AnimeZupCăutare

[Terminat] This feeling hurts so much

OMFG ! De când aşteptam eu să postezi ! :X Şi crede-mă, verificam acest topic în fiecare zi să văd dac-ai mai postat. :]]
Oricum, şi de această dată, m-ai lăsat şocată. o.o De fapt, cred că chiar n-ar trebui să fiu.... Ştiam foarte bine că ceva nu e în neregulă cu acel loc, mă rog.. club... Şi iată ! Deja apare programul de noapte, dansurile [ presupun că vor fi unele mai.. lascive - precum şi persoanele care vor dansa ... :-" ] şi bineînţeles, domnul misterios. Ofc, toţi se gândesc : " Cine poate fi ? " .... The answer : Mă rog, e doar o bănuială.... : Yn.
Haide s-o vedem şi pe-asta ! * evil laugh >:) *
Hi! Imi place capitolul. Prima zi de lucru la un club de noapte, -desii Akita nu se astepta...Eu da- a decurs foarte bine. Daca acum este obosit, ca-i prima incercare si a fost luat mai usor, da dupa cateva zile....Va fi frant saracu`. Eu inca sper ca va fi bine!:)
Intr-adevar, Yu pare asa de dragutz, si de treaba. Bine macar ca are si Akita cativa prieteni acolo. L-ar ajuta mult.
"acel domn… era chiar… el." -cum adica el? Care "el"? Cine e "el". Ahh, vreau sa aflu. :x Astept nextul si te rog anunta-ma!
ByeBye!!!
Hehe, ar cam trebui sa imi cer scuze ca v-am lasat in suspans ( dar haideti, ca nu a trecut mult timp ^^ ). In plus, ce rost ar mai avea vreun fic para suspans? Anyway, sunt aici cu nextul si sper ca nu am intarziat, dragelor .:*
-Capitolul 11-


Inima mi se stransese, se facuse cat un purice, cand am reusit sa imi dau seama ca pe langa mine si Matei, in incapere era chiar iubitul lui Yn. Nu stiam ce cauta el acolo. Poate lucra si el sau poate era un prieten foarte bun cu Matei. Speram totusi ca a doua varianta sa fie cea corecta.
Cat timp le analizam atent chipurile celor doi, aproape ca uitasem ca trebuie sa imi cer scuze si sa plec.
-Eu... Am gresit usa, am murmurat, lasandu-mi capul in jos cand privirea mea intalni zambetul ciudat pe care il avea Saren pe chip.
Ma simteam atat de privit, asa ca am facut un pas inapoi, apoi mi-am cerut scuze. Inca putin si aveam sa ies din camera, uitand toti trei de acest incident, insa vocea blondului se facu auzita pana la urechile mele.
-Ai completat fisele?
-D-da, am zis nesigur, aducandu-mi aminte ca sunt la Yu. O sa ti le aduca Yu dupa ce termina treaba, a zis ca se ocupa el de asta.
Tot timpul vorbisem cu capul aplecat, caci emotiile ar fi inceput sa apara daca il ridicam si ii priveam.
-Ok, atunci ne vedem maine la ora 18:00. Noapte buna! rosti Matei, apoi imi facu un semn scurt din mana, timp in care am iesit din incapere si am tras aer adanc in piept.
Nu stiu de ce ma precipitam atat de mult ca il vazusem pe el in acea incapere, sau poate ca motivul era destul de clar. Oare daca era Saren aici, era si Yn? Am dat negativ din cap, apoi, dupa ce am stat cateva clipe sprijinit cu spatele de peretele de langa usa, am plecat spre vestiar, unde m-am schimbat repede in hainele mele.
Am iesit repede din club, fiind atent sa cobor treptele ca nu cumva sa cad, caci inca eram ametit. Sunt sigur ca era din cauza oboselii, nu din cauza bauturii. Luasem doar doua guri, ce naiba!
In timp ce ma grabeam spre casa am scos telefonul din buzunar si am privit ceasul ce arata exact opt seara. Aveam destul timp sa mananc si sa imi fac temele pentru maine. Pentru inceput fusese destula munca, insa ma obisnuisem repede. Nu stiu cum imi picase vestea ca e un club de noapte, dar merita sa lucrez acolo pentru colegii de treaba si salariul bun.
Intunericul pusese deja stapanire pe oras, insa soarele inca se mai vedea la orizont, undeva ascuns, pregatit sa ii faca loc surorii lui. Am ajuns in fata casei si cand mi-am dat seama ca inca sunt singur, m-am trantit in pat si m-am dezbracat de hainele ce devenisera de mult incomode, ramanand doar in boxerii negri.
Odata ce m-am asezat pe asternuturile reci, gandurile si imaginile cu Saren si Yn goi in sala de clasa incepura iarasi sa imi cutremure mintea. De parca nu era deajuns ca aveam cosmaruri mereu cu acele amintiri, acum, ori de cate ori il vedeam pe blond sau pe iubitul sau, imi aduceam aminte de acele momente jenante in care am fost supus sa vad faptele.
Am prins colturile unei perne si am tras-o peste fata, apasand pe ea, de parca dorind sa imi ascund roseata fetei ce se formase din cauza nervilor. Am ramas cateva secunde asa, pana cand lipsa de aer imi cerea sa indepartez materialul moale.
Lenevisem destul timp in pat, asa ca am decis sa ma ocup repede de teme, incepand mai intai cu desenele si continuand cu compunerile la romana. Cu toate ca mai era decat o luna si se apropia vacanta, profesorii nu se sfiau sa ne dea teme la fel ca in mijlocul anului scolar.
Cand m-am apucat sa fac portretul bunicii pentru ora de maine de desen, am auzit telefonul de langa mine cum incepe sa vibreze, apoi sa continue cu o melodie pe care o alesesem drept ton de apel. Am raspuns repede, reusind sa surprind numele de pe ecran ce arata cine ma sunase.
-Buna Mark, am raspuns vesel, inca tinand creionul in mana dreapta si continuand sa il misc pe foaia alba, lasand urme cu mina.
-Buna Akita. Ce mai faci?
-Desenam.
-La ora asta? se auzi vocea colegului meu din telefon, ce parca mai mult tipa.
-Ei bine, am fost cam ocupat astazi, doar acum am mai avut ceva timp liber.
Cat timp ma intreba ce am facut, pe unde am fost, schimband eu apoi subiectul daca el si-a scris, terminasem jumatate din portretul bunicii. Stand sa il privesc mai atent, ochii erau putin strambi, iar nasul cam lung, insa cu parul si conturul fetei ma descurcasem destul de bine. Mai aveam doar gura, acolo unde ma blocam de fiecare data.
-In fine, nu te-am sunat pentru asta. Voiam mai mult sa te anunt despre ce s-a intamplat in cele doua ore unde ai chiulit.
Si parca tonul vocii i se stinse cand aminti de asta, facandu-ma pe mine si mai curios. L-am lasat sa spuna fara sa pun alte intrebari, oprindu-ma din desenat.
-E vorba de Yn. Ma crezi ca nu a predat si nu a facut nimic orele alea? A stat la catedra, apoi se ducea la geam si a repetat drumul asta pana am ametit eu. Parea nervos si sunt sigur ca avea un motiv.
-Acum ce faci? Dai vina pe mine?
-Nu ma intelege gresit, Akita, voiam doar sa te anunt. Adica stiu ca il iubesti si tii mult la el si...
-Nu-l iubesc! Am intervenit eu repede revoltat, simtind cat de agitat sarisem din pat cand negasem acel lucru.
Defapt nu, nu il iubeam, tineam doar la el mai mult ca la un prieten. Nu cred ca il iubeam la fel de mult cum o facea Saren si nu i-as fi putut oferi niciodata ceea ce ii oferea el. Am tras aer adanc in piept, repetand din nou, de data asta pe un ton mai calm:
-Nu il iubesc. De unde ai mai scos-o si pe asta?
-Nu-l iubesti? Dar se vede de la o posta, chicoti Mark, insa se opri rapid, caci isi daduse seama cat de prost ma simteam in momentul ala. Ei bine, se vedea dupa fata lui cat de nelinistit si nervos era... Pun pariu ca dupa ce a plecat a fumat mai mult de un pachet de tigari... Adica, iti dai si tu seama...
-Dumnezeule, Mark, ce iti mai place sa dramatizezi. Nu inteleg de ce s-ar fi comportat asa.
-Poate ca... Poate ca si el simte ceva pentru tine si era ingrijorat ca ai lipsit.
-Mai taci odata ca nu e asa, am marait, apucandu-ma din nou sa desenez, pana cand am terminat.
Am trecut cu ochii peste desen si mi-am dat seama ca nu arata chiar atat de rau. L-am pus in dosar, apoi am tras caietul de romana mai aproape de mine, pregatit sa incep cu compunerea la romana. Nu am apucat sa pun nici macar data, ca i-am auzit propunerea satenului:
-Ce zici daca iesim putin? Nu e chiar asa intuneric afara si e frumos , nu bate vantul.
-La ora asta? am murmurat, inchizand repede caietul, fara a mai privi pe geam si ridicandu-ma in picioare, spunandu-i ca e perfect, insa problema era ca pana ajungea la mine si pana ne pregateam fiecare mai dura o ora, deci pierdeam timpul.
-Am uitat sa iti spun ca sunt prin apropierea casei tale.
-Cum asa?
-Ei bine, cautam ceva de munca si m-am dus la un chiosc de ziare unde am auzit ca angajeaza pe cineva.
-Si tu cauti? am intrebat, afisand un zambet pe buze. Eu ti-am luat-o inainte.
-Cum naiba? zise vizibil enervat.
I-am povestit despre locul de munca, insa am omis ca este un club de noapte si ca aflasem de el de la Matei si mai ales ca ma intalnisem cu Saren acolo. In plus, nici nu cred ca il interesa.
-Bine, ne intalnim peste cincisprezece minute, se auzi vocea lui, apoi am inchis amandoi, eu fiind nevoit sa ma imbrac in ceva de seara, cum ar fi fost perechea de pantaloni crem si un tricou, iar peste hanoracul gri cu inscriptiile rosi pe spate.
Zis si facut. Dupa cincisprezece minute ne-am intalnit amandoi langa chioscul de ziare de peste strada mea. Colegul meu era imbracat intr-o bluza de trening rosie, si pantaloni de aceeasi culoare, cu cateva dungi negre pe verticala.
I-am zambit cand i-am intalnit privirea, insa el nu imi intoarse zambetul la fel.
Hmm... Ce îţi mai place să nu-mi dai mie dreptate. [-( Şi eu urăsc atunci când nu am dreptate... Auzi, de fapt era Saren, huh ? Într-adevăr, aveam o mică bănuială, dar... Na` acum... Doar tu eşti scriitoarea. * smile *
Îţi spun că speram la mai multe în acest capitol. Ştiu şi eu.. ? Poate un pic de violenţă; cum ar fi Akita încoloţit de Saren - genul tipului mare şi rău şi nebun după sex. :D Mdap, şi uite la ce mă gândeam eu.... * laughs * Dar chiar la asta mă aşteptam, mă rog... Speram mai mult. :]] Şi totuşi, am eu o vagă bănuială, însă de data aceasta, nu mai spun ce fel de bănuială, că din nou nu-mi dai dreptate. ^^' Şi nimeni nu vrea asta. :))
M-am gandit sa o spun acum, pentru ca atunci cand voi pune urmatorul capitol voi uita cu siguranta sa aduc aminte despre asta. Ei bine, trebuie doar sa aveti rabdare. Am ganduri mari cu ficul asta, dar nu o pot face asa cu una cu doua, am nevoie de timp. Multumesc mult ca ma cititi, inseamna mult pentru mine, si apreciez si celor care imi ofera si critici ( dupa mine, inca mai am de munca ).
Voiam sa spun ca imi pare rau daca intarzi cu acele momente ( stiti voi ce momente :"> ), insa m-am gandit deja la un curs al ficului... Si va mai dura, nu mult, dar va mai dura.
Anyway, daca aveti rabdare, va va surprinde momentul, zic eu :3
A ajuns si capitolul urmator. :D
Ma gandeam eu ca e Saren. >:) Stiam eu ca Yn nu e genul acela care sa duca prin cluburi.
Of...Mie mila de Akita ca nu poate sa fie impreuna cu Yn din cauza lui Saren.Oricum m-a socat cand Mark i-a spus lui Aki ca profesorul de matematica in acele doua ore cand a chiulit n-a predat,ci s-a plimbat de colo-colo si a fumat mai mult decat fuma el...
Ma intreb ce vor face in capitolul urmator cei doi in oras?Ma gandesc ca are Mark niste idei.Nu prea cred ca accepta idea ca Akita e indragostit de Yn si nu de el.Abia astept sa vad sfarsitul povestii ca sa vad cum se termina si cine ramane cu cine?Dar problema e ca nu vreau sa se termine. :))
Bye!
Dacă m-am apucat serios de recuperat, nu pot să nu trec şi pe la tine. Mi-ai dat toate ficurile, dar am reuşit să-l citesc doar pe ăsta. L-am citit demult şi trebuie să mă uit dacă nu ai mai pus capitole cumva, sigur am de recuperat.
Clar că mi-a plăcut, modul tău de a scri e frumos şi uşor de perceput. O singură chestie nu mi-a plăcut, dar las pe sfârşite. Nu că ar fi ceva serios, dar m-a deranjat. Poate eu nu am înţeles corect, îmi vei răspunde şi mă voi lămuri.
Personajele îmi plac foarte mult, dar nu mă pot decide cine e preferatul meu, profesorul sexy despre care ador să citesc sau Akita. Mereu mi-au plăcut ficurile cu relaţii mai serioase, adică profesor-elev, bărbat mai în vârstă - adolescent şi aşa mai departe. De asta pot să spun că îl voi citi până la sfârşit, indiferent de situaţii.
Akita e deştept, elevul exemplu şi e atât de emoţional uneori, că-mi vine să-l mănânc. Profesorul e frumos, isteţ şi blând (de-aş pricepe şi eu ceva în matematica asta ar fi perfect) şi în scenele pe care le-ai descris împreună Saren. Îmi place că i-ai făcut prieteni pe Aki şi Yn - una din situaţiile mele preferate. Bun, trebuiau să aibă grijă să nu se dea de gol la şcoală - acolo e domnul Utaru, în rest e numai bine.
Ce ţine de Saren, indiferent că aş vrea că Aki să fie cu Yn, nu poate să-mi placă de cel cu părul violet. L-ai descris AŞA încât m-am îndrăgostit pe loc. Şi încă e şi un om ce iubeşte creaţia, profesor de arte plastice, ce mai. Sunt moartă. Să văd numai ce mi-ai pregătit în capitolele pe care nu le-am citit încă.
Oh, să nu o lungesc cu comentariul că voi sta toată noaptea aşa. Încerc să vorbesc la general. Deci a rămas să-mi spun părerea despre Mark. Coleg, prieten şi mai mult de atât - îndrăgostit lulea de Akita. Băiatul ăla e simpatic şi chiar are sentimente. Nu aş vrea să îl laşi în umbră cumva, pentru că îl plac mult şi îi vreau fericirea. Dar e ficul tău, faci ce vrei - dar ai grijă de soarta ce i-o pregăteşti, te implor! =) Nu pot să nu zic ceva şi de sărutările fierbinţi dintre cei doi prieteni, citeam acele pasaje cu mare plăcere. Ce mai, Mark, indiferent de gesturile nepermise pe care le face uneori, ţine enorm la Aki.
Despre Matei nu am citit mult, doar în capitolul şase cât a fost prezentat, dar ceva nu îmi place la el. Dulce culoarea blondă la păr, în rest nu mi-a creat o impresie prea bună. Acum să mă apuc de citit capitolele pe care le-am pierdut. Înainte de asta să spun ce nu mi-a plăcut. Tu ştii cum arată ei? Da. Uite ce nume au! Mi-au creat o impresie frumoasă şi mă gândeam că locuiesc departe de România, America sau Japonia, cine ştie. Când colo...
M-am aşezat pe pat împreună cu cărţile şi caietele, încercând să învăţ la istorie şi să îmi continui tema la română.

Nu se leagă la mine în cap ca Akita să-şi facă temele la română, măcăr omoară-mă.
E o nimica toată, nu mă leg de obicei de aşa ceva, dar n-am putut să mă abţin. Sunt în România?

Capitolul 8
Ah, Aki, se simte atât de rău. Îmi place cum ai descris cum plânge, m-a emoţionat şi pe mine, sincer. Oare bunica lui înţelege ce se petrece? Mă bucur că chiar şi în aşa situaţii e politicos cu ea, băiatul ăsta e de aur. Aşaaa, la şcoală trebuie să se ducă, nu mă interesează! Totuşi chiuleşte şi s-a întâlnit cu Matei. Să vedem acum ce reprezintă tipul. De minţit ce ţine, aici mă regăsesc eu - nu pot minţi, când o fac mă simt ca ultimul om de pe pământ şi sunt invidioasă pe alţii care o fac fără să clipească, cum ai descris tu. Ah. Mai departe, clar - de aveam şi eu suc, era să mă înec. Aproape 25 de ani??? Şoc. Aşa. cam straniu că i-a propus de lucru, dar sper să fie totul bine. Nu i-ar încurca ceva bani de buzunat şi Matei a mai zis că plăteşte mult. În sfârşit elevul exemplu, fără cărţi de data asta, se duce la şcoală.

Capitolul 9
Domnul Utaru îmi aduce aminte de Soubi sau de încă un personaj blond cu ochelari dintr-un anime superb. Îmi place din ce în ce mai mult de el! Ce bine că s-a întâlnit. Ha, Aki vrea să pară indiferent, dar nu prea îi iese. Ah, acum zice că ar putea rămâne fără servici?! Dar când se **** în clasă, ziua în amiaza mare, nimic, da? Ah, Yn, Zn, ce ţi-aş face eu ţie. Şi ce-i cu colierul ăla? Sper că "S" nu e de la "Saren". Deja începe gelozia să mă cuprindă.
Imagini şi voci, ce n-ar avea în minte, dar a arătat unde se află Argentina =)) Asta a fost amuzant. Abia aştept să se întâlnească după oră, vreau să văd ce va fi!
O greşeală de tastare aici, dar o vei corecta tu când ai timp. Nu e mare lucru. Stai, stai... cum, nu s-au întâlnit după oră!?
Doamne, oare nu e un vis? A venit la el acasă şi s-au sărutat! Ai descris sărutul ăla atât de frumos! Îmi place enorm. Sper că nu a fost un vis! Aki e confuz şi singur nu înţelege ce se petrece, iar Yn joacă pe două fronturi. Oare Saren ştie de toate astea? Ceva îmi spune că nu.

Capitolul 10
Totuşi eşti una dintre fetele care descriu cel mai frumos, sper că m-am exprimat corect. Îmi spui şi mie ce înseamnă "blugi cu tur"? Prima dată aud.
Aki a acceptat să lucreze şi mai mult, într-un club. Să vedem, cred că va fi ceva interesant. A făcut cunoştinţă cu băieţii care lucrează acolo, dar nu-i al treilea. Ceva mă face să cred că e Mark.
Capitolul acesta a fost unul dintre cele mai interesante, ceva nou şi momente ciudate au fost. Chiar nu înţeleg cine era acel "el"? Numai nu îmi spuneţi că Yn!

Capitolul 11
Aaaaaaaaaaaaah, era Saren! Omg, de când nu a apărut Saren în peisaj. Să vedem ce se întâmplă, chiar că acum nu mai am răbdare. Totuşi micuţul ăsta e slab la băutură. De ştiut - momentele când Aki i-a o gură de alcool, devin interesante. =)
Eu nu înţeleg, Mark nu a putut să îi spună când s-au întâlnit mai înainte despre nervozitatea profesorului la orele ce le-a absentat? În fine, bine că şi-a adus aminte. Totuşi e ceva important, după părerea mea.
Ah, nu e Mark cel care lucrează acolo, al treilea adică. Dar acum când s-au întâlnit nu i-a zâmbit şi se comportă prea straniu! Nu înţeleg nimic. Sper că mă voi lămuri în capitolele următoare.

Acum vreau să te felicit pentru aşa fic minunat, nu îmi pare rău că m-am apucat de citit. Eşti bună la astea! Plecăciuni :*
Multumesc de commuri, dragilor. Am cam intarziat, dar sper ca ma puteti ierta, nu am facut-o intentionat :"> Uitati aici si nextul si... ca sa va aduceti aminte de data trecuta :




-Bine, ne intalnim peste cincisprezece minute, se auzi vocea lui, apoi am inchis amandoi, eu fiind nevoit sa ma imbrac in ceva de seara, cum ar fi fost perechea de pantaloni crem si un tricou, iar peste hanoracul gri cu inscriptiile rosi pe spate.
Zis si facut. Dupa cincisprezece minute ne-am intalnit amandoi langa chioscul de ziare de peste strada mea. Colegul meu era imbracat intr-o bluza de trening rosie, si pantaloni de aceeasi culoare, cu cateva dungi negre pe verticala.
I-am zambit cand i-am intalnit privirea, insa el nu imi intoarse zambetul la fel.
-Capitolul 12-


-Ce faci mai, posomoratule? am chicotit eu, venind langa el cu pasi rapizi si agatandu-ma de acesta.
-Te asteptam, spuse pe un ton vizibil nervos.
-Hai, zi-mi, de ce esti asa iritat?
-Cum de ce? Tu ti-ai gasit un loc de munca, iar eu nu. Povesteste-mi tot!
In timp ce i-am afisat un zambet rautacios, ne-am intors amandoi, mergand pe strada care ducea spre parc. Afara era racoare, putin inorat, insa destul de placut.
-Nu e cine stie ce, am inceput eu. Mi-a povestit cineva de club si m-am hotarat sa ma angajez. Trebuie doar sa ma plimb de colo-colo cu o tava in mana si sa iau comenzi. Nu e prea greu si nici plictisitor avand in vedere ca sunt multi clienti dupa ora sase.
-Dupa ora sase? tresari satenul de langa mine, oprindu-se din mers si privind spre fata mea cu o usoara ezitare. Adica, vrei sa spui ca e un club de noapte? tresari el din nou, incruntandu-se apoi.
-Nu chiar, am murmurat, dandu-mi seama defapt ce boacana facusem, dandu-ma de gol in acest mod.
Ar fi trebuit sa ii spun ca locul unde lucrez eu e un club de noapte, insa in alt mod si intr-o alta zi, poate. Acum ca stia, nu mai puteam ascunde mare lucru.
-Cine naiba ar angaja un pusti ca tine intr-un club de noapte?
-Matei, am raspuns, ezitand la inceput, dar iar ma luase gura pe dinainte. Si ce am eu? Crezi ca nu pot face fata?
-Nu e asta, Akita, dar gandeste-te putin, e un club de noapte, tu de abia daca ai implinit saisprezece ani. Nici nu ma gandeam ca Matei ar putea sa... Ah, idiotul ala pervers, stai sa vezi cand pun mana pe el.
-Nu te mai prosti, stiu sa imi port singur de griji. Uite, daca esti chiar asa suparat, sau mai bine zis gelos ca eu am un loc de munca, pot vorbi cu el sa te angajeze si pe tine.
-Nu multumesc, nu intr-un club de noapte, se rasti Mark, continuandu-si apoi mersul.
Pentru un timp am tacut amandoi, sunetul masinilor fiind singurul ce ne inconjura. Ajunsesem in parcul cel mai apropiat de casa mea si nici macar atunci nu am scos vreun sunet. Pana la urma am plecat amandoi de acolo si ne-am indreptat spre cinematograful din centrul orasului. Ne intelegeam din priviri si parca fiacre il ruga pe celalalt sa vorbeasca, ramanea doar cine va ceda primul.
-Nu mergem la un film? ceda Mark, afisand un zambet sters si apucandu-ma de mana pana in fata pancardei cu programul.
Destule filme se derulasera in acea zi, iar seara se parea ca era in premiera unul 3D. Am zambit slab, insa i-am aratat buzunarul gol, acesta dandu-si seama ca nu aveam bani. Se uita la el, insa si buzunarul sau era gol, asa ca am inceput amandoi sa pornim un ras prostesc.
-Stii, tu ar trebui sa ai bani, doar lucrezi.
-Iar vorbim despre asta? Lucrez doar de cateva zile, am atacat eu, incruntandu-ma.
Satenul afisa un zambet pervers, ce in ultima vreme il vedeam destul de des pe chipul sau. Am ridicat o spranceana in speranta ca imi va spune ce se petrece in mintea lui, dar se parea ca nu avea sa imi zica daca nu il intrebam.
-Ei? Ce s-a intamplat?
-M-am hotarat!
Am ridicat o spranceana, neintelegand exact ce fusese cu replica lui. Din nou nu mai spuse nimic cateva secunde, pana am cedat eu si l-am intrebat :
-In legatura cu ce te-ai hotarat?
-O sa lucrez cu tine in clubul lui Matei. Sigur o sa ma angajeze. Cum ziceai ca se numeste?
-Peaceful Night, am raspuns fara ezitare.
-Oh, numele asta ma cutremura, rosti, inchizandu-si ambii ochi pentru cateva secunde.
Trase aer adanc in piept, apoi ii deschise, privind spre cer, ceea ce am facut si eu in scurt timp. Se parea ca norii deja se adunasera pregatiti deasupra orasului, aruncand maretele picaturi cu atata forta incat orice ureche umana le putea auzi lovindu-se de pamant. In doar cateva secunde in jur se derulau numai bucati mici de cristal ce picau din cer, resemnandu-se. Uzi leoarca, am inceput a fugi in cautarea unui adapost, cel putin pana se oprea ploaia. In scurt timp ne-am ascuns in scara unui bloc, tragandu-ne rasuflarea. Era intuneric si racoare, iar un miros ciudat ne infunda narile. Totusi nu aveam cum sa plecam pe furtuna de afara ce incepuse a se inteti. Mark se aseza jos, pe una din treptele scarii, iar eu m-am dus langa fereastra si am privit neincetat picaturile ce se izbeau de materialul gros al geamului. Clipeam de fiecare data cand zgomote puternice isi faceau simtite prezenta - ceea ce se intampla destul de des.
Chipul blond al lui Yn se reflecta in locul chipului meu. Fata lui angelica imi aparea inainte, pe fereastra, printre picaturile dese de ploaie. Era numai imaginatia mea, bineinteles, caci niciun om normal nu ar fi umblat pe vremea asta afara. Mi-am scuturat capul, apoi m-am asezat langa Mark, tinandu-mi mainile pe langa corp.
-S-a intamplat ceva? intreba satenul observand probabil nelinistea mea.
-E vorba de Yn. Mereu imi apare in minte, mereu ma gandesc la el si la ceea ce a facut. Nu inteleg, Mark, de ce se intampla asta?
-Ah, Yn din nou, sopti satenul, lasandu-si capul in jos. Eu stiu ce s-a intamplat. Cred ca micutul meu prieten e indragostit, rosti pe un ton amuzat, apoi ma prinse de mana si se intoarse brusc spre mine. Il iubesti, Akita, trebuie sa recunosti asta!
Am tresarit cand vocea sa imi ajunse pana la urechi, gadilandu-mi timpanul.
-Dar nici macar nu pot face asta, e baiat si... nu pot.
-E imposibil sa nu-l iubesti! Dupa tot ce mi-ai zis, singurul lucru din asta e ca esti gelos pe faptul ca Yn e cu Saren, ca lui ii da mai multa importanta decat tie si... Atunci cand esti gelos, inseamna ca tii la persoana respectiva. Haide, spune-mi ca nu am dreptate.
Astepta cateva clipe cat sa imi lase mie sa gandesc catre ceea ce spusese si sa ii dau un raspuns, insa din partea mea nu primi decat un oftat. Stranse mai tare de mana mea, atragandu-mi parca atentia ca aveam sa ii dau un raspuns ce inceta sa apara.
-Deci am dreptate, se conforma acesta, dandu-mi drumul intr-un final si privindu-ma cateva secunde. In acel scurt timp imi analiza chipul de cateva ori, apoi zambi sters, intorcandu-si capul spre fereastra din fata noastra, la cativa metri, care inca era invadata de picaturi uriase.
Poate avea dreptate, poate chiar eram indragostit, caci in legatura cu gelozia, era perfect adevarat. Ma simteam foarte deranjat cand il stiam in prezenta lui Saren si chiar acum, poate era cu el, poate se simteau bine. Totusi nu imi puteam da seama de clipele amoroase intre doi baieti. Mi se parea ciudat, nu absurd, ci doar straniu. Cred ca era acelas lucru...
Privind spre fereastra, mi-am dat seama ca se intuneca din ce in ce mai mult. Ar fi fost timpul sa plec, probabil bunicii deja ma asteptau la cina, insa din pacate ploaia nu imi dadea voie. Partea buna era ca nu stateam singur aici, ci cu cel mai bun prieten, Mark. Insa ori cu el, ori fara el era cam acelas lucru caci de la ultima replica a lui nu a mai scos niciun sunet. Ii auzeam uneori respiratia intrerupta, insa doar atat, nimic mai mult. Starea lui ma ingrijora, asa ca m-am intors spre el si i-am zambit copilareste.
-Inca esti suparat ca eu am un loc de munca?
-Nu! imi raspunse direct, facandu-mi inima sa se opreasca din cauza tonului sau folosit.
-Atunci ce e?
-Sunt... ei bine, sunt gelos, mormai el, asezandu-si coatele pe genunchii usor departati unul de altul, apoi isi puse fruntea in palme, stand cu capul in jos, regretand parca faptul ca imi dezvaluise asta.
Acum singurul lucru ce il puteam auzi erau bataile inimii mele la reamintirea acelei propozitii ale sale, de acum cateva zile, cand imi spusese ca prin acele gesturi numite sarutari, persoana respectiva isi arata sentimentele. Atunci el ma sarutase si tot atunci imi explicase ce inseamna asta. Iar azi, ei bine, imi spusese ca cel gelos tine mult la persoana respectiva, iar eu ar fi trebuit sa fiu gelos pe Saren si el pe... Yn.
-Mark, am soptit, repetandu-i apoi numele mai tare ca prima data sa fiu sigur ca ma aude, dar nu reactiona in niciun fel.
Dupa cateva clipe de gandit, mi-am luat inima in dinti, la figurat, si mi-am dat suvitele de par de pe frunte ce se lipisera din cauza umezelii. Probabil era din cauza picaturilor ce ajunsesera in parul meu mai devreme, sau poate a transpiratiei din cauza emotiilor.
Mark era gelos, ma sarutase, imi vorbea atat de ciudat in ultima clipa... Iar eu muream de curiozitate sa vad daca intrebarea mea are vreun raspuns, indiferent care ar fi acela.
-Mark, tu... Tu ma iubesti?
Vocea mea rasuna in ecou in intunericul scarii blocului, iar inima imi apasa pieptul mai rau ca atunci cand aveam test la matematica. Asteptam raspunsul si nu doream nici in ruptul capului sa nu il primesc. Aveam totusi un tremur al corpului ce ma facu sa fiu din ce in ce mai nelinistit. Fiori imi cutremurau trupul plin de sentimente de emotie... Nu ma dezamagi!
Nu mă dezamăgi!

:o3 Doamne, cât de încântător a putut să sune ! :o3 Mie mi s-a părut atât de ... real... * lovely * Şi e de aşteptat la aşa ceva din partea ta; ce-aş putea spune, altceva decât laude ? * hugs *.
Reviiiin ! Căci într-adevăr, chiar ai întârziat, însă nu aşa de mult pe cât întâzii eu de obicei. :]] Deci... Să înţeleg că apar dificultăţi în fic ? Pardon, în viaţa protagoniştilor noştri, Akita... Şi... Mark. Eu cred că-l iubeşte. E de aşteptat. Ehh, pe mine nu m-ar deranja - asta ar face ficul mai interesant, ne-ar lăsa pe noi, cititorii, să aşteptăm în suspans. >:) Lovely ! Şi nu numai. Mai e şi treaba cu Yn. Ceva gelozie pe acolo, maybe ? :))
Well, no mistakes I see. Good. ^^
Esti fenomenala ti-am spus asta?
Akita e gelos pe Saren,iar Mark pe Yn.Ce combinatie!
Nu-mi vine sa cred.Nu-mi vine sa cred.Ce l-a putut intreba Akita pe Mark...Daca il iubeste?Uau!A fost fenomenal.Deci nu-mi vine sa cred ca l-a intrebat asa ceva.El,Akita,care e timid si nu intelege cum e cu dragostea...Mi s-a oprit inima in loc cand am citit intrebarea.Deci esti fenomenala!
Care o sa fie raspunsul?Care?Care?Care?Care?Care?Care?Care?Care?Care?Care?Iar Akita nu vrea sa fie dezamagit.Sper ca Mark sa-i raspunda ca: Da!
Abia astept capitolul viitor!Vreau sa aflu o data raspunsul!Vreau!Vreau!Vreau!Vreau!Vreau!
Nu ma pot calma.Voi incerca voodoo pe tine.O sa te fac sa postezi in seara asta capitolul urmator. :))
Bye!
Ah God thanx for the help ! :))
Nu am renunţat şi astăzi mi-am propus să-ţi citesc ficul acesta.
Nu am scos ochii din monitor şi am analizat fiecare capitol, am pătruns în el să văd modul tău de expunere a tuturor aspectelor afisate în ideile tale, pe lângă asta şi evoluţia ta în timp săa remarcat pe parcursul celor 11 capitole desfăşurate de tine.

• Titlul se relatează perfect la conţinutul poveşti, se îmbină perfect cu personajele şi mai ales cu personalitatea fiecăruia.
Ai reuşit mai pe la final acum să conturezi mai bine caracterele fiecărui personaj, aducând la suprafaţă modul lor de a trăi fiecare zi ce prezintă câte un obstacol minor sau grav.
După cum spune şi titlul, povestea este una plină de sentimente, emoţii, reacţii şi întâmplări explozive din punct de vedere sufletesc şi al modului de percepţie sentimentală a fiecărui personaj.

• Descrierea şi acţiunea s-au dezvoltat pe parcurs.
La început capitolele au fost puţin mai simple, ce nu conţineau un complex de amănunte şi idei extrem de dinamice. Pe la începutul cuprinsului poveştii.. (mă refer în cadrul acest capitole) ai reuşit să combini cuvinte, să adaugi idei noi şi să le uneşti creind un echilibru armonios între descriere şi acţiune. Cu toate că pe parcurs ai păstrat uşoara fragmentare de acţiune, care mi se pare inocent grăbită, într-un ritm destul de vizibil.
Asta am remarcat-o ca pe la toate capitolele, dar cel mai abundent la final.
Se poate şi din cauza faptului că ai capitole destul de lungi, care sunt extrem pe placul meu şi îmi aduc zâmbetul pe chi, dar totţi încearcă să continui să scrii fără să mai fragmenteză paragrafe alteori scurte.
Fiindcă ai avut cazuri în care pur şi simplu când fragmentai, acel lucru nici nu trebuia făcut, era un pas prost. Şi în cadrul acelor cuvinte unde s-a desfăşurat o întâmplare, sau s-au desfăşurat anumite gânduri, sentimente nu era necesar acea rupere totală de acţiune bruscă ce marca foarte bine o grăbire a ritmului normla pe care tu l-ai clădit la început.
Lăsând asta la o parte, amr emarcat modul tău elegant şi atrăgător de a scrie, ai reuşit la final, cel mai mult să îmi iluminezi claritatea "filmului" care se derula în capitol.
Am simţit, am văzut cu ochii mei totul şi mi-a plăcut, chiar dacă au fost reacţi scute:
Pe viitor încearcă să amplifici mai mult momentele prin întreruperi incitante şi pline de suspans.La asta mă refer de ex. în şcene mai întime. Acolo ar avea împact mai amre asupra viziunilor noastre.

• Ideile au fost foarte bune.
În anumite şcene am rămas foarte uimită.. iar personajele au căpătat parcă însuşiri noi.
Momente de suspans, de impact cu o desfăşurare incitantă.. te-ai descurcat bine la asta şi ai surprins bine toate momentele acţiunii
Însă în mare parte, unele lucruri au părut prea simple, alteori deja deveneau în exces şi trebuiau schimbate şi aşa a şi fost, ai reuşit să schimbi.

• Personajele sunt bine conturate.. la început mai puţin dar acum sunt mai bine.
I-ai surprins pe toţi foarte bine şi cum am mai spus la început: ai reuşit să-i relateţi pe toţi la titlu. Fiindcă nu a exista moment în care înafară de Akita şi restul şi-au destăinuit îmvoluntar sau prin mici gesturi, personalitatea, zbuciumul sufletesc, trăirile şi chiar lucrurile ce îi întristau sau le creau stări de anxietate.
Cercrul ce-i înconjoară pe ţoti este foarte dinamic, toţi parcă sunt la fel, dar aşa de diferiti.. şi se leagă unii între ceilalţi.
Comflicte sunt destule şi ai creat o încurcătură perfectă ce bagă cititorul în mister total.

• O evoluţie s-a făcut vizibilă şi prin modul tău de exprimare.
Treptat ai dezvoltat un limbaj propriu, mai pe înţeles: stil.
Ţi-ai dezvoltat aproape stilul.
Cuvintele se îmbină perfect, de joci cu ele într-un mot armonios, iar unele expresii sunt memorabile şi bine definite. Alese perfect, exact unde trebuie.

Înafară de laudă am adus şi puţină critică.. dar pot spune că m-ai împresionat într-un mod plăcut. Şi evoluţia este una echilibrată şi excepţională.
Mai ai de lucru la câteva aspecte,d ar timpul le rezolvă pe toate şi nu doar el, dar şi tu.
Scuze că până acum nu ţi-am lăsat com la vreun fic, ţi-am şi promis şi tot nu am venit.
Mă bucur totuţi că acum am reuşit să trec şi să citesc.
Râmân fidelă ficului, aştept nextul şi să nu eziţi să mă anunţi.
Ca dacă nu te pap. :> Mrr...
Meow` :3
Bun-
Sa vedem. Sunt aici din nou , la aceeasi ora sperand sa nu fac o obisnuinta din trezirea aceasta matinala.Sincer, ma abtin cu greu sa nu imi inchid ochii, de aceea tin sa mentionez ca vor dominaaberatiile - si sunt la modul cel mai serios.Mai ales ca am mai scris post-ul acesta astazisila final am dat back, stergand tot (*nervoasa*).

Trec direct la lucrurile importanete, ca sincer, nu vreau sa ma bag iar in lux de amanunte si sa pierd dupa ca se trezeste Bubu sa dea back la pagina - neintentionat -.
Naratiunea la persoana intai, cu focalizare interna, presupune existenta unei scriitoare implicate. In situarea micutului in centrul povestirii confera nota de autenticitate, iar faptele sunt prezentate ca fiind intamplari interpretate, analizate cu o deosebita atentie.
De asemenea, iubireasi confuzitatea constituie cele doua experiente fundamentale de cunoastere traite de catre protagonist- un tanar marcat de nostalgia absolutului. Fic-ul este structurat pe doua coordonate principale - aspectul realist si aspectul mitic ( orizontul mitic include modul de intelegere a lumii de catre personaje ).
Motivul nelamuririi ce predomina in mintea protagonistului se concentreaza la stadiul actiunii, dar este semnificativ si la nivelul titlului. Pragul textului (Genette) constitue intr-o forma veche de a prezenta ideea, echivalentunui mit ce apartine trecutului. Este ales cu atentie, fiind cheia simbolica a situatiei. Secventele narate sunt legate prin inlantuire si alternanta.

Naratiunea este nuantata de secventele dialogate, motivul fiind rostit in sfarsitul interpretabil, ce asteapta drept confirmare raspunsul lui Mark (in cazul nostru).Dintre modalitatile de caracterizare predomina caracterizarea indirecta - care se desprind prin fapte, ganduri, limbaj, gesturi, atitudini si relatiile cu celelalte personaje.
La aceasta se adauga si autocaracterizarea ( este prezentata la incipitul intregului fic; aceste detalii trebuie sa apara , de obicei, in primulcapitol ), procedeele specifice cumar fi autoanaliza lucida si introspectia (analiza viatii psihice proprii, o autoobservare).
Timpul derularii actiunii este vag precizate de repere temporale.Cadrul actiunii este relatat si memorat cu usurinta, diferentiindu-se, in mare pare, de la un pasaj la altul; in princiu acest lucru este observat la trecerea dintre capitole.Scrierea- fictionala cu valente mitice, utilizarea toponimelor simbolice.
Fantezia metaforica ,asocierile semantice inedite confera forta de trasfigurare a realitatii "provoaca o contaminare de lucruri obiectiv si logic incompatibile" - Hugo Friedrich, anul1998.
"Liniaritate psihologica se vede in constructia personajelor [...]. Gesturile si cuvintele personajelor au menirea de a fi memorate"
Nicolae Manolescu

Am incheiat printr-un citat ce dupa mine defineste tot ce tine de caracterizare. La fel percep si sunt lucrurile, de aceea l-am scris si la tine. Oricum, per ansamblu, stii foarte bine ca mi-a placut. Finalul interpretabil ofera o constatare in privinta lui Mark , lectorul asteptand confirmarea sau dezaprobarea lui.
Iti urez mult succes si multa inspiratie!:]
Astept urmatorul capitol!
Scz k nu am mai ajuns pe aici, dar am fost cam ocupata in ultima vreme (nu la toti a venit vacanta :)) )
Revenind, ultimele capitole au fost foarte bune. Personalitatea lui Akita sufera schimbari de la un capitol la altul (chiar daca vorbim de schimbari minore). La inceputul ficului nu mi-as fi imaginat ca va avea curajul sa-l intrebe pe Mark daca il iubeste sau nu, dar acum vad ca vrea si poate sa-si asume riscul de a sti.
Acum eu sunt aia care nu stie ce sa creada. Yn e cu Saren, dar il saruta pe Akita? De ce? Cel putin in seara cnd a ajuns la el acasa si ploua, nu stiu de ce, dar am impresia ca s-a dus doar ca sa-l sarute si nimic mai mult.
Matei iar ridica semne de intrebare (cel putin mie). Nu-mi inspira incredere, nu stiu de ce, dar asta este (al saselea simt)...cat despre Mark, sincer imi pare rau de el. Banuiesc ce raspuns ii va da lui Akita, dar si asa, abia astept sa citesc nextul. Bafta multa:*:* si vin-o repede cu el :*:*
Măăăăăăăăi, te-ai oprit chiar în momentul acesta! Eu folosesc des suspansul în ficuri, dar de fapt îl urăsc! Acum trebuie să aştept, să văd ce răspunde Mark. Nu ai simţ...
Eh, chiar dacă va minţi, va răspunde negativ, sunt sigur că îl iubeşte pe Akita. Şi se formează aici un triunghi sau nu, un patrat să zic? Lool, nu cunosc expresia potrivită, dar:

Yn îl place pe Aki.
Aki îl iubeşte pe Yn.
Yn e cu Saren.
Aki e gelos pe Saren.
Saren nu cred că e gelos pe cineva.
Mark îl iubeşte pe Aki.
Mark e gelos pe Yn.


Interesant şi încurcat. Saren în general mi-a creat impresia că ar fi indiferent şi sigur pe sine. Numai zâmbetele lui perverse cât fac. Dar mie îmi place mult de tot de el, sincer. Mai nu e personajul meu preferat.
Mark s-a revoltat când a auzit de locul acela de muncă, într-un club de noapte. Aş face şi eu la fel. Cine ştie care sunt intenţiile lui Matei, de fapt. Dar până la urmă Mark va lucra şi el acolo, dacă va fi acceptat. Sigur face aşa ca să aibă grijă de Aki, sweet.
Şi faza că au vrut la film şi nu aveau bani nici unul din ei, a fost tareee.
Aştept next şi pupici.
Stiu, stiu ca povestea este incurcata si imbarligata de tot, dar asa imi place mie sa complic lucrurile ( uneori xD ). Imi pare rau ca v-am tinut atata in suspans T^T Sorry, guys. Anddd... thx for teh comms. Sunteti niste sweetyezzz dulci :)) ( blestematele astea de pleonasme xD )
-Capitolul 13-


Chipul sau se lumina dintr-o data, ridicandu-l in forta spre mine. Avea un ranjet copilaresc pe fata, ceea ce ma speria. Nu vedeam nimic amuzant la intrebarea mea.
-Ce tot vorbesti acolo? Normal ca te iubesc, esti cel mai bun prieten al meu.
-Stii doar ca nu la asta m-am referit.
Se lasa din nou linistea, iar pe chipul lui nu se mai putea observa decat un zambet discret si trist, pe care eu unul l-am putut vedea.
-Eu te iubesc doar ca pe un prieten, ca pe un frate...
-Dar nu inteleg, Mark, am tresarit eu la auzul replicii sale. Mi-ai zis ca esti gelos, mi-ai oferit sarutari si ai spus ca...
-Stiu ce am spus, Akita, ma intrerupse, lasandu-ma pentru cateva secunde fara respiratie.
Mi-am revenit curand, privindu-l stupefiat. Acesta nu era Mark pe care il stiam eu, sau era, insa se schimbase destul de mult. Poate ca nu ar fi trebuit sa il intreb asta. Nici nu stiu ce a fost in mintea mea in momentul acela. As fi vrut sa dau timpul inapoi cu cateva minute, dar era imposibil, pentru ca sigur as fi facut-o daca se putea cu adevarat.
I-am analizat chipul si expresia serioasa, apoi mi-am dat seama ca intelesesem totul gresit. Ma iubea, intr-adevar, dar doar ca pe un frate, ca pe un prieten foarte bun in care poti avea incredere.
Am prins destul curaj cat sa il privesc fix in ochi, putin incruntat datorita nelinistirilor mele din acel moment.
-Daca tu iti saruti fratele doar pentru ca te intelegi bine cu el, asta cum se mai cheama? m-am rastit fara sa imi dau seama, coborand apoi tonul si lasandu-ma mai pe spate pe acea treapta, uitandu-ma apoi brusc spre fereastra.
Picaturile nu se mai izbeau de geam, ci doar alunecau cu simplitate pe intregul material transparent. Afara se intunecase cu mult mai mult, insa nu era din cauza orei tarzii, ci a norilor fumurii ce isi gasisera locuinta deasupra orasului.
M-am ridicat in picioare si i-am zambit fortat, apoi m-am dus spre usa de la iesire, fara sa ii mai aud raspunsul, care, stand mai mult pe ganduri, nu ma mai interesa. Fusese greseala mea ca intelesesem totul gresit. Acele sarutari de atunci nu au fost nici mai mult, nici mai putin, simple gesturi, poate.
-Ca sa vezi, s-a oprit ploaia.
Am apucat clanta si am deschis usa, privind spre cer. Bolta inca parea trista, gata sa isi verse lacrimile pentru a doua oara, de aceea trebuia sa plecam mai repede pana nu se facea prea tarziu.
-Cred ca ne vedem maine la scoala, am rostit, intorcandu-ma cu capul spre Mark, acesta ridicandu-se in picioare si scuturandu-si hainele de praf.
-Desigur.
"œAsta daca o sa vin..." am continuat in gand, luandu-mi la revedere de la colegul meu care, spre surprinderea mea, nu mai aduse aminte de niciun cuvant din intrebarile mele prostesti.
Cat timp mergeam, ma gandeam doar la greseala facuta si totusi nu intelegeam acele gesturi facute de el. Poate ca devenisem prea insistent dintr-o data, prea indiscret, prea indraznet si prea nervos. Pana si pe mine ma speria noul caracter.
Dupa ce am ajuns acasa mi-am continuat temele, am mancat apoi m-am bagat in pat, cazand intr-un somn adanc.
Celelalte zile din saptamana au trecut la fel : mergeam la scoala dimineata, nelipsind la nicio ora, nici cea de la matematica. Subiectul in legatura cu Mark nu l-am mai amintit, cat despre Yn, am incercat sa fiu cat mai indiferent posibil, astfel nu m-as mai fi ranit pe mine daca il vedeam cu iubitul sau. Dupa ore, aveam timp doar sa merg acasa si sa ma pregatesc pentru munca, apoi plecam in forta la club. Lui Matei nu i-am povestit nimic despre propunerea lui Mark, cel putin nu inca, continuand-mi munca si asteptand prima luna ca sa imi pot lua salariul mult asteptat. Nici pe Saren nu il mai vazusem pe acolo, ceea ce imi putea confirma faptul ca nu lucra cu mine.
Timpul trecea destul de repede si fiecare minut devenea o secunda atunci cand mi-l ocupam cu diferite lucruri interesante. In fiecare pauza stateam si discutam cu Yu si Roni, care imi devenisera prieteni destul de buni, aproape ca niste frati mai mari.
Atunci un gand ma cutremura : daca si ei erau fratii mei, trebuia sa ma sarut cu ei la fel cum o facusem cu Mark?


-Domnule Nawasu, ma striga o voce cunoscuta in timp ce ma plimbam pe holul scolii, bucurandu-ma de pauza. Am intors capul spre locul de unde provenise aceasta, vazand chipul profesorului de istorie din fata mea. Era brazdat de riduri, cu parul grizonat si ciufulit. Era un om cum se cade, scund de inaltime si slab.
-Buna ziua. Cu ce va pot ajuta? am intrebat politicos.
-Domnule Nawasu, adu-mi te rog documentele din cancelarie si catalogul clasei voastre. Sunt amandoua la locul meu, o sa fie usor de gasit. Daca il vezi pe Saren, spune-i te rog ca ma gaseste in laboratorul de chimie, la etaj, replica dansul. Si grabeste-te!
La ultima replica a sa am trecut pe langa profesor, indreptandu-ma spre cancelarie. Inima mi se facuse cat un purice cand adusese aminte de Saren. Tot ce trebuia sa fac era sa ma rog sa nu fie acolo. Holul era destul de pustiu, mai ales ca afara soarele statea jucaus pe cer, toti iesisera in curtea liceului. Ajung in fata usii si fara sa mai bat, intru acolo, privind spre masa in forma de U. In dreptul fiecarui scaun era pusa o placuta cu numele profesorilor si meseria pe care o ocupau in liceu. Se parea ca rugaciunile mele avusesera efecte, pentru ca incaperea era pustie.
M-am indreptat spre locul pentru care venisem, zarind, asa cum imi spusese, niste hartii si catalogul. Nici urma de Saren!
Am pus catalogul sub brat, incercand sa iau tot teancul de hartii de pe masa, in asa fel incat sa fie usor de transportat si sa nu imi cada. De abia daca reusisem sa ating documentele pentru care fusesem tirmis, caci aud cum usa se deschide, facand prezent si scartaitul acesteia. Imi duc ochii spre persoana ce tocmai intrase, ramanand surprins.
Pana la urma rugaciunile mele nu avusesera efect!
Am incercat sa iau cat mai repede hartiile, apoi m-am indreptat spre usa, privindu-l pe profesor fugitiv.
-Domnule Saren, a zis Domnul Kiruya ca va asteapta in laboratorul de chimie. Eu acum trebuie sa plec, ma grabesc. Ma scuza...
Barbatul ma opri, privindu-ma de parca isi adusese aminte de ceva, prinzandu-mi cu doua degete ale mainii sale solide barbia, tinandu-o strans si obligandu-ma sa ma intorc cu fata spre el.
-Parca te-am mai vazut undeva inafara de incinta scolii. Hmm... Lasa-ma o secunda sa ma gandesc. Stiu! Te-am vazut la clubul lui Matei, la "œPeaceful Night". Ce cauti intr-un club ca ala?
Deja incepusem sa ma agit, insa l-am privit incruntat, aratand putin curaj, care mai mereu lipsea din caracterul meu
-Acolo lucrez, am spus direct.
-Mai, mai, dar ce coleg tanar mai am si eu, zise sarcastic, strangand din ce in ce mai mult barba ce o simteam deja rosie si umflata.
Acum intelegeam! Totul se lega. Saren era coleg cu mine la clubul lui Matei. Am inghitit in sec, observandu-se foarte probabil expresia mea agitata. Deja palmele in care tineam catalogul si hartiile imi transpirasera.
Pana la urma imi dadu drumul, eu facand un pas in spate nesigur de urmatoarele sale actiuni. Am rasuflat usurat cand schimbase subiectul.
-Iar tu de ce te aflii aici?
-Am fost trimis de Domnul Kiruya.
Nesigur, am mai facut un pas in spate, apoi m-am apropiat din ce in ce mai mult de usa. Dupa ce Saren lua loc pe scaunul sau, stand cu picioarele incrucisate pe masa, imi spuse sa il anunt pe profesor ca avea sa vina si el imediat in laborator. Dupa acest schimb de replici, am iesit ca ars din cancelarie, stand langa usa cateva momente. Gandul ca barbatul ar putea iesi din orice clipa din cancelarie m-a pus pe mers, urcand pana la laboratorul de chimie, acolo unde se afla profesorul de istorie. I-am lasat catalogul si documentele.
-S-a intamplat ceva? Pari putin cam abatut, gesticula, repezindu-se ingrijorat asupra mea, insa eu eram deja la usa.
-Nu, ma simt bine!
Am coborat pe scari, pana la clasa mea, asezandu-ma in banca la fel ca ceilalti colegi, participand la ora imediat ce profesoara de muzica aparu.
Orele au trecut la fel ca in fiecare zi, iar inainte sa ma duc la munca, am dat pe acasa sa ma schimb si sa mananc. Inca ma gandeam la Saren si la faptul ca lucra cu mine. Sper ca acest lucru nu m-ar fi impiedicat cu nimic.
Poti sa-ti spun ca esti un geniu?Da?Esti un geniu!
A fost fenomenal.Saren lucreaza cu Akita la acelasi club.Nu-mi vine sa cred.Absolut deloc.Cred ca are el niste ganduri mai perverse.Prea l-a luat de barbie pe Akita si s-a uitat la el.Hm...Deci o mai spun ca nu-mi vine sa cred ca Saren lucreaza la club cu Aki.Ce imi place cand imbarligi lucrurile!Ador asta.Trebuie sa-mi dau palme peste fata ca sa-mi revin din soc...A meritat asteptarea.
Ma dispera Mark.E un asa mare mincinos.Iar Akita il crede pe Mark ca tine la el ca la un frate.Mare mincinos.Speram sa raspunda un:da si apoi poate putin yaoi.Dar nu...A trebuit sa minta Mark.Dar si Akita prea naiv si credul.
Abia astept nextul.Vreu sa vad cu ce ma mai sochezi. :D
Bye!
Sper că acest lucru nu m-ar fi împiedicat cu nimic.

Well well. [-( Ba e imposibil să nu-l împiedice. -.- Să recunoaştem acum, ce fic yaoi ar mai fi acela fără pic de dramatism şi suspans ? Trebuie să intervină ceva ca să ne pună pe noi, cititorii, să aşteptăm cu sufletul la gură următoarele capitole. Ofc, curiozitatea-i mare, so.... :-"
Chm, revenind la capitol. ^^
Mi s-a părut destul de interesant, având în vedere întâlnirea lui Akita cu Saren, în cancelarie. Chiar mă speriasem [ da, da, şi eu. xD ] când l-a întrebat pe Aki ce căuta la " Peaceful Night. ". Pff, şi cam nasoală chestia cu ( , ) colegu` de bar. :| [ pentru Akita, bineînţeles. ] Well, for me - not . * evil smile *
Ca să vezi, my uke, când eram pe cale să te pedepsesc, se pare că te-am iertat - căci ai adus un asemenea capitol plin de curiozităţi comune. <3 Dar, să ştii că nu-i o iertare totală, ci parţială. ^^
See ya`. :]
A fost extraordinar de frumos . Descri extra frumos si povestea este atat de incitanta : ]
La Turbi, ii place foarte mult .
Abea astept nextu-l . Sunt nerabdatoare la ce se intampla mai departe ;x
Sunteti atat de scumpe. Va multumesc mult pentru comentarii :3 Acum, sa o luam cu randul :

@Aiwendil: Da, da, Saren lucreaza cu Akita >:) Bineinteles ca am niste ganduri maaari ( chiar in capitolul asta, aproape ... xD ). Mersi de comentariu si, uhm, inca ceva, ma bucur ca si tu spui ca Akita e asa un credul si naiv. Caracterul asta voiam sa il aibe.

@Imp.: Pai bininteles ca nu va scapa Aki asa usor de faptul ca Saren lucreaza cun el. Cum ai spus si tu, my seme >:D< doar e un fic yaoi. Ah, si spui ca m-ai iertat? Atunci mai aduc capitole din astea ... :">

@• Яʋƨκ`Ƙɛʏ •: Scuze ca nu te-am anuntat, dar mersi de comentariu. Uite, dupa ce il postez pe asta excat pe profilul tau ma duc ca sa te anunt :"> ( sper ca nu uit iar xD ). Ehm, da , asa imi place mie sa complic lucrurile. Yaoi-ul va veni in curand >:) ( si ce mai yaoi xDD )

@Amaya Naoko: Eu mereu pun lumea pe jar, d'oh! xD Pai Yn nu cred ca are ce cauta la club, adica sa lucreze si el acolo. Oh, mai trebuie sa existe si personaje pozitive, nu?:)) Ma bucur ca ti-a placut>:D<

@xTurbiii: Oh, multumesc de comentariu si chair ma bucur ca iti place ^^ E frumos sa vezi cititori noi pe aici :]

-Capitolul 14-



Era aproape ora cinci dupa masa si am decis sa plec acum la locul de munca pentru ca acasa nu prea aveam ce sa mai fac. Acum ca se apropia asa de mult vacanta, temele au inceput sa lipseasca iar profesorii se bazau mai mult pe ascultat pentru a incheia mediile.
Mi-am luat o geaca subtire pe mine, apoi am iesit din casa, salutandu-mi bunicii care nici pana acum nu stiau ca lucrez. Pe langa tricoul maro cu cateva dungi verticale rosi, mai purtam si perechea de blugi stramti, "care imi scoteau fundul in evidenta" asa cum o spunea Mark deseori. Zau si cu el, parca o facea intentionat sa ma tachineze pe mine.
Se lasase putin racoare iar un vant rece trecea printre copaci si se imbulzea apoi in spatele meu.
Intr-o jumatate de ora am ajuns in fata clubului "œPeaceful Night", cu treptele sale imense. Am urcat pana la usa intre deschisa, apoi am impins-o usor si mi-am bagat mai intai capul inauntru, dorind sa vad care e situatia. Ajungand mai devreme, trebuia sa ma asigur ca clubul e deschis iar eu ma pot duce sa ma schimb.
Lumina nu era puternica, ba chiar deloc. Singurul loc care iesea cat de cat in evidenta din cauza unor reflectoare era o masa plina cu niste pachetele mici, albe, asezate in cerc, iar pe scaune era Matei, impreuna cu cei doi colegi ai mei, Roni si Yu. Pareau foarte concentrati asupra acelor hartii impachetate de pe masa, asa ca, fara sa ii deranjez, am intrat inauntru si m-am strecurat printre mese cu gandul sa merg sa ma schimb caci mai era putin si incepea programul meu.
-Akita? Ce faci la ora asta aici? mi se adresa o voce cunoscuta, mai exact a lui Yu.
In urmatoarea clipa toti ma privira surprinsi, mai ales Matei, care se si ridica de pe scaun si veni la mine, punandu-si mana pe umarul meu. Ma intoarse dintr-o singura miscare cu fata spre hol iar cu spatele spre mese.
Parea putin agitat, de aceea l-am intrebat ce se petrece:
-Ce se intampla?
-Nimic, rosti cam nervos, impingandu-ma mai mult, parca dorind sa nu ma mai uit spre mesele alea. M-am incruntat usor, dandu-mi seama ca imi ascundeau ceva, dar pana la urma nu era treaba mea si nu trebuia sa imi bag nasul peste tot.
-Mai bine te-ai duce sa te schimbi, spuse blondul, conducandu-ma pana in fata usii vestiarului, apoi pleca, lasandu-ma confuz.
Am inceput sa ma dezbrac de hainele cu care venisem, apoi mi-am luat costumul de cheler si l-am imbracat imediat, privind in oglinda. In linistea din incapere, doar vocile baietilor se mai auzeau in camera cealalta. Am scos capul prin crapatura usii, privind spre mese. Din pacate nu puteam vedea nimic, insa auzeam aproape totul.
-Sa-mi bag piciorele de nu va miscati ca niste melci. Ar trebui sa fiti concediati, ma jur! Va dati seama ca daca pustiul ala se prinde ca aici erau droguri, poate anunta politia si adio afacere?
Inima mi se opri in loc cand am auzit acele replici, la inceput neinsemnate pentru mine, din partea lui Matei. Mi-am dat seama imediat ca cel ce nu trebuia sa afle eram eu, iar ei se simteau amenintati pentru ca as fi putut suna la politie si sa spun totul.
-La dracu"™ cu voi. Puneti-va fundurile alea in miscare! a fost ultima replica a lui, ca mai apoi sa aud scaunele cum sunt tarate de podea, semn ca cineva se ridica de pe ele. Am vazut cateva umbre ce se apropiau exact de hol, asa ca am intrat inapoi in vestiar, prefacandu-ma ca inca imi aranjam papionul si camasa. Mainile imi transpirasera deja numai cand ma gandeam la tonul folosit de Matei.
Ma aflam intr-o situatie ciudata, caci nu stiam ce ar fi trebuit sa fac. Cand nu am mai auzit pasi pe hol, am zis ca sunt salvat.
Ma gandeam sa plec de aici cat mai repede, dar, stand putin sa ma gandesc, nu era cea mai stralucita idee. Cel mai bine ar fi fost sa ma prefac ca nu am vazut sau auzit nimic.
Fara a mai sta pe ganduri am stins becul in vestiar si am incercat sa ies de acolo fara zgomot. Cea mai grea parte mi se parea aceea de a ma preface ca nu s-a intamplat nimic. Ma simteam ca intr-un film cu spioni, unde eu trebuia sa evacuez imediat cladirea inainte sa explodeze. Am apucat de doua ori clanta, insa de abia a treia oara am reusit sa strang indeajuns de ea incat sa nu imi mai alunece mana si sa pot deschide usa.
Holul ingust si lung nu era luminat decat de un bec pozitionat exact la mijlocul acestuia, ce lumina indeajuns de mult tot traseul pana la incaperea principala.
Nu era nimeni.
Am facut cativa pasi, apoi m-am intors sa inchid usa fara a face prea mult zgomot. Imi tineam pana si respiratia de frica sa nu fiu auzit. Intr-o fractiune de secunda surprind cu coada ochiului o silueta ce tinea la randul ei o valiza plina cu astfel de hartii impachetate, inauntru fiind droguri, dupa cum spusese Matei.
-Ce te tot uiti asa, piticanie? Hai, treci inauntru pana terminam noi treaba.
Saren ma prinse de mana libera, strangand tare de incheietura, apoi, dupa ce deschise usa, ma azvarli inapoi in incaperea intunecata a vestiarului. Am putut vedea decat parul sau, prins ca de fiecare data intr-o coada si data pe unul din umeri, impreuna cu valiza, apoi cum inchide usa si niciun fascicul de lumina nu imi mai localiza trupul din mijlocul camerei. Am mers bajbaind pana la intrerupator, apoi am apasat pe el iar becul s-a aprins.
M-am pozitionat in fata oglinzii, auzind mai apoi cheiea cum se invartea in broasca.
-Sa nu faci prea mult zgomot, am putut auzi vocea lui Saren din partea cealalta a usii.
"œCe-a facut? M-a inchis aici?" am zis in intimitatea gandurilor mele, privind stupefiat usa.
Fusese cea mai proasta idee de a ma angaja la clubul asta. Cum spusese si Mark, locul asta nu era pentru un pusti ca mine.
M-am trantit pe fotoliu, privind in continuu ceasul din fata mea, numarand secundele ce treceau. Oare cat m-ar fi tinut aici inchis? Pentru totdeauna, probabil... Nu ma gandisem nici macar o clipa ca tipii de aici lucrau cu drogurile. Daca as fi stiut, nu ma mai angajam niciodata.

- I drove intro seattle rain, feel in love then missed the train that could have took me right back home to you... Won't you save me, San Francisco? am inceput a fredona niste versuri, mai mult din plictiseala, decat ca aveam cine stie ce talent.
M-am afundat mai mult in materialul fotoliului, privind telefonul ce il lasasem pe masa. L-am luat in mana, observand ca trecuse o ora de cand ma aflam inchis aici. Brusc, mi-a venit ideea de a-l suna pe Mark, sau macar pe Yn. Oricine, numai sa vina si sa ma ia de aici.
Am cautat prin agenda ca un disperat, numele lui Yn fiind la indemana, am apasat butonul verde,de apelare.
-Raspunde, te rog, am sosotit, auzind pasi cum se apropie de incaperea mea.
Dupa cum era si de asteptat sa am atata ghinion, usa se deschise cand tocmai trebuia sa apelez, reusind sa aud doar un simplu sunet ce ma avertiza ca a sunat o singura data, insa am inchis rapid cand Matei si Saren au intrat in camera.
M-am asezat mai bine pe fotoliu, stand mult mai incomod pe acesta. Barbatul cu parul violet se apropie de mine, stand in fata mea cu mainile in sold, incruntat.
Mi-am ridicat usor capul, doar cat sa ii pot privi expresia stranie. Matei incepu sa rada in batjocora cand Saren ma prinse de breton si trase tare de el, incat m-am apropiat cu capul de abdomenul sau. Imi dadu apoi o palma zdravana peste fata de imi intoarse capul intr-o parte si ma facu sa scancesc. Din nou auzeam rasul in batjocora al lui Matei.
-Auzi, piticanie. Sa dea Sfantul sa ii spui cuiva ce ai vazut aici, ca o incurci. Ai inteles? se rasti Saren.
-Stim prea multe despre tine incat sa risti sa spui cuiva, ataca Matei cand mi-am indreptat capul inca prins de breton de catre cel din fata mea, dorind sa vorbesc.
In momentul urmator barbatul cel mai inalt, Saren, ma prinse de brat si ma trase incat m-am ridicat in picioare. Ma calca tare pe talpa, scapandu-mi o injuratura.
-Uite ce urat vorbeste piticania asta, chicoti el, dandu-mi o alta palma peste fata.
Nu numai trupul incepuse sa imi doara, ci si inima, care se grabea sa imi iasa din piept, sa il rupa cu bataile sale neincetate si dureroase. Imi tineam lacrimile in coltul ochilor, nedandu-le voie sa curga. De mult, cineva imi spusese sa nu arat niciodata frica, pentru ca astfel ei vor profita de sensibilitatea mea.
-Yn stie ca tu lucrezi aici? m-am rastit eu dintr-o data, ca sa le arat ca nu imi e teama de ei. Pe cine pacaleam, nu stiu, pentru ca deja incepusem sa tremur de teama.
Fara sa imi dau seama ce tocmai spusesem, el se opri din ras, insa Matei inca chicotea, apropiindu-se de noi si batandu-l pe Saren pe umar.
-Uite ce tupeu a prins.
-Da-l dracu` de tupeu.
-Haide, scapa de el, urla Matei brusc, incetand sa rada, devenind prea serios dintr-o data.
Ma uitam cand la unul cand la altul, smucindu-ma din stransoarea ce devenea enervant de dureroasa, insa fara rost. Tipul din fata mea era de zece ori mai puternic decat mine.
Blondul parasi incaperea, ramanand doar cu Saren, ce incepu a-si linge buzele pofticios. Ma impinse inapoi pe fotoliu, iar el ramase in picioare, tot in fata mea.
Am privit spre usa de la iesire, ce nu se mai deschise de la replica lui Matei ce imi facuse inima intr-adevar sa o ia razna.
-Uita-te la mine. Uita-te la mine am zis!
L-am privit sfios, stiind cata ura pot detine in ochii mei in acel moment. Ma prinse de ureche cu atata forta doar ca sa imi provoace durere, incat, cand imi dadu drumul, aveam impresia ca ia foc.
-Sa nu te mai vad in preajma lui Yn, niciodata. Altfel, ce se va intampla acum, o sa se repete la nesfarsit.
Se agata de camasa mea, incepand sa o rupa, apoi aplicand acelasi lucru si pe pantaloni.
Mereu ma impresionezi Fani.A fost super capitolul acesta. :001_wub:
Droguri?Ma gandeam eu ca acest club nu e asa cum ar fi vrut Akita.Doar e un club de noapte. :-"
Doamne,Doamne...Imi vine sa-l omor pe Saren.Cat tupeu are el sa-l loveasca pe Akita.De ce n-a raspuns la telefon Yn?Aoleu...Saren il va viola pe Akita.Saren il va viola pe Akita.Saren il va viola pe Akita.Nu-mi pot reveni din soc.Nu pot.Pana nu postezi capitolul urmator nu-mi pot reveni.Sper ca Yu sau Roni sa-l salveze pe Akita.Nu vreau sa fie violat de idiotul acela de Saren ca de nu ma duc sa-l urmaresc cu o foarfeca si sa-l fac chel.
Mi s-a parut mie Matei ca era prea de treaba si cuminte...Vreau sa-l strang de gat si pe el.
Bye!
´Ello there, uite-ma si pe aici, cum promisesem.
Ahh un viol, ce poate fi mai frumos? :3 Desi sper ca dupa actul in sine sa apara Mark si sa-l omoare pe Saren, deoarece s.a atins "fratele lui". Ahh ce frumos ar fi, desi stiu ca sunt doar vise. Hmm totusi sunt curioasa de legatura dintre cei doi, Matei si Mark, dar sper sa ma lamuresti tu cat mai repede.
Insa revenind la fic, imi place titlul, e cute si probabil se refera la sentimentele lui Akita fara de Yn, desi sincer nu.mi place de ei, asa ca cuplu. Tot Mark si Akita prefer :-" Stii ca capsorul tau e plin de idei briliante? Unele faze te absorb si te fac sa razi, sa scapi paharul cu apa din mana si sa te uzi toate (Stii tu la ce ma refer) cum ar fi "Nici măcar cu un cearşaf subţire nu eram acoperiţi, de aceea i-am putut vedea chipul lui Mark ce îşi continua somnul şi pe deasupra avea mâna băgată în pantaloni, în partea din faţă. Am mărit involuntar ochii apoi l-am pleznit peste faţă.
-Nesimţitule, să nu mai faci asta când dorm la tine! am urlat atunci când somnul şatenului se terminase.
-Ce să fac? întrebă nedumerit, întelegând mai apoi la ce m-am referit.
-Adica tu te uiţi la filme d’alea când eu dormeam buştean?
I-am mai dat una peste faţă când mi-a spus că îl incita modul în care dormeam eu, aşa că nu a avut de ales." (capitolul 4)
Bun, imi place cum povestesti, descrii si conturezi personajele, facandu.le asa complicate, ador complicatiile. Si scena dintre Yn si Saren a fost cute, mai vreau, insa stii tu intre cine, nu? Si ce dragut parea Matei la inceput, asa degajat si relaxat, iar acum devine serios. Ale naibii droguri, ce fac din oameni. Bine a facut Mark ca nu s.a angajat acolo.
Huh, gata, nu mai spun nimic, mi.e lene, sti tu, vechea problema x.x Anyway, e timpul pentru prognoza meteo. Se anunta valuri de caldura provcate de la prea multa imaginatie, iar spre seara un vant rece va aduce si mai multe idei briliante. Nu incercati sa le opriti caci o sa va faca bine. Cam atat, de aici, din Beñicarlo, eu sunt Dizzy si ne vedem data viitoare.

Zbye and see ya later^^
-Dacă tu îţi săruţi fratele doar pentru că te înţelegi bine cu el, asta cum se mai cheamă?
Incest se cheama, lol. Deci Aki a înţeles totul greşit şi Mark îl iubeşte doar ca pe un frate. Straniu totuşi, după faptele sale aş zice că totul e o minciună. Am impresia că Akita s-a întristat după cele aflate, dar ar trebui să fie invers, să se simtă liber. La urma urmei nu e el cel vinovat.
Atunci un gând mă cutremura : dacă şi ei erau fraţii mei, trebuia să mă sărut cu ei la fel cum o făcusem cu Mark?
Da, da, îţi dau eu voie! Sărută-te cu toţi, în special când e Yn pe alături, să moară de gelozie şi să se i-a în mâini să te iubească aşa cum trebuie, să acţioneze. Eh, toate la timpul lor.
Nu cred că e corect când profesorul îi zice unui elev despre al profesor "dacă îl vezi pe Saren atunci bla bla bla". Ar trebui să îi zică pe numele de familie.
Îl ador pe Saren, deci el lucrează acolo! Ah, visul meu s-a împlinit, te iubesc. Şi mi-a plăcut enorm când l-a apucat de bărbie. Poate faci aşa încât şi Yn să zică că îl iubeşte pe Aki ca pe un frate, iar Aki să fie cu Saren? =))
Îmi place cum s-a îmbrăcat Akita înainte de ieşire, fix după gustul meu, mai ales că acei blugi i-a pus fundul ăla sexy în evidenţă. Şi face rău că nu i-a spus bunicăi că lucrează, ei bine, nu chiar adevărul, dar măcăr jumătate din el. Ar fi corect. De fapt nu toţi sunt sinceri ca şi mine cu părinţii =)
Omg, Matei = bad boy. Era şi normal să îi ascundă aşa ceva, droguri, ce mai. Akita a auzit totul şi mă întreb ce va face acum. Devine din ce în ce mai complicat. Ha, aşa şi ştiam că Saren are vre-o legătură cu toată treaba asta ce pute de la un kilomentru, dar asta nu mi-a scăzut dragostea faţă de el. M-am ataşat enorm de acest personaj.
Omg, mi-ai împlinit toate visele. Puţină violenţă nu strică niciodată, iar Saren e potrivit pentru asta. Cât mi-a plăcut scena de la sfârşit, nu ai idee. Am impresia că nu îl va viola, deoarece va apărea cineva, Mark sau Yn. Şi totuşi nu trebuiau să-l ia aşa pe băiat, doar nu erau siguri că el a văzut acele droguri. Eu în locul lui Aki mă duceam la poliţie şi nu numai şi le făceam nişte probleme de muream toţi la dracu.
Şi totuşi... Saren <3
Frumoase capitole, mi-au plăcut enorm. Nu am văzut deloc greşeli, nici nu le-am căutat, lol.
Îmi place acţiunea şi modul tău de exprimare, felicitări.
Sorry guys, stiu ca ajung cam tarziu, dar mi-a fost atat de lene sa scriu T^T Defapt mi-a fost mai multa lene sa fac capitolul cu diacritice decat sa il scriu *blush* Sorry again!
-Capitolul 15-


M-am zbatut in speranta ca voi scapa de acel lucru jenant. Intr-o clipa am ramas gol in fata lui, hainele fiind rupte si aruncate pe jos. Chipul mi se inrosi mai mult de nervi decat de rusine. Imi prinse mana si ma lipi de trupul sau, strangand tare.
-Au, do-doare, da-mi drumul, idiotule!
-Uite ce curaj a prins piticania, ranji el batjocoritor, rasucindu-mi mana si provocandu-mi o durere mai mare decat la inceput. Daca nu-l opream acum, stiam ce avea sa urmeze, sau cel putin aveam cateva idei. Vocea mea se auzi in toata incaperea cand am inceput sa tip dupa ajutor, dar stiam prea bine ca nu va veni nimeni.
-Taci! se rasti cel cu parul violet, lovindu-mi unul din obraji cu putere.
Aceeasi senzatie de durere am simtit-o din nou, insa lacrimile am reusit sa le ascund si de data asta. Incepu a ma trage dupa el pana am ajuns in fata oglinzii, impingandu-ma cativa pasi spre ea. A ramas in spatele meu, privind reflectia din acel geam. Chipul deveni si mai rosu cand mi-am vazut trupul gol din cap pana in picioare si zambetul sau sadic. Isi puse mainile pe talia mea, atingand-o usor, apoi cobori spre coapse si incepu sa le maseze cu rapiditate. Am tresarit, incercand sa ma intorc cu fata la el, dar reflexele lui erau mai rapide decat ale mele si ma aseza in aceeasi pozitie.
-Ai un corp atat de frumos, priveste-l numai! ma indemna barbatul, aratand spre oglinda cu privirea si lasandu-si capul spre umarul meu, mirosindu-mi parul.
Prinse de cateva suvite intre dinti si incepu sa traga de ele, facandu-ma pe mine sa scot cateva sunete infundate.
-Nu, nu vreau sa ma uit! am urlat la el, facand cativa pasi in fata, apoi m-am grabit sa imi iau hainele aproape rupte de pe jos. Am incercat sa ma imbrac cat de repede am putut, apoi, gandul mi-a fost sa ies pe usa aia blestemata si sa ma duc acasa. Dointele mele insa s-au spulberat, timpul oprindu-se in loc cand mi-am simtit fundul lovit cu putere de palma lui. Am scancit, iar acesta incepu sa rada si mai batjocoritor decat inainte. Ma prinse iar de incheietura ce deja se invinetise, apoi ma ridica spre el, trecandu-si limba peste buzele-mi uscate.
-Am incercat sa fiu destul de bun cu tine, dar acum chiar m-ai enervat. O sa vezi care-mi e adevarata fata.
Inima incepu a-mi bate cu putere intr-un joc al emotiilor de frica si teama, iar pieptul mi se stranse si parca se facuse atat de mic incat il simteam inchis intr-o cutie fara lacat. Am inceput sa ma zbat, dar in zadar, stiam si eu asta. O portita de scapare era imposibila acum.
Nu regretam faptul ca m-am angajat intr-un club ca asta cat regretam faptul ca ma certasem cu Yn, care ar fi putut sa fie singura luminita de la capatul tunelului.
In urmatorul moment ma impinse cu putere pe fotoliu, incat, daca as fi vrut sa ma ridic, din cauza durerii de spate nu as fi putut. Mainile sale coborara spre curea, apoi o desfacu cu viteza luminii si o arunca si pe ea pe jos, imediat urmat de restul obiectelor vestimentare ce le purta. Priveam toate acele miscari rapide cu atata teama pe care le facea, incat trupul meu incepu sa tremure din toate incheieturile. Cand ramase gol, am putut oberva fiecare muschi bine prins de oasele sale puternice si lungi, fiecare parte a corpului bine lucrata si frumos conturata. Pentru un profesor ce se imbraca mereu in sacou, arata chiar foarte bine.
-Acum, piticanie, vei regreta pentru tot.
Rastindu-se la mine, m-a tras de pe fotoliu si se napusti asupra buzelor mele, auzindu-se doar cuvintele mele ce il rugau sa se opreasca, insa si acelea intrerupte. Atingerile sale ma cutremurau si imi doream sa scap mai repede de acolo, sa fug de el, de lume, sa stiu ca sunt in siguranta acolo unde ma voi duce.
Mainile sale coborara pana la organul meu ce se intari dupa prima atingere. Privirea mea deveni din ce in ce mai agitata, iar trupul imi tremura mai rau ca la inceput. Cand incepu sa isi miste mana pe pielea din acel loc, am simtit un fior ce ma cuprinse dintr-o data, smucindu-ma de langa el.
-Nu o sa pleci nicaieri pana nu ma satisfaci indeajuns.
Vorbele sale ma speriara atat de rau incat am simtit prima lacrima cum imi aluneca pe obraz, umezindu-l si disparand apoi pe podea. Nu intelegeam ce se petrece, de ce eram amandoi goi si ce va avea sa se intample in continuare. Toate gandurile ce imi navaleau mintea voiam sa le alung, pentru ca era imposibil sa ma...
-Te rog mult, lasa-ma ... Si promit ca nu voi spune nimanui!
Rasul lui ma descuraja intr-u totul si imi facu ca alte lacrimi sa imi umezeasca chipul, devenind imediat plin de acele pete cristaline si sarate. Pe el, se parea ca nu il impresioneaza lacrimile mele, dar acesta era singurul lucru pe care il mai puteam face. Ma impinse, lipindu-ma dintr-o data de un perete rece, ce imi trezi alti fiori. Pentru o secunda nu stiam unde ma aflu, eram atat de disperat incat singurul lucru la care ma mai gandeam era scaparea.
Rugamintile mele nu ma ajutau cu nimic, din contra, pe barbatul ce ma tortura il incurajau si il faceau sa continue cu mai multa putere ca inainte. Am tresarit cand m-a apucat de barba si a ridicat-o, lipindu-si buzele de gatul meu si incepand sa muste acea portiune. Acele senzatii ma speriau atat de tare, iar inima imi batea cu atata putere incat o simteam cum vrea sa iasa din piept si sa fuga, sa ma lase singur aici cu omul acesta ce avea de gand sa ma...
Nu puteam pronunta acel cuvant, nu ii stiam defapt intelesul, nu vorbisem niciodata despre asta si nici macar nu vazusem asa ceva, insa stiam ca totul este gresit inca de prima data cand m-am vazut gol. Alte sunete infundate isi faceau aparitia, deoarece pielea gatului meu era muscata cu multa brutalitate, simtindu-mi chiar si sangele cum este imprastiat nevinovat pe pielea mea.
-Sa-Saren, nu vreau... m-am plans, inca sperand ca se va opri.
Continua sa ma muste, pana ce ajunse cu buzele in zona sfarcurilor. Incercam sa ma misc si sa ma eliberez din stransoarea mainilor sale, dar partea grea era ceea ce va fi dupa ce ma voi elibera - daca voi reusi .
Buzele imi tremurau, neputand sa mai scot niciun cuvant, decat niste sunete ce se pareau ca il alimenteaza. Imi cuprinse organul in gura, eu marindu-mi involuntar ochii.
"Cum poate face asta? E atat de ... rusinos" mi-am spus in intimitatea gandurilor mele, simtind cum ma musca si de acolo. Bratele nu se mai miscau, le simteam amortite din cauza incercarilor esuate de a fi eliberat, pe cand pieptul se ridica odata cu fiecare bataie. Il vedeam cum se misca printre pleoapele lasate, incercand din rasputeri sa imi tin respiratia pentru o clipa, sperand ca se va opri, caci imi dadea senzatia ca se va despica in doua.
In urmatorul moment ma patrunse, atat de brusc, caci nu mai stiam ce e acea senzatie. Se misca inauntrul meu cu atata brutalitate doar ca sa imi provoace acea durere, nu de alta, ci ii placea sa ma vada atat de torturat, altfel nu as fi inteles toate lucrurile pe care mi le facea. Mana lui era intre picioarele mele, undeva in spate, intelegand ca ma patrunsese cu unul din degetele sale. Mai adauga unul si inca unul, caci durerea deveni mai intensa. Ochii plini de lacrimi semanau cu un izvor acum, iar chipul palid dinainte era rosu si umed.
Ma apuca strans de talie si ma intoarse, revenind la gatul meu. Puteam sa jur ca imi simteam sangele inchegat acolo, insa nici forta de a-mi mai atinge pielea cu buricele degetelor nu o mai aveam. Incepu sa imi linga spatele, iar eu, ca sa ma pot mentine in picioare, mi-am dus mainile pe perete, incercand sa gasesc un punct de sprijin. Gafaiam si speram din tot sufletul sa se opreasca inainte sa... dar prea tarziu, il simteam deja inauntrul meu. Acele senzatii atat de usturatoare nu le puteam descrie, erau sadice, dureroase, nu mai simtisem niciodata asa ceva.
Gura mea fu umpluta de gemete de durere in timp ce barbatul facea miscari de du-te - vino in trupul meu atat de fragil de la atingerile sale. Era prea mult pentru mine, nu puteam suporta acea durere. Aveam impresia ca tot ce se intampla e normal, ca aceasta era dragostea dintre doi baieti... Dar eu traiam cu ideea ca e ceva mult mai tandru si mai romantic. Am inghitit in sec inainte sa gem din nou si sa raman fara aer, revenind iar la acele sunete infundate si gafaite.
Isi aseza mainile si stranse cu putere atunci cand isi strecura degetele printre ale mele. Imi oferea un punct de sprijin sa nu cad, insa nu asta era ceea ce imi doream. Mai bine ma stiam cazut pe podea si inconstient, decat in picioare, lipit cu fata de perete, fiind imobilizat intre acea suprafata si trupul sau mare, ce pe deasupra ma penetra cu atata brutalitate.
Ochii i-am inchis imediat ce nu m-am mai simtit in stare sa traiesc in lumea asta ce fusese absolut normala pana azi, apoi mi-am simtit trupul cum se izbeste de podea si cum aud scartaitul usii in ecou. Inca tremuram, poate si din cauza frigului, insa cert era ca incheieturile ma dureau ingrozitor si puteam jura ca erau toate vinete. Chipul inca varsa lacrimi, udand suprafata parchetului in scurt timp.

Chipul mi se lumina cand imaginea blondului intra pe usa. La inceput parea fericit ca a ajuns aici, dar se incrunta imediat ce realiza imaginea ce se derula in fata ochilor, cu trupul meu gol si ranit. Se apropie de mine cu o fata stupefiata si se lasa in jos, mangaindu-mi chipul cu palma.
-Akita, ce faci tu aici, asa...?
Vocea ii tremura, dar nu m-am simtit in stare sa ii raspund. Am inchis ochii la loc stiind ca sunt in siguranta langa el, Yn al meu, ce venise sa ma salveze, tarziu insa, dar totusi la timp pentru a-mi oferi un strop de speranta si sa stiu ca nu sunt pierdut. M-am simtit luat iin brate si infasurat cu ceva moale, iar de atunci nu am mai stiut nimic de mine. Eram cufundat in gandurile mele unde se aflau o multime de intrebari fara raspuns.
"Cum de a ajuns Yn aici? De ce a facut Saren toate alea? De ce nu l-am ascultat pe Mark? Oare de sexul asta are parte si Yn atunci cand e cu Saren? De ce tin atat de mult la el, stiind ca are pe altcineva pe care-l iubeste?"
Off, să fim serioşi acum ! Între Saren şi Yn nu e nici măcar strop de iubire. [-( Presupun că-i doar treaba aceea cu interesul - da da, materialişti. xD
Now, revenind la treburile mai importante, foarte importante... :>

Eram 100% sigură că o să fie un viol. *evil smile* Doamne, ma\' uke, nu ştiu cum reuşeşti să-mi satisfaci gândurile [ visele ] sau chiar dorinţele; dar cert e că ne-ai oferit o partidă de sex - mai degrabă YAOI - foarte tare. Off, uite câte cuvinte pentru acest capitol : grozav, captivant, incendiar, incitant, excitant and so on. =P~
Acum rămâne de văzut reacţia lui Yn, căci din câte am citit şi ofc, mi-am imaginat, deja e clar că-i şocat. Ohoh, Saren nenorocitule... :> But damn it că-mi place ! Ce-aş mai vrea încă un capitol ca acesta....
=P~
Gata, îl recitesc ! xD
Hellou ^^ Ma bucur ca ai adus nextu´, chiar ma intrebam cand va venii. Si wow, ce capitol ne.ai adus. Un viol descris cum trebuie, dar cum sa ne asteptam la mai putin de la tine? Saracul Akita, imi pare rau intr.un fel prin ce a trecut, dar asta e, asa e viata. Si Saren a fost chiar brutal, imi place, mai vreau. Iar Yn .. hmm am si eu aceasi intrebare ca Akita: cum a ajuns el acolo? Asta e curios, doar daca el voia sa vorbeasca cu baiat si nu dadea de el asa ca l.a intrebat pe Mark daca nu stie pe unde este, iar acesta i.a spus locul unde lucreaza, Yn ajungand astfel la club. Si da, unde disparuse Saren? Voiam sa stiu ce ar crede blondul daca i.ar fi vazut pe amandoi acolo, auch, ce frumos. Bun, lasand astea la o parte, ai avut un capitol lung, frumos descris, lipsit de greseli (sau nu vazusem eu niciuna?) si plin de actiune, damn it, doar e un viol descris nu altceva : >
Bun, astept continuarea si sunt curioasa ce ii va spune lui Yn cand se va trezi. Dar oare lui Mark ii va spune? Va avea curajul sa.i spune ca a fost violat de catre Saren si ca cel care a ingaduit totul este Matei? This will come next : >
Zbye and see ya later, ma ´lil Bubu.