AnimeZupCăutare

[Terminat] This feeling hurts so much

Sa vedem !:D

Din fericire pentru mine, sunt si prima care posteaza la noul capitol *o oportunitate si in aceeasi timp o onoare*.
(realmente)Din nou ai reusit sa-mi captezi atentia utilizand modul tau de a descrie, ce se pare ca e facut pentru a-mi hrani apetenta pentru romantism (de multe ori recunoscuta).
Actiunea parcurge diferite etape, aceasta fiind cea ce da tenta de originalitate si lucrul esential care implica lectorul afectiv (martor).

Si acum, sa discut pe partea literara, structura, analiza pasaje (ceea ce nu fac deseori). Bineinteles ca m-a socat sa-l vad pe Yn in acea postura(ma asteptam la mai mult.). In momentul de fata simt repulsie pentru el si asta pentru simplul fapt ca l-a demoralizat pe micul meu datorita situatiei defavorizate.Inteleg ca asta face parte din conceptia ta (referitor la idee/actiune), insa sunt revoltata datorita acestui lucru negasindu-i explicatia potrivita.

Observ ca folosesti din ce in ce mai putin dialog, acest fapt recopensandu-l prin redarea faptelor povestite. Nu e mare pierdere, cu toate ca as dori totusi sa nu renunti de tot la el. Are acea esenta necesara capitolelor, modelandu-se conform actiunii.

Acestea fiind spuse, numai am nimic de adaugat.M-ai surprins (din nou) intr-un mod placut, cu toate ca situatia nu a fost in favoarea perceptiei mele (nu am intituit acest lucru).

In principiu, totul a fost cum ma asteptam: impecabil.
Vreau urmatorul capitol!:>
Geez, habar n-ai cat de mult ma bucur ca ai pus continuarea! Simteam cum..cum..ceva ma macina si nu ma lasa in pace pana ce nu as fi citit continuarea. Insa acum e mult mai bine #:-s Oricum, revenind asupra ficului. Hehehem... omfg omfg, cine-a facut ce?! Asa ceva nu se poate! :no: Ah, sarmanul meu Akita, cat de mult cred ca a suferit vazand aceea scena ingrozitoare :cry: Mi-e foarte mila de el si ah, frate, chiar daca il ador pe Yn, i-as da una de..de.. de sa nu se vada >.< Oricum, am vaga impresie ca Akita se va indragosti si de tipul cel nou si vice-versa. Adica n-ar fi ceva rau, nu? Tipul e de viiissss:perv: Sper sa pui cat mai repede si nextul ca sa stiu ce se intampla altfel simt cum iar ma macina ceva si te voi obliga sa scri. Bafta incontinuare amore si multe idei de-acum incolo :*:*:* >:D<
Cand am citit scena cand i-a descoperit pe cei 2, mi-am pus mainile pe fata si am deschis incet degetele ca in filmele de groaza :)) O parte am si sarit-o mai mult de rusine, cred ^^"
Acum că ştiam, trebuia să mă omoare, sau cel puţin aşa mă simţeam în acel moment. :)) ce ganduri poate avea copilul asta. O sa vina Spiderman sa-l salveze daca e asa cum gandeste el :]]
Bai, deci Matei e iubitul lui Mark? :X Ce tot visez eu aici? >.> Mereu interpretez gresit, deci nu ma lua in seama. Dar la asta m-am gandit acum, Matei si Mark, uhm...suspeeect :-? :]]

Pai...faci o treaba minunata si nici nu ma mir, esti un tanar talent >:d<

Succes darling *hugs*
Hmm.. Matei, Matei... :]] * laughs * Nu stiu ce sa cerd despre el...
Imi pare cam suspect tipu` asta. Mai ales intrebarea brusca ce i-a adresat-o lui Akita. Cred ca pune ceva la cale din moment ce-l cunoaste pe Mark si pare a se indrepta spre casa sa, cu tot cu Akita. Apropo de Akita... >.< Goddamn! Cine se gandea la asa ceva ? Eu credeam tocmai invers. Banuiam ca Yn era cel care o facea cu Matei asta intr-una din clasele alea. OMG ! La ce ma gandesc si euuu. =))
Jur ca atunci cand am citit ca Saren si Yn erau impreuna, in mijlocul actului sexual in sine, mi-am pus mainile la gura si am continuat sa citesc. o.o Am fost mai mult decat uimita, am fost socata ! O_O

Ehh, tu cu surprizele tale... Vezi sa aduci repede capitolul, te roooog ! Sa nu intarzii, tocmai acum cand pare a deveni mai interesant. Nu ratez nimic, e clar ! [-(
Wow!
Uau!Uau!Si iar uau!Am ramas cu gura cascata cand Akita i-a gasit pe Yn si Saren facand dragoste.Am ramas pur si simplu uimita.Desi scena a fost hot chiar daca a fost prea putin descrisa.Inca sunt socata.Mie mila de Akita ca a trebuit sa vada faza aceia.Ma intreb daca Akita va fi impreuna cu Yn?Oare se va intampla asta?
Ce o fi cu Matei acela?O fi fost un fost iubit de-a lui Mark?Sunt tare curioasa sa aflu.E cam suspect.Hm...Daca Mark planuieste ceva?Sau nu?O sa mai dureze pana aflu raspunsul.
Stii ca astept capitolul urmator.N-ar mai trebui sa-ti spun asta. :))
Bye!
Hii ! Sunt socata ! Cum sa faca asa ceva in scoala, pe catedra? :o . si ma rog. sa zicem ca asta nu`i nimic..dar l`a lasat pe Akita pt Saren :(( . Asa ceva este imposibil ! M`a dezamagit atat de mult yn ! ma asteptam la mult mai mult de atat din partea lui ! :(( . Saracutul meuu Akitaa ! :-s. ce a facut sa merite asta? el n`a gresit cu nimic :o3 .
Nici nu`ti imaginezi cate scenarii imi fac acuma, legate de urmatorul capitol, bineinteles ! VREAUuuuuuu urmatorul capitol. ACUUM! :(( . Sunt sigura ca Akita n`o sa mai vrea nici sa auda de Yn, si asa`i si trebuie :-j. Nici nu`mi imaginez cum se simte akita X_x. dar vreau sa faci un capitol din perspectiva lui Yn..despre scena aceea. si ce a simtit cand l`a vazut pe akita in usa = w =.
Awww mami...am lipsit un pic de aici si lucrurile o iau razna :))
Yn si Saren pe catedra intr-o clasa goala?! am ramas ceva de genul :O...dar sa fim seriosi asa ceva se intampla si in realitate; de ce nu si intr-un fic :X
Dar bietul Akita...nici nu-mi pot imagina cum s-a simtit vazandu-i acolo in plina...aaa.. treaba.
Ma durea pe mine sufletul pentru el, iar cand ai zis ca cei doi l-au vazut, cred k m-am inrosit eu imaginandu-mi privirile lor. Ma intreb la ce se gandeam Yn cnd l-a vazut stand acolo uimit si vai de el. Si apoi urmeaza Matei...cine naiba e Matei si de ce am impresia ca asta va complica lucrurile?
In fine..m-ai dat gata la cap asta...astept cu nerabdare nextul poop si spor la scris
Multumesc de commuri, sweethearts >:D< I'm here with teh next ^^.
-Capitolul 7-


Ne mai vedem, incepu Matei, facandu-ne scurt cu mana si dandu-mi seama ca nu avea sa ne urmeze pana sus, din fericire. Dupa ce tipul pleca, deja simteam fluturasi in stomac pentru ca stiam ca o sa am de dat niste explicatii. Am urcat amandoi in scara blocului, Mark luand-o inainte pentru ca el avea cheiea de la apartament.
Dupa ce deschise usa si amandoi intraram, incepuse chinul si emotiile.
-Ti-am mai zis ca nu sti sa minti, asa ca spune tot. Ce naiba a mai facut Yn de data asta?
Tonul cu care imi vorbea era foarte serios, facandu-ma sa ii spun tot adevaraul. Inainte de a-mi desprinde buzele si a-i explica, in coltul ochilor se stransesera deja niste lacrimi. Ma simteam la fel de prost ca inainte, poate chiar mai rau, pentru ca il mintisem pe saten.
-Nu o sa iti vina sa crezi... Erau acolo amandoi, pe catedra si... am murmurat, lasandu-mi capul in jos si trantindu-ma pe canapea, cu palmele pe chip pentru a-mi ascunde fata umeda.
-Haide Aki, mie imi poti spune, se planse Mark, asezandu-se langa mine si luandu-mi mana intr-a sa. Incepu sa ma consoleze, insa nu stiam cum sa ma exprim, caci ceea ce facuse Yn impreuna cu Saren mi se parea foarte rusinos si parca eram in locul lor, fiind nevoit sa spun in fata a mii de oameni ce am facut la scoala. Atat de ciudat ma simteam, chiar daca nu aveam nicio vina.
-Cine si ce a facut? insista satenul.
-Nu pot , Mark... Nu pot sa spun, m-am plans, incercand sa il privesc cu coada ochiului.
Ma incuraja ca un prieten bun ce era, reusind sa ma convinga.
-Yn si Saren, am inceput eu pe un ton stins, dandu-mi mainile de pe fata ca sa ma pot face auzit. Erau pe catedra din a doua clasa de la parter, goi amandoi, fiindu-le expusa fiecare particica a corpului. Gemeau de placere, atat Saren cat si Yn. Nu inteleg cum ii raspundea profesorul de matematica fiecarui sarut si cat de bine se simtea sub el. Nu inteleg Mark, de ce a facut asta?
Satenul isi dadu ochii peste cap, apoi imi prinse obrajii intre palmele sale, obligandu-ma astfel sa il privesc atent in ochi.
-Cand iubesti persoana de langa tine, nu te impiedica nimeni sa faci astfel de lucruri. Iar tu, cred ca stii mai bine decat mine sentimentele lui Yn fata de Saren.
-Sa stii ca nu am vorbit foarte mult despre asta, mi s-a parut ciudat, i-am recunoscut eu, stergandu-mi lacrimile cu podul palmei.
Nu ma deranja faptul in sine, cat acest sentiment de gelozie pe care il simteam acum. Nu am fost niciodata impotriva acestor relatii, insa tot ciudate mi se pareau, asta pana cand am inceput sa simt si eu ceva pentru blond. Mi-am scuturat usor capul cand Mark ma stranse mai tare de obraji.
-Iar faza cu sarutarile nu e prea greu de inteles. Atata timp cat au fost placute, era si normal sa raspunda, mai ales ca astea sunt primele semne ca iubesti persoana de langa tine.
Mark ma speria cu fiecare secunda ce trecea, caci parea sa aibe multa experienta in explicatul relatiilor astora.
Nu am avut timp sa leg acele cuvinte spuse de el caci isi lipi buzele de ale mele, inchizandu-si ochii si impingand cu limba pana ce ajunse in lacasul umed al gurii mele. Isi invarti limba de cateva ori intr-un joc placut, dar nu i-am raspuns datorita inimii ce imi batea atat de straniu ca si cum ar fi iesit in orice clipa din pieptul meu, perforandu-l.
Dupa ce lipsa de aer isi facu prezenta, buzele noastre s-au desprins, lasandu-ma pe mine in urma cu o multime de intrebari si fiori.
-Acum intelegi? intreba, privindu-ma atent in ochii-mi cenusii.
Nu stiu ce ar fi trebuit sa inteleg caci eram oricum confuz dinainte sa ma sarute. M-am ridicat repede, facandu-i semn sa imi dea hainele si restul cartilor, apoi am apucat repede ghiozdanul fara sa mai scot vreun sunet sau sa mai aduc aminte de sarut. Daca ar fi fost Yn in locul lui Mark, cred ca era altceva. Am scuturat iarasi capul, dandu-mi o palma usoara peste cap datorita acestor ganduri.
-Scuze daca te-a deranjat acel sarut, murmura el, fiind probabil pentru prima data cand ii auzeam acel ton.
Am facut un semn simplu cu mana, ca si cum il anuntam ca nu ma deranjase, insa inima mea spusese altceva. Continua sa bata cu atata putere, incat imi provoca o durere suportabila, insa infricosatoare.
In cateva momente m-am aflat afara, printre multimea de vecini ai satenului. Fara sa stau pe ganduri, m-am dus spre casa cu pasi grabiti, caci aveam mult de mers. Incercam din rasputeri sa ma abtin din plans, dar simteam cu fiecare pas pe care il faceam, mici picaturi in coltul ochilor ce stateau sa cada.
Ma simteam patetic, jenat de ceea ce avea sa urmeze, caci nu intelegeam pentru ce si cine plangeam. Ma simteam singur si gol in mijlocul desertului. Poate eram mult mai fericit acolo, decat aici, traind aceste sentimente dureroase.
In timp ce inaintam, incercand sa ma desprind de realitate, ma gandeam la vorbele si gesturile lui Mark. Niciodata nu l-am inteles pe deplin, niciodata nu mi-a dat o impresie concreta ca sa stiu ce simte.
Mi-am scuturat capul, auzindu-i vocea atunci cand mi-a soptit acea replica ce pentru moment ma impresionase : "Iar faza cu sarutarile nu e prea greu de inteles. Atata timp cat au fost placute, era si normal sa raspunda, mai ales ca astea sunt primele semne ca iubesti persoana de langa tine."
Brusc m-am oprit in loc cand vocea sa ajunsese deja cu mii de decibeli mai tare, deranjandu-mi creierul si scotandu-ma din transa fictiunii.
Ceea ce simtea Mark pentru mine era... dragoste? Atunci cum se facea faptul ca dupa acea replica m-a sarutat cu atata tandrete si pasiune. Am simtit cum trupul mi se cutremura, doar din cauza ca nu imi dadusem seama de asta pana acum. Am privit in urma mea, in speranta ca ii voi vedea blocul si ca voi avea destul curaj ca sa ma intorc inapoi si sa vorbim, insa era prea tarziu, blocul nu se mai vedea, nici macar strada din apropierea lui.
Am continuat sa merg nesigur pe sentimentele ce le purta Mark pentru mine, balansandu-mi capul la orice idee prosteasca ce imi trecea in acel moment prin minte.
In momentele in care clipeam, acele milisecunde in care imi aveam ochii inchisi, imaginile satenului imi apareau in minte, aducand cu ele atingerile sale si sarutarile. Inca nu intelegeam cum e sa fi indragostit de o persoana de acelas sex, pentru ca, speriindu-ma atat de mult, era totusi un sentiment placut sa il stii pe cel ce il iubesti si te iubeste, atat de aproape de tine.
Cum mi-as fi putut da seama daca simteam ceva pentru Mark sau Yn? De care dintre ei eram indragostit? Pe cine eram defapt gelos?
Atatea intrebari si atatea raspunsuri intarziate...
Am oftat, reusind sa ajung la timp la cina pregatita de bunica mea. Dupa ce m-am spalat pe maini si am trecut la masa, am fost deja asaltat de intrebari.
-Ce s-a petrecut azi, scumpul meu? intreba vocea femeii in varsta ce imi pregatise supa.
In cel mai bun caz, isi daduse seama de nelinistea ce o aveam pe chipul meu ce ma trada intotdeauna. Am apucat lingura intre degete, incepand sa mananc, standu-mi parca un nod in gat ce nu imi dadea voie sa inghit sau sa vorbesc.
Am tras aer adanc in piept, luand de cateva ori din mancare si ridicandu-mi privirea asupra femeii cu parul carunt si fata brazdata de riduri din fata mea.
-Nu prea multe, sunt doar obosit, am mintit-o eu, stiind ca aceasta replica ii va inchide gandul de la o orice alta intrebare, avand chiar dreptate vazand ca pleaca de langa mine, sarutandu-mi scurt fruntea si spunandu-mi noapte buna.
Dupa ce am terminat de mancat, am strans masa, apoi am pornit spre camera mea. Somn nu aveam, caci gandurile din acea zi imi spulberau orice urma de oboseala. Totusi, as fi vrut sa dorm si sa imi pierd cunostinta, iar atunci cand aveam sa fiu treaz, sa ma aflu deja intr-o alta lume.
Probabil de vina erau acele multe carti science-fiction pe care le citisem, asa ca oboseala ma dobori de cum am inchis ochii.
Viitorul aparea in culori din ce in ce mai sumbre, cu lumea ca un vast camp de mine caruia eu riscam in orice moment sa-i devin detonatorul.
Viitorul apărea în culori din ce în ce mai sumbre, cu lumea ca un vast câmp de mine căruia eu riscam în orice moment să-i devin detonatorul. Gata, m-ai omorat cu ultima propozitie :| e asa super, asa nu stiu cum sa ma exprim prin cuvinte :X

Oricum..acum si-a dat si el seama ca Mark il place? /:) Bine..defapt acum mi-am dat si eu seama :]] Se pare ca sunt grea de cap precum Akita :]]
Bai, imi pare rau pentru el, il iubeste pe Yn si e gelos pentru ceea ce a vazut, dar Yn il iubeste pe Saren si se vede asta, in plus, Mark il iubeste pe Akita, deja am ametit :]] E incurcata rau povestea si asta imi place cel mai mult. Stai! Atunci..Saren pe cine place? Pe Yn? :-? Sau..are o relatie secreta cu Mark? >:] Ce tot bolborosesc aici? e imposibil T_T :]]
Nu-mi mai bat capul atata, astept doar next--ul. Sincer, mie mi-ar fi rusine sa mai merg la scoala dupa ce vedeam acele imagini vizuale cat si auditive >.<
Saracul...Akita, cred c-o sa moara de rusine maine [in poveste] la scoala, numai daca nu cumva e Sambata :]]

Mult succes si inspiratie sweetie >;d<
*Regret faptul ca nu sunt prima*. Oricum stii foarte bine ca sunt o adepta a fic-urilor tale, deci nu am de gand sa ma plang *vezi sa nu.greseala lamentabila*..

Ei bine, am citit fiecare detaliu, fraza, replica acestea neavand ce sa zic in privinta acestora. Ma bucura faptul ca nu stagnezi si cu scrierea fiecarui capitol te autodepasesti (impresia mea. posturile voastra). Ma streseaza faptul ca sunt atat de curioasa si confuza, avand in vedere ca nu pot anticipa ceea ce ai de gand. Saren, Mark, Yn (s.a.) personaje a caror comportament atribuit produce aceste stari (pe care mi le-a tranmis fara nicio problema).
Nu ma asteptam sa-l sarute, dar cu siguranta, a fost momentul meu *cu dedicatie*. Acest pasaj mi-a redat acelasi entuziasm ce predomina de fiecare data cand termin de citit ceea ce scrii . Mi se pare ciudat dar foarte dulce *ciocolata amaruie*
Saracu' Aki. Mi-e mila de micut (ce mai e si cu nesiguranta asta. si mai ales doi tipi buni in joc- carte norocoasa).

Descrierea este cea pe care am tinut sa o punctez, doar pentru simplul fapt de a o lauda. Aceasta pentru mine este ca o melodie bine compusa, reusind sa ma ajut de aceasta pentru a-mi imagina >:] (nimeni nu ma crede un inger pe aici, deci recunosc) - trasatura principala, elementul vital, lucru mirific..

Astept next-u pe care il voi observa singura (de orice eventualitate, anunta-ma)! :D
Ti-am zis ca mereu ma uimesti?Nu?Atunci iti spun acum:Mereu ma uimesti!
A fost fenomenal capitolul acesta si deja il vreau pe urmatorul.
"-Iar faza cu sărutările nu e prea greu de înţeles. Atâta timp cât au fost plăcute, era şi normal să răspundă, mai ales că astea sunt primele semne că iubeşti persoana de lângă tine."Mark,Mark,Mark...Eu stiu ca esti indragostit de Akita si ca a fost cam orb pentru asta.Acum ca l-ai lamurit poate va fi al tau.Cine stie?
Nu credeam ca Akita e indragostit de Mark.Credeam ca doar de Yn.Imi plac chestiile astea.Ma intreb pe cine va alege?De ce cred eu ca totusi Akita va ramane cu Mark si Yn cu Saren?
Bye!
Oh, Doamne, cat de tarziu am putut ajunge si eu T.T Sper sa ma ierti amore mio ca iti las comm tocmai acum insa cunosti prea bine memoria pe care o am. Acum, trecand la fic, inca o data am fost incantata de ceea ce ai scris :x Atatea sentimente, atata confuzie si intrebari fara raspuns la un loc 8-> un capitol exact pe placul meu. Insa, ce nu pot intelege eu, este de ce Akita nu reuseste sa'si puna sentimentele in ordine? Adica inteleg ca nu'i vine deloc usor, e normal, cred, insa ma face si pe mine atat de confuza @.@ Nu ar fi rau sa aiba o relatie cu Yn insa nici langa Mark nu i'ar sta deloc rau, avand in vedere ca tipul chiar il place, nu? Ahhh, cu cata atentie se comporta cu el :chuu: Dar, mai vine inca o enigma, ce rol are mai exact Matei in toata povestea asta? Nu'mi spune! O sa'l faca pe Akita sa se indragosteasca de el? Sau, sau, poate pe Mark? Prea mult de gandit pentru mine :stress: Oricum, bafta la next and inspiratie cu tona >:D< :*:*:*
Of Doamne ! De cand n-am mai trecut pe`aici. :X În primul rand, da, am avut muulte probleme cu pc-ul, iar acum trebuie sa nu raman in urma, adica trebuie sa fiu la zi cu comm`urile la yaoi. :]] * laughs *
Ehh, nvm now. God, ştii, ma asteptam sa se intample mai multe in acest capitol. Cum ar fi treaba cu Matei ala. Chiar credeam ca o sa faca vreun trio or smth. Doamne iarta-ma ! la ce ma gandesc si eu. ? =)) Of of of. Şi din nou, apare Mark cu acel sarut, care, se pare ca l-a turmentat rau de tot pe dragul Aki.
Pfff, acum e clar ca astept, dar nu astept ceea ce crezi tu, iubita... Astept o noua zi de scoala in capitol. :))
Nu e ca am uitat de fic, dar am fost ocupata. Sper ca nu e nicio problema ca am intarziat putinel :"> Multumesc de comentarii si apropo, daca l-ati vrut pe Matei, pe Matei vi l-am dat. Citire placuta >:D<
-Capitolul 8-



Ochii mi s-au desprins cu cateva secunde inainte ca ceasul sa sune, acel ticait facandu-ma complet sa ma ridic din pat pentru a-l putea opri. Imi simteam ochii plini de cearcane, probabil de aceea prima data cand m-am ridicat in picioare a fost sa ma duc la baie si sa ma spal pe fata.
Cand mi-am adus aminte ce zi e azi, inima incepuse sa imi bata cu mai multa putere, simtind pulsul cum se accelereaza.
-Nu mai vreau, la naiba, nu mai vreau, m-am plans, nedorind in niciun fel sa ma duc la scoala si sa dau ochii cu cine nu ar fi trebuit.
Mi-am acoperit chipul umezit de noi lacrimi sarate cu palmele, in momentul in care s-au auzit pasi catre usa mea.
-Te-ai trezit, scumpule? se auzi vocea blanda a bunicii mele care din pacate nu ma putea alina indeajuns de mult incat sa ma convinga sa ma duc la scoala.
-Da, i-am raspuns cu o voce tremuranda, grabindu-ma sa ii deschid usa. Ar fi fost foarte nepoliticos din partea mea sa vorbesc cu dansa fara sa o deschid.
-Ce s-a intamplat, puiul meu? De ce plangi? intreba imediat ce-mi zari chipul umed si ochii rosi.
-Am avut doar un cosmar, am suspinat. Sunt bine acum, bunico.
I-am zambit sters, razand in sinea mea cand pentru un moment m-am gandit sa ii spun toata povestea pentru a ma descarca, dar sigur asta nu era cea mai buna idee.
" Nu sunt sanatos. ", mi-am zis putin nervos, apucandu-ma sa ma imbrac cand bunica ma lasa sa ma pregatesc.
Cu siguranta nu aveam sa ma duc la scoala! Nu-mi va simti cineva lipsa oricum.
Dupa ce m-am imbracat in perechea de pantaloni scurti crem, in carouri, tenesii verzi si tricoul la fel de verde ca ei, am iesit afara si mi-am luat la revedere, nu inante sa imi iau ghiozdanul care defapt nu ascundea niciun manual inauntrul sau. Parul il aveam la fel de ravasit ca aseara, insa cu doar cateva treceri rapide ale mainilor prin el l-am facut sa arate perfect.
M-am indreptat spre un drum opus scolii, inca nevenindu-mi sa cred ca chiulesc. Era pentru a doua oara, insa pentru prima oara cand o faceam de buna voie.
Priveam in urma simtindu-ma de parca Yn era in spatele meu si se uita in tot acest timp la mine, insa nici urma de el sau de alt cineva, mai ales la ora aceea a diminetii.
M-am dus spre cartierul lui Mark care oricum era plecat la scoala, deci nu avea cum sa ma vada, insa acum m-am intalnit cu cineva cunoscut si totusi atat de strain mie.
-Mai, mai, sa nu te mai cunosc, se auzi vocea blondului.
-Matei? am intrebat, ridicand o spranceana si apoi razand sec. Ce cauti aici?
Acea intrebare fusese pusa fara a o gandi, insa imi scapase probabil pe gura din cauza ca as putea fi parat. Matei rase la fel de sec ca mine, apoi se apropie cu pasi repezi, avand pentru o secunda impresia ca vrea sa ma ia in brate.
-La plimbare. E destul de racoare afara. Iar tu... Nu ar trebui sa fii la scoala? Cred ca il asteptai pe Mark, insa a plecat deja. Daca te grabesti il mai poti prinde, vorbi acesta repede, indicand cu mana drumul pe care o luase.
-Nu, nu veneam la Mark, am spus repede, dand negativ din cap, fara a-i mai raspunde si altor intrebari.
Ridica o spranceana de parca era surprins, apoi repeta intrebarea :
-Nu trebuia sa fii la scoala?
-Ba da, am zis incet, lasandu-mi capul in jos si scotand un oftat.
Nu ma pricep deloc sa mint, cu toate ca as fi vrut sa imi ascund aceste emotii cand o faceam, dar chipul si vocea ma tradau mereu. Eram invidios pe altii care minteau cu atata nerusinare, insa intr-adevar minciuna era folositoare in anumite momente.
Ma privi din nou surprins, insa nu am putut intelege clar ce a vrut sa zica cu urmatoarea replica :
-Vrei sa petrecem putin timp impreuna?
"Adica cum?", imi venea sa intreb, insa mi s-ar fi parut prea prostesc, ca o replica de copil, asa ca am acceptat dand doar aprobator din cap.
Am inceptu sa mergem pe o alee din spatele blocului lui Mark, ajungand la o terasa. Soarele nu era prea puternic asa ca ne-am asezat afara la una din mesele libere. Erau cate patru scaune la o masa, insa nu ne-a deranjat sa le eliminam pe celelalte doua si sa ramanem doar noi. Deasupra fiecarei mese era asezata cate o umbrela cu scopul de a te apara de razele inocente ale soarelui ce de abia aparuse pe cer si nu indraznea sa le trimita la noi. Am privit inauntru, cum chelnerita imbracata intr-o pereche de pantaloni scurti, mulati si albi, cu un tricou de aceeasi culoare se apropie de noi. Deasupra acelui material de un alb imaculat era un sort negru cu numele tipei si inscriptia terasei "Arcobaleno" care, dupa spusele blondului, era cea mai buna terasa din oras, insemnand in italiana "Curcubeu".
Nu am asteptat mult si dupa ce ne-au fost inmanate meniurile cu lista plina de bauturi, si-a comandat fiecare cate ceva. Eu am luat un suc de portocale, natural , iar blondu si-a luat ceva asemanator, dar cu mai mult alcool decat niste portocale stoarse.
-Tu nu bei nimic de genul? se auzi vocea lui dupa ce comanda ne-a fost adusa.
Am chicotit scurt, putin timid, dand apoi din cap in semn negativ, auzind cum rade.
-Nu multumesc, am doar saisprezece ani, am recunoscut eu, dand din cap, de parca eram mandru de varsta mea.
-Eu la saispreze ani umblam non-stop prin cluburi si nu lipseau tigarile si alcoolul.
-Vrei sa spui ca acum ai saptesprezece ani? am intrebat eu sarcastic, privind in paharul imens din fasa mea, gustand din suc, simtindu-i pulpa si aroma racoritoare de portocale.
-Nu, am aproape douazeci si cinci.
Mai ca m-am inecat cu sucul cand i-am auzit varsta,incercand din rasputeri sa inghit acel nod care mi se formase in gat. Douazeci si cinci de ani era ceva la felul in care arata el. Sau poate eu nu ma pricepeam asa de bine la ghicitul varstei.
-Ce? Te sperie ca umblii cu unul de douazeci si cinci? chicoti, luand o gura mare din paharul sau, aproape golindu-l dintr-o inghititura.
-Ba nu, am ripostat. Nu ma deranjeaza varsta nimanui, insa nu pareai a fii asa batran.
-Batran? marai blondul.
-Glumeam.
Am inghitit in sec cand am vazut cat de repede consuma acel lichid care pe mine doar mirosul sau ma imbata. Dupa ce am baut si eu, am mai stat la masa, vorbind alte chestii destul de plictisitoare, insa eram dispus sa discut despre asta caci oricum ceva mai bun de facut nu aveam. M-a intrebat cu cine locuiesc, cat de bine ma inteleg cu Mark, daca am un job sau daca as fi interesat sa castig niste bani in plus. Raspunsurile mele erau scurte, dar concrete, spunand exact ceea ce ar vrea el sa stie. Fata de mine, el stia cum sa puna intrebarile astfel incat cel cu care vorbea sa ii raspunda asigurat, insa eu de abia daca primeam ca raspuns un amarat de "Da" sau de "Nu".
-Ce zici, ai vrea sa iti castigi banii singur?
-Normal, ce intrebare mai e si asta? Umm... atata timp cat nu e mult de munca pentru un pusti ca mine.
-Daca ti se pare greu sa duci o tava de colo pana colo, atunci nu cred ca ai vreo sansa sa fii angajat.
Tocmai imi propusese sa fiu angajat la clubul sau pentru ca avea nevoie de chelneri. Se deschisese acum cateva zile si deja clientii incepeau sa apara ca pe banda rulanta, iar cei doi tipi ai personalului nu se prea tineau de treaba, asa ca mai avea nevoie de cativa oameni. Se gandise la mine pentru ca, mi-a zis ca din spusele lui Mark chiar caut o slujba usoara si unde as putea sa castig ceva bani pentru a-mi ajuta bunicii ce aveau pensia mica.
-Nu, nu mi se pare deloc greu. Si cam cat platesti?
-Destul de mult, spuse cu o voce putin rpgusita, de parca spera sa nu ajung la intrebarea asta. Zambi scurt in coltul gurii, apoi reveni la expresia lui serioasa. Nu e nicio problema daca va dura raspunsul tau, nu te grabesc, insa mi-ar face placere sa lucrezi in clubul meu, mai ales ca ne si cunoastem si pot avea incredere. Vezi tu, majoritatea timpului sunt plecat si nu ma simt bine cand stiu ca tipii aia sunt acolo, iar gandul imi sta numai ca fura bani. Egoistul de mine!
-Cam cati ani au tipii aia?
-Cine mai stie? Scrie pe tampitele alea de foi de inscriere. In jur de douazeci.
-Douazeci? am tipat eu, prinzand nesigur paharul gol intre maini.
Rase scurt, probabil din cauza expresiei mele, insa ma anunta sa stau calm ca sunt de treaba, poate putin prea vorbareti. Dupa ce imi mai povesti despre propunerea lui ne-am ridicat si am plecat, nu inainte ca blondul sa plateasca. Nu stiu cauza, insa ne-am indreptat spre liceul unde invatam.
-Ar fi bine sa te duci la ore. Nu e frumos sa ai multe absente. In plus, mai ai timp sa ajungi, nu ai pierdut decat primele doua ore.
Aducandu-mi bine aminte orarul, cele doua ore erau chiar cele de matematica, deci am scapat cu uturinta de domnul Utaru. La propunerea blondului aveam sa ma gandesc toata ziua la scoala ca tpt nu aveam cartile la mine, asa ca mi-am luat la revedere si i-am multumit pentru suc si pentru locul de munca oferit. Cu siguranta trebuaia sa ma angajez. Platea bine si, in plus, ne si cunosteam, asa ca ar fi fost perfecta acea sluja pentru mine.
Intotdeauna mi-a placut sa port un costum de chelner!
Deci..eu,deci prima, deci nu discut, deci asa e :]] [deci,deci,deci,deci] puteam sa pun deci la puterea a patra, era mai simplu :]]
Waa...Insfarsit Matei <3 Nu stiu de ce, dar nu-mi inspira deloc incredere baiatul asta, probabil am eu capul umplut cu alte porcarii, dar chiar nu-mi inspira incredere :|
Anyway...nu conteaza, macar Akita si-a gasit un loc de munca usor :D
Eh...dar totusi, n-o sa poata lipsi de la orele celor doi [Saren si Yn] toata viata >.> Sper sa pui continuarea cu intalnirea lui Akita cu unul dintre pofesorii de mai sus :-s E doar un fic, dar imi e mie frica de ce o sa se intample, dar lu' saracu' Akita T_T
Ce sa mai spun, incep iar cu deci? :]]
Deci..esti tare,deci tine-o tot asa, deci succes >;d<
deci la puterea a 3-a :]]
Of Doamne, nu miros nimic bine in legatura cu slujba aia. X_ X De parca Matei asta [ exact el; si da, mi se pare mai incitant ca l-ai bagat in fic. ] ar vrea sa profite de pe urma lui Akita. Şi.. of doamne, cred ca reuseste foarte bine; mai ales ca Aki pare atat de sensibil. >.<
God, deci chiar ai facut o treaba buna cu acest personaj, atitudinea si comportamentul este pur inocent. Exact asa cum ar trebui sa fie un uke. <33 Dar ştiti de ce ma tem eu ?... De faptul ca Matei sa nu-l vanda idiotilor de-acolo. Cica lucreaza ca si chelner... :| Nu cred... Am de citit. so... :-"
Capitol nou!In sfarsit a sosit.
De ce nu prea am eu incredere in Matei?Prea prietenos.Eu cred ca pune ceva la cale.Adica sa-l lase singur pe Akita intr-un club cu tipi mai mare decat el?Suspect.
Speram ca in capitolul acesta sa aflu mai multe depre sentimentele lui Akita.Sunt curioasa pe cine va alege!Eu as vrea sa ramana cu Mark.Yn il are deja pe Saren si dupa cate vad eu cei doi chiar se iubesc.
Astept capitolul urmator.
Bye!
In sfarsit trec si eu pe aici.
Nu am multe de spus, avand in vedere cade fiecare data am subliniat ceea ce mi-a placut si ce as dori sa corectezi

Bun nu pot anticipa ce ai de gand cu aceasta propunere, insa nici nu doresc asta (unde ar mai fi suspansul daca as putea intui acest detaliu?). Mi-au placut tentele jucause (ironie. amuzamant) ce s-au mulat conform replicilor, acestea avand un rol important - difera de la o stare la alta- antiteza. Pasajele descriptive au subliniat contrastul dintre cei doi, ba chiar redand starea emotionala a protagonistului.
Fiecare amanunt a fost relatat cu atentie, descrierea fiind o contributie principala asupra acestui element. Grupurile nominale inca aua ceeasi influenta, acelasi impact asupra mentalitatii lectorului. De aici iesa la iveala din nou apetenta mea pentru aceste fic-uri, intensificandu-se cu fiecare rand citit. Dialogul, criteriu pe care l-am apreciat mereu, l-am observat de data asta, lucru ce-mi poate provoca doar entuziasm. Ma bucura faptul ca nu l-ai evitat prin relatarea acestuia prin povestire (cum incepusei sa formezi din asta un obicei). Astfel, sentimentele reies cu usurinta, fara vreo urma de suspiciune.

Inca de la inceput mi-a placut faptul ca nu am observat vreo repetitie sau pleonasme in fic-ul tau, neluand in considerare daca ai sau nu greseli de ortografie. Acest lucru ramane valabil in continuare si sper sa persiste in continuare ~~!
Limbajul folosit este expresiv, ajutand cu mult la relatarea situatii, atmosferei usor tensionate la inceput. Sfarsitul poate fi perceput sub doua situatii, insa asta ramane la alegerea ta. Intreg contextul este construit într-o cheie simbolica discursiva.Mi-a placut alegoria sentimentala, aceasta fiind ceea ce pe mine ma impresioneaza.

Deci, per ansamblu, mi-a placut la fel de mult si sper sa continui in acelasi mod.
As fi dezamagita daca ti-as gasi vreun capitol mai prejos de asteptarile mele .
Si astfel marchez sfarsitul postului meu ---> Astept cu nerabdare urmatorul capitol >:] .
Aprecie mult parerile si comentariile voastre >:D< Am venit cu nextul cam tarziu, ce-i drept. Vreau sa imi cer scuze, insa acum sper ca le voi aduce mai repede, doar e vacanta ^^
Lectura placuta *kisses*
-Capitolul 9-


Nu mi-a luat deloc mult timp ca sa ajung in incinta scolii si sa urc treptele. Mai erau exact cinci minute si se suna de iesire, deci daca eram atent puteam ajunge in clasa exact in momentul in care domnul Utaru parasea clasa si se ducea spre cancelarie.
Am spus daca voi avea noroc, insa nu am avut, caci imediat ce iesi din clasa cu catalogul sub bratul drept am vrut sa ma ascund, am vrut sa despic pamantul si sa ma las inghitit de el, am vrut sa fug, sa mor de rusine, orice, dar numai ochii cu el sa dau nu doream.
-Imi pare rau pentru tot ce ai fost nevoit sa vezi, spuse el in timp ce parca ma impingea din priviri intr-un loc putin mai nepopulat, langa fereastra, acolo unde nu trecea nimeni.
Se vedea de pe chipul sau ca era putin stanjenit si se simtea cam prost vorbind cu mine despre asta. M-am incruntat la vorbele lui si la situatia in care eram pus.
-Nu sunt deloc afectat de asta, am mintit, probabil chipul tradandu-ma din nou.
Blondul din fata mea afisa un zambet sters, urcat de o ridicare a buzelor sireata, apoi isi impinse cu varful degetului aratator de la mana stranga mai mult ochelarii de pe nas pentru a ma privi mai bine.
Mi-am asezat mainile pe caloriferul stins de langa pervaz, lasandu-mi privirea pe undeva prin jurul gatului sau, observand un colier frumos prins de un lant destul de gros. Colierul era alcatuit dintr-un material stralucitor, reprezentand initiala "S". Mi-am muscat obrazul pe dinauntru nelinistit, simtind cum inima imi este cuprinsa de o durere ce devenea din ce in ce mai apasatoare atunci cand am realizat ca initiala aceea venea exact de la numele iubitului sau.
Vocea lui insa ma trezi din visare:
-Ba da, chiar pari afectat de asta, altfel nu mai chiuleai de la orele mele.
-Si tu esti mandru ca sunt afectat? l-am intrebat cu o voce ragusita, incercand sa imi tin lacrimile la locul lor, fara a ajunge pe obrajii mei.
Imi prinse barbia intre degetul sau mare si cel aratator in asa fel incat sa il privesc exact in ochi. Acea liniste apasatoare devenea enervanta, asa ca i-am adresat din nou intrebarea.
-Sigur ca nu. Vreau doar sa intelegi ca imi pare rau pentru cele petrecute. Doar tu stii despre mine si Saren, si as prefera sa ramana secretul nostru. Stii doar ca as putea fi dat afara daca directorul ar afla. As putea ramane fara servici. Nu ar conta prea mult, insa stiu sigur ca nu vrei sa ma parasti. Inca suntem prieteni, stii?
Il ascultam cu atentie, simtind cum inima incepe sa imi bata din ce in ce mai tare la fiecare fraza, sau poate chiar cuvant rostit de el. Fiecare silaba, consoana sau vocala rostita de el imi ajungea in ureche si ramanea acolo, ca un ecou dureros.
Imi vorbea cu atata incredere si nu voiam sa il dezamagesc, asa ca nu i-am mai spus ca nu doar eu stiam asta, ci si colegul meu Mark. Trupul incepu sa mi se umple de vibratii, ma cutremuram cand si-a apropiat chipul de al meu, insa soneria fu auzita mai tare ca niciodata.
Sunetul acela asurzitor ce ii chema pe toti in clasa il facu sa se opreasca din a-si continua treaba. Privi mohorat spre micutul aparat prins de tavan ce continua sa sune fara incetare, apoi mima o injuratura pe buze pe care am putut sa o citesc imediat.
Isi lua mana de pe barba mea ce simteam ca imi tremura, apoi ma batu scurt pe umeri.
-Vreau sa vorbim dupa ora asta, ma anunta, apoi disparu, lasandu-ma pe mine singur in acel loc, gandindu-ma ca probabil tot aici ar fi trebuit sa ne intalnim si pauza viitoare.
Am intrat in clasa cu cateva secunde inaintea profesorului, apoi m-am asezat in banca, langa Mark, ce ma privi surprins.
-Unde naiba ai fost?
-Shht, vorbim in pauza, am rostit, cerand o foaie si un pix de la colegi pentru a putea scrie lectia ce urma sa ne-o predea profesoara de geografie, caci eu aveam ghiozdanul gol.
Nu m-am putut concentra nicidecum pe spusele profesoarei, eram cu gandul intr-o cu totul alta dimensiune. Priveam in gol, aparandu-mi imagini in fata ochilor cu profesorul de matematica cand se apropiase atat de mult de mine, incat diferenta dintre buzele mele si ale lui era doar de doi sau trei centimetri. Apoi, in fata ochilor , ca un film ce se derula cu viteza luminii, au aparut imaginile cu trupurile transpirate ale lui Saren si Yn, iar mai apoi i-am auzit vocea lui Matei, propunandu-mi sa lucrez la club.
-Domnisorule Akita Nawasu, ce zici daca ne arati tu unde se afla Argentina?
Am incuviintat din cap, apoi m-am ridicat din banca simtiind cat de privit sunt, insa nu am indaznit sa imi intorc capul in alta parte decat la harta din fata clasei agatata intr-un cui din perete. Ajuns in fata ei, am intins mana spre locul cerut de doamna profesoara, apoi m-am dus la loc. Nu imi venea sa cred ca fusesem atent la vorbele dansei, avand in vedere cate imagini si voci stranii aveam in minte.

-De ce esti asa grabit?
-S-a innorat deja, nu vreau sa ma apuce ploaia, am mormait, privind spre cerul ce capatase acum o nuanta mult mai inchisa ca dimineata. Mark ma urma pana la iesirea din scoala, observand nelinistea de pe chipul sau, insa nu aveam de gand sa ii spun nimic daca nu ma intreba el.
Se pare ca pana la urma nu a mai cedat tentatiilor si spuse:
-Unde dracu' ai fost la primele doua ore?
-Am chiulit, am zis simplu, de parca era foarte normal ceea ce facusem.
-Cum adica ai chiulit?
-Haide Mark, o sa ne apuce ploaia daca mai stam si palavragim aici, m-am adresat, simtind mici picaturi reci cum imi navalesc pielea.
Isi dadu ochii peste cap, apoi pleca in partea opusa, salutandu-ma, la fel facand si eu. Cu fiecare metru pe care il parcurgeam, grabeam pasul din ce in ce mai mult. Nu voiam sa ajung ca o pisica uda acasa!
Mi s-a parut ciudat ca renuntase atat de repede la discutia dintre noi, sau poate chiar nu ii pasa de mine. Ma credea un prieten si atat. Unde mi-a fost mintea atunci cand am gandit pentru o secunda ca ma iubeste? Dar poate chiar ma iubea, ma iubea cu adevarat, altfel nu ar fi facut acele gesturi prea evidente.
Mi-am prins buza inferioara intre dinti si m-am oprit in loc, privind spre cer. In departare, cerul era despicat de luminile rupte, ce se intersectau cu altele, apoi, la cateva secunde se auzeau zgomote puternice. Tunetele acelea mi-au dat cativa fiori, asa ca imediat ce am trecut strada si am ajuns in gradina, am luat-o la fuga si am intrat in casa.
Am aruncat ghiozdanul gol pe jos si m-am grabit spre fereastra, inchizand geamul care imediat a fost acoperit cu picaturi inocente de ploaie.
Cerul era straniu acum, acel albatsru semanand cu cerneala din stilou ce a fost turnata din greseala in apa, aceasta inghitind lichidul inchis la culoare fara pic de mila.
Nu stiam ce sa fac mai intai. Ori sa ma apuc de teme, ori sa il sun pe Matei, sa imi fac dus sau sa mananc. Aveam mult de lucru, iar timpul mi se parea prea putin, mai ales ca eram singur acasa.
Am reusit intr-un final sa mananc, sa scriu ceva la latina si sa imi fac dus, apoi am revenit in sufragerie imbracat in noile haine.
O clipa mi se paru ca vad o miscare usoara langa fereastra si cateva faruri aprinse, insa acestea disparura imediat. Un tunet strabatu noaptea atat de puternic incat pentru o clipa m-am oprit paralizat.
Cand sunetul se repeta, o senzatie de nesiguranta imi strabatu corpul. Am tresarit, simtindu-mi inima cum sare din piept cu atata putere, incat mi-a provocat durere in momentul in care se auzi un ciocanit in usa.
M-am indreptat incet spre aceasta, deschizand-o fara a mai privi pe vizor. Cine ar putea umbla pe vremea asta decat bunicii mei pentru a se intoarce ?
De aceea m-am si grabit sa deschid, insa mare greseala am facut.
Linistea teribila nu era deranjata decat de bataile navalnice ale inimii mele care acopereau toate tunetele si picaturile de apa.
In fata mea nu zaream nimic altceva decat silueta cu mult mai inalta decat mine, cu parul blond si dat peste umeri, chipul palid impreuna cu ochii sclipitor de frumosi. Silueta inainta, afisand un zambet cat se poate de discret, insa l-am putut vedea intr-un final.
-Imi pare rau ca dau buzna asa, dar deja sunt ud, chiar daca am venit cu masina. Afara ploua cu galeata, mi se adresa Yn, disparand din pragul usii si pasind in camera.
In urma sa lasa urme mici de apa, eu privind ingrijorat spre hainele sale lipite de trup.
Am inchis la timp usa ca picaturile sa navaleasca inauntru si sa ma faca si pe mine aproape la fel de ud precum el. Acum intelesesem de ce mai devreme am vazut umbre si faruri venind de afara. El... El chiar venise aici pentru mine.
I-am spus sa ia loc pe canapea, insa acesta nu accepta si ramase aproape de mine.
-Am venit pentru a-mi cere scuze. Nu mi-am dat seama cat de prost te-ai simtit, decat atunci cand te-am asteptat in pauza urmatoare iar tu nu ai venit.
"Oh, am si uitat..." am zis dezamagit in gand, facand ochii mari si aducandu-mi aminte de momentul in care mi-a spus ca vrea sa discutam in pauza urmatoare, insa eu ca un prost uituc nu mi-am adus aminte. Am inghitit tot aerul ce il tinusem in mine pana atunci, simtind cum ma priveste ingrijorat, insa eu nu am avut curaj sa il privesc la fel cum o facea el. Ma uitam discret cu coada ochiului.
-Nu trebuia sa vezi toate alea si mai ales acum cred ca esti foarte confuz. Asa e?
Am tresarit la replica lui, simtind cum inima incepuse din nou sa imi sara in susul pieptului, parca dorind sa iasa afara. Avea dreptate, eram foarte confuz. Nu stiam ce fusesera acele sarutari din partea lui, acele atingeri din alte zile, cand eu si el stiam exact pe cine iubea Yn.
-Scuze, spuse pe un ton stins, nemaiasteptand raspunsul meu, apoi imi prinse barba cu doua degete si imi ridica chipul asupra lui.
Ochii ii sclipeau la fel de puternic ca atunci cand se afla in fata usii mele, poate mult mai puternic. Isi apropie la fel de mult chipul de al meu ca atunci, dar si de data asta se opri. Ii simteam respiratia ca o moara de vant ce imi sufla in fata.
Nu mi-a dat voie sa iau vreo gura de aer caci imi acoperi buzele cu gura sa, iar eu, involuntar, mi le-am desprins si i-am dat voie sa patrunda inauntru cu limba lui moale si calda. Imi cerceta lacasul cu lacomie, de parca asta ar fi fost ultima data, in timp ce mana lui dreapta sedea negresit in suvitele mele satene de par. Isi inchise ochii, iar la acest gest am facut si eu la fel, simtind cum un fior imi strabate spatele si se despica in mai multi fiori mici ce aveau ca scop sa imi dea acele senzatii infricosatoare.
Ma speria, insa totul era placut... Prea placut ca sa fie adevarat.
Se desprinse de buzele mele, apoi ma saruta scurt pe frunte si pleca spre usa la fel de grabit precum intrase.
-Noapte buna!
Au fost singurele cuvinte pe care le-am putut auzi din gura lui, apoi disparu si el si autovehicolul acestuia. Stateam in pragul usii, speriat de senzatiile pe care le-am simtit. Venise ca sa isi ceara scuze si sa imi arate asta printr-un sarut. Cum trebuia sa reactionez? Nu cred ca profita de mine sau de bunatatea mea, insa inainte sa dispara i-am soptit : "Te-am iertat..."
M-am uitat spre cer, insa un gros nor acoperise de tot luna.
Yei, next! Sincer nu stiu daca ti-am mai comentat sau nu la ficul asta, dar il ador. Defapt ador toate ficurile tale. :x
Acum imi trebuie o pauza din cauza socului. Mhhh, ce sarut dulce......:perv:.......
Gata, acum ma simt mai bine. Ma bucur tare mult pentru cei doi ce s-au impacat, desi am o impresie ca o sa se certe Yn cu iubitul lui si ca Akita nu a facut bine cand a inceput o prietenie cu Matei. Ehh, poate sunt prea perversa si rautacioasa. :yes: (Da sigur sunt, poate si un pic malefica azi.)
Trebuie sa vad ce se intampla so Dola(Dora) vlea next acum!!!
Ja ne!
__________

:bye: I'm the first!
Wow!
"Nu mi-a dat voie să iau vreo gură de aer căci îmi acoperi buzele cu gura sa, iar eu, involuntar, mi le-am desprins şi i-am dat voie să pătrundă înăuntru cu limba lui moale şi caldă."-Yn la sarutat pe Akita.Ce romatic!Vroiam mai mult. :001_wub:
Yn si Akita sunt la fel.De ce?Pai Yn il iubeste si pe Akita si pe Saren,iar Akita il iubeste si pe Mark si pe Yn.Intelegi? :)) Eu tot nu cred ca o sa ramana impreuna.Yn e profesor,iar Akita elev.
Saren a aparut in povestea asta cam de doua ori.As vrea sa aflu ce gandeste el sau ce fel de persoana e...
Stii ca eu mereu astept capitolul urmator. :D
Bye!
Desigur-
Tin sa mentionez ca este un lucru deploarabil pentru mine ca nu sunt prima, insa ma multumesc si cu locul trei. Realmente,imi cer scuze pentru faptul ca nu am trecut mai devreme insa din cate ai putut sesiza nu am mai intrat pe animezup de aproximativ doua zile, momente in care tu ai postat capitolul.

Acum revenind la capitol.
Acesta m-a fascinat dupa cum bine stii, fiind un capitol de-a dreptul perfect. Limbajul utilizat a fost unul imagistic, deosebit de expresiv. Potrivit notiunilor fundamentale si propriei conceptii , dialogul este o trasatura principala, caracter ce nu poate lipsi indiferent de rolul ,secundar pe care aparent, il are.Stiu ca devine cam monoton sa repet acest lucru, insa il punctez pentru a ma convinge ca nu vei omite acest amanunt. Am avut oportunitati in care s-a intamplat astfel de aceea subliniez acest detaliu.
Oricum, trecand peste aceste aberatii, dialogul la tine a existat si cred ca a avut cea mai mare influenta/ "un impact deosebit" (am ajuns sa ma citez). Si acum cu privire la actiune. Acesta contine procedeele necesare, este retusat cu ajutorul figurilor de stil si imaginilor artistica diversificate (predomina cele vizuale din cate am putut sesiza).
Aceasta decurge conform idealurilor tale, tinzand spre perfectiune. Imi place ca ai nuantat fiecare detaliu, explicandu-l detaliat, astfel implicand lectorul drept martor. Similar capitolului anterior, acesta este un joc al tentelor , ele impletindu-se si dand aer de autenticitate creatiei tale.
Si acum sa comentez putin asupra pasajelor descriptive- au avut un rol important. Mi-a placut modul in care ai suprins atmosfera tensionata dintre cei doi, starea de confuzitate si melancolie a micutului si de ce nu, chiar si situatia in sine. Cu alte cuvinte, mi-a placut faptul ca tuturor amanuntelor le-ai atribuit rolurile potrivite.
***
Personajul pe care eu il admir cel mai mult si si-a castigat respectul de sine--> este Yn, cu toate ca se comporta ciudat. Protagonistul intr-adevar ar trebui sa imi starneasca cel mai mult interes, insa mie imi place mai mult caracterul profesorului. Nu inteleg a vrut sa simbolizeze sarutul conceput de cei doi, insa voi admite asta doar in cazul in care el are intentii serioase cu micutu'! (clar . implicare afectiva )
***

Deci capitolul acesta se claseaza printre preferate! Nu am niciun dubiu in privinta acestui lucru, avand in vedere ca surprinde un sarut intre caracterele mele adorabile . (rawr).
Astept urmatorul capitol ca nerabdare!:D
Sper sa ma anunti in continuare
Of Doamne. >___< Deci acel sărut a înrăutăţit şi mai rău lucrurile. Şi ştii de ce ? Pentru că l-a făcut pe micul Akita mult mai confuz şi mai speriat decât era înainte...
Well, nu mi s-a părut că ai întârziat [ prea mult ] ; poate din cauză că am fost eu ocupată cu învăţaul la română şi matematică. -.-'
Dar ce mai contează acum ? Eu sunt happy că ai postat... :X Offf, chiar nu am habar ce se va întâmpla de acum înainte, chiar nu ştiu. Rămân la ideea mea principală în legătură cu Matei - adică nu ştiuce să cred despre el,dar orice ar fi, nu e de bine. T__T Ah, da... Şi Mark.... Ce naiba mai e şi cu Mark acum ?... Oare va mai îndrăzni acele săruturi bruşte ? ; - ?
Doamne, eu fierb aici ! >______>
Multumesc mult de comentarii *kisses*. Lectura placuta!
-Capitolul 10-


Inaintam printre razele tensionante ale diminetii, usor morocanos, caci azi era prima mea zi de munca. Odata ajuns in fata clubului - bineinteles... Matei m-a ghidat tot timpul prin telefon - emotiile au inceput sa apara.
Inaintea mea se derulau imagini cu totul diferite fata de ce vazusem pana acum. Imaginea clubului ii dadea un aspect de bordel, geamurile fiind fumurii si pictate cu flori rosi. Treptele pareau prea inalte, de parca urcai undeva la un etaj mai sus. Peretii erau negri, iar ici pe colo se mai gaseau cateva reflectoare ce luminau cu blandete numele clubului, "Peaceful Night".
De afara, totul parea obscen, insa m-am imbarbatat si am urcat treptele cu curaj. Acesta disparu cand scarile subtiri nu se mai terminau si zici ca urcam undeva in nori, chiar daca nu parcursesem decat aproximativ doi metri in inaltime.
Am reusit in sfarsit sa deschid usa pe care era lipit programul. Din cate vazusem eu, clubul acesta se deschidea dupa ora 18:00, de obicei.
Cand am pasit inauntru m-a cuprins o usoara emotie de teama ce mi-a transmis cativa fiori. Locul era pustiu.
Cateva mese asezate in coltul incaperii, langa barul dotat cu fel si fel de soiuri de vinuri, isi gasisera veacul acolo.
O voce cunoscuta sparse tacerea, sunetul venind de undeva dintr-o scobitura in perete, probabil acolo fiind un hol.
-Hei, frate, ai ajuns? intreba Matei, care era imbracat intr-o pereche de blugi cu tur, tenesi verzi si o camasa in carouri cu verde si negru. Trecu pe langa mese si se apropie de mine, prinzandu-mi mana intr-o stransoare.
-Da, dupa cum vezi, sunt chiar aici, am spus usor entuziasmat dupa ce i-am dat drumul mainii.
In timp ce ma conduse spre vestiar si imi arata cateva usi povestindu-mi despre intrebuintarea lor, avea pe chip un zambet ce nu-l mai vazusem pana acum la el, dar cert era ca arata satisfactie.
-Dupa ce te imbraci in uniforma ne intalnim acolo, ok?
Am scuturat din cap in semn ca "da", apoi am trecut pragul si am inchis usa in urma mea. Muzica se auzea in surdina prin boxele agatate de tavan.
M-am imbracat repede in uniforma de chelner, venindu-mi chiar foarte bine cu camasa alba si papionul negru. Am iesit din vestiar si m-am indreptat spre mesele din club, exact in locul in care stabilisem.
Mi-am aranjat papionul mai bine, dupa care am observat ca Matei nu era singur la masa.
-El este Ronald sau Roni, incepu el prezentarile, fixand cu privirea tipul din dreapta sa, la fel de blond ca si el, parul fiindu-i mai scurt.
Am zambit amandoi cand ne-am intalnit privirile.
-Iar el este Yuneko sau Yu, rosti din nou, aratand spre tipul brunet si slab. El era aschie fata de Roni ce arata ca un pachet de muschi, nasturii de la camasa aproape plesnindu-i de la patratelele de pe abdomen.
-Si cel de-al treilea? Ai spus ca sunt trei...
-A avut o problema si nu a putut ajunge, dar stai calm, vei face cunostinta si cu el, ma anunta Yu, incepand apoi sa rada.
Matei pleca, spunandu-ne sa ne apucam de treaba imediat ce incep sa apara clienti, ce nu au avut de gand sa intarzie.
Fiind prima zi de munca am incercat sa dau tot ce am putut din mine. Ma miscam printre mese cu un carnetel si un pix, notand toate detaliile pe el. Dupa ce ii spuneam barmanului ce sa aduca, luam sticlele si le duceam la cei ce comandasera. Dupa aceea stergeam fiecare masa in parte, aranjam mai bine scrumiera si meniul cu bauturi si sucuri, apoi luam locul DJ-ului pentru scurt timp cat pleca la baie, eu fiind nevoit sa aleg muzica.
Pentru prima zi mi se parea o gramada de lucru. Ca sa ma imbarbatez, m-am gandit numai la salariul ce avea sa vina peste o luna.
Cand m-am dus spre bar pentru a lua doua sticle de Angelli, m-am intalnit cu Yu, care stergea pardoseala de langa bar.
-Cum ti se pare? intreba in timp ce afisa un zambet cald.
-E destul de mult de munca.
-Stai sa vezi dupa ora opt, cand vin aici o multime de doritori de alcool si dans.
Dadu din cap, numai gandindu-se cat vom avea de munca diseara.
-Ca veni vorba de asta... Pe programul de la usa de la intrare arata ca clubul se deschide dupa ora 18:00. Credeam ca... e un club de zi, unde se bea o cafea si... Nu stiam ca...
-Nu, e un club de noapte. Doar in weekend si miercurea clubul este deschis toata ziua. Intelegi?
Mi-am muscat obrazul pe dinauntru, stand o clipa pe ganduri si incercand sa ma eliberez de gandurile ca lucram la un club de noapte. Insa eram doar chelner, nu eram animator sau... mai stiu eu ce.
I-am zambit slab, apoi, fiind chemat de clienti, m-am dus si mi-am continuat treaba fara sa mai pun si alte intrebari pana seara, cand clientii incepura sa vina ca pe banda rulanta, exact asa cum imi explicase Matei.
Cand munca devenea din ce in ce mai interesanta si imi intrasem in mana, drumul de la mese pana la bar, ocolind ringul de dans care incepea sa se umple, am fost oprit de o atingere a umarului. Mi-am intors capul, vazandu-i chipul blondului ce imi spuse ceva. Nu am putut intelege nimic din vorbele lui Matei si nici macar sa mimez pe buze nu am putut caci lumina era proasta. M-a tras pe holul lunguiet si subtire, lasandu-se cu chipul asupra mea.
-Cred ca pentru prima zi e de ajuns cat ai lucrat. Te felicit ca inca esti in stare sa mai muncesti dupa 5 ore.
Imi facu cu ochiul, apoi imi lua carnetelul din mana, fara pix, spunandu-mi ca acesta imi va trebui pentru a completa formularul de inscriere. Il puse pe Roni sa il aduca repede, iar acesta se conforma.
Am fost nevoit sa completez cateva hartii cu numele, CNP-ul si alte chestii putin importante pentru mine. In cateva minute am terminat de manzgalit acele foi, care la inceput fusesera aproape goale.
-Hei, Yu, vino putin.
I-am facut semn brunetului, caci el mi se parea mai amuzant fata de Roni ce era intotdeauna serios, fara niciun zambet pe fata. Acesta veni langa mine si isi lasa chipul spre buzele mele ca sa ma poata auzi.
-Ce fac cu astea? l-am intrebat, facand referire la foi.
-Cred ca trebuie sa i le duci sefului. Are nevoie de ele!
Dadu din cap in semn aprobativ, apoi privi spre hol, explicandu-mi ca Matei ar trebui sa fie in biroul sau.
-Si unde e biroul lui?
-Prima la stanga, parcp, murmurp nesigur, insp mp bptu pe umar si spuse ca trebuie sa il fi gasit eu. Fata de mine, el pleca de aici dupa miezul noptii. Probabil atat as fi fost si eu nevoit sa lucrez in urmatoarele zile. Acest lucru imi dadea o multime de fiori si ma nelinistea. Nu intelegeam de ce Matei nu m-a avertizat in privinta programului. Poate a vrut sa tina totul secret, sau poate doar a omis asta.
-Dar daca te grabesti, le pot duce eu dupa ce te schimbi si pleci.
I-am multumit ca e asa amabil, apoi mi-am lasat hartiile in grija lui.
Mi-am scuturat capul, apoi, gandindu-ma ca mai aveam doar sa ma schimb si dupa aceea plecam acasa si ma odineam, m-am dus spre usa vestiarului.
Cu toate ca era foarte aproape, am avut impresia ca merg o vesnicie. Inaintam in continuu, fara ca macar sa ma apropi cu un centimetru de usa. Ce naiba insemna asta? Bausem doar o gura de Angelli la propunerea lui Yu si deja o luasem razna?
Intr-un sfarsit am ajuns in fata usii si fara sa mai bat am apasat cu putere pe clanta. Voiam sa plec cat mai repede de aici si sa dorm.
Inima mi se opri in loc cand am realizat ca acea incapere nu era vestiarul, ci mai degraba biroul lui Matei, caci blondul statea pe scaunul cu rotile, negru, fiind foarte concentrat asupra persoanei din fata lui. Era inalta, bine facuta, stand in picioare, cu mainile pe biroul lucios, privindu-l pe Matei cu mult interes, asta pana cand zgomotul usii ii deranja pe amandoi si le facu capetele sa se intoarca spre mine.
Pentru a doua oara m-am simtit privit intr-un mod destul de bland, insa usor nervos ca am deranjat un moment important... Privirea asta era a lui Matei, insa cealalta, acel domn... era chiar... el.
Vai, iubita mea nici nu sti cat de mult te-am asteptat. :x Te ador!!!
Hmm, prima zi de lucru a micutului nostru. Hmm, de ce am senzatia ca lucreaza intr-un loc deosebit. Trebuie sa aflu cine era barbatul, desi am o vaga banuiala, poate sunt eu prea paranoica. Nu prea am ce sa comentez esti incredibila, sublima :x. Teo love you!
Stiu ca de abea ai adus nextu', dar Teo il vrea deja pe urmatorul :d!

P.S. Sunt prima!