AnimeZupCăutare

[Terminat] This feeling hurts so much

123…5›
Hello guys! Am venit cu un nou fic pentru ca de abia l-am terminat pe celalalt xD Nu vreau sa aud ca ideea a fost plagiata, sunt constienta ca nu e ceva prea original, insa nu m-am putut abtine sa nu incep un fic in care yaoiul sa se formeze intre profesor si elev. So... sa nu mai lungim, o sa pun personajele si primul capitol. Sper sa va placa :*
PS: Voi vorbi din perspectiva unui singur personaj, adica Akita.


Varsta minima: +18
Gen:
romantic ( •••••)
drama ( ••○○○ )
scoala ( •••○○)
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: Critica avansata




Characters :
Yn Utaru
Akita Nawasu
Mark
Saren



This feeling hurts so much
-Capitolul 1-



Zilele devin din ce in ce mai grele, acum ca mai e putin si vacanta de vara e aproape. Nimeni nu mai sta sa invete, nimeni inafara de mine. De cand ma stiu am stat mereu cu burta pe carte si am fost cunoscut drept elevul model. Niciodata nu am venit cu vreo lectie neinvatata, ori cu vreo tema nescrisa. Multi cred ca asta e imposibil, insa ma cunosc foarte bine si, chiar daca pare destul de greu sa inveti lectie dupa lectie, nu este asa. Nu inseamna ca sunt un tocilar, chiar daca asa ma cred multi dintre colegi, insa stiu sa ma distrez daca este nevoie, uneori chiar prea mult.

Sunetul soneriei anunta iarasi sfarsitul orei, bucuria colegilor, eu insa trebuia sa raman in plus pentru o pregatire la matematica. Eram in clasa a zecea si nu doream sa las cartea acum, cand aveam cea mai mare nevoie de ea, asa ca munceam din greu. Imi adun cartile si le asez cu grija in ghiozdan, asteptand ca toti colegii sa elibereze clasa, eu fiind nevoit sa raman acolo inca o ora impreuna cu profesorul de matematica. Am pastrat doar caietul de matematica plin cu forumle si figuri geometrice si un pix de culoare albastra. Mi-am intins mainile pe masa, stand cu capul pe ele pentru a ma relaxa putin. Cred ca era pentru prima data cand imi simteam capul bubuind, nici macar nu ma mira asta, mai ales ca in seara trecuta nici nu putusem sa inchid un ochi, stiind testul la matematica ce il aveam ziua urmatoare. Chipul meu exprima o persoana obosita, dar nu eram asa mereu. Chiar daca multi imi spuneau ca exagerez cu invatatul, eu eram impotriva lor. Nu dura mult momentul meu de relaxare caci in linistea aceea ce se lasase in clasa se auzira pasii ce trebuiau sa fie ai profesorului. Imi ridic capul, insa imi mentin acea pozitie, cu mainile intinse si spatele aplecat. Nu ma inselasem, chiar cel ce isi facuse aparitia in clasa era domnul profesor de matematica. Defapt acel cuvant "domnul" nu prea ii se potrivea la varsta pe care o avea. Era tanar si arata foarte ingrijit. Parul lui blond ii cadea pe umerii lati si mari, iar chipul sau bland si palid nu exprima altceva decat bucuria de a ajuta pe altii la material lui. Perechea de ochelari pe care si-o tinea adesea pe varful nasului nu il imbatraneau deloc, ba din contra, il faceau si mai tanar. Varsta de douazeci si sapte de ani pe care o avea ii se potrivea de minune.
Imi zambi cald si se apropie de mine, luand loc pe scaunul din stanga mea. Trase caietul de sub bratele mele si incepu a citi ultimele probleme pe care le facusem de la tema. Bineinteles ca imi facusem tema, si chiar pe toata, ca de fiecare data. Ma intorc spre el, analizandu-i zambetul multumit de pe chip ce ma facu sa ma simt mandru, cu toate ca eram obisnuit cu acel tip de zambet din partea lui. Barbatul blond din fata mea isi ridica chipul, ducandu-si o mana pe umarul meu.
-Cred ca la varsta mea vei avea mai multe cunostinte decat mine, mi se adresa, facandu-ma sa imi las usor chipul inrosit in jos.


Acea ora nu trecu intocmai repede caci mai mult ne luase timpul sa gasim niste probleme ceva mai grele la geometrie decat rezolvarea lor. Atunci cand si ora aceea trecu, am fost nevoit sa imi strang rapid cartile si sa ajung acasa, pentru ca ma asteptau bunicii cu care locuiam. Da, asa este, nu aveam parinti, sau cel putin ai mei m-au abandonat la varsta de trei ani pentru ca Domnul a decis ca locul lor este mai bun acolo sus, in Rai. Nu eram un credincios, insa bunica mea mereu ma invatase sa cred in Cel de sus.
Imi pun ghiozdanul la spate si ies din sala de clasa, salutand apoi politicos singura persoana ce se afla in incapere.
Parul meu saten inchis nu statea deloc calm in prezenta vantului de afara. Suvitele rebele se miscau haotic in bataia vantului, lucru ce devenea enervant pentru bretonul meu lung ce imi intra in ochi. Grabesc pasul atunci cand simt picaturi reci ce navalesc din cer, acei mici soldati ce pun stapanire pe intreg pamantul si il uda cu puritatea lui.
In timp ce inaintam prin ploaie, gandul imi zbura asupra domnului Utaru, profesorul meu de matematica. Stiu ca nu suporta sa ii spun domn, ci simplu : Yn, pe numele sau mic, insa din respect nu voiam sa ma indoiesc de aceasta regula. Ne cunosteam foarte bine si in timpul liber eram ca fratii, nici nu era de mirare la cat de bine ne intelegeam. Totusi la scoala duceam o altfel de viata, ca de la profesor la elev. Stiam multe unul despre altul. Cum el stia ca imi plac cartile de aventura si science-fiction, ca iubesc animalele si ca mi-as dori o pisica de Craciun, ca locuiesc cu bunicii si multe altele, asa stiam si eu anumite lucruri despre el, cum ar fi ca era intr-o relatie cu un alt profesor din scoala, domnul Saren, un profesor dur ce preda totul despre artele plastice. Stiu ca relatia lor era ciudata, insa domnul Utaru avusese atata incredere in mine incat mi-a povestit totul. Nu eram impotriva acelor relatii insa mi se parea chiar ciudat sa iubesti o persoana de acelasi sex. Oricum, acesta era secretul nostru si nu voiam sa fiu cel ce il divulga, pentru ca nu aveam motiv.

Am ajuns destul de repede in fata casei, acolo unde era cald si bine. Totusi nu am intrat in incapere, ci am ramas in gradina din spatele casei. Picaturile de ploaie nu incetau sa navaleasca pamantul, de parca purtau un razboi cu acesta. M-am asezat langa tulpina unui copac, in acel loc unde obisnuiam sa invat si sa imi fac temele, pentru ca era un loc relaxant. Arunc ghiozdanul greu langa mine si ma las in jos, atat de jos incat reusisem sa ating cu fundul acel pamant moale si umed. Nu ma deranja atata timp cat oricum aveam sa ma schimb in casa de haine. In locul in care ma aflam, micutii soldati ce picau din cer ajungeau cam greu la mine caci coroana imensa a copacului nu le permitea.
Am tras ghiozdanul mai aproape de mine si am inceput sa cotrobai prin el. De acolo am scos o carte veche, cu copertile vechi si usor indoite, pe alocuri murdare. Cam asa aveam toti manualele, de aceea unii preferau sa nu mai invete decat sa citeasca de pe acele carti ce erau pur si simplu imputite, pentru ca alt adjectiv mai potrivit nu le gaseam, insa eu nu eram chiar asa pretentios. Am deschis la pagina saizeci si opt si m-am pregatit sa incep tema, insa gandurile imi zburau in alta parte.
Nu stiu daca era din cauza vremii sau nu, dar nu ma puteam concentra deloc asupra exercitiilor. Vantul batea cu atata putere, incat, intr-un moment m-am gandit ca el imi furase toata mintea si concentrarea.
Mi-am dus doua degete spre frunte, incepand sa o masez. Devenea stresant sa stiu ca ma aflam cu acel manual in mana de aproximativ o jumatate de ora, iar pe caiet nici macar nu pusesem data, dar ce sa mai spun de inceperea temei? Acea ploaie trecu repede, fiind una scurta si placuta, la fel cum sunt ploile de vara. Se vedea ca se apropia din ce in ce mai mult acest anotimp preferat de toti, din cauza vacantei.
M-am ridicat in picioare si am decis sa intru in camera, insa abia mai tarziu am realizat ca eram singur acasa. Mi-am lasat acolo cartile si am pornit spre camera mea, unde m-am asezat in fata dulapului pentru a-mi cauta haine. Pe langa acel dulap, in camera mea exista un pat, langa acesta fiind un birou. In fata patului aranjat cu cele doua perne si cearsaful de matase, se afla o masuta cu televizorul si doua fotolii, unul mai mic si celalalt mai mare. Nu era cine stie ce incapere, insa imi era atat de familiara incat nu m-as fi despartit de ea pentru nimic in lume.
Mi-am ales o pereche de blugi mai largi si o camasa alba, la fel de larga, descheiata la primii doi nasturi. La gat aveam o cravata neagra, ce se asorta perfect cu blugii, insa nu era la fel de stransa cum o purtam de obicei. Dupa un scurt dus m-am imbracat in aceste haine, aranjandu-mi si uscandu-mi apoi parul saten.
M-am uitat la ceas ca sa fiu sigur ca nu intarzi, apoi, cand am vazut ca mai sunt doar cinci minute si Yn trebuia sa vina la mine, mi-am imparfumat gatul si am iesit afara, asteptand in fata casei.
Dupa cum spusesem, in timpul liber ne intelegeam ca fratii si ma bucura faptul ca eram asa buni prieteni. Cine s-ar fi gandit la un profesor de matematica si la elevul sau cand ne-ar fi vazut pe strada? Nimeni!
Ii zaresc trupul inalt din departare impreuna cu parul ce ii cadea pe umerii acoperiti de un hanorac crem ce se asorta perfect cu fata lui luminoasa si tenul alb. Am pasit pe alee si i-am sarit in cale, zambindu-i la fel de fericit cum o facuse si el.
-Unde mergem? il intreb curios, si o iau inainte pe trotuar.
Obisnuiam sa iesim prin oras si sa discutam diverse lucruri pe care le aveam in comun, asta dupa ce eu imi terminam temele. De data asta nici macar nu ma apucasem de ele, dar nu aveam de gand sa ii spun pentru ca as fi pierdut ocazia sa ies cu el. Se opri in loc si ma analiza cateva secunde, apoi ma prinse din urma.
-Sper ca nu te deranjeaza, va veni si Saren cu noi.
M-am uitat cu coada ochiului spre el, pentru inceput avand impresia ca ma pacaleste. Saren era profesorul de arte plastice, mai pe inteles, iubitul lui Yn. Am aflat de abia ce am ajuns in fata casei lui, ca blondul nu ma mintise. In timp ce chipul meu zambaret isi pierdu incetul cu incetul frumusetea, un domn putin mai inalt decat Yn isi facu aparitia pe usa. Avea parul la fel de lung ca al blondului, insa era de o culoare violet deschis, prins intr-o coada si dat pe unul din umerii bine lucrati. Ochii portocaliu spre galben se asortau perfect cu tinuta sa pe care o purta in acel moment. Dupa ce inchise usa si se apropie mai mult de noi, i-am putut observa si cele trei coliere din argint de la gat ce straluceau cu putere din cauza soarelui.
Incepu a tusi pronuntat atunci cand ajunse langa domnul Utaru, de parca l-ar fi intrebat din priviri ce caut cu ei.
-I-am promis ca vom iesi si am uitat sa il anunt ca am o intalnire cu tine. Ar fi fost urat din partea mea sa il fac sa ma astepte iar eu sa nu mai vin deloc, ii explica blondul domnului Saren, dupa ce acesta isi dadu ochii peste cap.
In acel moment as fi preferat mai mult sa il astept pe Yn pana s-ar fi intunecat decat sa merg cu amandoi in oras si sa le stric ziua, pentru ca stand putin pe ganduri, mi-am dat seama ca eram in plus, lucru ce incepu a ma framanta atunci cand ei purtau discutii mai intime.
Si acum toata lumea in picioare: Kyaaaa!!!!!!!! <3... wa...deci ca prim capitol ma asteptam la ceva din care sa nu inteleg nimic, dar spre mirarea mea chiar am inteles ceva si deja imi fac planuri de viitor despre baieti :]]
Ma facut mama nebuna maii!!! :]]
So... nu mi s-a parut ca ai plagiat pe cineva, adica povestile sunt facute pentru a fi scrise, in plus nu vezi prea des profesor si elev, adica eu una n-am prea citit asa ceva xD.
De unde sa incep? ah, da, m-am indragostit de poza lui Akita :"> Pare asa cute <3 cute, cute, cute, cute, cute.....etc. <3 tot cute e >:P Ah...si m-ai imi place cum arat Saren:D
Daca ar fi sa iau dupa comportament sigur Akita si Yn ar fi fost primii ^^"
Anyway, sa trecem la fic, mi se pare o idee buna, sunt putin confuza [ ca deobicei] insa in capitolul 2 sigur ma vei lamuri ;]



Zbye~
O...Poveste noua de-al lui Fani!!!Stii ca sunt fanul tau. :D
Ce?Plagiat?Tu!Never!Nu,nu,nu,nu.Poate sa te inspiri,dar nu sa plagiezi.
Descrierea e minunata.N-ai uitat nici cel mai mic amanunt. :001_wub:
Imi plac personajele.Sincer sunt imi place cum arata cel mai mult Saren.Nu ma innebunesc dupa tipii cu par mov,dar el e minunat.Pot sa-l iau acasa?Mi-l imprumuti pentru o zi?Doua?Poate...o saptamana? :))
Uke-ul asta deja incepe cu amagirile.Nu poate sa iasa in oras cu Yn ca a trebuit sa vina cu Saren(dar e foarte frumos...."comentatoarea incepe sa viseze").Adica e vina blondului ca el a iutat de intalnirea cu iubitul lui.Si eu m-as simti in plus.
Deja ai imbarligat totul.Cum faci tu mereu si nu ma plang.Imi place cand faci asta.
Acum trebuie sa astept capitolul urmator.Iar ma uit timp de doua zile sau cat dureaza sa vad daca ai postat la o asa poveste minunata. :P
Bye!
Minunatt...buna treaba draga mea..chiar ai reusit sa ma relaxezi cu acest capitol(sper numai sa nu fiu atat de relaxata incat sa uit totul la mate pentru maine:)))...Ideea e absolut minunata, nu imi pasa daca s-a mai scris despre asa ceva sau nu...cert e ca tu ai facut o treaba foarte buna in acest prim capitol.Imi place foarte mult felul cum descrii..imi construiesc imagini foarte clare in cap dupa ce citesc ceva scris de tine:)) Personajele sunt atat de dragute...le ador:X
Spor la scris si incanta-ne cat mai repede cu next`ul>:D<
Ehh... Adevarul e ca.. Speram sa fiu prima la intampinarea unui yaoi, mai ales yaoi`ul tau, iubita ! * hugs * Btw, nu`s prea intarziata, right ? ;>
Hm-hm... Si vad clar si evident [ : )) ] ca scrie relatie profesor - elev. :> Adice, mai pe scurt, ceea ce iubesc eu cel mai mult intr-un fic. <33
Btw, am vazut pozele personajelor. * lovely * Saren imi pare genul unui personaj negativ, poate chiar va avea un rol in viata lui Akita. Awww, reeeaally sweet ! :o3 Si, daca nu ma insel eu... l-am vazut si pe tipu` Mark. El oare ce importanta are in fic ? OMFG ! Nu pot sa asteeept !! * come with the next! *
Multumesc mult de commuri :3
-Capitolul 2-

Timpul trecea foarte greu, iar eu incercam sa nu fiu deloc atent la discutiile celor doi. Cat de mult as fi vrut, replicile date de domnul Utaru imi faceau obrajii sa se inbujoreze, chiar daca acele cuvinte nu imi erau adresate mie.
In sfarsit momentul mult asteptat de mine sosise. Cerul capata o nuanta de albastru inchis, pe bolta observandu-se micutele stele ce incercau sa impresioneze lumea cu stralucirea lor. Ajuns in fata casei mele, mi-am luat la revedere politicos si am afisat un zambet cald, cu toate ca era unul fals, oricile l-ar fi luat ca pe unul adevarat. Cum m-as fi putut simti bine avand in vedere ca eu ar fi trebuit sa ies cu Yn, nu cu Saren? Ma simteam prost intr-un fel, ca si cum profesorul meu ma luase cu el din obligatie. Le-am facut cu mana apoi am intrat repede pe usa casei, incuind-o imediat. Am rasuflat usurat ca in sfarsit ma aflam in casa mea, insa gandul ca nici macar nu imi incepusem temele, ma speria. Iubita mea bunica adormise deja, asa ca am pornit discret spre camera mea. M-am asezat pe pat impreuna cu cartile si caietele, incercand sa invat la istorie si sa imi continui tema la romana.
Nu ma puteam concentra absolut deloc. Mintea imi fugea in alta parte, oriunde numai la invatat nu. Incercam sa citesc randurile din caiet si sa retin ceva, dar la doua secunde dupa ce reciteam o propozitie, concentrarea pierea. Cum as fi putut sa invat in starea asta?
Pentru prima data am lasat temele deoparte pentru ca era foarte tarziu. Peste o jumatate de ora, dupa toate incercarile de a retine ceva din caietul de istorie, incaperea fu luminata doar de o veioza ce statea langa patul meu. Chipul ca de inger, cu ochii inchisi, isi facea somnul. Eram acoperit cu un cearsaf alb, sub cap tinandu-mi mana pentru ca asa obisnuiam sa dorm. Cu toate ca aveam ochii inchisi si paream ca sunt intr-o lume a viselor, nu dormeam. Nu ma puteam odihni avand in vedere ce simtisem in acea zi. Mai intai la scoala, atunci cand i-am revazut zambetul dulce si bland al profesorului, apoi in oras, cand cei doi vorbeau lucruri atat de intime. Brusc imi venise ideea ca maine, la scoala, sa nu mai dau ochii cu Yn. La cat de prost ma simteam cred ca m-as fi balbait de tot in fata lui pentru ca, da, chiar simteam ceva pentru el. Nu puteam spune ca il iubesc, dar o atractie tot simteam. Mi-am dat seama de asta atunci cand inima parca mi se rupea cand il auzeam pe Yn soptindu-i cuvinte dulci acelui domn cu parul violet deschis.


Alarma enervanta a ceasului ma trezi din nou la timp, ca in fiecare dimineata. Am scos o mana din materialul subtire al cearsafului si am oprit acel ticait obositor, uitandu-ma cu coada ochiului spre fereastra. Razele soarelui nu incetau sa apara nici de data asta, acestea luminandu-mi intreaga incapere. Ceasul arata ora sapte fix, iar in patruzeci de minute am avut timp sa fac totul : sa mananc, sa ma spal pe maini si pe dinti, sa imi fac ghiozdanul, sa ma imbrac si sa imi aranjez parul. Nu trecu mult timp si ajunsesem iar la scoala, revazandu-mi colegii. Nu imi schimbasem modul de a gandi, mai bine spus ca as fi avut sa il ignor pe domnul Utaru in ziua asta, sau cel putin as fi incercat. Orele trecura repede si ma aflam in ultima pauza pe ziua de azi, urmand ora de matematica.
-Hey, Akita, vii la mine azi? ma intreba colegul meu de banca, prinzandu-mi mana intr-o stransoare foarte puternica pentru a-mi indrepta toata atentia spre el.
Eram pe colidorul de la parter, in fata usii de la clasa noastra. Nu eram singuri, bineinteles, erau multi alti colegi ce-si vedeau de treaba lor.
Colegul meu, Mark, era putin mai inalt decat mine si mai bine facut. Avea parul saten inchis si purta mereu uniforma neagra a scolii impreuna cu cravata rosie si inscriptia liceului pe ea. Rareori il vedeam purtand altfel de haine, blugi sau bluze mai mulate, nici macar in timpul liber. Nu am avut timp sa ii raspund intrebarii sale caci ii zaresc chipul domnului Utaru in celalalt capat al colidorului, facandu-ma imediat nevazut dupa trupul inalt al lui Mark.
-Mark, vorbim mai tarziu, nu cred ca vin la ora, imi anunt colegul, apoi ii aranjez scurt cravata si plec de langa el, in asa fel incat persoana din capatul celalalt sa nu ma fi vazut, sau cel putin asa speram eu. Am inaintat pe scari pana am ajuns la etajul unu si am privit in jos, asteptand sa ii vad trupul domnului Utaru cum intra in clasa. Da, asa e, aveam de gand sa chiulesc pentru prima data in anii astia. Cum imi propusesem, planul meu de a nu mai da ochii cu el ar fi trebuit sa mearga. Voiam sa isi dea seama ca sunt suparat si, totusi incercam sa ii arat ca el nu inseamna nimic pentru mine.
Nu stiu de ce, dar nu m-am gandit ca asta ar putea inrautati situatia. Am coborat o treapta caci profesorul de matematica nu mai intra la ora, iar toti colegii mei erau in clasa. Incepusem a ma ingrijora si a-mi pune tot felul de intrebari cum ar fi de ce nu a venit la ora? Aud pasi din spatele meu si imi indrept privirea acolo, ezitand la inceput sa privesc persoana.
Trupul inalt ce se afla pe ultima treapta de sus, impreuna cu catalogul imbracat intr-o coperta visinie, ma privea insistent cu acei ochi albastri. Parul blond ii cadea pe umerii lati, conturandu-i foarte bine gatul alb, la fel ca si pielea chipului sau. Ochelarii ii stateau pe nasul micut, ridicand o spranceana atunci cand vedea ca nu reactionez. Ramasesem pur si simplu incremenit cu mainile pe balustrada atunci cand domnul Utaru aparuse in fata mea.
-Dar... Cum ai ajuns? Erai acolo.. si... acum... aici? m-am balbait, incercand sa imi ascund vocea ce tremura.
Se apropie de mine in timp ce cobora treptele, pentru ca probabil isi daduse seama ca nu aveam de gand sa ma misc din acel loc. Odata ajuns in fata mea, isi aseza o mana greoaie pe umarul meu drept, facandu-ma sa tresar.
-De ce ma ignori? imi spuse calm, vocea lui nesperiindu-ma niciodata. Cu toate ca folosea acel ton bland, trupul incepu a-mi tremura, probabil din cauza situatiei in care ma aflam.
Nu am stiut ce sa ii raspund, sau mai bine spus cum sa incep. Ma zgudui usor, apoi se apropie cu chipul de al meu, sarutandu-mi scurt buzele.
-Hai in clasa, raspunse si o lua inainte, trecand pe langa mine ca un fulger, coborand si ultimele trepte.
Am ramas in acel loc catva timp pentru a realiza ce fusese cu acel sarut si, imediat dupa asta m-am intors cu fata la el, coborand treptele inapoi spre etajul principal, adica parterul, unde se afla clasa noastra. Inainta si deschise usa, apoi am trecut de prag, tinandu-mi capul aplecat in jos pentru a ascunde chipu-mi imbujorat. In clasa se facu liniste atunci cand domnul Utaru isi facu aparitia impreuna cu catalogul, facandu-mi semn sa ma asez in banca.
Am luat loc acolo, uitandu-ma spre fereastra pentru a ignora privirea profesorului si mai ales pe cele ale colegilor.
-Unde ai fost? imi sopti Mark, colegul meu, apropiindu-se de urechea mea imediat ce il analiza pe Yn, domnul de la catedra.
Intrebarea ramasese fara raspuns, caci nici dupa ora de matematica ce s-a desfasurat normal, nu l-a primit. Mi-am strans cartile, stiind ca azi era vineri. Trebuia sa ma bucur de sfarsitul de saptamana impreuna cu colegul meu.
-Deci vii? Ti-am spus ca sunt singur acasa, parintii au plecat la matusa in orasul alaturat si sunt singur in noaptea asta.
-Sigur, ii spun, afisand un zambet micut pe buze.
Toti eliberasera clasa mai putin barbatul blond ce inca ramasese la catedra.
Avea palmele incrucisate si coatele indoite, tinandu-le pe suprafata de lemn a biroului. Mainile erau ridicatle la nivelul barbiei, buzele fiind ascunse intre mainile impreunate. Ma privea pe mine si pe saten printre suvitele blonde ale bretonului, fara a ma scapa din privi. Ma uitam la el cu coada ochiului, fara a-i adresa ceva, doar un simplu "œbuna ziua" cand am iesit amandoi din clasa.
Afara era placut, soarele stralucea pe cer ca in nicio alta zi. Adia un vant usor de vara ce imprastia mireasma florilor din copaci, aruncand acel parful intregului oras.
Am vorbit cu Mark sa ma insoteasca acasa unde imi voi lua pijamalele si celelalte lucruri de care aveam nevoie, apoi ne-am fi dus amandoi la el acasa si probabil ne-am fi apucat de teme, ori ne-am fi jucat la calculator.


In mai putin de doua ore ma aflam in apartamentul lui de la periferia orasului. Camera sa era frumos decorata cu posterele trupelor sale preferate, pe pereti avand si diferite tablouri, pictate de el, bineinteles. Avea un talent deosebit la artele plastice, avand o multime de diplome castigate la concursurile de desen. Ne-am asezat pe o canapea crem din sufragerie si am dat drumul televizorului.
-Imi poti povestii ce s-a intamplat inainte de a incepe ora de matematica? ma intreba satenul, parand foarte curios.
-Am vrut sa plec, am zis scurt, apucand paharul de suc de pe masa si gustand din lichidul dulce si acrisor de lamaie.
-De ce? S-a intamplat ceva?
-Nu, am vrut doar sa plec. Nu ma simteam bine.
-Nu, Akita, nu te cred. Nu stii sa minti. Adu-ti aminte ca te cunosc, imi spuse bosumflat, prinzandu-mi mana si ridicandu-o la nivelul chipului sau. Mi-am retras-o imediat, stiind ca colegul meu avea inclinatii si spre relatiile dintre baieti, iar eu nu acceptam gandul ca m-ar putea saruta, in fond eram baieti si buni prieteni. Doar atat !
-Bine, uite, am inceput eu, privindu-l fix in ochi. Nu am vrut sa dau ochii cu profesorul de matematica pentru ca ... am oftat, oprindu-ma.
-Pentru ca?
-Pentru ca ieri am iesit cu el si domnul Saren in oras. Ei purtau o discutie intima iar Yn i-a spus ca ma luat si pe mine cu ei caci a uitat sa ma anunte ca va iesi cu el. M-am simtit prost tot drumul, vorbeau chestii pe care as fi dorit sa nu le aud.
-Stai, stai putin , ma intrerupse Mark, facand ochii mari, surprins. Adica domnul Utaru este impreuna cu Saren? intreba acesta, stand cu gura cascata.
Am inghitit in sec, dand afirmativ din cap caci oricum satenul si-ar fi dat seama daca il mint. Doamne, Yn, scuze ca n-am avut grija sa tin secret asta. Acum ma simteam si mai vinovat ca inainte.
colidorul - coridorul
# Cred că acesta este greşeala care m-a deranjat pe mine cel mai mult. In afară de aceasta, au mai existat câteva de tastare şi unele diacritice puse aiurea. Şi totuşi, mi-a plăcut să citesc. Logic, doar este un yaoi. ^^'

Uhm... Iată-l şi pe Mark. Şi.. este doar colegul lui Akita ? Hmm.. Mie, una, îmi pare cam suspicios. Şi dacă spui că mai este bi` sau chiar gay... Dă de bănuit. Mai ales că acum ştie despre relaţia lui Saren cu Yn. : | Nu ştiu ce să cred..
Well, nvm, aştept să văd ce se mai întâmplă. Succes, dear ! * huuug * >:D<
L-am citit de aseara :> Dar n-am avut timp sa dau comm, scuze :o3
Acum sa vedem...umm...um... de unde sa incep? Oh, da il si cred ca la acea "intalnire" se simtea in plus, adica hello, parca era invizibil, in plus cine nu s-ar fi simtit asa? :-w
-De ce ma ignori? îmi spuse calm, vocea lui nesperiindu-mă niciodată. Cu toate că folosea acel ton blând, trupul începu a-mi tremura, probabil din cauza situaţiei în care mă aflam.
Nu am ştiut ce să îi răspund, sau mai bine spus cum să încep. Mă zgudui uşor, apoi se apropie cu chipul de al meu, sărutându-mi scurt buzele.

Nu, nu este partea mea preferata, insa..imi place intr-un anumit mod :">
1. Intrebarea, mereu ador intrebarea asta, nu stiu de ce, daca vad un anime derulez de 10 ori sa aud intrebarea :]]
2. Micutul sarut de la sfarsit :">
waaaa....=P~

Da...stie sa tina un secret :]] Ar trebui sa ia lectii de la mine :> Eu nu spun niciun secret niciodata, bine exceptand cand sunt intrebata daca e adevarat :"> dar nu se pune >:P

Mult noroc darling *hugs* :D
Capitol nou.Ura!!!!
Eu in locul lui Akita as fi renuntat la a merge cu cei doi proferosi,chiar daca unul dintre ei l-as place.Mai bine as fi stat acasa.Eu mi-as fi pus o punga pe fata ca sa nu se vada roseala. :))
A...Yn i-a dat un scurt sarut lui Akita.Ce romantic!Ce dulce...Vroiam mai mult. o//o
Mark are inclinatie si spre baieti.I like that.Mi-a placut cand a luat mana lui Akita.Ce dragut!Mi-ar fi placut un sarut intre ei.Visez cam mult,nu? :))
De ce am eu o senzatie ca Mark se va indragosti de Saren?Sau poate deja il place?Sau poate il place pe Akita?Of.Abia astept sa aflu.Hm...
Abia astept capitolul urmator(ca intotdeauna).
Bye!
Am venit cu nextul mai repede :3 Thx for comms... and sorry if it's too short.
-Capitolul 3-



-Te rog sa nu mai spui la nimeni, Mark, i-am promis ca voi tine secret.
-Akita, stai calm, suntem prieteni. Insa... nu imi vine sa cred.
-Stiu, amandoi sunt oameni seriosi si totusi...
-Vrei sa spui ca eu nu sunt serios? mormai, fulgerandu-ma cu privirea, apoi se intoarse bosumflat, facand referire la orientarea lui sexuala.
-Nu asta am vrut sa zic, Mark, am mormait, ducandu-mi mainile pe umerii lui si zguduindu-l usor pentru a-i atrage atentia.
In scurt timp am schimbat subiectul, apoi, dupa ce am terminat de baut limonada, ne-am apucat de teme.
Stateam intinsi pe covorul neted, pe burta, avand manualele asezate in fasa noastra, deschise fiecare la pagina unde trebuia. Tineam amandoi in mana dreapta un pix, scriind problemele si rezultatele acestora. Dupa ce am terminat cu lectiile la matematica, am trecut la romana, bineinteles luand o scurta pauza. Mi-am schimbat pozitia caci podeaua acoperita de acel covor devenise enervanta si incomoda.
Doream sa terminam temele in seara asta ca sa scapam de niste griji, ca apoi sa ne putem juca ore in sir, sa discutam si alte chestii. Bineinteles, vorbeam ca intre prieteni, nu barfeam, sau mai stiu eu ce, cum faceau mai toate pustoaicele de liceu in ziua de azi.
M-am asezat intr-o pozitie turceasca, avand mainile pe genunchii micuti si privindu-l pe Mark ce parea foarte serios.
-Ce e? il intreb, dandu-i un cot scurt in stomac.
-Ma gandeam... imi raspunse, privind in gol.
-La ce anume?
-Nu cred ca asta a fost tot, spuse satenul, apoi ma fixa cu privirea intr-un mod infricosator.
Inima parca imi statu in capul pieptului in momentul in care nu isi mai lua privirera de la mine si pur si simplu ma analiza, caci alt termin nu as fi gasit.
-La ce te referi? am rostit, ducandu-mi mainile in spate si sprijinindu-mi trupul ca nu cumva replica lui sa ma dea pe spate, la propriu.
-Tu si domnul Utaru, inainte sa intrati in clasa. Fata ta era rosie, mai rosie ca niciodata, iar profu' parea asa satisfacut si fericit. Akita, doamne, ce dracu ti-a facut omul ala? Jur ca daca ...
Nu l-am lasat sa termine, ci pur si simplu am intervenit, pentru ca mi se parea foarte normal sa o fac avand in vedere ca ma cunostea prea bine si nu l-as fi putut minti in niciun fel.
-Da, m-a sarutat! am adaugat scurt, apoi am inchis repede ochii, caci daca il mai priveam mult sigur ma inroseam. Voiam sa dispar pur si simplu dupa ce rostisem acea replica cu atata curaj, insa degeaba, nu aveam puteri supranaturale, nimeni nu avea!
Nici n-am avut timp sa trag aer in piept caci am simtit o greutate deasupra mea, sau mai bine spus deasupra organului meu. Cand mi-am desprins genele una de alta l-am putut observa pe Mark deasupra mea, stand exact cu genunchii indoiti, de o parte si de alta a picioarelor mele ce acum stateau intinse. Inca imi tineam mainile in spate, dar de data asta ma sprijineam cu toata forta ca sa nu cad. Incepu a-mi zambi pervers, apoi am dat usor negativ din cap.
-Ce vrei sa faci, Mark?
M-am rastit la el in momentul in care isi lipi fruntea de a mea si isi indrepta spatele pentru ca parea mai inalt. Il simteam atat de greu deasupra organului meu presat de fundul lui. Am inghitit in sec, simtindu-i respiratia calda pe buzele mele.
-Daca profu' ala a reusit sa te sarute, de ce sa nu o fac si eu?
Replica lui incepu a ma speria, de aceea bataile inimii le-am simtit din ce in ce mai puternice. Atunci cand isi aseza mana spre organul meu deja intarit si incepu a-l masa prin materialul blugilor, am scos un geamat scurt, care fu urmat de altul si de altul.
-Doamne, Mark! Ce ti-a venit? Opreste-te si da-te jos de pe mine, i-am ordonat, vazand ca vorbele frumoase nu functionau.
Am inceput sa imi misc trupul, mai bine spus l-am balansat, poate cadea de pe mine, insa degeaba. In loc sa cada el, mi-am pierdut eu echilibrul si am cazut pe spate, simtind o durere puternica in zona capului cand m-am lovit de podeaua tare.
In ciuda celor intamplate, satenul de deasupra mea nu se dadu jos, si cu toate ca ma zbateam de parca era gata sa ma dezbrace, continua a ma pipai in zona aceea.
-Deja te-ai excitat? intreba, incepand a rade cu subinteles.
-Mark, te rog, te rog mult... Da-te jos! Eu nu sunt asa, nu vreau asta, nu... te rog, am strigat, simtindu-i deodata buzele lipite de ale mele intr-un mod mai brutal.
Ma musca de cea superioara, apoi de cea inferioara, patrunzand cu limba in lacasul meu umed. N-am ezitat si l-am impins, probabil si din cauza suvitelor sale ce imi cadeau peste ochi si ma gadilau.
Odata ce s-a dat de pe mine si si-a lins buzele, ma privi atent, ca pe o prada, apoi isi cobori chipul spre umfaltura din pantaloni. Ma simteam penibil stiind ca privea acel loc, asa ca l-am ascuns cu ambele maini.
-Ce dracu te-a apucat? i-am zis nervos.
-Doar aveam pofta de asa ceva.
-Daca tie iti plac baietii nu trebuie sa imi placa si mie, nu?
M-am intors cu spatele la el, chiar daca nu puteam fi suparat pe acesta, am incercat sa par foarte nervos si necajit. Mi-am luat cartile si caietele mele apoi m-am urcat pe canapea si am adoptat pozitia de mai devreme, fiind mult mai comfortabil aici datorita materialului moale de sub mine. Mi-am inceput tema la romana, luand niste cuvinte la analizat dintr-o fraza lunga, fara a-l mai baga pe tip in seama. In plus, era vina lui!
Niciunul din noi n-a mai spus nimic mult timp si ma gandeam cat va mai dura. Ma simteam vinovat, ca si cum as fi fost cu Mark si l-as fi inselat cu Yn, dar nu, nu trebuia sa gandesc in modul asta.
Nici temele nu le mai puteam face caci concentrarea disparuse. M-am uitat cu coada ochiului in dreapta mea, spre podea, in locul unde ar fi trebuit sa fie satenul, dar acolo nu era nimic mai mult decat un caiet si o carte. Unde disparuse asa repede fara sa faca zgomot?
M-am uitat prin toata incaperea si n-am gasit niciun indiciu care mi-ar putea spune unde plecase el, asa ca m-am ridicat de pe canapeaua moale de care nu as mai fi vrut sa ma mai despart.
Mi-am tras tricoul in jos si l-am aranjat putin pe mine, apoi am fixat usa de la bucatarie ce se deschisese.
-Am adus niste fursecuri ca sa imi ierti nepolitetea.
Am inceput a chicoti cand Mark, colegul meu, incepu sa mearga ca un valet cu tava plina cu acele prajituri rotunde cu ciocolata.
Se apropie de mine si intinse tava, facand o plecaciune.
-Serviti-va, Maria Ta!
Am bufnit in ras datorita tonului sau si gesturile facute. Am apucat un fursec apoi am inceput a gusta din el. Acele mici parti de ciocolata iti indulceau gura si iti dezmierdau toate simturile. Nu m-am putut abtine si am mai luat unul.
-Umm... delicios!
-Ma ierti? intreba, revenind la pozitia lui normala.
-As putea sa fiu suparat pe tine?
-Asta inseamna ca ma ierti?
-Cu siguranta! am zis hotarat.
Ne-am asezat pe podea si am inceput a manca tot platoul cu fursecuri, apoi am adormit in patul din dormitor. Nu stiu de ce dar eram foarte obosit. Tot ce imi trebuia era un pat moale, pe care l-am si primit.
Wow!
Wow...am...Am...Am ramas fara cuvinte.La scena aceia dintre Akita si Mark ramasesem fara aer.Mai ales atitudinea schimbata a lui Mark.A fost...uau!Vroiam mai mult.Mult mai mult.Ma gandeam eu ca-l place pe Akita.Capitolul n-a fost scurt,actiunea a fost scurta.Vroiam mai mutl!!!
Inteligent baiat Mark.Si-a dat seama ca intre Yn si Akita ceva nu e in regula.Eu nu cred ca as fi avut curaj sa-i spun unui prieten ca m-am sarutat cu un profesor.As fi luat secretul in mormant cu mine.
"-Dacă profu’ ăla a reuşit să te sărute, de ce să nu o fac şi eu?"of... l-a sarutat brutal?As fi vrut mai pasional.Ca sa sa se indragostesca Akita de el.
Poate in capitolul urmator... >:)
Bye!
Draga mea, ador felul in care scri. Scuze ca trec pe aici doar acum, dar eu am o mica regula :)) de obicei astept sa se stranga trei cap la ficurile noi inainte sa incep sa citesc :X ca sa inteleg mai multe.
Wow...deja ador ficul asta, dar nu prea pricep o chestie....Daca Yn e cu Seren de ce il saruta pe Akita? (nu ca ma deranjeaza) poate simte si el ceva :X.
Si Mark a fost bestial:X :)) un pic brutal, dar bestial...imi place de el foarteee mult. Si am impresia ca el va fi rivalul profului pentru cucerirea lui Akita :X
Awww abia astept nextul...sa nu intarzii multe :*:*
Poop si bafta in continuare la scris
Păăăi, chiar a parut scurt; stai aşa, a fost scurt. : | Dar sunt sigură că o să te revanşezi tu. * hugs *. Nvm now. ^^' Căăci, eu văd că-s cam întârziată pe`aici. E foarte clar că nu mai am timp. Doamne, câteodată îmi vine să omor timpul, dar doar dacă aş putea în vreun fel ...
Şiii să revin la acest capitol.. care, sinceră să fiu, chiar mă aşteptam ca Mark să reacţioneze astfel. Deja mă gândisem din timp; adică, recunosc... Poate că speram şi eu la un micuţ yaoi, ceva mai mult decât acel sărut şi atingeri. [ Uhh, săruuuut ! :X ]
Cam nasol că nu ai adus vorba în acest capitol de profu` [ super-hot ], adică doar s-a vorbit despre el şi atât. ^^' Well, ştii doar că doream mai mult.. Ya` know mee ! * laughs *
Păi, nu ştiu ce-aş mai putea spune... Mai am de citit pe la secţiunea yaoi, so... b-)
Nu prea am ce sa comentez, avand in vedere ca fiecare pasaj este descris amanuntit, avand detalii ample.

Titlul a avut o contributie asupra parerii mele, acesta captandu-mi atentia inca de la prima vizualizare (bineinteles, daca esti cine am impresie, nici nu ma asteptam mai prejos din partea ta).
Ceea ce apreciez este faptul ca ai reusit sa implici afectiv lectorul, povestind din ipostaza lui Akita. Dupa cum am si obisnuinta vorbesc in general, nu fiecare pasaj in parte pentru ca nu ma defineste. Descrierile tale ma fac sa-mi recunosc apetenta pentru romantism, nuantand acest lucru.

Limbajul folosit este deosebit de expresiv sugerand starile personajelor, atat a protagonistului cat si a lui Mark (punct forte).
Bineinteles citind rand cu rand, conceptia userului poate fi alta, fiind influentata la sfarsit de alegerea ta(contrast), accentul cazand pe situatia narata.

As fi vrut sa am oportunitatea de a ma exprima mai liber, insa m-am rezumat la cateva idei. Dupa cum am si spus, sunt mandra de ceea ce am citit acest fic captivandu-ma din toate punctele de vedere (unul dintre preferate)

Iti urez mult succes in continuare si sper sa ma anunti cand vei pune urmatorul capitol!
Waaa,si uite-ma si pe mine pe-aici,ratacita printre atatea randuri frumos(mai bine zis perfect) povestite si descrise @.@.Deci...Omfg!ce naiba a fost cu capitolul asta?!Viol,pot sa jur ca a fost un inceput de viol!Insa,daca vine din partea ta,n-ar trebui sa fiu atat de surprinsa.Acum,sa devenim seriosi.Imi place foarte mult felul in care descrii acele scene ma love iar atentia ta pentru detalii imi alinta sufletul atat de curios si nerabdator sa vada odata si'odata o scena yaoi asa cum numai tu sti sa faci :)) Trebuie sa spun ca m-a luat putin prin surprindere atitudinea lui Yn fata de Akita,mai ales acel scurt sarut pe care i l-a dat.Oare proful asta are de gand sa profite de pustiul meu sau vrea sa-l abureasca putin pentru a-l consola?Oricum ar fi,vreau sa-i multumesc lui Mark pentru grandioasa lui incercare de a-l avea pe Akita si sa-i spun sa nu se lase batut caci altfel il mananc de viu >:] Multa bafta in continuare sweetheart and don't forget,Cezy iti va urmari mereu ficul^^
Multumesc mult de comentarii, de incurajari dar si de critici pentru ca imi prind bine ^^' Pai, da, Akita chiar e prost :)) Adica am incercat sa ii dau contur unui caracter naiv, enervant si prostut. Sper ca am reusit, asa ca am venit cu nextul. Citire placuta >:D<
-Capitolul 4-



Dimineata venise asa repede, insa nu am fost trezit de lumina de afara, ci de un vant rece ce-mi inconjura tot spatele dezvelit. Adormisem cu fereastra deschisa! Am realizat asta cand pleoapele mele s-au desprins si au privit geamul crapat. M-am dus repede si l-am inchis pentru a nu-l trezi pe Mark din acelas motiv. Eram amandoi dezveliti, patura fiind pe undeva prin celalalt capat al patului, de parca noaptea trecuta fusese tornada.
Nici macar cu un cearsaf subtire nu eram acoperiti, de aceea i-am putut vedea chipul lui Mark ce isi continua somnul si pe deasupra avea mana bagata in pantaloni, in partea din fata. Am marit involuntar ochii apoi l-am pleznit peste fata.
-Nesimtitule, sa nu mai faci asta cand dorm la tine! am urlat atunci cand somnul satenului se terminase.
-Ce sa fac? intreba nedumerit, intelegand mai apoi la ce m-am referit.
-Adica tu te uiti la filme d"™alea cand eu dormeam bustean?
I-am mai dat una peste fata cand mi-a spus ca il incita modul in care dormeam eu, asa ca nu a avut de ales.
M-am ridicat revoltat de langa el si m-am dus la baie pentru a ma spala pe fata. Dupa ce am terminat siesta ce nu dura mai mult de zece minute, am iesit din incapere parca cu o alta fata, mai zambareata si mai plina de viata.
-Haide, pregateste-te si tu, vreau sa iesim prin oras, ii spun satenului, ducandu-ma spre rucsacul unde imi pusesem cateva haine. Acesta aproba zambitor din cap si se pregati, cautandu-si mai intai niste haine. Dupa ce mi-am ales un tricou alb impreuna cu un hanorac gri cu un dragon pe el si o pereche de blugi, m-am dus langa Mark amuzat.
-Tu tot in camasa vrei sa te imbraci? am chicotit, prinzandu-l de mana si dandu-l la o parte din fata dulapului.
Am rascolit printre miile de sacouri si pantaloni eleganti pe care ii avea, reusind intr-un final sa dau de un tricou mai modern. Nu stiu daca era mai nou sau mai vechi, insa nu il vauzsem niciodata purtand asa ceva. Blugi nu am gasit, asa ca i-am imprumutat eu o pereche.
-Acum imbraca-te si sa nu aud alte mofturi, ii spun cu autoritate, pregatindu-ma si eu in continuare.
Mi-am impachetat pijamalele si mi-am imbracat noile haine, imparfumandu-ma si aranjandu-mi parul cu mana ca sa nu mai stea asa tepos.
Cand Mark aparu din baie era cu totul schimbat, era un alt tip, unul dichisit si mult mai modern.
-Uite, ce bine iti sta, i-am zis entuziasmat, aratandu-i oglinda din fata unui dulap.
Acesta ramase cu gura cascata, insa nu mi-am putut da seama daca era de bine sau nu, in orice caz hainele alea il schimbau mult. Il faceau sa para mai mare si mai smecher, ceea ce era foarte bine pentru varsta lui. Dupa ce i-am aranjat parul si l-am dat cu fixativ, era un alt Mark.
-Oh, Dumnezeule, o sa iti cada orice fata la picioare, am constatat eu, fluierand apreciativ. Imi multumi ca il schimbasem caci incepuse sa adore modul cum arata acum.
Dupa ce ne-am mai fastacit putin prin casa, ne-am luat telefonalele si am iesit pe afara, in plus terminasem toate temele cu o seara inainte, sau cel putin eu, nu stiu daca se descurcase fara mine atunci cand l-am lasat sa le faca singur.
-Mergem in parc, am zis eu jucaus, bucurandu-ma mult ca il ajutasem pe Mark cu aspectul sau.
Chiar devenise plictisitor sa il vad in aceeasi tinuta : camasa si sacou. Inteleg, la scoala nu era nicio problema daca venea asa, insa el si in timpul liber se imbraca la fel.
Cand am ajuns la portile parcului, eu am fost primul ce am trecut de ele si am inceput sa alerg pe aleea inconjurata cu rondurile de flori pana la standul cu inghetata. Femeia plinuta si scunda, cu parul roscat si carliontat era acolo inca de la prima ora a zilei, asteptandu-si clientii ce cumparau inghetata. Afara nu era foarte cald, insa nu strica niciodata ceva rece, mai ales ca vara se apropia cu pasi repezi.
Am cumparat una cu doua cupe de vanilie si inca una pentru Mark cu lamaie, preferata lui. Am pornit amandoi sa ne plimbam printre bancutele pline cu oameni, trecand si pe langa fantana arteziana - de la celalalt capat al parcului - ce nu inceta sa arunce apa pana la nori, sau cel putin asa se vedea de jos.
Ne-am oprit pe o banca si am terminat de mancat inghetata. Nu obisnuiam sa stau minute intregi la ea, o savuram imediat. Probabil de aceea raceam cum o mancam asa repede.
Priveam amandoi cuprinsi de o vraja tasnitoarele ce aruncau apa ce se avanta pana la ceruri, uimiti. Era un ritual foarte frumos, splendid, de care nu cred ca m-as fi plictisit vreodata.
Deja incepusera sa ma doara ochii tot uitandu-ma in directia aceea, asa ca mi-am mutat privirea spre copacii din spatele nostru si spatiile verzi, cu cate o pancarda pe ele : "œNu calcati iarba!", pe care nu toti o respectau.
-Mark, am soptit, prinzandu-l pe tipul de langa mine de brat, ramanand cu gura cascata intr-o anumita directie. Acesta isi intoarse chipul spre mine, asteptand sa continui ce aveam de spus, insa buzele parca imi ramasesera intepenite.
-Spune odata, replica el, parca enervat ca il tineam in suspans, insa buzele tot nu mi se miscau.
Isi indrepta privirea in locul unde ma uitam eu, adoptand si el pe urma cam aceeasi expresie ca a mea cand vazu ca la doar cativa metri in fata noastra, pe o alta banca, un tip imbracat intr-un costum negru cu o pata ce dadea culoare, cea a camasii albe, isi gasise locul acolo. Ii vedeam doar spatele, impreuna cu parul blond ce ii aluneca pe umerii lati, dandu-ne seama ca era chiar Yn.
-Mark, te rog sa mergem. Nu vreau sa ma vada aici, i-am soptit in speranta ca blondul nu ma va auzi.
Parea ca asteapta pe cineva, caci doar nu venea in parc de unul singur, mai ales imbracat asa elegant.
-Mark, te rog, m-am milogit eu, deja ridicandu-ma in picioare si fiind pregatit sa o iau la fuga.
-Esti patetic, se auzi vocea satenului, ce ma trase de mana si ma facu sa imi lipesc trupul de suprafata tare a bancii. Nu are cum sa ne vada, in plus e departe de noi si nu cred ca s-ar uita fix in directia asta, continua acesta, dorind sa ma calmeze.
La cat de lenes era probabil nu ii venea sa se ridice, asa ca inventa diferite scuze.
-Dar... Nu intelegi, nu vreau sa ma vada! m-am agitat eu, dorind sa ma ascund oriunde, intr-un copac, sa ma arunc in apa, sub banca, chiar oriunde, numai sa nu dau ochii cu el.
-Nu o sa te vada! urla el, prinzandu-mi ambele maini si tragandu-le cu forta spre mine.
Eu inca ma precipitam si incercam sa ii explic ca nu e bine ceea ce faceam, ca trebuie sa ne ascundem imediat ori sa plecam. Nu cred ca stia cum m-as fi simtit daca dadeam ochii cu el, se presupunea ca suntem certati si. chiar asa, eram suparat pe el din cauza celor facute.
-Mark, trebuie sa plecam, o sa ne vada, am continuat, observandu-i expresia enervata a lui Mark.
In momentul in care am dorit sa ii explic pentru a o suta oara de ce e bine sa plecam acum, acesta imi acapara buzele intr-un sarut, presandu-si limba peste portiunea carnoasa a fetei mele. Ochii mi s-au marit involuntar din cauza ca ramasesem surprins datorita gestului sau. Cand dori sa continue, l-am oprit, impingandu-l mai departe de mine cu mainile.
-Esti nebun? Ce dracu a fost asta? am urlat eu la el, cateva priviri atintindu-se asupra noastra.
Ma prinse de mana si ma ridica cu toata forta, apoi am inceput sa mergem spre iesirea din parc intr-un ritm alert, iar eu inca ma revoltam pentru acel sarut.
-Termina odata si lasa-ma sa explic! imi spune nervos, totusi pe un ton cat de cat calm.
Cand am ajuns la iesirea din parc se opri, tragandu-ma usor de mana apoi mi-a dat drumul, asigurandu-se ca nu e nimeni prin jur.
-Uite, nu te puteam face sa taci, la fel ca si acum. Singura solutie era sa te sarut, dar ai facut mai rau ca inainte. Daca stateai putin calm ne puteam relaxa in continuare in parc, caci domnul Utaru nu ne-ar fi vazut si nici macar auzit, insa tu esti asa incapatanat, imi explica el, simtind cum devenise rosu din cauza nervilor.
-Si daca vrei sa stii, continua el, ultima data cand ai izbucnit asa, ne-a vazut.
-Vorbesti serios? am tipat eu, aducandu-mi aminte ca ne sarutasem chiar acolo, pe banca, iar el reusise sa vada toata scena.
-Vezi? Esti foarte galagios, mormai satenul, lovindu-si fruntea cu palma dreapta. Eu am plecat, continua acesta, apoi imi intoarse spatele si facu cativa pasi marunti in partea opusa a parcului, adica spre casa, probabil. Cred ca se astepta sa ma intorc la el si sa il opresc, dar de data asta nu am facut-o. Daca el credea ca ma va opri cu un sarut in fata multimii din parc, se insela amarnic. Nu avea cum sa ma schimbe, acela era comportamentul meu.
Privirea mi se duse inapoi catre fantana din parc si catre banca de langa aceasta, observand acelas trup bine cladit, imbracat la costum ce continua sa petreaca timpul acolo, asteptand o anume persoana. Cand isi intoarse chipul si ma vazu, am incremenit, realizand ca ma fixase cu privirea, insa expresia lui faciala imi dadea intregi fiori.
Cred ca Mark a avut dreptate, trebuia sa ramanem acolo si sa ne continuam iesirea in parc.
M-as fi simtit mult mai bine daca ne vedea atunci, si nu acum dupa ce Yn vazuse toata scena petrecuta intre noi, mai bine spus acel sarut penibil.
Am inghitit in sec si mi-am intors capul, prefacandu-ma ca nu l-am vazut. Nu a fost prea politicos din partea mea, insa am plecat imediat de acolo.
Bun , sa vedem.


Nu sunt multe de adaugat, deoarece dupa cum bine stii nu sunt o adepta a analizei pe text. De aceea parerea mea este generala, conceptie pe care mi-am exprimat-o. Ca si la Funi, ma bucur ca atat imaginile artistice cat si figurile de stil sunt diversificate.
Limbajul reda lectorului atmosfera tensionata, atribuindu-i rolul de martor. Bineinteles, acest lucru ma captiveaza mereu.
Ideea inca ramane cu nota ridicata de originalitate, nereusind sa percep finalul. Inca un atu pe care tu, ca si scriitoare, il detii.
Am oportunitatea de a-ti admira stilul ales, acesta modelandu-se conform caracterului tau real (iti da ocazia de a te exprima liber, captand atentia userului).

Un alt punct forte este si dialogul, ce completeaza capitolul si-l face mai amplu/complex.Fara el, cu toate ca te descurci de minune la descriere, totul ,dupa propria opinie, ar deveni monoton.

Dupa cum am si afirmat si inca sustin cu tarie, acest fic se incadreaza cu usurinta printre preferate ! :D

Mult succes in continuare !
Waaa,habar n-ai cat de mult am asteptat continuarea T^T Ti amo amore mio >:D< Asa,lasand de-oparte dulcegariile,ce.naiba.facuse.Mark.langa.Akita?Omfg nici nu vreau sa-mi imaginez >.< mai bine ar fi facut'o direct cu el si gata.Cum?Simplu,il imbata =)) Gata,gata,Mark nu-i ca mine :-j Inca o data amore vreau sa-ti spun ca ai facut o treaba buna.Ador capitolul asta si inteleg cum se simte bietul Akita insa,ceva imi spune ca nu va mai dura prea mult aceasta dezamagire in dragoste.Totusi,as vrea sa stiu si eu cum s-a simtit Yn cand l-a vazut pe Akita sarutandu'se cu altul si as vrea sa mai stiu ce anume simte pentru el mai concret insa am rabdare^^ Bafta in continuare la scris si pls nu ma lasa sa astept mult :o3 Love ya :*>:D<
Oh frate ! :| Deja ăsta e al doilea sărut. Şi cel mai important, al doilea din partea lui Mark. Ce naiba se întâmplă cu el ? Ofc, nu zic că mi-a displăcut [ doar mă ştii ], însă chiar trebuia în faţa lui Yn ? >.<' Hmm.. Şi mă întreb cum va reacţiona acum că a văzut acel moment ...
Ehh, nvm. În fond, ce poate fii atât de rău ? Mai mult decât ezitări la şcoală din partea profului sau eu ştiu, poate chiar .. Oh Doamne ! La ce mă gândeeesc ?! O_O Parcă mi-a trecut prin cap ca un fulger, ideea [ scena mai bine zis ] când Akita, naivul şi inocentul de Akita este prins într-un viol. :| Şi nu daţi vina pe mine căci nu se ştie ce se poate întâmpla cu proful ăla. [-( Eu chiar nu am încredere în el, posibil să-l cred mai mult pe Mark. * laughs *
Ciudată mai sunt şi eu. :]] Daar, rămâne de văzut ceea ce se va întâmpla în următorul capitol. Baftă, iubita` ! ^^
Capitol nou!!!
Imi place Mark asta.Serios.Il saruta pe Akita cand vrea si unde vrea.Eu cred ca e gelos ca Akita il place pe Yn si nu pe el.Presupun...
Sunt curioasa cand se va intalni Yn si cu Akita ce va spune profesorul.Va fi gelos?Va fi calm?Il saruta iar pe Akita?Sunt tare curioasa de felul meu.
"-Nesimţitule, să nu mai faci asta când dorm la tine! am urlat atunci când somnul şatenului se terminase.
-Ce să fac? întrebă nedumerit, întelegând mai apoi la ce m-am referit.
-Adica tu te uiţi la filme d’alea când eu dormeam buştean?
I-am mai dat una peste faţă când mi-a spus că îl incita modul în care dormeam eu, aşa că nu a avut de ales.
" =)) :)) .M-am tavalit pe jos.Iti dai seama cum e sa te trezesti cu o palma,apoi inca una pentru ce ai zis =)) .
Astept capitolul urmator.
Bye!
Multumesc de commuri, am adus nextul, lollipops :">
-Capitolul 5-



Soarele deja se ascunsese dupa cladirile inalte ale orasului iar sagetile acestuia galbene-portocalii erau deja istorie, caci disparusera cu ceva timp in urma. Doar vuietul vantului se mai auzea acum, reusind sa disting si cateva fosnete ale frunzelor in acea liniste sumbra. Stalpii ce luminau strazile se chinuiau sa isi faca treaba, insa parca luna era de mii de ori mai puternica decat ei.
Mainile mi le tineam in buzunarul hanoracului, acest material nefiind de ajuns sa imi ascunda frigul ce il simteam pana sub piele. Nu stiam daca sa ma intorc la Mark sau sa ma duc acasa. Probabil ma astepta ingrijorat, sau s-o fi suparat pe mine si acum trebuia sa imi cer scuze. Ma opresc in loc si privesc inapoi, parca auzind pasii cuiva.
Un urmaritor? Nu, era imposibil. Oamenii de aici aveau frica de politie.
Mi-am continuat drumul, decizand sa imi pun si gluga peste parul saten, caci frigul se intetea. Ochii incepusera sa imi lacrimeze datorita puterii cu care vantul batea din fata, iar eu mergeam contra lui, poate din cauza asta nu am mai auzit nici pasi in urma mea, insa totusi simteam ca sunt urmarit.
Am grabit miscarile picioarelor din cauza fricii, iar cativa fiori incepusera deja sa imi impanzeasca trupul. Nu stiam daca era din cauza frigului sau a urmaritorului. Greseala mea a fost cand am decis sa ma indrept spre casa lui Mark, luand-o pe scurtatura, printre alte blocuri unde era prezenta doar lumina lunii, si aceea fiind slaba. Aveam mult de mers pentru ca satenul locuia tocmai la periferia orasului.
De ce a trebuit sa ne certam si sa ne despartim drumurile? Stiam ca oricum ne vom impaca, dar acum mai mult conta siguranta mea.
Nu am mai reusit sa fac doi pasi caci mi-am simtit trupul blocat de o stransoare puternica a antebratului stang ce ma facu sa ma intorc cu fata spre silueta inalta ce parea a fi urmaritorul meu.
As fi putut sa confund aceasta persoana cu o femeie foarte inalta, insa umerii lati urmati de bratele bine lucrate, nasul ascutit si acea culoare formidabila a ochilor ma facura imediat sa imi duc gandul spre Yn.
-Ce cauti aici? De ce ma urmaresti? l-am intrebat panicat, tragand cateva guri de aer zdravene in piept pentru a-mi regla respiratia ce deja devenise obositoare.
M-am calmat cand in lumina lunii aparuse pe chipul profesorului meu de matematica, dar totusi stiam ca ma urmarise cu un motiv anume, nu doar ca sa ma salute.
Bataile inimii si-au recapatat puterea, incepand sa bata la fel ca inainte, poate chiar mai rau cand mi-am adus aminte de sarutul pe care Mark il provocase cu ceva timp inainte. Acel sarut surprins de domnul Utaru in parc. Am suspinat, incercand sa imi trag bratul din acea stransoare, insa blondul nu mi-a dat voie.
-De ce te ascunzi? De ce ma ignori? De ce pleci cand sunt eu acolo? se auzi vocea lui joasa si totodata dezamagita. Nu numai tonul folosit il dadea de gol, ci si privirea pierduta in noapte.
Nu stiam ce ar fi trebuit sa ii raspund, de aceea am tacut cateva momente pentru a-mi gasi cuvintele. Am decis sa fiu putin mai indraznet si cu gura mare, astfel as fi scapat fara sa ii dau explicatii si as fi ajuns acasa la Mark intr-o clipa, insa eu nu imi puteam schimba comportamentul de copil naiv.
-Eu... Nu am vrut sa se intample asta. Nu a fost vina mea, daca vrei, iti va explica Mark totul, am soptit, plecandu-mi capul inspre picioare pentru a-mi ascunde chipul ce probabil se imbujorase.
Profesorul nu ma lasa sa ii dau explicatii inutile si ma trase dupa el printre blocuri, apoi ma intreba unde ma duceam. Astfel am ajuns in fata blocului colegului meu in mai putin de cinci minute, de data asta si cu "garda de corp".
-O sa imi povestesti la scoala, acum e prea tarziu. Odihneste-te! rosti blondul, sarutandu-mi fruntea inghetata.
Nu am reactionat in nici un fel, decat cu un simplu gest al mainii, luandu-mi la revedere. Pana la scoala trebuia sa imi pregatesc un discurs, ar fi fost josnic daca ma balbaiam in fata lui dandu-i niste explicatii care defapt nu aveau nici o treaba cu intrebarile sale.
Am urcat scarile in graba, insa n-am reusit sa ajung pana sus, caci Mark se afla deja in fata usii.
-Mark, imi pare rau, te rog... Nu am vrut sa...
N-am reusit sa termin propozitia deoarece satenul m-a intrerupt, vorbindu-mi pe un ton intr-adevar infricosator.
-N-ai vrut sa vii cu mine. Trebuia sa te aduca ala?
Ochii ii sclipeau in intunericul de pe coridor, chinuindu-se sa deschida usa apartamentului.
-Haide inauntru, replica, parand mai mult a comanda, insa m-am conformat si am trecut pragul inaintea lui.
-Te rog...
-Taci! se rasti, trantind usa in urma noastra, aprinzand becul.
Privirea lui atat de ucigatoare imi trimitea fiori ca niste sageti ascutite in intregul trup, ramanand acolo mult timp si provocandu-mi durere. Am vrut sa imi cer din nou scuze, insa ar fi fost oricum in zadar. Stiam ca daca era nervos mai bine l-as fi lasat in pace, sau eu as fi fost primul pe care s-ar fi descarcat. Totusi, nu ii intelegeam comportamentul.
M-am trantit pe canapeaua din spatele meu, incercand din rasputeri sa nu ii mai intalnesc privirea atat de furioasa, dar parca ma urmarea peste tot.
Am tras adanc aer in piept, acoperindu-mi chipul cu palmele si ascultand cateva secunde bataile inimii ce se auzeau ca basul unei melodii, insa si pe acestea am incercat sa le ignor.
-Nu inteleg, pur si simplu nu inteleg de ce a trebuit sa te aduca el, se agita satenul, incepand sa gesticuleze din maini si sa isi treaca palmele printre suvitele lungi ale bretonului sau de nenumarate ori, aratand clar cat de stresat era.
-E absurd, am soptit, privindu-i chipul palid printre degete. Nu trebuie sa te superi, Mark, daca ma lasi sa iti explic, poate o sa intelegi.
Incepu sa respire din ce in ce mai greu, parca dorind sa se inece, sau sa ramana fara oxigen, pentru ca aveam impresia ca il strangea cineva foarte tare de gat. Chipul sau palid parca isi recapatase culoarea imediat ce lua un loc langa mine si se mai calma, facandu-mi semn sa ii explic.
Trebuia sa ii vorbesc foarte calm, nu as fi vrut sa suflu in foc ca sa il intetesc mai mult, eram nevoit sa arunc direct apa pe el.
-M-am intalnit cu el pe drum, atata tot. A zis ca ma conduce pentru ca sunt multi nenorociti la ora asta. Si cum eram singur, m-a dus pana aici. In plus, de ce te comporti asa?
Cred ca raspunsul la intrebare il stiam, asa ca i-am spus ca nu e nevoie sa imi raspunda. Probabil oricine si-ar fi dat seama ca era gelos, dar nu m-as fi gandit niciodata ca pe domnul Utaru, sau si mai ciudat era faptul ca eu eram cauza.
Am scuturat usor capul cand vocea lui se auzi din nou:
-Mai bine dormim, mie unul imi e somn si, scuze pentru ce s-a petrecut mai devreme.
Am chicotit slab, in sensul ca trecusem deja peste asta, iar in urmatoarele minute ne aflam deja in pat imbracati amandoi in pijama, totusi eu nu puteam adormi si, se parea ca si Mark era in aceeasi situatie.
-Dormi? se auzi un glas slab, mai mult soptind.
-Nu, am raspuns, privind tavanul ce de abia se observa in acea lumina slaba.
-Mai bine ne culcam, maine avem scoala, imi reaminti el, facandu-ma sa imi lovesc fruntea cu palma dreapta.
Avea perfecta dreptate, asa ca in momentele urmatoare ne-am intors fiecare pe o parte si am incercat sa inchidem ochii, chiar daca ceva anume ne tinea treji.
Obositi fiind, am adormit pe la unu noaptea, iar pleoapele nu ni se mai deschisesera decat de abia dimineata, cand alarma ceasului suna.
Am tresarit din pat, parca trezindu-ma dintr-un cosmar, apoi am plecat spre baie unde m-am spalat pe fata. Nu inainte sa ies de acolo am simtit un miros placut ce venea exact din bucatarie, asa ca m-am indreptat spre acea incapere.
Mark, satenul, imbracat in pijamalele sale, era asezat la masa impreuna cu doua farfurii, fiecare avand pe ele cate trei felii de paine cu gem si o ceasca micuta cu ceai, probabil, caci simtisem deja mirosul teiului din apa fiarta.
M-am asezat pe scaun, mancand impreuna cu el. Stateam unul in fata altuia, insa ne desparteau farfuriile si masa.
Dupa ce am terminat de mancat, ne-am imbracat amandoi si am pornit spre scoala. Drumul insa a fost foarte ciudat caci era pentru prima oara cand nimeni nu a scos nici un cuvant. Nu stiam ce era cu atmosfera aia, insa nici nu am indraznit sa il intreb, asa ca am pasit pragul scolii si am asteptat inceperea orelor.
Aveam sa il revad din nou pe profesorul de matematica, fiindca trebuia sa raman inca o ora in plus la pregatire, dar nu stiu din ce motiv nu imi doream asta. De la un timp, sau mai bine spus cu o seara in urma, imi era atat de jena sa il revad, de parca intreaga scoala ar fi stiut sentimentele mele fata de el, de care nici eu nu eram sigur. Dar cum poate un baiat sa iubeasca un altul? Baietii sunt facuti pentru fete si invers... Dar eu... de ce il iubesc?
Am scuturat rapid din cap, scotandu-mi cartile de istorie pe masa, caci asta avea sa fie prima ora.
Aaaahhh,cat de mult am asteptat noul capitol T^T Esti grozava sweetheart!>:D< Iti ador pur si simplu ficul,exprima atat de multe sentimente si ma captiveaza total incat imi vine sa ma duc eu,personal,si sa-i spun lui Yn de sentimentele pustiului(nu ca el nu si-a dat seama pana acum,nu? :-? ). Oricum,wthfk?!O_O ce..ce..ce a fost izbucnirea aia de nervi din partea lui Mark?Mooaaammaaa,a indraznit sa tipe la pustiul meu?!Asta-i razboi :| Oricum,mai bine ma calmez si incerc sa-l inteles.Sarmanul om,e indragostit si gelos T_T.Inca o data m-ai lasat fara cuvinte si astept cu nerabdare next'ul :x
Bafta la scris amore mio si sa ai idei cu roaba :)) :*>:D<
Un capitol nou :D!

Nu am ce comenta in privinta acestuia, surprinzandu-ma intr-un mod placut. *mintea nu-mi functioneaza cand mi-e somn*. Am recitit cateva pasaje pentru a intelege mai bine la ce faceai referire, ajungand sa le iubesc (sa le posed).
Ideea ta a luat o intorsatura, redandu-mi chiar si mie confuzitatea protagonistului. Normal ca asta face parte din categoria forte --> implicarea afectiva a lectorului. Dialogul continua sa fie lucrul pe care il citesc cu aceeasi intensitate/placere, stiind ca acesta produce acel impact despre care si vorbeam.
Mi s-a parut destul de revoltator faptul ca Mark s-a rastit, insa prin acest lucru fac trimitere la reactii si situatia in sine. Acest capitol este fascinant, avand ceea ce numesc eu originalitate si captivarea privirii cititorului.
So, in principiu am avut aceleasi ganduri/impresii , dar nu m-am putut repeta de aceea am cautat sa ma rezum la simplitudine(cu toate ca nu sunt o adepta a acesteia).

Astept urmatorul capitol si sper ca pe acela sa-l citesc la o ora adecvata : )) [cand mintea functioneaza conform modului ei normal]!
Off ! Din nou, presupun ca-s ultima pe-aici... : | Cum se face, habar n-am. -.-'
* back to this ch. * Desi cel anterior a fost scurt, vad ca te-ai revansat fata de noi, cititorii tai fideli [ * laughs * ]; si ne-ai oferit ceva demn de numele tau. ^^ [ Nu lua in seama partea asta, aberez, e clar. ]. :))
Deeci.... <33 Yn recunoaste ca simte ceva pentru Akito ? Daca nu ar fi astfel, atunci nu vad sensul urmaririi sale. Si culmea ! nu putea sa gaseasca si el alt loc unde sa se duca, trebuia sa fie neaparat la Mark. Mark in sus ! Mark in jos ! Cum am spus odata, sunt sigura ca tipu` asta va avea un rol important in viata inocentului si naivului [ apropo de asta - bun personaj ] de Akito. ^^
Siii, recunosc acum.. Speram la mai multe pe la finalul acestui capitol. :-" Daar, o sa existe o data viitoare, so ... :3
Multumesc de comentarii mult, mult, mult :* Am venit cu continuarea mai repede decat am calculat, insa am avut timp sa o fac, asa ca am decis sa o pun aici ^^
Ei bine, trebuie sa ii multumesc colegamii ca m-a ajutat cu diacriticile pentru ca mie mi-a fost lene sa le fac si as fi intarziat o gramada daca nu ma ajuta ea >.<

Ah, am uitat sa zic ca mai e un personaj nou : Matei
^__^ Citire placuta !


-Capitolul 6-



La fel ca restul orelor dintr-o zi si acestea trecura greu, poate chiar prea greu. Ma zbatusem din rasputeri sa iau o nota mare la limba romana cu toate ca nu invatasem prea mult. Chiar si asa, profesoara mi-a dat un zece pentru ca in fiecare ora am fost foarte activ, mai putin azi. Nu stiu din ce cauza, insa ma simteam groaznic. Sa fi fost din cauza intamplarilor petrecute cu o seara in urma?

Deja clasa se eliberase, Mark facandu-mi cu mana si spunandu-mi ca ma va astepta la el dupa ora de pregatire ca sa iau cartile si hainele. L-am salutat si eu la randul meu si, obisnuit dupa ritualul din fiecare zi de scoala dupa ore, mi-am scos caietul de matematica si un pix de culoare neagra, asteptand profesorul. Priveam ceasul galben din perete de parca ar fi fost ultimul lucru la care ma puteam uita, iar secundarul se misca atat de greu, incat aveam impresia ca micutul obiect ramasese fara baterii.
Am scos un oftat cand am realizat ca domnul Utaru intarziase cincisprezece minute, ceea ce nu ii statea in fire. Am iesit pe hol, indreptandu-ma spre cancelarie. Probabil uitase ca are intalnire cu mine dupa ore, asa ca trebuia sa ii reamintesc.
In momentul in care paseam spre cancelarie, ma gandeam daca nu cumva il suparasem pe prof si poate din cauza asta nu a mai venit. Mi-am plecat capul, oprindu-ma din mers cand am ajuns in fata usii unde era pusa o bucatica de plastic alba, scriind pe ea "Cancelarie". Am batut de doua ori, apoi am deschis-o, simtind cum inima imi sare din piept din cauza batailor puternice.
Picioarele mi se inmuiasera, simtind cum bratele incep sa imi tremure atat de tare incat imi si transpirasera. Din pacate niciunul din cadrele didactice nu se afla in acea incapere cu o masa mare si scaune asezate in forma de U. Am respirat oarecum usurat, privind pe orarul profesorilor sa vad ce ora avusese inainte, ca sa stiu in ce clasa ar trebui sa ma duc. Am inchis la loc usa dupa ce mi-am terminat treaba acolo, apoi mi-am frecat palmele una de alta ca sa le usuc intr-un fel, dar parca erau mult mai transpirate ca la inceput.
Am inceput din nou sa merg pe coridor, auzind in urma mea doar sunetul pasilor. Cu cat mergeam mai mult si ma apropiam de clasa unde avusese ora domnul Utaru, cu atat se auzeau si alte sunete, insa nu imi puteam imagina de la ce vin.
Dupa ce am deschis usa, am ramas cu gura cascata la propriu. Clasa era goala, la fel si scaunele, insa pe catedra din fata tablei era intins trupul alb si gol al blondului, cu chipul rosu si gura intre deschisa pe unde putea foarte usor sa scoata sunete ciudate, de parca i-ar fi placut ceea ce se intampla cu el. Deasupra lui Yn era un barbat la fel de inalt ca si el, poate mult mai bine facut, reusind sa ii disting muschii ce i se incordau la fiecare penetrare in corpul profesorului de matematica. Parul il avea violet deschis, iar ochii portocalii nu aratau altceva decat satisfactie. Nu cred ca ma observasera, pentru ca s-ar fi oprit din acel act atat de rusinos.
Nu ma puteam clinti, ramasesem in acea pozitie de aproape doua minute, nereusind nici macar sa inchid ochii. Broboane de transpiratie se asternusera atat pe corpul lui Yn, cat si pe cel al lui Saren. De abia dupa ce mi-am mai revenit putin, am realizat defapt ce faceau cei doi acolo. Nu numai blondul gemea de placere, insa si partenerul sau ce se afla deasupra lui, stand sprijinit cu mana dreapta in suprafata catedrei, isi musca buzele neincetat de atata satisfactie. Am vazut momentul cand gatul domnului Utaru fuse prins in stransoarea dintilor lui Saren, barbatul scotand un strigat mai mult de durere, insa nu stiam exact sa le diferentiez. Mi-am simtit picioarele inmuiate, iar trupul incepuse sa imi tremure atunci cand ma privira amandoi. Cu toate ca se uitau ambii atat de intens la mine, expresiile lor faciale erau total diferite. Cel cu parul violet ma privea straniu, cu un ranjet pervers, de parca ar fi dorit sa ma alatur si eu lor, iar blondul avea o privire rugatoare, speriata si totodata trista, nici un zambet neaparand pe fata lui.
Am lasat totul la fel, mai putin usa pe care am inchis-o imediat ce nu m-am mai simtit in stare sa le privesc trupurile goale si pline de broboane de transpiratie. Am inceput sa alerg pana in clasa mea, luandu-mi rapid ghiozdanul si iesind din incinta scolii.
Inca ma simteam nesigur, speriat si nu stiam ce fusese acea scena pe care o vazusem. Picioarele si mainile imi tremurau neincetat, simtindu-mi cum ochii incep a mi se umezi, insa cauza nu o stiam. Am luat-o la fuga, traversand fara a mai privi semaforul. Imi era atat de teama de ceea ce vazusem si mai ales de acele priviri pline de placere ale lor, acele strigate, apoi acea scena in care ei ma fixasera in aria vizuala, parca nedorind sa le scap.
Stiam ca domnul Utaru era cu Saren si ca il iubeste, dar nu m-as fi gandit niciodata la un act sexual intre ei, mai ales la scoala. Mi-am scuturat capul, apoi m-am oprit pe bulevard, ignorand privirile curioase ale trecatorilor atunci cand am inceput sa plang in hohote. Nu imi puteam mentine o stare normala, ci pur si simplu am dat drumul lacrimilor sa imi umezeasca obrajii fierbinti. Aveam impresia ca cei doi voiau sa ma urmareasca, la fel ca in filmele politiste. Acum ca stiam, trebuia sa ma omoare, sau cel putin asa ma simteam in acel moment.
Dupa putin timp ma calmasem cat de cat, asta numai din cauza multimii de oameni ce se stransese in jurul meu. M-am ridicat de jos si m-am scuturat de praful de pe pietrele unde ma asezasem, pornind in fuga spre casa. Voiam doar sa stau acolo inchis si sa nu ma mai gandesc la nimic.
Alergam impreuna cu ghiozdanul ce statea sa cada, fiind prins doar de dupa umarul drept. Incercam sa evit pe cat de mult persoanele de pe bulevardul aglomerat, insa mai primeam sau dadeam cate un ghiont din greseala.
Lacrimile continuau sa curga, eu simtindu-ma atat de penibil ca plang pentru ceea ce vazusem. Yn nu trebuia sa insemne nimic pentru mine, insa cum se facea ca de fiecare data cand il vedeam cu cineva simteam gelozie? El trebuia sa fie cu mine. Ce tot zic?
Mi-am sters lacrimile cu podul palmei, traversand in fuga strada, pentru ca nu mai aveam rabdare. Am luat-o pe scurtatura, printr-un parculet cam putin populat, insa nu asta conta acum. In departare am putut observa doua siluete, una dintre ele fiindu-mi foarte cunoscuta. Cand am realizat ca era chiar colegul meu Mark, mi-am sters rapid obrajii umezi, incepand sa merg normal, fara sa mai alerg. Am tras de cateva ori aer in piept, ridicand o spranceana cand vazusem tipul blond si inalt de langa el.
Satenul imi facu rapid cu mana, apoi parca grabi pasul ca sa ajunga mai repede la mine.
-Cum de esti la ora asta aici? ma intreba el imediat ce ajunse langa mine, afisand un zambet discret.
Intre timp, tipul cu care umbla se aporpie cu pasi micuti de noi, simtind cum ma analizeaza din cap pana in picioare, insa nu am indraznit sa ma uit si eu la el.
-Nu am mai facut pregatirea aia, am murmurat, incercand sa imi dreg glasul si sa nu ma dau de gol ca plansesem.
La fel ca si blondul acela, Mark ma analiza, insa doar chipul, apoi imi atinse unul din obraji cu palma, marindu-si dintr-o data ochii ca si cum ghicise ce s-a intamplat.
-Am uitat sa fac prezentarile, spuse, apoi facu un pas in spate timp in care mi-am dus privirea spre blond.
-Akita, el este Matei, un vechi prieten, continua acesta privindu-l pe blond. Era mult mai inalt decat mine, dand un aer superior. Expresia lui faciala era foarte serioasa, nedand semn de nici macar un zambet cat de sters ar fi fost. Era imbracat intr-o camasa alba, iar peste ea avea o vesta neagra, stransa bine pe corp, care ii scotea in evidenta umerii lati. Arata ca un valet, mai ales ca la gat avea un papion negru, aranjat perfect. Ochii galbeni si privirea lui imi dadura un fior, facandu-ma imediat sa ma gandesc la Yn si inima sa imi tresara, insa vocea satenului ma trezi din transa.
-Iar Matei, el este Akita, colegul meu de banca si cel mai bun prieten.
Dupa acest schimb de replici am dat mana, putand sa ii observ zambetul siret a lui Mark de pe chip. Nu stiu din ce cauza, insa m-a amuzat foarte mult acea expresie pe care o avea.
Se pare ca pana la urma Mark nu isi daduse seama ca am plans, insa, chiar si asa, daca ma uitam in oglinda si imi vedeam chipul, pana si eu m-as fi pacalit pe mine, aratand de parca eram in al noualea cer. Am inceput sa mergem toti trei in directia casei lui Mark, admirand peisajele ce ni se derulau in fata ochilor. De data asta nu am mai luat-o pe scurtatura, din contra, am mers pe langa calea ferata a garii de la periferia orasului, pe langa locuinta lui Mark, putand sa admir trenurile ce stationau acolo, impreuna cu vagoanele mai vechi, altele mai noi.
Tot drumul cei doi au vorbit lucruri ciudate, insa eu eram mult mai preocupat cu admiratul peisajelor decat sa aud discutiile lor. Il mai priveam din cand in cand pe Matei, copiindu-i pozitia de a merge cu mainile in buzunarele blugilor, caci mi se parea smecher. M-au bagat apoi amandoi intre ei, intrebandu-ma diverse lucruri.
-Te-ai intalnit cu Yn? spuse brusc Mark, simtind cum inima imi bate din ce in ce mai tare, aproape dorind sa iasa din piept.
Am dat negativ din cap, nereusind sa spun un "˜nu"™ cu toata gura. Dupa chipul sau mi-am dat seama ca ceva este in neregula, dar am vazut ca nu a insistat cu intrebarea asta.
-Deci ai saispe` ani daca esti cu Mark in clasa, nu? se auzi vocea blondului, intorcandu-mi capul spre el.
-Asa e, am raspuns eu, ei continuand cu intrebarile de genul asta, in timp ce ne apropiam din ce in ce mai mult de casa colegului meu.
Acum trebuia sa imi iau lucrurile de seara trecuta cand dormisem la Mark si ma tot intrebam daca Matei va veni si el cu noi. Ca tot venise vorba de el, nu prea aflasem nimic despre acesta, cum ar fi varsta sau multe altele, dar cu siguranta aveam sa il iau pe Mark la interogat cand aveam ocazia.
123…5›