AnimeZupCăutare

[Terminat] This feeling hurts so much

‹1…345
Off... vin şi eu într-un final. -.-
Ok, deci: ai câteva cuvinte repetate de foarte multe ori. Încearcă să revi asupra capitolului pentru a le corecta (şi eventualele greşeli de tastare, ai mâncat câteva litere). Ok, asta e partea cu corectatul + fii atentă că nu ai început în câteva locuri cu literă mare, atunci când a venit punct, sau ai pus punct în loc de virgulă. Te-ai prins, chiar şi aşa sunt greşeli pe care toţi le facem aşa pe viitor sunt sigură că vei fii mai atentă. ^^

Scurt, foarte scurt, puteai combina mai multe idei, aşa pare simplu şi plictisitor... nu, nu ăsta este cuvântul, doar că nu ajunge. XD Eu maniaca vreau mai mult, dar nu te oblig, ideea ar fi că trebuie să te axezi pe anumite chestii:
- Descrierea comportamentală
- Descrierea corporală
- Descrierea exteriorului

În mare parte ai spus sentimentele, asta e bine, dar tot în cantităţi mici şi văd că neglijezi şi altele descrieri. Undeva ai surprins ceva exterior cu Yn, acolo cu draperia când a bătut vântul în ea.
Uite în cazuri în care personajul face dragoste cu altul (ca să o spun mai pe şleau) sau na... mai frumos: când personajele se află în şcene intime, aş recomanda ca, înafară de a tot spune: " simţeam cum mă îmbujorez, iar gândul îmi zbura prin alte locuri" ş.a.m.d. . Ar trebui să dezvolţi prin a povesti şi mişcărilecorporale sau expresia facială a personajelor, să le combini cu exteriorul (atmosfera, mediul care îi înconjoar) pentru a îmbogăţii şi a dinamiza acţiunea în proces de dezvoltare.

Hmmm... cam atât. Aşa mi-a plăcut, dar foarte puţine idei au fost. Succes! *hug*
Stiu ca nu am mai venit de mult cu nextul pe la ficul asta. Chiar imi pierdusem intr-un timp interesul pentru el, si imi pare chiar rau, pentru ca timp am mai avut, dar m-am concentrat mai mult pe celalalt. Acum am adus nextul, dupa o lunga perioada, si sper ca data viitoare sa nu mai intarzii asa mult. Multumesc celor ce inca ma citesc.
Ca sa va reamintesc ce s-a intamplat, in caz ca ati uitat : Mark a iesit din spital si l-a sunat pe Akita sa vina la el, insa Yn, cu posesivitatea lui, i-a spus sa ramana cu el caci vrea sa petreaca mai mult timp impreuna.
Cam atat! ^^

-Capitolul 22-



Am ramas alaturi de el fara sa vreau, caci se apropie de mine cu un suflet doritor si plin de emotie. Imi cuprinse pentru a doua oara buzele si mi le saruta tandru. Acel sentiment placut pusese stapanire pe inocenta mea si aproape ca uitasem propunerea lui Mark.
-Yn, te superi daca continuam altadata? am rostit, dar din pacate doar in intimitatea gandurilor mele. Era atat de dornic sa ma poata avea din nou, incat nu am avut curajul sa scot aceste cuvinte nici macar ca pe un murmur.
Ma atingea ca pe o bucata foarte apreciat de portelan. Ma pretuia ca pe nimeni altul. Ma iubea atat de mult incat am ales sa ma las dus de val si de data aceasta. In plus, ce mai conta decat un suflet alaturi de mine care sa ma iubeasca si sa ma protejeze?
Se apleca peste mine fara sa se aseze cu toata greutatea trupului sau minunat. Cand prin gand imi trecea ca era chiar profesorul meu de matematica, ochii mi se inchideau nestingheriti.
”-Vrei sa vii la mine? Am iesit mai repede din spital si sunt singur. Poate dormi aici, maine si asa e ultima zi de scoala…” Imi rasuna vocea colegului ca un ecou pierdut si disperat. Doream sa-l vad, dar mai mult doream sa stau aici cu el si sa ma bucur de fiecare atingere la care frematam.
-Yn, i-am raspuns cu un geamat puternic muscaturii din jurul sfarcului meu pe care mi-o amprentase. Incepu usor, usor sa puna stapanire pe pielea mea fina si sensibila. Un tremur fin imi cuprinse intregul trup ca un vibrat plin de induiosare.
Hainele noastre erau de mult pe jos, iar eu, timid, raspundeam fiecarui gest sensibil si duios pe care mi-l oferea. Senzatia nu putea fi descrisa in cuvinte, dar cu siguranta era una sublima.
Nici nu mi-am dat seama cand telefonul blondului a inceput sa sune iar el, tresarind si cu un zambet inimaginabil de frumos pe fata, s-a ridicat repede si a apucat micutul aparat. A raspuns intr-o clipita, nelasandu-ma indeajuns sa ii analizez minunatul trup. Fiecare muschi era conturat atat de bine sub pielea lui. In costumul pe care obisnuia sa il poarte atunci cand purta masca de profesor, de abia daca se observau, din pacate. Am inghitit in sec, gest care ma facu sa rosesc imediat dupa ce am realizat ca-l isc.
-Da, James, poti intra. Sunt in dormitor. Stii tu…
Vocea lui Yn era sublima. Aproape ca ma pierdusem prin sunetele ce puteau fi scoase din gura lui. Chiar ma intragostisem, si inca foarte tare.
Am tresarit cand usa dormitorului se auzi la doar o secunda de cand barbatul inchisese telefonul. Un trup slab se ivi dupa acea bucata de lemn. Persoana avea bratele varate in blugii largi si gluga de la hanorac peste cap, care o dadu imediat jos, lasandu-i parul rosu sa-mi orbeasca ochii. Neobisnuit cu astfel de musafiri, am apucat cearsaful si m-am ascuns sub el, fapt pentru care noul venit rase amuzat.
-Dragul meu Yn, credeam ca esti singur, spuse roscatul ironic.
-Haide James, nu-mi spune ca te intimideaza un pusti de clasa a zecea.. E in ordine. Nu stie prea multe. Ai putea sa-l inveti tu.
Urmaream stufepiat scena cand blondul se apleca sa isi caute blugii, scotand de acolo pachetul de tigari. Il deschise si lua una, apoi o puse intre buze si incepu sa fumeze. In tot acest timp, tipul roscat, pe care tocmai aflasem ca il cheama James, incepu sa se dezbrace si continua sa ma priveasca insistent; acea privire ce devenea la un moment dat sacaitoare. Devenisem confuz. Brusc nu mai intelegeam ce se petrece. Eram doar in putinta sa ascult si sa astept ce va urma, fara sa intervin.
-Asa de timid e mereu?
-Cam da, raspunse blondul prompt, napustindu-se asupra tigarii. Ajunsese deja la jumatatea ei.
James ma scapa cateva secunde din priviri, reusind sa ma simt putin mai bine, dar nu se compara cu sentimental pe care-l avusesem inainte sa vina el. Nici nu ma chinuiam sa-mi pun intrebari in propriul gand, caci eram constient ca nu avea cine sa-mi raspunda.
-Sa inteleg, dragul meu Yn, ca avem de lucru cu el.
-Cam asa ceva.
-L-ai invatat ceva?
-Nimic.
Raspunsurile blondului erau scurte si la obiect, dar infricosatoare. Brusc isi schimbase personalitatea din omul tandru si atent, in omul dur si indiferent. Nu stiu daca era intocmai dur, dar imi dadea o multime de emotii. Cine era el defapt?
Dupa ce James scapa de haine, sari in pat langa mine si apuca de capatul cearsafului, lingandu-si buzele. Suvitele roscate din breton aproape ca-i intrau in ochi, dar se pare ca nu-l deranjau. In buza inferioara avea un pirce imens ce-i strabatea intreaga pielea si ma facu sa ma cutremur. Se juca cu limba pe el, in timp ce imi dezvelea trupul. Se pare ca momentul de a opune rezistenta nu a reusit.
Bratele mele ce tremurau neintentionat pipaiau orice bucata de material ce-mi putea acoperi corpul, gesturile celui din fata mea descuranjandu-ma si mai mult. Dadea negativ din cap si, sprijinit pe ambele brate, se apropia de mine, pazindu-ma ca pe o prada.
-Nu-l speria prea tare, am putut auzi vocea pe care acum cateva minute o credeam cea mai frumoasa, dar care acum ma zguduia prea mult. James, ai grija sa nu-l sperii prea tare, interveni iarasi el cand baiatul nu mai mult de nouasprezece ani ma stranse de sex, apropiindu-si buzele, eu scotand un sunet subtire.
-Yn, opreste-l, te rog! Ce are de gand sa faca? am strigat cu un gram de speranta, stiind ca el e singurul ce-l poate opri. Ochii mi se umezira brusc, de frica a ceea ce va urma.
Bataile inimii se accelerau si goneau ca un tren peste coline, spintecandu-le chiar ca un tiran neinfricat. Blondul statea la locul lui, alimentat de cuvintele mele de ajutor, dar nu reactiona.
Mintea incepuse incetul cu incetul sa se umple cu o multime de intrebari sfasietoare. Defapt nici nu doream sa aflu raspunsurile dureroase de care nu eram insa foarte sigur, dar care stiam ca sunt undeva acolo. Ma speriau"¦
James se apropia amenintator de mine, iar el, presupusul meu iubit, nu reactiona normal. M-am panicat si nu stiam ce sa fac decat sa-i cer ajutorul blondului, dar am renuntat la ideea asta curand. Nu m-ar fi ajutat. Disperat, am apucat perna si mi-am acoperit portiunea pe care o tot privea roscatul.
-Nu-mi place, e prea timid. Eu credeam ca o sa ma distrez, spuse aspru si se indeparta relativ mult de mine.
Yn trecuse deja la a doua tigara, dar o lasa imediat pe pervaz cand ii auzi replica.
-Pai hai sa ne distram atunci, facu si se ridica.
Inima galopa cu mai multa putere. Mai trecusem prin astfel de senzatii cu Saren, dar acum era diferit, ma simteam dezamagit de cel pe care-l iubeam. Atat de naiv sa fiu incat sa cad in capcana asta?
Yn se aseza langa mine si privi perna cu subinteles, dorind s-o dau la o parte. In fata celuilalt avea un cu totul alt caracter.
-Ai de gand sa i-l dai lu' Matei pe asta mic?
-Glumesti, nu? Cu prefacutul ala am rupt totul. Si stii ce? Acum Saren ii e ajutor. M-am culcat cu el doar ca sa aflu mai multe despre afacere, dar jur daca mi-a zis ceva. Idioti!
Discutia ma ameninta prea tare. Acum subiectul era Matei, cel pentru care lucrasem eu. Erau prea multe informatii nedefinite stranse in capul meu, facandu-ma sa simt cum incepe incet, incet sa-mi bubuie de disperare. Yn ma mintise in legatura cu tot. Pe cine ajunsesem sa iubesc eu?
-Stii ce, incepu blondul, imbraca-te si hai in bucatarie sa vorbim, mi-am adus aminte ca am sa-ti spun ceva. Iar tu, si se uita spre mine amenintator, ramai aici pana ma intorc. Nu incerca sa suni pe nimeni ca o incurci.
Voiam doar sa stiu ce se intampla, dar nu acum, caci nu mai incapea nicio minciuna in mine.
Ce intorsatura de situatia. Si eu care credeam ca Yn era tandru si iubitor.
Deci sa incepe totusi cu inceputul. Multumim pentru next. A durat mult da merita.
Se pare ca si Yn face parte din ceva banda. Hmm..ceva afaceri. Ceva cu droguri? Trebuie sa aflu. Saracu Akita,care e asa virav si indragostit. Acum e bulversat si fricos. Ah, daca il prin eu pe Yn al in vreun folder de-al meu il jupui de viu. Cum sa-l lase pe iubitul lui, unui strain?( sau ma rog unui amic) Poate ca nu il considere iubitul lui, poate doar il insela?
Deci astia is in stransa legatura cu Matei. Nu-i de bine, vor aparea probleme multe de aici in colo.
Cred ca cel mai indicar ar si ca Akita sa fie cu Mark. Mark il iubeste, chiar daca nu la recunoscut. Cred ca Mark a ajuns in spital din cauza lui Matei sau a lui Yn. Poate Yn era gelos pe Mark ca era prea mult in preajma lui Akita. Trabuie sa ma lamauresti neaparat!
Esti superba, deci nu trebuie sa spun mai mult! Astept nextul si sper sa vina repede! I love you eto gambate! Ja ne!
Mersi de primul comentariu, dear. Etto, trebuia sa ajung la schimbarea asta, povestea devenise cam plictisitoare asa ca am intors-o pe dos, sau cum se spune. Ideea de a masca aceasta latura a lui Yn a venit inca din primele capitole, dar nici eu nu stiam exact cand o voi scoate la iveala.
O sa lamuresc totul, sper ca in urmatorul capitol sa fie mai clara chestia asta cu Yn, Matei si James. ^^
Cat despre Mark, am uitat, chiar am uitat sa aduc aminte ce a patit. Cred ca m-am concentrat pe alt ceva, dar o s-o spun intr-un capitol curand.
Nu, nu, nu, nu! În acest moment mi-a căzut un munte în cap, cum mama naiba să-i facă aşa ceva lui Akita? Deci ca să ştii am înjurat destule şi fiecare rând pe care l-am parcurs, pe Yn l-am blestemat de o sută de ori. Nu pot crede cât de insensibil şi hain a putut fi, un alt "infractor" (ca să zic aşa), ia frânt inima lui Akita, scumpul de el. Cât a putut suferi şi acum nu mai are nici o scăpare. Mă rog să vină Mark şi să-l salveze naiba de aici.
Sincer nu mă aşteptam ca un profesor de matematică să aibă astfel de servicii şi concepte perverse, afaceri necurate şi mai ştiu eu ce.
Capitolul a fost cu adevărat interesant şi am observat o mică evoluţie, faţă de celelalte capitole ai mai adăugat volum porpoziţiilor şi ai dinamizat cum trebuie şcena dintre cei trei. Nu te-ai complicat, dar nici nu ai lăsat baltă totul, ai condimentat perfect.
Wow, deci sunt în şoc, nici acum nu pot crede, am avut o altă impresi... dar ştii ce, îmi place, chiar îmi place că ai reuşit în mare să maschezi această latură a lui Yn şi te felicit! Rar vezi aşa ceva.
Sper ca Akita să scape naiba de acolo şi să-l întâlnească cumva pe Mark, of Doamne, de ce nu a plecat la el încă de la început? Mă înebuneşte.

Chiar te-ai descurcat mai bine, sincer ai evoluat de data trecută şi se vede foarte bine.
Succes în continuare şi sper să aduci mai repede nextul.
Deci trec si eu pe aici. Am ramas prostita cand am citit sincer. Ce s-a intamplat cu Yn? ma refer la cel tandru si iubitor! unde a disparut?! s-a evaporat asa pur si simplu? Pff. Bietul Akita. Cred ca se simte oribil. Da' chiar asa... pe cine a ajuns el sa iubeasca? un mincinos... (daca inainte il admiram pentru ca i-a dat una lu Saren, acum il urasc!!). Eu tot nu inteleg de ce se poarta asa cu micutul Akita, de fata cu roscatul asta. Care apropo, cum l-ai descris... mi se pare delicios! (si in comparatie cu el, eu ador timizi).
Eh, vreau sa vina nextul cat mai repede, pentru a afla mai multe. Si inca ceva, tot nu inteleg ce treaba are Yn cu Matei. De ce ar vrea sa afle informatii despre afacerea lui? Vrea sa il 'infunde' ? daca da, oricum o merita. Da' si Yn merita o bataie pentru cum s-a comportat acum. Cum sa-l lase pe altul sa-l atinga pe 'iubitu' lui?! E un porc!
Cum spuneam, astept next. Pana atunci iti urez; bafta la tastat. Pupici si Ja nee.
Rasturnare de situatie. Dupa pauza destul de lunga, ai reusit sa ne lasi fara replica (sau nu avand in vedere cate commuri ai primit). Oricum...cine s-ar fi asteptat? Eu in niciun caz nu.
Totusi, a fost o surpiza placuta (sau neplacuta, depinde din ce pun de vedere privesti situatia). Povestea devine mai complicata, personajele nu mai pot fi caracterizate ca fiind unidimensionale (inafata de Akita...dar banuiesc ca pe parcurs se va schimba si el).
Capitolul ti-a iesit grozav(ti-am spus deja asta, dar o repet de cate ori trebuie). Felicitari.
Acum nu avem ce sa facem decat sa asteptam urmatorul.
Nu te bat la cap sa-l aduci repede. Daca va fi la fel de bun ca si asta, atunci va merita asteptarea. Poop
Multumesc mult de comentarii. Acest capitol este unul mai special si voi povesti din perspectiva lui Yn caci am de lamurit unele lucruri. Nu stiu cat de bun este, dar astept pareri. ^^

-Capitolul 23-
( capitol special din perspectiva lui Yn )


L-am lasat pe James sa se duca inainte, timp in care eu mi-am adunat perechea de boxeri de pe jos, apoi am inchis usa cu putere in urma noastra. Aveam multe de vorbit cu el intr-un timp asa de scurt, asa ca i-am propus sa ne asezam si sa vorbim.
-Spune, ma indemna roscatul.
Mi-am adunat cuvintele si am inceput sa ii povestesc, fiind atent la orice intrebare ce avea sa mi-o puna. Cu James ma cunosteam de mult si la fel ca doi prieteni ai sai, stia ca meseria mea de profesor era doar de fatada. Incepuse sa imi placa la inceput, chiar ma atasasem de elevi si de matematica, dar el mi-a deschis mintea ca nu sunt profesor pentru a preda, ci pentru...
-Un vechi prieten de al lui Matei m-a angajat. A fost foarte amabil cu mine si mi-a povestit toate incercarile lui de a-i distruge afacerea cu drogurile. Sa-l ia dracu pe blondul ala; nici eu, nici el nu stim cum reuseste sa scape de toate belele.
-E altceva la mijloc, completa roscatul, fiind prins in firul povestirilor mele.
-Nici eu nu stiu. Am aflat acum doua zile ca Matei a ramas fara bani si cel pentru care lucrez mi-a zis ca ar fi bine sa actionam acum, dar...
-Cum il cheama?
Ma intrerupse, facand sa-mi stramb buzele. Odata ce se aseza pe scaun, incepu sa ma priveasca mai intens. I-am copiat pozitia, continuad :
-Marco. Acum nu ma mai intrerupe si asculta-ma, m-am rastit putin. Oricum nu avea sa-l deranjeze. Cum spuneam, a ramas fara bani si acum e cel mai bine sa actionam, dar nu avem artilerie plus ca trebuie sa plec in Germania pentru o operatie. Din cauza asta ti-am cerut sa ai grija de Akita. Nu ca nu banuie ceva, dar scoate-i prostiile pe care le-a acumulat acum in cap. Convinge-l ca sunt un om bun si ca nu-i vreau raul.
James ramase uimit probabil din cauza zambetului meu ciudat ce mi se asternuse pe chip. Nu mi-l puteam imagina, dar stiu ca-i oferise cativa fiori; privirea il dadea de gol. Dadu din cap aprobator, caci nu avea de ales, apoi alese sa ma asculte iarasi. Nu terminasem inca.
-Ai grija sa nu se apropie prea mult de Mark, asta a fost dama de companie a lui Matei pentru putin timp. E mai destept decat lasa sa se vada.
-Cine mai e si asta?
Am ras scurt. Intr-adevar nu avea de unde sa stie, dar i-am explicat calm ca este colegul si prietenul lui Akita cel mai bun si ca a iesit din spital, iar cu siguranta mica mea victima avea sa-l viziteze.
-Cum a ajuns acolo?
-Pui atatea intrebari nefolositoare, mi-am dat ochii peste cap, dar am continuat. Din cate am inteles de la el, si-a sclintit piciorul la fotbal. Nu mai mult.
Roscatul asta imi mancase toata energia cat pentru o zi intreaga. Am reusit sa-mi trec limba peste buzele uscate, dar nu era de ajuns, asa ca m-am ridicat, am luat un pahar si l-am umplut cu apa. Gustul sec nu-mi oferea niciun fel de senzatie, de aceea urmatoarea miscare a fost sa iau din barul din dreapta mea sticla de whiskey.
-Vrei?
-Mai intrebi? raspunse cu o usoara ironie.
Am turnat in doua pahare lichidul deschis la culoare si m-am asezat la loc. James inca imi privea abdomenul cu o respectiva curiozitate, dar nu l-am bagat in seami, ci am ras in sinea mea. Nici pana acum nu pricepusem de ce pustiu asta era atat de atasat de mine.
-Si stii ce nu inteleg? De ce l-ai ales tocmai pe satenul asta in afacerea ta ca sa-l faci o dama de companie?
Nu am stat prea mult pe ganduri si raspunsul meu ajunse :
-E credul si naiv, foarte usor de convins. Deja s-a indragostit de mine.
-Puteai alege altul care deja voia sa faca pe curva. Te chinui cu el...
-Taci! am marait, aparandu-mi orgoliul. Pe Akita am pus ochii, pe Akita il vreau!
Raspunsul meu ii inchise gura. Ori asta, ori ca inghitise mai mult de jumatate de pahar.
Si dadusem de inteles ca trebuie sa stea cu ochii pe pusti si, orice ar face acesta, va trebui sa aflu si eu imediat. James accepta fiecare propunere a mea caci avea o slabiciune pentru mine. Se uita fix in ochii mei, asteptand sa ii mai spun ceva. In sinea mea am ras pentru simplul fapt ca ma prefaceam ca nu stiu, dar cunosteam prea bine sentimental lui ce incoltise in inima.
Termina de baut si imi spuse ca asa ramane, apoi iesi din camera dupa ce-ti aduna lucrurile, mai exact mintile si pleca. M-am intors la Akita, cu un chip calm si bland.
-Esti bine?
Nu raspunse la inceput si tresari, bagandu-si mainile in cearsaful umed. Plansese oare? Ma trecura cativa fiori, dar am reusit sa ma apropii de el, sa ma asez pe marginea patului si sa imi duc mana pe fruntea sa fierbinte.
-A plecat, linisteste-te. E doar un prieten mai... nebun, l-am stapanit eu cu greu, dar cuvintele mele frumoase au dat roade. Nu-mi permiteam sa-l pierd. Trebuia sa ma razbun crunt, definitiv si rafinat pe Matei.
Insfarsit a venit si nextul. E bine sa ai ce citii de dimineata cand iti bei caffeaua; asa sa lasam astea. Din cate ai povestit aici, roscatul ala nebun va avea 'grija' de Akita. Va fi cu ochii pe el si-l va informa pe Yn tot ce face/unde merge. Hmm.. nu as vrea sa fiu in locul lui deloc. Yn vrea sa se razbune pe Matei. Ma intreb ce i-a facut, de doreste asta. Astept sa ma lamuresti si in privinta cauzei;3. Frumosul profesor, mai doreste sa-l faca pe bietul Akita "dama" de companie. De ce? Chiar el a spus ca l-au trecut fiori cand a observat cearceaful umed. Eu una am impresia ca el o sa-si duca la capat razbunarea si Akita o sa fie distrus, mai ales ca astia doi vor sa-l indeparteze de Mark. Si dupa ce o sa-si termine planurile cu Matei, Yn o sa-si dea seama ca-l iubeste pe Akita si Akita sa nu-l mai primeasca. Sa sufere si el putin! (Yn). Pai numai tu ne poti lamuri. Astept urmatorul capitol (desii abea l-am citit pe acesta), vreau sa vad ce-o sa fie in continuare. Pana atunci, spor la scris. Ja nee!
Multumesc pentru comentariu, Dark Yaoi :) Am adus nextul si ca sa ma revansez l-am facut mai lung. Vreau sa va anunt ca ficul se apropie de sfarsit.

-Capitolul 24-



M-am gandit la o strategie. Aceea de a ma descarca, de a-mi varsa furia si lacrimile in fata unei persoane binevoitoare: Mark.
Am inceput sa imi caut haine si sa le imbrac in momentul in care am ramas singur, fara a ma mai gandi la avalansa de intrebari ce-mi navalea mintea intr-un mod devastator.
Inima imi batea nebuneste, dar puteam in sfarsit sa respir din nou. Grautatea de pe umerii mei disparu ca prin farmec si reusisem chiar sa surad usor.
-Nu ar trebui sa ma mai gandesc la asta. Yn este un om bun… mi-am spus incurajator, in ciuda celor intamplate mai devreme.
Dupa ce mi-am luat camasa de un alb imaculat, papionul strans bine la gat si pantalonii gri inchis, am iesit pe usa din spate, mergand spre scoala. Petrecerea de sfarsit de an si premierea aveau loc toate in aceeazi data, ultima zi de scoala. Asteptam vacanta ca orice alt copil ce invatase ca un nebun pe tot parcursul anului, insa nu numai asta era, doar ca dupa atata timp tensionat, aveam nevoie de o pauza. Una pe care o meritam.

-Mark, unde esti? Am ajuns dar nu te vad, se auzi vocea mea prin microfonul telefonului.
-In sala de muzica. M-a prins domnisoara de geografie si m-a rugat sa o ajut cu pregatirile pentru dupa-masa. Poti veni si tu, nu mai am mult. Dupa aceasta convorbire scurta, am inchis telefonul si am urmat colidorul lung pana am ajuns in sala respectiva. Fata mi s-a luminat intr-o oarecare masura cand l-am vazut pe saten montand un fel masuta pe scena usor inalta. Fiind o chestie foarte moderna, avea si o denumire oficiala, pe care insa nu o mai stiam.
-Ai venit, ranji, batand intr-un mod enervant din palme.
Mark era imbracat la fel ca mine: o pereche de pantaloni gri si largi, impreuna cu o camasa alba, insa lui ii lipsea papionul.
-Nu se poate, am spus uimit cand am privit in jur si am realizat ca singurul lucru ce era adus de curand in sala de muzica, acolo unde avea sa fie premierea, era doar masa pe jumatate montata. M-ai mintit, Mark, ai zis ca mai ai putin si termini.
El surase si sari de pe scena, venind spre mine. Mana lui imi atinse umarul intr-un mod bland.
-Daca as fi zis ca de abia m-am apucat, nu cred ca mai treceai pe aici.
-Te inseli, am zis oftand si incercand sa ii ignor privirea.
Linistea se lasa imediat ce satenul incepu sa-mi inspecteze chipul. Ceva se intampalse, iar el stia asta. Stomacul mi se stranse cand imi prinse obrajii intre palmele sale fierbinti si imi intoarse capul astfel incat sa il privesc in ochi. Am clipit de cateva ori, asteptand sa imi puna vesnica intrebare:
-Ce ai patit? Nu arati deloc bine. Si nu incerca sa ma minti, Aki, e ceva in neregula aici. E vorba de Yn, nu? Ce s-a intamplat?
Mi-am adunat cuvintele si m-am asezat pe unul din scaunele ce parea mult mai incomod acum cand aveam o gramada de spus. Se aseza langa mine, nepasandu-i de timpul oferit de profesoara sa termine cu aranjamentele.
Un adevarat prieten il puteam numi, caci de la primul si pana la ultimul cuvant ma asculta cu atentie. Ma intrerupea doar atunci cand era nevoie si imi oferea un mic cuvant pentru a ma linisti.
Dupa ce am explicat tot, isi lua mana din parul meu pe care de abia o simtitsem ca se rotea printre suvitele mele in timp ce povesteam.
-James, spui? Nu cred ca il cunosc, recunoscu el, pierzandu-se in ganduri.
Simteam cum se abtine de la multe afirmatii, doar pentru ca stia ca tin la Yn si m-ar rani unele cuvinte, insa totul devenise o spintecare violenta a gandurilor cand imi aduceam aminte de el.
Ne-am hotarat sa terminam cu aranjamentele ca sa putem pleca la Yn si sa luam bagajele mele pentru a le duce inapoi la bunica, spre drumul care am fi avut mai mult timp sa vorbim pana la premiere.
Ne-am pus pe munca si in doua ore am terminat totul. Sala arata mult mai complexa acum. Postere cu liceul nostru si diferite mesaje incurajatoare erau agatate pe pereti impreuna cu baloane de diferite culori. Scaunele erau asezat frumos, in rand, iar scena era plina de mese si microfoane.
Profesoara ne felicita si ne reaminti ca la patru trebuia sa fim aici imbracati in uniforme.


-Si daca e acasa? se trezi Mark sa intrebe cand ne aflam in fata usii lui Yn. La asta nu ma gandisem, insa nu reprezenta o piedica prea mare. Pana la urma aveam dreptul sa plec. Nu locuiam cu el si imi puteam lua hainele oricand.
-Daca e acasa, am facut o pauza, facem acelasi lucru pe care l-am fi facut daca nu era.
Satenul se stramba putin si analiza de la cap la coada propozitia mea, incercand sa o intelegea, apoi dadu din cap. Nu stiu daca si el avea emotii, dar dupa ce ii povestisem, l-as fi crezut in stare ca mainile sa-i fi transpirat. Bineinteles, ale mele erau deja ude, dar am reusit sa apas pe clanta si sa deschid usa neincuiata. Blondul imi spusese ca pentru mine apartamentul va fi mereu deschis, deci pot veni cand vreau.
Dupa cativa pasi facuti inauntru, am auzit cateva zgomote ciudate din bucatarie, urmate de sunetul unor alti pasi spre holul principal. Dupa bucata mare de perete, aparu trupul inalt si mare al blondului. L-am analizat fugitiv, oprindu-ma in loc si inghitind in sec. Privirea imi deveni mai speriata, iar a lui parea foarte blanda pana cand il vazu pe Mark.
-El ce cauta aici?
Puse el prima intrebare pe un ton taios, tinduindu-l pe tanar cu o privire aspra.
Nimeni nu spuse nimic prea curand, iar linistea devenea apasatoare pentru toti trei. In acest timp reusisem sa ii analizez tinuta blondului: o pereche de pantaloni in carouri, scurti, destul de largi si racorosi, impreuna cu un tricou negru simplu.
-Akita, vreau sa vorbim, spuse pe acelasi ton. Se apropie de mine, isi duse mana dupa umarul meu si ma cara dupa el pana in bucatarie, unde se aseza pe scaun, fiind vizibil deranjat de prezenta colegului meu aici.
-De ce ai venit cu el? intreba.
Nu mi-a luat mult timp sa raspund. Nu aveam de gand sa mint, ci sa spun purul adevar.
-L-am chemat sa ma ajute sa imi iau hainele. Plec!
Muschii lui se incordara, rasufland ca o impletitura de serpi sugrumati. Marai in soapta si se ridica in picioare, in speranta de a ma opri sa ma duc in dormit, caci deja facusem cativa pasi.
-Nu pleci nicaieri, Akita. Ramai aici cu mine!
Tonul deveni din nou bland, insa plin de superioritate. Vorbele sale spuse cu atata patima imi atingeau intr-un fel sau altul sufletul inclestat de emotii. Nu l-am ascultat si am mers in continuare. Stiam prea bine ca daca il mai ascult mult, ma voi razgandi, dar era mai bine pentru toti trei daca eu ma intorceam acasa.
Inainte sa ies spre hol, mana lui Yn ma trase cu putere inapoi, direct in bratele sale. Am inchis ochii, nedorind sa il privesc in ochi.
-Akita, uita-te la mine! imi sopti tandru, apropiindu-si chipul de al meu. Nu vreau sa pleci, intelege-ma, vreau sa ramai aici cu mine si nu cu el.
Cand am auzit ultimul cuvant, inima imi salta intr-un mod dureros, stiind ca se refera la cel pe care il adusesem aici. Intr-un final am deschis ochii la rugamintile lui si, imediat ce i-am intalnit privirea mult prea frumoasa, m-am cufundat intr-un lac al eternitatii. Eram indragostit.
Imi cuprinse atat de rapid buzele intr-un sarut miraculous incat nu am apucat sa prezic asta. Am ramas uimit, insa fericit ca am parte din nou de dulceata gurii sale. Limbile noastre se atingeau, a mea mai neexperimentata ca a lui, intr-un joc intim si erotic.
Dupa sarut ma privi atent. Eu ma inrosisem.
-Voi pleca in Germania, macar petrece ultimele cateva zile cu mine.
-Imi pare rau, Yn, chiar imi pare rau, am murmurat, prinzandu-i tricoul negru intre pumnii micuti. Nu pot ramane.
-Ai un motiv anume?
Am dat din cap negativ, dupa care mi-am lasat privirea in jos.
-Te-am suparat cu ceva sau… Te-am speriat?
Raspunsul meu fu o inclinare din cap in semn de nu, adresat intrebarii sale.
-Imi pare chiar rau, dar nu pot ramane aici cu ti…
-Am inteles, ma intrerupse si imi dadu drumul. Poti sa-ti faci bagajul impreuna cu colegul tau. Puteti sa plecati de aici si sa nu ma mai vedeti. Tonul lui deveni mai sacadat. Insa vreau doar sa iti atrag atentia in privinta lui Mark ce este un prefacut. Akita, ai grija cu el, nu este un prieten de incredere. E o curva.
Si cu asta incheie discutia. Intra intr-o alta camera si ma lasa cu gura cascata si cu gandurile si mai incarcate ca inainte. Mark era o…? Am inghitit in sec, dar am decis ca ar fi mai bine acum sa iau hainele si sa plec pana nu ma razgandesc din nou.
Am intrat in dormitor impreuna cu colegul meu, fara sa ii adresez vreo privire. Voiam sa termin repede. Am aranjat hainele si le-am asezat intr-un mic bagaj ce-l carasem dupa noi. Nu erau multe, asa ca nu dura decat cinci minute.
M-am intors cu fata spre usa, luand-o din loc.
-Nu-l anunti ca pleci? intreba satenul, nefacand niciun pas.
-Nu.
Surprins de replica mea, isi mentinu o pozitie incordata timp de cateva secunde, apoi vazand ca ma indepartez de el, se hotari sa ma urmeze si sa nu mai spuna nimic.
Am iesit din casa lui si am simtit cum greutatea de pe umeri nu mai era atat de apasatoare. Eram irascibil, dar nu am reactionat in niciun fel la intrebarile sale; intr-un timp nici nu-l mai ascultam, ci mergeam cu capul aplecat fara sa privesc spre el.
-Akita, ma auzi? Am ajuns, unde te duci? striga. Glasul lui se auzea de undeva din spate. M-am oprit si mi-am dat seama ca, pierdut in ganduri, am trecut de casa bunicii.
-Ah, scuze, ma gandeam.
Chicoti si se apropie de obrazul meu, sarutandu-l usor. L-am privit surprins, dar nu am mai acupat sa ii mai spun ceva, caci mi-a luat-o inainte.
-Ne vedem la patru la scoala, apoi pleca.
Am intrat in casa si in cateva minute dupa ce am inspectat camerele, mi-am dat seama ca sunt singur. M-am trantit in pat, unde am aruncat micul bagaj si am inceput in a-mi face ordine in ganduri. Yn cu siguranta nu era un om rau, dar ce il apucase in ultima vreme? Si ce era cu roscatul acela dubios? Fara sa-mi dau seama, ochii mi se inchisera si am intrat intr-un somn profound.



-Akita, iubitule, trezeste-te. O voce atat de cunoscuta si binevoitoare imi alina somnul. Akita, insista vocea, zguduindu-mi intr-un mod placut umerii.
Mi-am desprins ochii, uitandu-ma spre fata blanda a bunicii.
-Ce e, Nama?
-A sunat Mark si m-a rugat sa iti transmit sa aduci CD-ul cu muzica.
-Da? am mormait, privind cu coada ochiului spre ceas. Inima mi se opri in loc cand am observat cat arata orarul.
-Nama, cand te-a sunat?
Femeia se gandi putin, apoi raspunse sigura:
-Acum o jumatate de ora, dar eu nu eram acasa.
-Oh, Doamne, trebuie sa ma grabesc, am zis vizibil agitat, ridicandu-ma din pat si cautandu-mi uniforma in sifonier. In timp ce am deschis usita de la baie si m-am spalat pe fata si pe dinti, bunica continua sa vorbeasca, insa singurul raspuns pe care il putea primi erau niste sunete ce nu puteau fi intelese.
-Ce mai face domnul acela, Yn? E foarta amabil, imi place de el. Cum a fost acasa la dansul?
-Nama… Nu e batran, nu-i mai vorbi asa, i-am reprosat cu pasta de dinti in gura.
M-am pregatit repede, apoi am plecat in fuga spre liceu. Din fericire nu intarziasem decat cinci minute, iar restul persoanelor de abia se asezasera pe scaun.
-Am adus CD-ul.
-Multumesc, zise Mark concentrat pe vorbele lui Saren, profesorului ce tocmai prezenta evenimentul de azi.
-S-a intamplat ceva? Pari cam... serios.
-Da, Akita, si are legatura cu tine si cu mine.
-Cu noi? mm intrebat nedumerit, ridicand o spranceana. Ce poate avea legatura cu noi de faci moaca aia crispata?
-Am fost folositi, sau cel putin eu. Scuze daca va suna ciudat, dar da, am fost dama de companie a lui Matei la clubul unde tocmai ai lucrat. Am aflat de curand ca Yn lucreaza la un alt astfel de club impotriva fostului meu sef. Sunt niste afaceri murdare la mijloc cu datorii imense de bani si droguri.
-De unde stii asta? i-am soptit, caci in sala se facuse deja liniste. Orice cuvant spus, ar fi produs multa zarva si ne-ar fi adus o gramada de privi urate.
-Am aflat de la fostii mei colegi care nu mai lucreaza acolo, Yu si Roni, spuse pe acelasi ton soptit. Incercam amandoi sa privim in fata, ca si cum suntem atenti la intregul discurs ce era prezentat. Dar de ce nu esti surprins de adevarul ce tocmai ti l-am spus? Nu te-am mintit!
-Stiu, Mark, dar mi-a povestit si Yn despre asta. Nu ma deranjeaza chiar atat de mult, totul a trecut… Dar eu? De ce sunt folosit?
-Afacerea lui Yn e la fel cu a lui Matei. Are nevoie de aceste “dame” pentru a atrage clienti si a face o gramada de bani. Nu ma intreba, nu stiu mai multe.
-Akita Nawasu primeste premiul I. Il rog sa vina aici, pe scena, se auzi vocea directorului, urmata de un ropot de aplauze.
Numele meu imi rasuna neincetat in urechi, asa ca m-am ridicat in picioare si m-am strecurat printre scaune, ajungand pe scarile minuscule din fata scenei. Cu un chip rosu si bucuros, m-am indreptat spre profesor. Aplauzele nu se mai opreau.
Am trecut prin fata celorlalti profesorilor prezenti acolo ce imi afisau zambete minunate. Singurul ce mi-a sarit in privire a fost cel al profesorului de matematica. Am rosit si mai mult, insa imediat m-am gandit la vorbele lui Mark si m-am incruntat.
-Felicitari pentru olimpiadele si concursurile la care ai participat pe parcursul anului. Tine-o tot asa.
Imi oferi o diploma draguta, pe care nu am apucat insa sa o studiez. Yn se aporpie de mine si isi aseza ma nape umarul meu, lasandu-se usor jos ca sa fie la nivelul meu. Ma aflam in fata tuturor, privirile erau atintite toate asupra mea iar acum linistea predomina mult prea mult. Toti ma priveau si simteam cum imi citesc gandurile.
-Felicitari, Akita, ai facut o treaba buna tot anul.
-Mu-multumesc, m-am balbait, simtindu-mi cum mainile imi transpira pe materialul plastificat al diplomei.
-Maine plec in Germania, dar o sa vin repede.
Cuvintele lui nu ma lovira in niciun fel, dar nici nu ma bucurau. Acum aveam nevoie de liniste, iar o pauza intre mine si el era binemeritata.
Deci adooor fic-ul tau :X Bravo, te pricepi asa bine la descriere si restul si chiar sti sa inchei capitolul intr-un mod in care te face sa vrei sa vezi neaparat continuare,deci abia astept urmatorul :X Akita trebuie sa nu se mai lase pacalit de toti, am impresia ca si Mark ascunde mai multe chestii :-? M-a mirat putin cand am vazut cum e Yn, dar eu tin cu Akita x Mark :-" Yn este si era prea dubios :))
Aporpo, pe Matei mi l-am imaginat cam asa :)) http://static.zerochan.net/full/27/30/209027.jpg
Mersi, Ciquita pentru comentariu. Din pacate, poza pe care ai pus-o nu se mai vede. Cred ca a fost stearsa. Anyway, scuze, scuze, mii de scuze ca ajung asa tarziu. De abia acum am realizat cat de mult a trecut de cand am pus capitolul celalalt... Si eu care am promis ca vin mai repede.

- Capitolul 25 -


Yn plecase. Tipul roscat, James, ma tot urmarea de cateva zile incoace. Credea ca nu l-am observat?
Zilele astea ma tot gandisem la vorbele lui Mark, la noile sale descoperiri. Chiar era ceva murdar la mijloc si nu aveam de gand sa particip la aceste joculete ale lui Matei si Yn. Ma aflam pe canapea, in casa mea. Macar aici stiam ca sunt ferit de orice problema, atata trimp cat nu deschid usa nimanui.
-Puiule, vrei ceva de mancare? intreba Nama, tarand dupa ea o tava goala unde avea sa fie pus micul meu dejun.
-Nu, bunico, multumesc. Cred ca in dimineata asta nu o sa mananc.
-S-a intamplat ceva, nu-i asa? Stii ca bunicii tale ii poti spune.
Femeia se aseza langa mine, punanad tava pe masa din fata noastra. Am privit-o, zimbindu-i ca un nepot cuminte ce eram. Cu un simplu zambet asezat cu grija pe chip, i-am dat de inteles batranei ca nu am nimic si ca, daca imi e foame, ma voi duce singur sa imi fac ceva.
-Daca ai nevoie de ceva, sunt in gradina din spate, sub alun.
Am aprobat din cap, intinzandu-ma pe suprafata moale cand aceasta se elibera din nou.
Cu toate ca vacanta de vara incepuse de trei zile, inca ma simteam presat de orele de matematica, sau mai bine zis, de amintirea acelor ore.
Am luat telecomanda si am aprins televizor, cautand un program bun cu care ma pot delecta. In timp ce le tot schimbam, fiind atent la un subiect ce m-ar putea atrage, m-am oprit pe canalul de stiri. Jos, cu rosu, scria mare sa atraga atentia privitorilor: “Club incendiat de un necunoscut si fuga unui angajat dupa bani”.
-Ne aflam la locul faptei impreuna cu alti trei colegi de la spital care incearca sa caute si alte victime ale incendiului. Clubul Peacuful Night a fost aseara incendiat de un necunoscut, iar prada acestui foc a fost chiar patronul localului, Matei. Se pare ca totul se invarte in jurul unor bani pe care un pusti de 16 ani, Mark, se presupune ca ii detine. Dupa cateva cercetari, am aflat ca acest baiat este cautat de cel ce a incendiat clubul. Se pare ca acesta isi vrea banii inapoi, iar ei se ascund la pustiul de 16 ani.
Vorbele prezentatoarei ma facura sa raman cu gura cascata si ochii atintiti catre ecran. Ma simteam ca intr-un film al carui eu eram actorul principal. Peaceful Night era clubul unde lucrasem eu si Mark, intr-o perioada diferita, evident, iar Matei era chiar patronul despre care auzisem atatea lucruri.
Inima incepu sa imi bata mai tare, pe masura ce cameramanul arata o multime de imagini de la locul paftei. Din vechiul local nu mai ramasese decat o cladire ce parea a fi parasita, cu peretii negri, geamurile sparte si copacii din fata lui pe jumatate arsi.
-Politia incearca sa afle mai multe. Revenim cu alte stiri la ora 14:00.
Restul informatiei nu m-a mai interesat, caci imediat dupa asta, m-am intins sa iau telefonul din coltul celalalt al canapelei. Nici o secunda nu mi-a luat sa imi sun colegul, ce-l aveam la apelare rapida.
-Haide odata, Mark, raspunde, am zis cu voce tare, miscandu-mi piciorul agitate pe podea. La celalalt capat al firului intra casuta vocala.
-La naiba, am mormait, incercand din nou.
Ce se intampalse cu el si, de ce, la dracu, nu raspudnea la nenorocitul ala de telefon tocmai acum? In timp ce continuam sa imi tot pun intrebari si sa privesc ganditor televizorul, la celalalt capat al firului se auzi vocea cunoscuta:
-Da, Aki.
-Mark! i-am strigat in ureche. De ce naiba raspunzi asa tarziu?
-Hei, stai calm, imi faceam si eu un dus. Deci, care-i treaba, pustiule? intreba pe un ton amuzat, evitandu-mi agitatia care, probabil, a luat-o ca pe o gluma.
-Tu esti idiot? Da-i banii aluia inapoi sau or sa te omoare. Ma auzi?
-Ce? Ce tot vorbesti acolo?
-Mark, da-i banii, am spus disperat, pregatit sa ii dau o palma daca s-ar fi aflat in fata mea.
-Ce tot visezi? intreba nedumerit, in timp ce eu ma chinuiam sa ii explic, gesticuland din maini.
-Ahm… Asta e atat de ciudat! Matei e mort iar eu sunt presupusul detinator al celor sapte milioane de euro. Frumos, zise Mark cu ironie dupa ce intelesese rostul telefonului meu.
-Deci povestea e inventata?
-Nu stiu ce s-a intamplat cu Matei, dar eu iti spun sincer ca nu detin niciun ban.
Cateva secunde nu se mai auzi nimic. Era liniste si niciunul dintre noi nu scoase vreo vorba.
-Imi e tare teama ca daca o sa faci vreun pas afara din apartamentul tau, or sa te omoare si pe tine! am zis ingrijorat.
Un chicot se facu auzit de la celalalt capat al firului.
-Mark, nu glumesc.
-Dar nu au de ce sa ma omoare, prostesta el. Nu detin nici macar un euro din aia sapte milioane.
-Da, Mark, insa ei nu stiu asta! Potoleste-te si ramai acolo, o sa vin eu la tine. Doar asteapta-ma!
Am inchis telefonul, m-am imbracat intr-o pereche de blugi stramti si un tricou galben – uram culorile tipatoare pentru simplul fapt ca ieseam in evidenta prea mult, dar acela fusese primul ce imi cauzse in mana - si m-am dus spre usa ce dadea spre gradina din spate.
-Nama, am plecat la Mark. Vin mai tarziu, apoi am alergat prin living, in capatul celalalt, deschizand usa si iesind afara.
In cincisprezece minute am ajuns la el. Am ciocanit la usa si am asteptat sa raspunda. Nu dura mult si suprafata de lemn descoperi trupul gol al colegului meu. Am facut brusc ochii mari, privirea atintindu-se neintentionat spre locul maricel dintre picioarele sale. Am intors rapid capul intr-o parte si-n alta sa ma asigur ca nu e niciun vecin pe hol, apoi am intrat nervos in camera si am inchis usa in urma mea.
-Ce te-a apucat? l-am intrebat, incercand sa imi mentin privirea in a sa, fara sa cobor mai jos. Nu, nu eram un pervers, insa stiindu-l gol in fata mea, la o distanta de doar un metru, ma facea sa imi mut capul intr-o alta directie. Brusc aerul conditionat din camera parca nu mai functiona.
-De ce iei toate astea ca pe o gluma, Mark? De ce nu intelegi ca esti in pericol?
-Pur si simplu nu cred prostiile astea, spuse, fara sa mai afiseze zambetul de dinainte. Se intoarse cu spatele si se indrepta spre living. Ochii imi fugira spre fundul lui, iar, pentru cateva secunde, nu se miscara din acel loc, asta pana cand mi-am dat seama ca defapt nu purta nicio haina pe el.
-Si tu de ce naiba esti gol?
Il bufni rasul din nou, in timp ce imi facu semna sa ma asez, ca mai apoi sa inceapa sa isi caute de imbracat in dulapul aflat la cativa metri distanta de noi.
-Tocmai ma uscam. Sigur te-ai fi enervat daca te faceam sa stepti pana ma imbracam, asa e?
Isi scoase capul dintre mormanul de haine, privindu-ma cum dau afirmativ din cap, apoi reveni la cautare. Isi alesese o pereche de pantaloni scurti albi si un tricou verde inchis, in carouri, trantindu-se langa mine.
Inainte sa mai scot vreun cuvant si sa stric de tot aceasta zi cu vorbele mele mofturoase, dupa cum ar fi spus el, un telefon incepu sa sune. Intins pe canapea alaturi de el, am simtit o neliniste inainte de vibratul aparatului. M-am verificat, insa al meu nu era; la fel facu si Mark.
-Da? raspunse, facandu-mi semn ca nu cunostea numarul. Ah, Roni, tu erai, spuse peste putin timp, privindu-ma zambaret. Acesta insa, isi modifica expresia fetei si il puse pe speaker ca sa il pot auzi si eu.
-Bai, fratele meu, e groasa treaba. Deci, nici macar nu stiu cu ce sa incep, se auzi o voce cunoscuta. Nu stiam de unde sa o iau, dar tocmai ii rostise Mark numele tipului inainte. Cu siguranta era acel Roni, un angajat de a lui Matei. Ce naiba se mai intamplase? Am ascultat amandoi atenti.
-Matei a murit intr-un incendiu, e ars de tot, saracul, dar pe tine te paste o problema mai mare. Esti urmarit, fratele meu, esti urmarit ca, cica, ai niste bani pe care el ti i-a dat sa continui afacerea. Cica Matei stia ca va muri si ti i-a dat tie.
-Ce dracu aveti toti cu mine azi? Eu nu am niciun ban…
Mark nu apuca sa termine, caci Roni i-o taie imediat:
-Stiu. E o inscenare. Matei nu i-a dat nimanui niciun ban cu acest scop. Il cunosc bine, sau cel putin, il cunosteam. Nu stiu nimic despre sefu’, dar jur ca daca aflu cine a facut asta, il fac mar, eu si toata gasca mea. La locul faptei se vorbeste ca a fost in ultimele douazeci si patru de ore decat un tip roscat, a carui identitate nu se cunoaste. Ce pana mea o fi vrut ala?
-Poate a fost presupusul de la care a pornit incendiul, raspunse satenul, tinand cu grija telefonul.
Discutia continua asa aproximativ o ora, timp in care ascultam fiecare detaliu ganditor, incercand sa pun informatiile cap la cap. Roni parea sa treaca in zbor de la o propozitie la alta, neasteptand vreun raspuns.
Niciodata nu mi-a placut sa fac pe detectivul si sa analizez un caz de acest gen, insa situatia nu imi permitea sa fac altceva. Mark asculta si el, la fel de atent ca mine.
-Eu cred ca e o organizatie mai mare in spatele acestui plan, de aceea trebuie sa ne ferim. Mark, nu stiu cui i-ai facut vreun rau, dar, fratele meu, pe tine te vor, altfel nu ar fi inventat rahatul asta cu banii. Te vor mort, de asta sunt sigur.
-Mai taci, zise superficial, eu incruntandu-ma. Nu intelegeam ce era cu comportamentul asta indiferent. Pana la urma viata lui era in joc, iar mie mi se parea o treaba destul de serioasa. Sa fi fost de vina Mark, ce nu imi spusese totul?
Convorbirea se incheie la scurt timp, privindu-ne in ochi cateva secunde. Mark nu mai schita nimic, expresia lui ingrijorandu-ma.
Tin sa precizez ca ficul se apropie de final. Nu mai sunt multe capitole, asa ca savurati-le pe ultimele. ^^
- Capitolul 26 -


Mi-a spus tot, absolut tot in legatura cu el si Matei, insa nimic nu era iesit din comun. Mark nu ma mintea, de asta eram sigur, dar de ce nu era atat de afectat de aceasta situatie pe cat eram eu?
-Sunt prostii, mi-a zis neingrijorat. Politia se va afla mereu in jurul nostru ca sa faca dreptate.
-Dar daca vei muri, va fi prea tarziu.
-Nu o sa mor, rase.
Nu am mai spus nimic, nu pentru ca nu imi pasa de el, ci pentru ca stia sa isi poarte singur de griji si nu voiam sa ma supar. Am plecat dupa asta de la el, pentru ca ii promisesem bunicii ca ma intorc acasa devreme pentru a o ajuta. Imbatranise, iar eu eram singurul ei ajutor.
Afara aerul curat imi invada narile, iar parfumul teilor ajungea inauntrul meu, rascolindu-ma si facandu-ma sa imi amintesc de celalalt an, tot pe aceasta vreme. Eram cu un an mai mic, in rest nu ma schimbasem foarte mult. Adierea vantului imi facu parul sa nu mai stea exact asa cu mi-am dorit. Trecand pe langa o masina parcata, mi-am aranjat rapid frizura,a apoi am mers mai departe.
In jur de zece minute ar fi trebuit sa ajung, asta daca nu ma prindea din urma persoana a carei prezente nu o asteptam.
-Ce faci, pustiule?
M-am intors imediat la aceste vorbe. Defapt nu aveam de ales, pentru ca imi prinsese mana si ma obliga intr-un fel sa imi mut toata atentia spre el. Fata de expresia chipului de pana acum, ce nu sarea prea mult in evidenta, sprancenele se indoira, incruntandu-se. Buza mi se ridica intr-o maniera nervoasa, iar obrazul imi zvacni fara sa imi dau seama.
-Ma intorc acasa, am zis indiferent, dand sa plec, dar ma stranse mai tare de brat.
Dintr-o singura miscare imi dadu drumul si incepu sa ma ciufuleasca, apoi porni inainte, urmandu-l. Cu siguranta stia si el unde locuiesc de cate ori ma urmarise. Credea ca nu l-am observat? De fiecare data parul lui roscat se vedea fie dupa un colt de bloc, ori o masina.
-Ai auzit stirile? intreba James.
-Da, i-am raspuns la fel de indiferent.
-Si pe alea cu Mark?
-Da.
-Se pare ca Yn a avut dreptate, incepu el, mergand la pas cu mine. Mark nu e exact prietenul la care te gandeai, nu este omul de incredere. Mark e un nenorocit ce va fi prins de politie imediat si arestat.
Vorbele lui ma calcau pe nervi si imi faceau ca sangele sa imi pulseze pentru prima oara atat de repede. M-am intors spre el, pregatit sa il lovesc cu pumnul oriunde as fi avut ocazia, insa atent la miscarile mele, riposta.
-Usurel, pustiule. Nu trebuie sa te enerveze aceste vorbe. Pana la urma Mark nu e colegul si prietenul pe care ti l-ai imaginat. Trebuie sa te indepartezi de el, imi dadu replica cu gura pana la urechi, zambitor si invingator.
-Esti un mincinos, am sarit imediat, ridicand tonul. Mark nu a facut nimic, el e nevinovat.
Un chicot se facu auzit din partea lui, fapt pentru care am incercat din nou sa il lovesc, dar fara rezultat si de aceasta data.

“La locul faptei se vorbeste ca a fost in ultimele douazeci si patru de ore decat un tip roscat, a carui identitate nu se cunoaste. Ce pana mea o fi vrut ala?”

Vorbele lui Roni imi sunau in minte, iar brusc, ca si cum as fi avut o revelatie, mintea mi se lumina. Ochii imi fugira spre suvitele barbatului din fata mea: roscate. M-am incordat, simtind o greutate ce imi apasa umerii. Am clipit de cateva ori, apoi l-am fixat cu privirea avand ca scop sa scot cateva gesturi din partea lui, insa el continua sa zambeasca la fel de fals ca inainte.
-Stiu ca tu ai fost!
Rase.
-Eu am fost ce?
-Tu ai fost cel ce l-a omorat pe Matei. Cine te-a pus sa faci asta?
Fara a-mi raspunde, continua sa mearga. L-am urmat cu pasi marunti, asteptand sa imi raspunda. James insa, nu scoase nicio vorba.
-Ha? Imi spui? Cine te-a pus sa il omori pe Matei si de ce ai facut-o? Ce treaba ai cu Mark si de ce ma tot urmaresti?
-Usurel pustiule, se facu auzita vocea lui dupa un timp de tacere, nu sunt robot ca sa raspund la toate.
-Atunci ia-le pe rand. Stau aici pana imi raspunzi la toate.
In momentul acela m-am oprit in fata casei mele, facand si el acelasi lucru. Ridica o spranceana, intrebandu-ma din privi de ce m-am oprit, apoi isi dadu seama ca trebuie sa ii raspund, insa nu o facu.
-Nu e treaba picilor sa se bage in asta.
-Deci recunosti ca tu l-ai omorat?
-Nu ai nicio dovada ca am facut-o, ataca roscatul la randul lui.
Ma lasa acolo in cateva secunde fara vreun raspuns la toate intrebarile mele. Parand neindiferent, mi-am continuat drumul, dupa care am inceput sa fac ordine in camera mea, holuri, bucatarie, iar sufrageria am lasat-o ultima. Nama adormise de aproape cateva minute pentru ca mirosul de mancare inca persistase in bucatarie. M-am trantit in cada, asta dupa ce s-a umplut cu apa calduta, relaxandu-mi trupul, fiecare muschi, oferindu-mi o senzatie nemaipomenita dupa aceasta zi. Eram genul de persoana care se gandea la un incident ore in sir, fapt pentru care vorbele lui James imi apareau totalmente in minte.

“-Se pare ca Yn a avut dreptate. Mark nu e exact prietenul la care te gandeai, nu este omul de incredere. Mark e un nenorocit ce va fi prins de politie imediat si arestat.”

Starea de spirit care se crease in baie in doar cinci minute devenise tensionanta. Ramasesem incruntat fara sa imi dau seama, motiv pentru care am decis sa o las mai usor.
-De ce ma complic atat? O sa se rezolve totul, m-am incurajat, luand tubul de sampon. Am varsat o parte din continut in palma, apoi mi-am spalat parul, iar mai tarziu, cu genul de dus, restul trupului.
Baia dura destul de mult, poate din cauza ca eram obosit si imi era lene sa ma ridic din apa ce incepuse sa se raceasca. Aburii pluteau in mica incapere, jucandu-se cu nervii si respiratia mea ce incepuse sa se ingreuneze. Acesta fu un motiv pentru care am iesit, altfel as mai fi ramas acolo.
-Da, Mark.
Am raspuns la telefon, ingrijorat.
-Haide la mine. E si Roni aici. Am gasit ceva interesant pe internet.
-Cum? Sa vin?
-Da, Aki, haide.
Tonul lui nu parea foarte ingrijorat, ci mai degraba fericit. Ce insemna asta? Si de ce Roni era la el? Am oftat, uitandu-ma spre dulapul cu haine.
-Nama doarme…
-Si? Mai evadeaza si tu.
Dupa conversatie, am inchis telefonul, m-am imbracat rapid in ceva lejer si am iesit afara fara sa mai privesc in urma. Acum era mult mai racoare iar inabuseala de peste zi se evaporase odata cu trecatorii. Cu toate ca cerul era senin, luna in mijlocul lui, iar vantul adia usor, oamenii preferau sa stea in casa.
Nu m-am grabit sa ajung, cu toate ca era cazul sa o fac, insa ceva din mine ma opunea sa depun atat efort. Probabil din cauza baii fierbinti.
-Ai venit, constata Mark dupa ce deschise usa si ma analiza fugitiv.
Doar doi pasi mi-au fost de ajuns ca sa il observ pe barbatul inalt pe computerul lui Mark. Nu-l mai vazusem de mult timp, dar nu se schimbase deloc. Isi ridica privirea si o lasa atintita spre fata mea, apoi cobori incet spre intregul trup, salutand din cap.
-Salut, Roni.
-Salut, Akita. Haide, vino, nu te musc, chicoti, facand semn sa ma apropi.
-De aproape o ora cautam ceva ce ne-ar putea aduce mai aproape de adevar, dar nu am gasit decat un vechi site cu fostii angajati ai unei firme de care nu am auzit pana acum, insa Roni a zis ca are o legatura cu Matei, incerca colegul meu sa explice. In tot acest timp aduse trei doze de bere si le aseza pe masa, tragand inca un scaun langa biroul cu computerul.
-De ce trebuie sa facem noi pe detectivii? am intrebat nedumerit. Nu e treaba noastra, se poate ocupa altcineva de asta.
-Nu prea cred, interveni Roni fara a-si misca un ochi din ecranul computerului; parea foarte concentrat. Pe ei nu ii intereseaza niciun caz atata timp cat nu vine de la persoane importante, sau atata timp cat nu le vin dovezile pe tava. Daca noi nu cautam ceva ce i-ar putea ajuta cat de putin, nu se vor baga cu nasul in treaba asta niciodata. Intelegi?
Am aprobat.
-Uite, Aki, e laptopul acolo. Ca sa lucram mai repede, foloseste-l tu.
Am dat din cap si l-am luat in brate, preferand sa stau relaxat pe canapea decat teapan pe scaun, mutandu-ma acolo. Am intrat pe acelasi site, privind lista fostilor angajati.
-Si pe cine trebuie mai exact sa caut?
-Nici noi nu stim, bufni Mark, ce lua totul ca pe un joc de-a detectivii. Orice iti sare in ochi si crezi ca ar ajuta.
-Aham.
Ne-am pus toti trei pe munca, daca se numea asa. Tot ce faceam era sa vizualizam profilul userilor inregistrati pe acel portal, mai exact angajatii care lucrasera acolo. Firma era destul de mica, iar numarul celor inregistrati nu depasea 400. Pe profilurile lor se aflau numele persoanelor invitate in aceasta organizatie, perioada de cand sunt inscrisi si gradul, fiind, bineinteles, si o mica legenda pe undeva prin stanga.


Timpul trecea, insa nimeni nu scotea nicio vorba. Ori pentru ca eram prea concentrati, ori pentru ca nu gaseam nimic ce ne-ar putea ajuta.
-Pierdem timpul, constata Roni, insa nimeni nu-i oferi niciun raspuns, cu atat mai putin eu, care dadusem de ceva inetresant. Mark ma observa dupa fata si se apropie de mine, la fel facu si Roni.
-Ce-i, pustiule? Ce ai gasit? intreba satenul, asezandu-mi mana pe umar.
-Lasa-ma putin.
In doar cinci minute, pe ecranul laptopului aparu poza profesorului meu de matematica, Yn Utaru, insa mult mai tanar, cu parul putin mai scurt. Sub ea scria ca poza fusese facuta acum cinci ani. Pe profilul acestuia, nu numai ca scria varsta si functia de sub-sef, ci facea trimitere si la profilul lui James Evans, fiind exact vorba despre tipul roscat ce ma tot urmarea. Ii cunosteam chipul din poza.
Lucrul ce ne-a surprins pe toti si ne-a facut sa marim neintentionat ochii, fu numele asezat deasupra pozei cu Yn: Dean Parker, de origine americana.
-Acum inteleg de ce ochii lui Yn nu erau specific asiatici… Nici culoarea pielii, nici parul blond si nici macar accentul. Yn Utaru e un nume fals, am sesizat eu, simtind cum bratele incep usor a-mi tremura si transpira. Cei doi de langa mine tacura. Si aici nu era vorba de o tacere calma, ci de una apasatoare si extrem de agasanta.
Acesta este ultimul capitol. In sfarsit primul fic pe care l-am terminat. ^^ Sper ca va placut si sper ca finalul e destul de bun, chiar daca va lasa sa va imaginati voi continuarea.
Citire placuta si scuzati-mi greselile.*blush*


- Capitolul 27 -


-Nu putem baga mana in foc si sa spunem ca asta e Yn, venira cuvintele lui Roni dupa mult timp de analizare a fotografiei.
-Mai taci, se enerva brusc Mark. Tu nici macar nu-l cunosti asa bine. Asta sigur e Yn.
Spre deosebire de cei doi ce incepusera sa se contrazica, eu continuam sa caut informatii despre acea poza si noul nume, Dean Parker. In adancul sufletului ma rugam sa fi fost o simpla coincidenta si sa nu fie vorba de el.
-Uitati ce am gasit, se auzi vocea mea tremuranda.
Am miscat putin ecranul, pozitionandu-l mai bine, dupa care am marit textul.
“Dean Parker, sub-sef la firma de transport Krantz a Germaniei, a fost suspendat din functie. Se afla acum la inchisoarea Smart Jail si va fi eliberat de abia peste 7 ani. Noul sub-sef va fi anuntat maine, la intrunirea personalului.”
-Nu inteleg, sopti Mark, ganditor. Cu ce se ocupa defapt firma asta?
Sari pe canapea si cauta pe laptop in adancul informatiilor firmei, apoi, in doar cateva minute zise cu o tensiune groaznica in voce.
-Droguri, Yn este traficant de droguri. Ar fi trebuit sa fie la inchisoare, insa cum se face ca a ajuns profesor de matematica? Uite ce scrie aici, zise satenul, intorcand laptopul spre noi.
“Dean Parker a evadat. O noua viata il asteapta” era numele stirii scrise in mijlocul paginii.
Am cugetat cu totii cateva minute pana ne-am pus cap la cap informatiile acumulate.
-Sa inteleg ca Yn, mai exact Dean Parker a evadat si a inceput o noua viata ca profesor? intreba Roni.
-Exact!
Acest raspuns ma cutremura si imi facu mainile sa transpire. Doar la gandul ca facusem dragoste cu un barbat ce ar fi trebuit sa fie in inchisoare ma sfasia de-a dreptul. Era groaznic cum cei doi ramaneau foarte calmi, dar nu era de mirare. Nici Mark si nici Roni nu se atasasera de el precum o facusem eu. Pentru cateva clipe credeam ca nu-l mai iubesc, dar sentimental de dragoste n-ar fi putut disparea niciodata din inima mea atat de rapid.
-Sunt un prost, un naiv si un fraier, am strigat, avand prima mea criza de nervi de pana acum.
Inainte sa lovesc laptopul si sa-l fac aproape bucati, Mark imi prinse mana si ma privi bland.
-Haide Akita, nu fii atat de nervos. Totul se rezolva cu politia.
-Dar… Nu, nu putem. Tocmai am vorbit despre asta, nu avem destule dovezi sa le aratam ca Yn este vinovat si… In plus, am murmurat, agatandu-ma de haina lui. Ma simteam mult mai bine in preajma sa, dar nu se compara cu prezenta lui Yn. Sau sa-i zic Dean Parker?
-In plus, nu vrei sa-l pierzi, nu-i asa?
Era incredibil cat de calm putea ramane acest copil. Ar fi trebuit sa ii iau exemplu si sa nu mai plang.
-Dumnezeule, Aki, prietene, nu mai plange.
Ma trase de mana si ma ridica, ducandu-ma spre baie. Ma simteam pur si simplu tarat de el, caci nu mai aveam putere sa mai gandesc nici pentru a pasi. Parea un vis, mai bine zis un cosmar din care doream sa ma trezesc cu orice pret. Ba chiar ma ciupisem de doua ori de mana, insa minutele continuau sa treaca la fel ca inainte. Era realitate. Totul! Yn ca traficant, eu ca un prost ce l-am crezut. Eram patetic. Eu si toti cei ce i-au cazut in plasa.
Mi-am umezit chipul cu apa rece, ajutat de colegul meu, care imi prinse fata in palme.
-Uite-te la mine, ma indemna, ridicandu-mi barbia. O sa fie totul ok, crede-ma. Vom anunta politia. Acum avem destule dovezi. Nu te ingrijora in privinta lui; asta e ceea ce merita. Trebuie sa plateasca pentru ce a facut. Akita, imi rosti numele cu atata blandete, apropiindu-si chipul de al meu. S-a folosit de tine, nu merita sa-l iubesti.
In urmatoarea clipa, gurile ni se lipira una de alta, formand un sarut ce deveni in scurt timp calmantul pentru mine. Isi trecu mainile prin parul meu ca sa prelungeasca acest act intim, dar minunat, in scurt timp simtind cum toata atentia mi se indreapta spre el si uit de grijile cu Yn.
Mana dreapta ii cobori intr-un mod sigur spre slitul pantalonilor mei. Un singur zgomot se auzi, ca sa-mi simt mai apoi organul cuprins de un val de caldura. Fiori porneau din varful picioarelor, pana la obrajii mei, inrosindu-se.
-Mmm... Mark, am gemut, miscandu-ma instinctiv in fata, ca sa-l simt mai aproape de acel loc.
Nu stiu de unde acel instinct, dar pur si simplu simteam nevoie de o atingere blanda asupra acelei presiuni in boxerii mei. Nu doar asta il uimi si-l facu sa isi mareasca ochii, ci si faptul ca m-am agatat de umarul lui, tragandu-ma aproape cu toata forta si lipindu-ma de el. Parca nu mai doream sa dau drumul acelui lacas umed, dar intr-un final ne-am oprit, realizand ce fel de act creasem.
-Saruti mai bine ca inainte, constata satenul, facandu-mi cu ochiul si lingandu-si buzele. Acum, hai sa ne intoarcem la treaba noastra si sa anuntam politia. Cu cat o facem mai repede, cu atat mai bine.
Iesi din baie, eu urmandu-l.
-Cine stie ce face Yn acum in Germania. Vrea sa-si anunte fostii colegi ca e in viata si gata sa-si reinceapa activitatea? rase batjocoritor si apuca telefonul. Roni parea putin surprins pentru ca nu intelegea aceasta brusca schimbare de situatie, insa pricepu imediat ce Mark ii intinse telefonul si il lasa pe el sa vorbeasca cu politia.


Trecuse nici mai mult, nici mai putin de o saptamana. Politia nu ne-a crezut pana nu le-am aratat dovezile, iar ei au spus ca niste pusti ca noi ar trebui sa se joaca afara pe vremea asta frumoasa, nu sa stea in casa si sa piarda timpul cu lucruri de oameni mari. Noroc cu Roni care era mai mare decat noi si ne-a luat apararea.
Ma simteam intr-un fel in siguranta ca Yn - pentru mine tot Yn Utaru va ramane - era inchis, insa, pe de alta parte, pastram unele sentimente de vinovatie. Nu am vrut sa dau deloc ochii cu el cand am aflat ca e dupa gratii. Eram constient ca niste sentimente de dragoste nu-mi vor parasi inima atat de usor. Blondul va ramane mereu acolo, undeva, ca prima dragoste pe care am avut-o. Era greu de crezut ca o persoana cu un caracter binevoitor ca ala lui putea face toate asta, si totusi s-a intamplat atat de aproape de mine.
Devenisem victima, si eu si Mark, confruntandu-ne cu povara unei minciuni. Degeaba raspundeam cu "nu-mi pasa" la fiecare intrebare despre Yn care imi era adresata, cand in inima mea se dadea o batalie crunta intre niste sentimente nevinovate.
Nu, nu-l mai puteam iubi dupa cele petrecute. Si totusi, daca o faceam, avea cineva sa ma omoare?
Am incercat sa nu ma mai gandesc la el, sa-l uit, si asta cu ajutorul lui Mark.
-Ma simt mult mai bine acum cand stiu ca el e inchis si e departe de tine. Akita, acum am atata timp sa-ti sarut buzele alea apetisante si poate sa fac si mai mult, pentru ca stiu ca oricum nimeni nu ma va opri. Asta daca nu vei vrea tu si te vei impotrivi, incepu el discutia.
-Nu am nimic impotriva, am raspuns, croit sa dau nastere altor sentimente.
In clipa urmatoare, Mark isi lipi trupul de ala meu si ma lasa pe spate, pe suprafata acoperita de un cearsaf moale. Imi prinse partea carnoasa a gurii si incepu s-o suga si s-o linga pervers, pana isi strecura limba inauntru, intalnind-o pe a mea. Era fierbinte si doritoare, reusind sa opreasca intr-un fel sau altul timpul in loc. Nu m-am impotrivit, din contra, mi-am lasat capul pe spate, chemandu-l mai mult peste mine. Cu el era altfel, inima imi batea, dar sentimentele si emotiile nu erau atat de puternice. Ma simteam mult mai in largul meu si reuseam sa mai actionez si eu din cand in cand.
-Saruti al dracu de bine, micutule, se opri el pentru cateva secunde, apoi continua acel act intim, miscandu-si mainile prin parul meu.
-Chiar?
-Da, imi sopti, ducandu-se repede spre ureche. Imi prinse lobul intre dinti, muscandu-l bland si creand un joc vulgar. Mainile mele isi gasira locul pe spatele lui neacoperit. Tocmai iesise de la dus, urmand randul meu sa-mi fac o baie.
Brusc se opri, ascultandu-mi respiratia si privindu-ma in ochi.
-Eu chiar te vreau, Akita. Vreau mai mult decat sa-ti simt buzele.
Sinceritatea cu care vorbea, ma facu sa zambesc slab, dar trist. Ii cunosteam toate sentimentele, dar cel pe care il observasem pana acum fusese doar Yn, iar Mark era doar cel mai bun prieten al meu.
Cu toate astea, interiorul meu tanjea dupa el. Ciudat, insa real.
-Si eu, Mark. Si eu te vreau.
Surprins de vorbele mele, adopta o expresie foarte uimita, pe care nu o mai vazusem pana acum.
-Doamne, Aki, tu vorbesti serios? intreba, radiand de fericire,
-Aham, i-am raspuns printr-o usoara inclinare a capului.
Ma saruta scurt pe buze, apoi indeparta prosop ce reprezenta o viitoare piedica pentru amandoi. Isi intinse mana spre una din perne, alegand-o pe cea mai pufoasa si punand-o sub capul meu.
-Stai pe asta, micutule.
Incepu sa ma dezbrace, iar eu il sorbeam din priviri fara sa-i adresez mai mult. Doream intr-un fel sa-l ajut, dar ma simteam deja mult prea intimidat.
Dupa ce ajunse la boxeri, se opri.
-Esti sigur ca vrei asta?
-Da, sunt sigur, am murmurat, incercand sa vorbesc cat mai clar.
Emotiile deja ma cuprinsesera.
Prinse de linia boxerilor cu dintii, apoi trase de ei in jos pana ii elibera de tot. Incepu sa sarute acea portiune intarita, reusind sa scoata primul geamat din gura mea.
-Mmm, asta voiam sa aud, rosti, lingandu-si buzele cu vulgaritate. Aceste gesturi imi dadeau o mie de fiori, insa imi placeau prea mult, incat am continuat cu acele sunete pentru mai multe complimente.
-Asa, asa, micutule, geme-mi!
Si am gemut.
-Umm...Mark...
Apoi cateva secunde de liniste, ce-i ocupara timpul ca sa se poata pozitiona la intrarea in trupul meu fierbinte. Cu buricele degetelor imi mangaia pielea, apoi ma prinse de talie si ma facu sa-mi infig unghiile in bratele sale si sa strang din dinti.
Intra.
-Ahh, Akita, la dracu, cat de bine poate fi inauntrul tau, murmura, concentrandu-se asupra miscarilor. Inainte si inapoi, acestea erau cele pe care continua sa le faca.
Picioarele mele se stransera in jurul taliei sale, provocandu-l intr-un fel sa intre tot. Nu ma mai recunosteam, atat prin gesturi, cat si prin gemetele ce se pareau ca-l excita al naiba de mult pe cel de deasupra mea.
Trupul lui se sprijinea in maini, aflandu-se de o parte si de alta a capului meu, oferindu-mi deseori saruturi mici pe nas si sub buze.
-Esti atat de fierbinte si de stramt.
Din nou aceleasi cuvinte vulgare ce incepusera sa-mi placa din ce in ce mai mult.
-La dracu, gemu si el odata cu mine, cand veni momentul sa scape de presiune si sa isi dea drumul. Cu toate astea, nu am reusit sa simt nimic inauntrul meu, ci am observat cum toata substanta din el se varsa pe cearsaful alb, confundandu-se cu culoarea. Cazu peste mine, dar nu se opri aici, ci incepu sa-si miste mana intr-un mod excitand pe organul meu. Din nou aceeasi fiori, dar de data asta mai multi.
-Doamne, esti atat de bun cand pari atat de neajutorat si esti asa excitat, continua satenul sa ma complimenteze.
-De unde stii ca sunt excitat?
-Se vede, rase, continuand actul.
Ma uitam la mana lui, asezand o perna deasupra, insa asta nu-l opri din a continua sa se miste. Dupa ce ultimul geamat se facu auzit din prorpia-mi gura, se tranti peste mine, tinandu-si mana inclestata in a mea.
-De ce nu ti-ai dat drumul in mine? am intrebat, printre rasuflari.
-Poate data viitoare, zise calm, zambaret, inchizandu-si ochii.
***

Am decis sa-l vizitez la inchisoare, chiar daca ar fi fost pentru ultima data. Nici Mark, nici Roni nu stiau unde am plecat si am decis ca n-ar fi bine sa afle.
Nu stiu cum am reusit, dar nimerisem tocmai la ora de vizita. Si cum detinutii aveau voie doar la un vizitator pe zi, avusesem mare noroc ca la el nu venise nimeni pana acum.
Nu paru surprins sa ma aflu aici, ba din contra, chiar recunoscuse ca se astepta sa vin. Dupa o discutie destul de lunga, destinul sau avea sa se schimbe.
-Asa ramane, ok? Faci rost de cheie, mi-o aduci, si fugim impre
una de aici.
Am dat din cap, reusind sa-i ating cateva suvite blonde inainte sa plec. Ma surprindea faptul ca inca nu-l tunsesera, dar nu mai avea timp pentru asta. In seara asta va evada... Pentru a doua oara.
Misiunea pe care mi-o daduse, aceea de a lua cheiea de la unul din paznici, o indeplinisem fara prea multe griji. Exact asa cum spusese el:
-Paznicii de aici sunt mult prea batrani si satui de viata, asa ca tie, iubitul meu Akita, iti va fi foarte usor sa te strecori in biroul lor cand isi servesc cafeaua, si sa iei cheile.
M-am intors la el, dar de data asta nu in camera de vizite, ci in fata celulei sale. Arata exact ca in filme: holurile murdare, gratiile ruginile, o toaleta si un vas de chiuveta impreuna cu patul in acelasi spatiu mic. Trebuia sa-l scot cu orice pret de aici.
-Haide iubitule, grabeste-te, sopti bland, clipind des si uitandu-se in toate partile ca nimeni sa nu vina. Se tinea cu mainile stranse de gratii, pregatit sa le lase singure aici, cu tot cu rugina lor, in timp ce eu bagasem cheiea.
-Promite-mi ca ma iei peste tot cu tine.
-Promit! zise clar.
In momentul acela, am rasucit cheiea, usita deschizandu-se. Primul lucru pe care-l facu, fu sa ma sarute apasat si sa-si vare limba in gura mea destul de rapid. In timpul actului, ochii imi erau inchisi, insa fusera brusc deschisi de lumina provocata de o lanterna.
-Stati pe loc, natarailor, se auzi o voce groasa, ce-mi facu trupul sa vibreze brusc. Degeaba priveam in acea directie, caci lumina era prea puternica si nu-mi oferea sansa sa vad silueta.
-La dracu, au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit, inainte sa imi simt incheietura stransa cu putere.
SFARSIT
Wow...si e gata?! Nu-mi vine sa cred ca ai terminat ficul. In primul rand, felicitari!!!:* Chia ma bucur ca ai reusit sa-ti duci la bun sfarsit proiectul si sper ca vei incepe unul nou in curand, pentru ca ai idei bune si sti cum sa le transpui in scris. Trebuie sa recunosc ca asta a fost una dintre cele mai interesante povesti pe care le-am citit, nu numai pe zup, ci in general, pe vreun forum de fictiune originala. Inca o data felicitari:*
Cred ca cel mai mult mi-a placut modul in care ai reusi sa-ti zugravesti personajele si felul in care ele au prins viata. Nu e un lucru chiar asa de usor de facut, mai ales daca povestesti la persoana I (eu una nu reusesc sa fac asta...am incercat o data si am lasat-o balta; nu se pun ficurile in colaborare). M-am indragostit de personajele tale, fie ele bune sau rele...sau undeva la mijloc. Cum am zis, astept urmatoarele povesti, la fel de nerabdatoare cum am asteptat si fiecare capitol din ficul asta :*
Fani (eu asa te stiu si asa am sa-ti spun mereu), m-ai facut sa aplaud in camera pe intuneric. :))
Deci am reusit acum sa citesc ultimele 6 capitole pe care le-am pierdut si pot spune ca ai reusit sa ma impresionezi placut. Exact ca in filme a fost totul si finalul m-a dat pe spate. Genial!! Chiar nu ma asteptam la una ca asta, ma gandeam ca va ramane cu Mark si ca va incepe si el o noua viata, dar se pare ca tot la Yn a tras si cu toate acestea, chiar daca nu mi s-a parut prea bine totul a fost pbine pus la punct, bine structurat si lasand deoparte greselile minuscule, miezul povestii a fost scos cu brio la lumina.
Cum sa iti spun, inca de cand m-am apucat sa-ti citesc ficul am stiut ca ceva super avea sa iasa din el, ai idei bune si te pricepi sa scrii, de evoluat nu mai spun, ai evoluat frumos ,iar ideile chiar s-au conturat bine la fel ca si personajele. Mi-a placut ficul trist ca sa incheiat, acum ar fi misto pentru o a doua parte, in care cei doi ar evada sa spunem si altele, dar mai bine asa. Sa lasam misterul sa ne cuprinda.
Te-ai jucat bine cu descrierea, actiunea, ai conturat la final foarte bine personajele si sunt sigura ca ai surprins fiecare cititor al povestii acesteia, pe mine una da. Si nu incetez sa spun ca finalul e mortal, bestial! :)) Chiar frumos. Oricum parerea mea.

Acum te voi lasa si ma bucur ca am ajuns sa citesc totul si sa parcurg impreuna cu tine o astfel de poveste incitanta, sper din suflet sa mai incepi un nou fic original pentru ca fiecare secunda pe care eu am pierdut-o, am pierdut-o cu un scop si nu regret ca intreaga mea atentie si privire a fost captata de randurile iscalisite digital.
Te mai astept pe aici cu lucrari noi si deja mor de nerabdare Fani. Ceau!
Gata?! Cum, ce, de ceeeee? Cand devine mai interesant tu termini? sau cumva ai de gand sa faci si un sezon doi? *tanti lexxu nu s-ar supara*. Mi-a placut mult actiunea din ficul asta si personajele, descrierea, replicile, tot. Lucrezi impecabil si este de admirat. A fost destul de draguta scena de amor dintre Mark si Akita, desi sincer eu ii prefer mai mult pe Yn si pe Akita. M-am cam obijnuit cu ei doi, chiar daca Yn e un traficant de droguri, iubirea lui Akita e sincera si posibil sa-l schimbe nu? ;3. Acum ca mi-am amintit ma bucur ca a disparut roscatul ala(prieten cu Yn) din peisaj. Ma stresa prea mult aparitia lui in fic. Roni, tipul asta inteligent a reusit sa-l bage dupa grati pe Yn, dar cum Aki nu a fost de acord s-a dus sa-si salveze iubirea. Interesant, un motiv nobil. Totusi, m-ai lasat niste semne de intrebare. Ce-o sa se intample mai departe? sau ; Cine era tipul ala? (poate fi politai sau nu) si ; Ce-o sa faca Mark cand o sa afle ca Aki a plecat cu Yn? (daca o sa se intample). Eu una mai sper la un sezon doi :D. Oricum, tin sa te felicit pentru terminarea ficului asta. Mi-a facut mare placere sa-l citesc si este intradevar reusit. De asemenea iti urez succes pentru urmatoarele ficuri, (banuiesc, ca o sa mai faci). Kissez si Zbyeee.
Multumesc mult de comentarii. Da, acesta este finalul si ma simt onorata ca l-am terminat, ca am avut cititori si cel mai important, ca v-a placut. Cum am spus, stiu ca sfarsitul te lasa cu ochii in soare, insa nu ca nu vreau sa va raspund la intrebari in legatura cu 'ce s-a intamplat?', ci vreau sa-si imagineze fiecare cine e acea persoana ce a venit si ce s-a intamplat mai departe. Las la alegerea voastra.^^
Cat despre un al doilea sezon, spun ca NU va aparea, cu siguranta. Acesta a fost finalul! :-)
Hey, pisic! Stiu ca nu ti-am mai comentat la ficul asta si imi pare rau, dar uite ca am ajuns si eu intr-un final pe aici. So... let's start!
Nu pot spune ca actiunea ficului m-a impresionat foarte mult la inceput, dar ideea a fost originala si asta m-a incantat: dragostea profesor-elev.
Desi, dupa cum am tot vazut, toata lumea il placea pe Yn, in timp ce eu nu eram de acceiasi parere; chiar nu il suportam deloc. Mi se parea un tip plictisitor, care, in mintea mea, era privit ca un obstacol intre Mark si Aki... mai e si blond. In fine, lucrurile s-au schimbat imediat ce si-a aratat adevarata fata si mi-a placut la nebunie acel capitol in care a aparut pentru prima oara si James. De atunci, in ochii mei, era ca un bad guy, prefacut, cu toate calitatile sa-l deruteze pe micutul Akita.
Cat despre James, roscovanul ala, mi s-a parut ca era doar un catelus pentru Yn. Numai gandul ca intrei ei doi putea fi ceva, serios sau nu - asta mai putin conteaza - ma facea sa zambesc foarte satisfacut. Mi-ar fi placut sa descri o partida dintre ei doi... dar, na, pot sa traiesc si fara acum ca ai adus ficul la final. Si, totusi, era o mica sansa, din cate imi aduc eu aminte, roscatul simtea ceva pentru Yn.(chiar nu inteleg de ce insist asa asupra celor doi:|)
Trecand peste, Akita clar era genul ala de baiat timid, firav, care invata foarte bine, dar asta nu era deajuns, tu i-ai creat si un caracter foarte, foarte naiv, ce l-a adus in plasa lui Yn.
Si, acuum, am ajuns si la Mark... my favorite of all, btw. Eu chiar il consideram de cand a aparut prima oara in poveste partenerul ideal pentru Aki. Mi s-ar fi parut foarte dulce cuplul! Ma inebuneau efectiv clipele in care cei doi se apropau catusi de putin, la fel ca momentul in care Mark adormise cu mana-n pantaloni, sau miile lui incercari de a se da pe langa Aki, la fel, ma faceau sa citesc cu sufletul la gura; poate, poate se intampla ceva... dar nimic! A trebuit sa astept pana la ultimul capitol sa faca si ei ceva. Si, totusi, a meritat! Scena, ca de obicei, descrisa frumos, mi-a placut ca a fost spontana, iar replicile...pfff, am ramas fara cuvinte. Citeam efectiv fara sa clipesc!:)) Acum sa nu crezi ca am trecut cu vederea peste preludiul ala din baie, plin de perversitate si unde, spre marea mea surprindere, Akita prisese gustul sarutului pe langa curajul care ii lipsea de atata vreme.
Acum... despre cine sa mai vorbesc? Hmm... Matei a fost si el, desi mai putin decat Mark, unul din favoritii mei. Nu stiu de ce, dar comportamentul sau m-a atras de prima oara cand a aparut in poveste, dar mi-a parut rau ca l-ai omorit, sau mai bine zis, ca l-a omorait James. Pe alta pate, si Saren imi acaparase atentia la inceput, mai ales cu scena de pe catedra, dar spre final l-ai cam scos din peisaj. Nu stiu de ce, dar m-a amuzat mult partea in care el prezenta festivitatea de la sfarsitul anului.:))
Si acum ar trebui sa ma reintorc la decursul ficului si sa las personajele, pe care le-ai conturat bine pana la final, deoparte.
Ce pot spune? Actiunea a devenit din ce in ce mai atragatoare si mi-a placut enorm cursul ei de cand cu noua fata a lui Yn. Totul a fost bine pus la punct, astfel incat am inteles bine povestea pe care ai vrut sa o redai. Stiam ca iti place sa mergi departe, dar chiar asa?! Yn traficand de droguri, fost detinut si cu un nume fals? Asta chiar mia placut! Ma intreb ce s-o fii intamplat oare cu roscovanul ala, James... Chiar as fi vrut sa ramana cu Yn, amandoi intr-o celula si, asa, poti face o continuare in jail... Ce zici?*perv mind*
In orice caz, eu vreau sa-mi imaginez ca la sfarsit a venit un paznic, l-a prins pe ala mic cu cheia, il inchide inapoi pe Yn, iar lui Akita ii dau drumul. Si, in final, Aki ramane cu Mark si totul e bine. Nu prea stiu daca finalul asta ar fi posibil, dar incerc si eu sa cred asta. Daca nu, mai m-am gandit la unu in care si Aki ramane inchis cu Yn, apoi intra si Mark alaturi de ei pentru ca... se gasisera toti bani la el...nu stiu:))
Lasand prostiutele mele la o parte, tu, pisoi, ai avut un fic minunat si sper sa o ti tot asa!
Heii! Se pare ca eu sunt cea mai proaspata cititoare de aici .. Am descoperit doar de vreo saptamana animezup si ma bucur foarte mult! Imi place foarte mult fic-ul acesta ... te ador! Ador felul in care scri , in care descrii .. mai ales acele scene :> Ma bucur foarte mult ca am citit acest fic si astept cu nerabdare altul . Stiu ca e ciudat faptul ca las un comentariu abea acum , dupa muuuult timp dupa ce ai terminat acest proiect. Sper sa mai scri , ai talent , iar ideile tale sunt super . Nu e primul fic pe care il citesc scris de tine :) Sper sa nu te deranjez cu acest comentariu , asa ca de aceea nu scriu foarte mult . Succes in continuare >:D< Sper sa mai vorbim si sper sa mai faci si alt fic yaoi , caci ai talent! Bye! :)
‹1…345