire in acel suflet intunecat de amaraciunea ce se abatuse peste el precum o furtuna spulbera sperantele vise dorintele si asteptarile. Se asezalanga ea si u aseza in asa fel incat sao poata tne in brate. Se gandea cum sa-si exprime punctul de vedere, cum ar fi putut el, cel care ucise fara sa clipeasca mii de oameni, sa-i zica unei fete care era chinuita de cutitele vrasmase ale destinului sa-i redea speranta. Nu putea, insa incerca.

Oricine ar fi nu am eu dreptul de a-ti rapi din nou fericirea destinul tau a fost de a-ti pierde fericirea nu vreau sa cad in mainile destinului tau si sa devin coasa mortii, nu pentru un motiv perfid cum ar fi ca nu e de-al nostru.....De asta te temeai, nu-mipasa fi feriita cu cine doresti insa un lucru iti cer pazestel precum ai pazi inima ta si nu renunta nicicand la vizul tau, el poate ne va veni alaturi poate nu insa nu il voi ucide oricine ar fi doar ca pentru a nu-ti rapi aeasta speranta catre fericire am nevoie..nu, gresesc spunand ast, de fapt trebuie sa stiu cine este...Meriti feicirea si cine sunt eu sa ti-o rapesc, un om ca multi alti, intradevar am abilitatispeciale insa asta nu ma diferentiaza de multi, sunt capabil sa ucid cu sange rece insa asta nu ma faceom ci ma transforma intr-un monstru. Sper ca intelegi ce-ti ce.............

Iti cer doar sa-mi arati cine este ca sa nu-l ucid, doresc doar sa fii fericita, asta am orit mereu insa nu vreau sa revina lumea la ce a fost cai aceasta catastrofa se va repeta in cazul acela, ei pierde totul din nou, absolut totul. Nu vreau ca eu sa fiu unul dintre cei care ti-a rapit fericirea,nuam dreptul de a fi unul dintre aceia care fac aa ceva cu seninatate deoarece stiu cum este sa patesti asa ceva si nu.....nu ....nu stu daca as putea trai cu asta pe suflet.....De murit, nu as muri insa nici de trait nu voi putea trai.


Dupa ce-si incheie pledoaria, impovarata de tristete indignare insa si o resemnare vizibila o elibera din stransoare doar pentru as-i aprinde o tigara. Era un fumator inrait insa avea grija ce fuma, mai exact cum fuma, 80% din fum nu-l afecta multumita telekinezieisi apoi isi putea distruge corpul pentrua se regenera ulterior.



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Dementia :.:.:Ratsuky:.:.: 13 10.618 09-06-2010, 08:29 PM
Ultimul răspuns: IloveYuki


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)