AnimeZupCăutare

[Terminat] Totally Dominated [*YAOI*]

Y'KNOW SOMETHING?!
I'M SPEACHLESS:))

=P~ aoleuu ,in dus,sub influenta alcoolului.What a nasty gay is Yuri :>:))
Ador capitolul,in special partea YAOI.

Vreau si eu sa pot scrie ca tine :mean: .Ce cruda e viata :99: .
Oricum e de ajuns ca tu scrii asa fenomenal ,si ne oferi noua momente yaoi :perv: :)) ,si povesti incredibile
so GAMBATE ,and bring us zha'next ;;)..pls :pls:

ja ne! :bye: :chuu:
restul drumului pe care il petrecusem

Abia astept sa vad reactia lui Yuri de a doua zi. :)) Dar nu poate sa dea vina pe Dante; la urma urmei el s-a agatat de gatul lui. ;))

A fost dragut capitolul (auzi la mine! Dragut? A fost hot). Destul de interesant sa il vad pe Yuri in postura asta, dar nu neg ca mi-a placut. La urma urmei merita si Dante ceva caldura si iubire din partea lui la cat s-a chinuit sa il satisfaca (de fapt nu s-a chinuit deloc, i-a placut, dar am voie sa ii caut scuze pentru ca imi place de el :D ).

Si abia astept sa ii citesc replicile lui Dante. :D
Spor la scris!
Well girlz, am fost harnica si v-am adus noul capitol :o3 hope ya like it >:D<
Lots of kisses :*
Capitolul XVIII

Ochii mei obositi s-au deschis lent si grei, fiind deranjati de lumina ce patrundea libera prin geamul camerei mele neacoperit de perdele. Am mormait o injuratura neinteligibila care suna mai mult cu un scancet lung, apoi mi-am intors capul spre partea dreapta. Mi-a aparut o imagine putin neclara inaintea ochilor, insa imediat am tresarit, sarind mai departe si ridicand-ma intr-un cot.
-Ce dracu cauti aici? intrebasem eu pe un ton ragusit, punandu-mi imediat mana pe frunte la simtirea ametelii si a unei dureri cumplite de cap. Am injurat din nou.
El era sprijinit de bratul sau drept si nu facea decat sa ma priveasca.
-Mai gandeste-te o data si pune-mi din nou intrebarea, spuse el pe acelasi ton increzut ca intotdeauna.
Mi-am lasat pivirea in jos spre patul meu ravasit a carei plapuma era cazuta pe jos, si am primit ca un traznet imaginile care mi-au invadat mintea. Pentru a treia oara injurasem, strangand puternic din dinti si prinzand intre degete suvite din bretonul meu saten.
-Da, asa e, aproba el, trecandu-si limba peste buza superioara. A fost dusul, apoi patul... si tu ai fost mai aprins ca niciodata, adauga pe urma, trantindu-se pe spate, zambind multumit, dupa care continuase. Hmm... Ai fost atat de doritor, te agatai de mine ca o pisica infometata...
-Taci din gura! ma rastisem eu, nervos, incruntandu-ma. Si iesi afara din casa mea! ordonasem pe urma, facand un semn brusc din mana, aratand spre usa camerei mele.
El ridicase ambele maini cu palmele inainte ca un semn de perdare.
-Hei, aici nu pledez vinovat de nimic. Bautura spune adevarul.
-Bautura nu spune nimic! E... A fost...
Capul meu ametit nu putea gasi nicio explicatie care m-ar fi putut scuza, si devenisem agitat din acea cauza, in incercarea de a nascoci ceva credibil.
-Da, a fost extraordinar, intervenise el, cand vasuse ca din gura mea deschisa nu iesea niciun cuvant.
-Nu asta am vrut sa spun!
El se ridicase din nou, sprijinindu-se in cot.
-Nu ai vrut, dar asa a fost, si stii al dracului de bine... Chiar daca era sa lesini dupa ce am iesit de la dus, tot tu ai vrut sa continuam si in pat.
-Taci dracului... rostisem eu incet, vrand sa cobor din pat, cand mana lui imi inconjurase incheietura.
-Nu, nu mai tac. Am facut-o destul. Iar tu, baiete vei sta sa ma asculti.
Fusesem surprins cand ii auzisem cuvintele atat de hotarate, insa din nou ma incruntasem.
-Cine te crezi sa imi spui mie ce sa fac?! Mie nu imi comanzi! ma rastisem eu din nou, inainte ca mana lui sa ma traga puternic in pat, iar trupul sau mare si gol sa se aseze peste al meu. Bratele sale erau de-o parte si de alta a capului meu, iar incheietura mainii mele drepte era imobilizata de catre degetele lui mai puternice, chiar langa capul meu, pe perna.
-Poate inafara patului nu iti place sa fi condus, dar stiu al naibii de bine ca adori sa fii dominat in el! rostise el, calm, accentuand clar prepozitia "in".
-Asta nu...
-Lasa scuzele tampite. Spune-mi daca ai de gand sa ma asculti.
-Nu! Nu am de gand sa iti ascult idioteniile fara rost. Ai patru pereti aici. Alege unul si spune-ti discursul. Eu, draga domnule trebuie sa fac un dus. Iar tu trebuie sa dispari din casa mea.
-Nu poti sa faci fata adevarului, hm? intrebase el, zambind strengaresc in timp ce ochii lui erau fixati in ai mei... Prea fixati. Parca incercau sa imi citeasca gadurile.
-Doar nu ma intereseaza ce ai de spus! Totul a fost o... pura intamplare!
-Da, la fel ca si data trecuta in care te-ai straduit atat de tare sa scapi de mine, spuse el ironic.
-Chiar nu ma intereseaza ce crezi sau ce vrei, sau drept cine naiba vrei sa ma iei, dar eu nu am nicio legatura cu tine, intelegi? Daca s-a intamplat de cateva ori, nu inseamna nimic, nu? Adica, ce spun? Nu insemna nimic, punct!
-Dar ai vrea sa insemne, rosti el, sigur pe sine.
-Nu inseamna, bine?! Acum, lasa-ma sa ma ridic. Chiar tauri nu pot sa ridic fara putina cooperare.
-Vrei cooperare? Intai fa tu rost de ea. Eu o am din plin... Cel putin azi. Iar eu cred ca minti.
-Da? Crezi? atunci fa-ti propria emisiune si numeste-o "Detectorul de mincini"! Inspirat, nu-i asa?
-Nu la fel de inspirat precum persoana pe care a spus-o. Iti e fica. Recunoaste.
-Imi pare rau, nu jucam "Adevar sau provocare". Lasa-ma! Spusesem eu rastit, smucindu-mi mana din stransoarea lui, moment in care el se daduse la o parte, lasandu-ma sa ma ridic.
Statea asezat in capul oaselor, cu un picior arcuit, iar altul intins. Si-a trecut mana dreapta prin parul ciufulit, iar eu ii luasem pantalonii de pe jos, pe care i-i aruncasem in brate.
-Imbraca-te. Nu vreau sa te mai vad gol nicio clipa, spusesem eu, luandu-mi apoi din dulap un halat negru de matase, pe care il imbracasem repede.
In loc sa faca ce ii cerusem, el isi scoase din buzunarul pantalonilor pachetul de tigari. Dupa ce isi aprinsese "eliberatoarea de stres" cu o bricheta argintie, imi intinse si mie pachetul.
-Nu multumesc. Nu mai risc cu tine, am spus eu in timp ce imi legam cordonul negru al halatului.
-Atunci ia-o pe asta.
Imi intinse tigara pe care si-o aprinsese, si mi-am ridicat ochii spre el. Cred ca eram doi care aveam nevoie de nicotina.
M-am apropiat de pat si am luat tigara din mana lui, cu o privire oarecum neincrezatoare. El isi aprisese alta, iar eu luasem scumiera de pe pervazul geamului, ducand-o pe pat.
-Poti sa stai pe pat. Inca nu am pus stapanire totala pe el, rostise el, dupa care incepuse sa faca cercuelete de fum care se ridicau spre tavan.
-Doar daca iti iei pantalonii pe tine, replicasem eu, inainte de a duce tigara la gura.
El scosese fumul pe nas, la propriu, ca un taur nervos din desenele animate, apoi prinsese cu buzele de filtrul tigarii, penru a-si avea ambele maini libere. Facuse ceea ce ii cerusem.
-Si... slitul, rostisem incet, vazand ca imbracase pantalonii, insa nu isi trase fermoarul.
Isi daduse ochii peste cap, apoi facuse si acel lucru. Si-a intins pe urma bratele aratandu-mi realizarea sa, ridicandu-si in acelasi timp ambele sprancene.
-Multumit? intrebase el, prinzand pe urma de tigarea a carui fum ii ajunsese in ochi.
-Nu stiu... inca esti aici.
-Si nu voi pleca prea repede, asa ca ia un loc.
Am oftat, stiind ca nu aveam cum sa il dau afara. Mai degraba m-ar fi dat el afara din propria casa. M-am asezat pe marginea patului, cu spatele la el, continuand sa fumez. Dar nu ma simteam comod. Daca nici in propriul pat nu puteam sa stau cum voiam, ce dracu mai incercam sa demonstrez?
Imediat ma asezasem mai bine, mai aproape de el, ducandu-ma mai sus pe pat si sprijinindu-ma de spatarul de lemn al acestuia.
-Si asta e un inceput, rostise el dupa care a ras scurt.
-Da, inceputul nimicului, aprobasem eu ironic.
-Asculta Yuri, incepuse el, cand imi intorsesem brusc si surprins capul spre el. Inima parca mi se oprise pentru cateva nanosecunde.
Mi-a observat reactia si s-a oprit, apoi mi-am intors din nou capul inainte, scotand un sunet din gat care trebuia sa sune a ras. Ma intrebase ce s-a intamplat.
-Nimic. Cred ca e prima oara in care mi-ai zis pe nume si nu "baiete" sau alte porcarii.
A ras din nou, dupa care trasese un fum din tigara.
-Si uite cum observi tot ce zic si ce fac... De fapt, e a doua oara. Prima a fost chiar atunci cand ne-am intalnit in birou.
-Ziceai ceva de observat? intrebasem eu, vazand ca el tinuse mai bine minte. Oricum atunci a fost doar ca sa imi demonstrezi ca stii, sa ma surprinzi, nu ca sa mi te adresezi pe nume.
-Adevarat. Si am impresia ca eviti sa asculti ce am de zis.
-Nu evit. Nu vreau sa stiu, rostisem eu nepasator, ducand tigarea la gura.
-Te vreau, spuse el dintr-o data, atat de hotarat incat ma agitase ca pe un sifon.
-Toata lumea ma vrea, am zis eu in incercarea de a-mi ascunde nelinistea.
-Te vreau langa mine. Tot timpul.
Inghitisem cu greu, si nu reusisem sa imi opresc trupul din a tremura bruc din cauza unui fior care imi strabatuse corpul din varful degetelor de la picioare pana la nodul din gat.
-Ai gresit persoana, rostisem eu, vrand sa cobor din pat, in incercarea de a ma indeparta. Ma prinse din nou de incheietura, oprindu-ma.
-Nu am gresit nimic.
Isi stinse tigara, cu mana cealalta, apasand-o pe suprafata rece a scumierei de langa el, apoi luase scurmiera, intinzandu-se peste mine pentru a o aseza pe noptiera. Imi luase si mie tigara pe care a stins-o, pe urma imi prinsese obrajii intre palme.
-Nu stii ce spui. Cred ca ai avut ceva in tigara. Vorbesti tampenii! ma agitasem eu, devenind imediat usor speriat.
-Asculta-ma, ceruse el din nou, pe un ton calm, care imi atrase atentia. Ma asculti? intrebase pe urma, fixandu-si privirea pe chipul meu, pana cand am afirmat o data usor din cap si el continuase. Atunci ai face bine sa fii atent, pentru ca m-am saturat sa ne jucam. Lasa-ti incapatanarea de-o parte pentru ca nu iti ajuta cu nimic fata de mine. Ma vrei, si mi-ai demonstrat asta atat de bine si esti constient de lucrul asta, dar esti prea incapatanat sa accepti adevarul.
-Esti nebun! Nu am ce sa accept! Nici nu stiu de ce te ascult! ma rastisem eu, dandu-i mainile la o parte si coborand din pat, indreptandu-ma spre living.
-Stii ca e adevarat, spuse el, venind pe urmele mele.
-Nimic nu e adevarat!
-Totul e adevarat! Si incerci sa fugi de fiecare data pentru ca iti e frica! De ce? Iti e teama de Kitami?
-Uite ce e, am rostit eu, oftand, intorcandu-ma spre el, si trecandu-mi agitat mana prin par. Kitami mi-ar da un glont in mijlocul fruntii daca m-ar vedea cu tine! Nici nu il doare ca eu sunt asa-zisul lui fiu!
-Esti fiul lui? intrebase el, cascand ochii socat.
-Fiu adoptiv, da. Dar nu ii port numele. Si nu l-ar durea inima sa ma omoare cand tot el m-a facut ceea ce sunt! Nu vreau sa il tradez! Imi merita respectul pentru cat m-a ajutat!
-Respect pentru ce? Ceea ce face el nu e bine, iar ce faci tu, nici atat. Nu e nimic de bine in ceea ce a facut pentru tine. Puteai avea o slujba normala.
-Care slujba? Dante, sunt un chelner pe timp de zi! Adevarat, am liceul facut, dar nu am facultate! Ce ai vrea sa lucrez? Viata mea ar fi fost un rahat fara Kitami! Nici nu l-as condamna daca m-ar omora pentru ca... am facut toate astea. Asta inseamna ca il tradez! Daca ar vedea ca am documentele alea nenorocite si nu am vrut sa i le duc...
-Ai zis ca nu ai avut timp, amintise el, zambind in coltul gurii, cand eu ma blocasem auzindu-l. Esti constient ca ai putea sa primesti un glont pentru asta si totusi nu faci nimic pentru a ma compromite. Nici pentru viata ta. Nu realizezi ca risti pentru mine?
-Nu risc pentru tine! atacasem eu, cand stiam de fapt ca avea dreptate.
-Atunci pentru ce? venise intrebarea lui, care ma lasase in pana de idei.
Totusi fusesem salvat de sunetul ciocanitului in usa. M-am indreptat spre ea, stiind ca trebuia sa fie Takashi, insa cand am deschis-o, inima mi se oprise, iar picioarele mi s-au inmuiat.
-Domnule Kitami... rostisem eu stins, cu gatul parca strans de o menghina si mainile tremurande. In acel moment ma consideram deja mort.
Good>:D< am ajuns si la capitolul asta....Partea cu slitul:))Ma intors cu planetarele in sus ...Ce sa zic?Respect:Yaoi Queen Foarte cul capitolul.Abea astept sa vad ce o sa zica Kitami:))) E ca si cum ai fi prins cu amanta in casa:))Felicitari;)Spor la scris si la postat;)

Zbye :bye:
WTF?! :-O Kitami? La Yuri acasa?! Nu pot sa cred, si tocmai cand discutia dintre cei doi devenea mai interesanta... Mda, nu vroiam sa incep un comm asa, dar.... E ok.
Deci chiar ma intrebam cand se va intampla asta. Adica Dante a pus cartile pe fata, i-a marturisit adevarul dragului de Yuri, insa el este prea naiv si temator mai ales. Mai trebuie sa-i spuna Dante ca-l iubeste si totul ia o intorsatura si mai ciudata:-? Imi plac la nebunie replicile "conducatorului">:) Gaseste raspuns la orice si isi pastreaza firea. Asta da barbat:))
Multumim pentru acest capitol, l-ai pus repede:> Te mai asteptam, Yaoi Queen>:D<
Capitol nou 8->
Cu adevarat superb schimbul de replici dintre cei doi, precum si faptele lor:>
Nu-mi vine sa cred ca Dante i-a zis ca il vrea langa el 8-> A fost de-a dreptul bestial! :x
Dar venirea lui Kitami ma ingrijoreaza de-a binelea:(( Si sper ca Takashi nu... Nu i-a zis ca are documentele...
Mi-e teama de aparitia aluia acolo... :-s Nu vreau sa se termine urat, te implor :(( [ Iarta-ma, stiu ca e nedrept sa fac asta, dar...Dar... Sa nu se termine urat, ador ficul asta si relatia dintre cei doi si ideile tale geniale si pe tine! :x Sa fie bine [-o< ]
Baft ala scris in continuare si sper sa nu se intample nimic rau!
Pune next rapid, te implor!
Sfinte Petru... dar ce ne-ai adus tu aici?
Nu imi vine sa cred ca toate astea se intampla. Yuri mai avea putin si ceda daca nu aparea Kitami. Desigur, daca vrea sa-i faca ceva dragutului de Yuri, il omor cu mana mea, dar stau fara griji. Dante e acolo si-l va apara de orce si orcine. Sper.
Deci am stat cu sufletul la gura, la fiecare replica. Sincera sa fiu, nu mai vream sa se termine capitolul. Gabytsswh are dreptate. Schimbul de replici e genial.
Ca si ea, vreau ca totul sa se termine cu bine desi am senzatia ca nu va fi asa. Sper sa ma insel, dar daca nu, sa se aleaga doar cu rani usoare pentru ca nu as suporta sa se termine cu cei doi despartiti sau mai rau.
Daca ne faci o asa surpriza, vin pana la Sibiu, ca nu e asa departe (cam doua ore jumatate cu masina), si... si... si nu stiu ce nu-ti fac. Aaa, dupa, sigur vreau sa mergem la muzeu ca nu am avut timp sa-l vad caumea... Iti dai seama ca la ora aceasta eu bat campi.
Te rog sa ne aduci cat mai repede next-ul ca eu mor de inima, cand ma gandesc ce i-ar putea face Kitami dragutului de Yuri sau nemaipomenitului Dante, sau... poate la amandoi.
Te pwp si spor la scris.
:bye: :bye:
wtf god...cam asta a fost reactia mea cand am citit capitolul asta....totul era atat de frumos si de perfect....Datnte a marturisit....Yuri mai avea putin si ceda si....apare Kitami. Trebuie sa recunosc ca imi pare bine ca a aparut pentru ca de abia astept sa vad ce se intampla in continuare. Eu m-am gandit la cateva posibile variante dar sunt sigura ca tu vei crea ceva spectaculos...la fel cum ne-ai obisniut

ah...si scuze ca nu am mai comentat, chiar daca am citit fiecare capitol
deci put si simplu nu mai am cuvinte.esti extraordinara :bv: .cind a venit kitami credeam ca lesin in facta calculatorului. :dizzy: ai tot ce iti trebuie in cest fic si esti si foarte buna scriitoare deci te rog din tot sufletu adu next :pls: ca nu mai am rabdare :stress: .si sper ca nu vrei ca un cititor de al tau sa moara pe aici nu? orcum esti superba si nu am nimic de comentat. :bye: :bye:
He came , OMG:| ....Kitami ... woow ....ce suspans :X Ce imi placee :X e din ce in ce mai tare =)) Si yuri ar face bine sa accepte ca simte ceva pentru Dante ...ar fi bine si un inceput ..pentru o relatie frumoasa ^^ asta daca nu il omoara Kitami ^^" ...yeah.
Mi-a placut acest capitol si waa chiar ai fost harnica ^^ dragut ^^>:D<
Spor la scris in continuare si astept next-ul ^^
bunaa!>:D<
scuze de intarziere :D
"Dl. Kitami" ?! ...WTf...cand am citit mai aveam putin si cadeam de pe scaun :no:
Lucrurile se incing :perv: .Imi place :ha:

Sunt foarte curioasa..si abia astept NEXTU'' :stress:
Sper sa il pui repede >:D<

so GAMBATE la scris :)

ja ne! :bye:
Hai odata cu Nextu ala ca Je moare aici de nerabdare!!!!!!!!!!!!!! Esti atat de malefica daca ne lasi asa cu ochii in soare si sa atarnam suspendatii in capcana creativitatii tale!!!!!!!!!!1 Deci ma jur ca nu mai resist mult! Vreau sa vad ce se intampla cu Yuri si Dante FASTER!!!! Asa ca NNNNNEEEEEEEXXXXXXXXXTTTTTTTTTT!!!!!:99: :nh:
scuzti de intarziere, domniile voastre ^:)^
:o3 a venit mai greu inspiratia in zilele astea :))
Sper totusi sa va placa :-? Desi sunt groaznic de obosita si e posibil sa nu fi iesit chiar ceea ce ma asteptam eu... sau ce va asteptati voi :o3
Anywayz... Lectura placuta ^^
Kissez ^.^
Capitolul XIX

-Buna Yuri, rostise barbatul in varsta, facandu-si loc pe langa mine si intrand in apartament inainte ca eu sa pot face ceva in privinta lui Dante, care statea nepasator, cu mainile in buzunarele pantalonilor.
-Domnule Kitami... ce faceti aici? intrebasem eu inghitind cu greu, in incercarea de a-mi retine tremuratul puternic al trupului.
-Nu mi-ai raspuns la telefon, spuse el scurt, privirea lui cercetand trupul gol al brunetului si parul ravasit.
M-am inchis ochii si mi-am pus palma peste chip. Eram terifiat, desi domnul Kitami nu parea suparat.
Cu siguranta nu era nevoie sa spun vechea propozitie cu "Nu este ceea ce pare". Eu intr-un halat negru de matase, cu parul ciufulit, iar Dante doar cu pantalonii pe el, parand al naibii de relaxat nu putea insemna ca stateam la o poveste de afaceri.
-Cum va merg afacerile, domnule Jones? intrebase Kitami, plimbandu-se prin casa mea cu mainile la spate.
Il privisem speriat pe Dante care nu schita nicio expresie de ingrijorare, ci parea plictisit.
-Chiar perfect. Iar acum si eu la fel dupa noaptea pe care am petrecut-o aici, raspunse el sfidator, insa fara a privi in directia batranului, ci lasand-o asupra mea.
Cascasem ochii vazandu-i nepasarea, si am mimat cuvintele clare "Esti prost?" urmate de un semn din mana, pe care el le intelesese, si nu a facut decat sa zambeasca in coltul gurii.
-Bravo... Ma bucur, rostise barbatul care se intoarse din vizitarea intregului living.
-Cu siguranta, spuse Dante ironic.
Am strans din dinti nervos si ii facusem un semn cu degetul, ca avea sa ii fie taiat gatul.
-Bine, Yuri, ma bucur ca esti in regula. Mi-am facut griji. La revedere domnule Jones.
Imediat dupa ce rostise cuvintele acesta a trecut lent pe langa mine inchizand usa in urma lui.
Am expirat sacadat si mi-am pus mainile in cap, exasperat.
-Sunt un om mort, am rostit eu ragusit, simtind cum pana si inima voia sa imi fuga.
-De ce? Ai vazut ce calm a fost batranu'?
-Nu, nu... A fost de fatada. Fierbea pe dinauntru. Era nervos. Dumnezeule... Vom fi morti!
-Nu moare nimeni, spuse Dante increzator.
-Nu stii nimic! Se va intoarce si daca nu vom fi aici, ne va cauta pana ne va gasi! Stiu asta! asa face el! spusesem eu agitat si speriat, incepand sa ma plimb prin living dandu-mi frau liber emotiilor groaznice care ma stapaneau si ma faceau sa tremur atat de tare.
-Pleaca de aici. Se va intoarce, am spus eu, oprindu-ma pentru a-l privi pe brunet.
-Ce tot vorbesti? Nu plec nicaieri.
-Ba da! Pleaca! Te va omora si pe tine. Nu e un simplu om de afaceri!
-Nici eu nu sunt. Si crede-ma ca eu am stat cu moartea la cafea de multe ori. Nu imi fac griji.
Mi-am trecut agitat limba peste buze si am inceput sa imi frec palmele transpirate.
-Ba da! Pleaca. Te rog, pleaca! cerusem eu, trecand pe langa el pentru a ajunge in camera mea.
Prinsese de un capat al cordonului halatului de matase, oprindu-ma doar cand am observat ca acesta se deschisese.
Bratele lui s-au strecurat pe langa materialul fin, ajungand pe pielea mea si tragandu-ma aproape.
-De ce iti faci atatea griji pentru mine? Parca era vorba de viata ta nu de a mea.
-Dar si a ta e in joc! Acum stie... Kitami stie.
-Uita-l. Nu e el important, spuse brunetul, ducandu-si palmele pe spatele meu.
-Asculta! Ma rastisem eu nerabdator. Nu vreau sa fii omorat! Bine?!
-Atunci fa-ti griji pentru asta cand ma vezi jucand ruleta ruseasca. Hmm... Vezi? Iti faci mai multe griji pentru mine decat iti faci pentru tine soptise el, afundandu-si nasul in parul ce imi cadea pe frunte.
-De ce esti asa nepasator?! sarisem eu suparat. Nici nu te intereseaza prin ce rahat trec acum!
-Acum cateva minute ti-ai fi dorit sa nu fi stiut. In momentul asta vrei sa-mi pese.
M-am incruntat, fiind totusi confuz si m-am indepartat de barbat, invelindu-mi din nou trupul cu materialul de matase si legand cordonul.
-Stii ce? Ai dreptate! Faci ce vrei. Eu plec dracului de aici...
-Nu pleci nicaieri, spusese el serios, cu totul tridicat si cu bratele incrucisate la piept. Nu inainte sa te imbraci si sa imi dai si mie hainele. Mergem unde spun eu daca esti atat de dornic de calatorii la ora asta.
Eram multumit de faptul ca ma intelesese, asadar nu am ezitat sa ii caut maioul care il purtase in club si boxerii care nu ii luase pe el. Am imbracat si eu in graba niste blugi inchisi la culoare si un tricou rosu, orice numai ca sa nu plec gol din apartament. Simteam un nod imens in gat care ma impiedica sa respir. Stiam ca ziua aceea nu avea sa treaca atat de usor. De fapt avea sa devina cea mai grea zi din intreaga mea viata...
Eram agitat si pentru prima oara puteam recunoaste si in fata televiziunii ca muream de frica. Am fost pus de multe ori in situatia de a ma stii cu pistolul la tampla, insa niciodata nu eram mai sigur ca tragaciul acela nenorocit avea sa fie intr-adevar apasat. Stiam ca domnul Kitami considera ceea ce a vazut ca fiind o tradare, si nu l-as fi putut invinovati... practic aia si era, iar eu am lasat-o sa se intample. Pentru o nanosecunda ma amuzasem pe faptul ca plecam cu "tradarea" in sine, decat sa ma descurc pe cont prorpiu. Aveam totusi senzatia ca nu puteam sa fac nimic singur in acel moment. Aveam nevoie de cineva langa mine. Voiam sa ma simt in siguranta.
Am iesit amandoi pe usa apartamentului meu, am incuiat-o, apoi am coborat spre parcare, unde ne astepta masina lui Dante. Am expirat usurat cand am ajuns in apropierea ei, insa corpul mi-a inlemnit atunci cand auzisem o voce al dracului de cunoscuta mie.
-Yuri... Dragul meu Yuri. De asta te-am crescut? Ca mi te tavalesti cu concurenta?
M-am intors, insa atunci observasem, mai intai pistolul ce era indreptat spre mine, apoi pe Kitami. Am inghitit in sec. Totusi, nu eram o persoana care se punea in genunchi pentru a isi cere iertare pentru ceva ce nu regreta cu adevarat.
-Ai dreptate, nu caut scuze, dar nu am regrete. Ce s-a intamplat, s-a intamplat, iar daca tu crezi ca merit un glont pentru faptul ca am impartit patul cu barbatul asta, atunci n-ai decat sa apesi pe tragaci. Dar tin sa iti spun ca placerea pe care mi-a oferit-o el, nu au reusit sa mi-o aduca toti banii tai!
Imi aruncase o privire scarbita, apoi a strambat din gura inainte de a-mi vobi.
-Imi faci scarba. Nu imi vine sa cred ce ai devenit.
-Ce am devenit, de fapt? Un tip care are parte si are nevoie de trupul altuia si trebuie sa ascunda lucrul asta din cauza fricii? Daca la asta te refereai, atunci, da, ai dreptate, asta am devenit! Am ascuns asta pentru ca stiam ca o vei intelege ca pe o tradare, desi eu nu i-am spus lui Dante absolut nimic despre ce faci tu. Nici macar nu i-am afirmat ca lucrez pentru tine. Totusi, e un barbat inteligent, si a realizat totul fara ca eu sa ii spun un singur cuvant! Daca vrei sa descarci un pistol pe treaba asta, iti las cale libera.
Eram orbit de spaima, insa chiar si asa, atitudinea mea nu putea fi schimbata. Trebuia sa imi spun parerea si sa atac, chiar si numai prin cuvinte. Intr-un fel speram sa il fac sa se razgandeasca. Uitasem de faptul ca Dante se afla chiar in dreapta mea, si uitasem unde ne aflam. Vedeam doar pistolul negru si chipul domnului Kitami.
-Va respect... si va sunt extraordinar de recunoscator pentru tot ce ati facut pentru mine, dar...
-Te-am considerat un fiu! se rastise el cu aceeasi expresie scarbita.
-Nu. L-ai considerat un nimeni din care ai vrut sa realizezi ceva pentru binele tau, intervenise Dante, cu tonalitatea joasa si hotarata. Tu nu l-ai considerat un fiu. Nu l-ai iubit, nu l-ai invatat la bine, i-ai oferit doar bani din care el si-a cautat confortul in apartamentul ala imens si luxos. Bani care au venit din urma unei slujble, care este ingrozitor de nepotrivita "fiului" tau.
Barbatul mai in varsta a dat dezaprobator din cap, schitand un zambet trist.
-Pacat, zise el, scurt.
Tot ce auzisem pe urma fusese sunetul unei impuscaturi, iar ochii mi s-au inchis la acel zgomot care era ingrozitor pentru urechile mele.
Mi-am ridicat pana la urma incet pleoapele cand credeam ca ori murisem, ori ma aflam intr-un spital, insa imaginea era inca din acea zi ingrozitoare.
Dante era inaintea lui Kitami, aruncandu-i in fata cativa pumni care il trantise pe barbatul in varsta la pamant.
Imediat, inima parca mi s-a oprit cand am auzit alta impuscatura... insa pistolul era de acea data in mana lui Dante.
Am clipit des, nedumerit, apoi am mai auzit inca o impuscatura... si inca una... Dante apasa tragaciul fara mila, trimitand gloantele in trupul deja neinsufletit al lui Kitami. Am tresarit ingrozit.
Am fugit inspre ei, insa era prea tarziu pentru a impiedica moartea unuia dintre noi. Cea de-a treia persoana murise... Tatal meu adoptiv, disparuse pentru totdeauna. Nu credeam ca avea sa ma afecteze, insa amintirile de cand eram un copil inca imi ramasesera si, chiar daca nu erau cele mai frumoase, domnul Kitami fusese singura mea familie... pe care o pirdusem din acea clipa.
Am prins de bratul drept al brunetului, privindu-l pentru o clipa, fara a-i spune nimic, insa el intelesese, si a strambat din gura, apoi a scancit lung, ca si cum o durere insuportabila ii pusese stapanire pe corp. A scapat pistolul din mana, apoi si-a dus palma dreapta pe umarul stang. S-a indepartat usor de mine, sprijinindu-se de unul din stalpii patratosi din beton.
Nu realizasem decat in acel moment ca primul glont care imi fusese destinat mie, ajunsese de fapt in umarul lui, doar spre ma proteja pe mine. M-am incruntat, nu din cauza nervilor, ci pentru ca simteam ca inima avea sa imi fie sfasiata in bucati mici, dureroase. Mi-am acoperit chipul cu palma dreapta in incercarea de a ma calma. Era in zadar.
Doamne, Kaname, esti un adevarat geniu! :X Te iubesc, ti-am mai spus-o, ti-o spun si ti-o voi mai spune! :X 8-> Cat de frumos a fost 8->
Ah, Dante... Lui Dante nu-i pasa, il vrea doar pe Yuri! :X Ce poveste frumoasa! Cum a inceput si unde s-a ajuns... Si icna nu s-a terminat! Ah, abia imi incap in piele!
Kitami duca-se dracului, bine ca l-a gaurit Dante. Si ce frumos i-a tinut partea iubitului sau, in ciuda batranului scarbit. Si Yuri, care a recunoscut tot fara sa-i pese, a tinut tare... ! Ai ai ai!
Sper ca Dante va fi bine :o3 Si sa ramana amandoi, ca se vede ca se iubesc! :X
Un adevarat geniu, o scriitoare desavarsita, plina de talent, Kaname! Asta esti >:D<
Bafta la scris in continuare! :*
Si eu care credeam ca sunt prima... nu-i nimic.
Ador modul in care Yuri si-a infruntat tatal adoptiv. Ador ca i-a spus totul cu o asemenea determinare si hotarare. Cred ca batranul fierbea la foc mare, cand i s-a spus toate acestea... Cum a asteptat el in parcare? Nu-mi vine sa cred cat de vigilent e batranul acesta. Bine, era, ca acum e mort. Pentru asta ii multimesc lui Dante. La aparat pe Yuri desi stia ca poate fi ranit foarte grav sau chiar omorat.
Nu sper, ci stiu sigur ca se va face bine pentru ca e puternic si mai ales indragostit. Nu l-ar lasa niciodata pe Yuri singur! Nu-i asa?
Poi... noi acum asteptam urmatorul capitol, pentru a afla ce se intampla cu Dante. Se duce la spital sau il ingrijeste Yuri cu multa dragoste si afectiune? Apropo, ce vor face cu cadavrul? Trebuie sa-l ascunda sau sa-l ingroape, nu? Doar nu-l lasa in parcare sa-l gaseasca cineva si sa anunte politia?
Bune... eu acum te pwp dulce si sa ai imaginatie din plin.
:bye: :bye:
Lovely.Chapter ...But dissapointed :-? Kitami died so fast? Wow ...Dante sure know how to sit at a coffe with death yep^^ ..
E ranit , Yuri a grija de ell ca pentru tine a incasat un glont si ai realizat finally ca simti ceva pentru el \:D/ intr-un fel .
Enfin , Sper sa te 'loveasca' insipratia :))
Deci...deci a fost superb :X... sunt rea dar ma bucur ca a murit Kitami. Nu a facut decat sa profite de pe urma bietului Yuri in tot acest timp....si ma bucur si ca, in sfarsit Yuri si-a recunoscut sentimentele fata de Dante ( era si timpul)
Sper ca Dante sa nu fie grav ranit...sa se faca bine si sa ramana impreuna cu Yuri ca se vede de la o posta ca se iubesc
Ador felul in care scrii sa nu te opresti niciodata :*
Bafta in continuare si nu ne lasa sa fierbem mult aici =))
bunaa! >:D<

MI'a placut chapteru la nebunie :chuu:
Nu'mi vine sa cred k Dante s'a bagat pt Yuri ...a fost asa sugoii ;;)
Si ma bucur k in sfarsit Yuri a spus ceea ce crede :pls:

Ahh a fost uncapitol grozavv,si abia astept NEXTUUU :ha: :perv:

so GAMBATE la scris >:D<
ja ne! :bye:
Yo, yo, yo si inca un yo. Iti spun ca imi place capitolul ^.^, ai de toate si numai stau sa enumar, ca as ocupa spatiul degeaba, dar totusi voi face o mica critica, dar e de bine fara frisca :-j
Yaoi Queen a scris (09.02.2011 23:40) ↗:

-Nu stii nimic! Se va intoarce si daca nu vom fi aici, ne va cauta pana ne va gasi! Stiu asta! asa face el! spusesem eu agitat si speriat, incepand sa ma plimb prin living dandu-mi frau liber emotiilor groaznice care ma stapaneau si ma faceau sa tremur atat de tare. 
-Pleaca de aici. Se va intoarce, am spus eu, oprindu-ma pentru a-l privi pe brunet. 

Poate te intrebi de ce am luat doar aceea propozitie si am subliniat-o :-?. Exista si o explicatie ^.^ Din cate am observat ca faza cu plecarea de acolo, o spune tot Yuri, iar inainte mai apare o liniuta de dialog, care imi indica ca tot Yuri vorberste. Ai fi putut ca a doua liniuta de dialog si ar arata cam asa: =>
Yaoi Queen a scris (09.02.2011 23:40) ↗:
-Nu stii nimic! Se va intoarce si daca nu vom fi aici, ne va cauta pana ne va gasi! Stiu asta! asa face el! spusesem eu agitat si speriat, incepand sa ma plimb prin living dandu-mi frau liber emotiilor groaznice care ma stapaneau si ma faceau sa tremur atat de tare.Pleaca de aici. Se va intoarce, am spus eu, oprindu-ma pentru a-l privi pe brunet.

Sper ca ai inteles ce vreau sa spun si eu cred ca ar arata mai bine asa. A fost un sfat si daca vrei il respecti, daca nu asta e :-??. Daca ma vezi mai rar dand comenturi pe la tine, sa sti ca eu tot iti citesc creatile si din cand in cand mai dau comenturi, fiindca eu dau comenturi, numai pe la cei care au cu adevarat nevoie de ele, dar din alea cam usturatoare.

Have a good day si astept nextul >:D<
Pai chiar ma bucur ca domnul Kitami a murit, acum cei doi ar putea sa-si "continuie viata";) Si ce marturisire a facut Yuri. Nu credeam vreodata ca tocmai el va spune toate acele lucruri, intr-un fel a marturisit ca-l iubeste pe Dante:perv:
Lucrurile incep sa se schimbe, dar asta inseamna ca povestea se apropie de final:|
Imi cer scuze ca vin atat de tarziu, insa e mai bine decat deloc:* Succes cu urmatorul capitol si fa-l pe Dante bine;)
M-ai facut cel mai frumos cadou de ziua mea!!!!! Awesome pun pariu ca Yuri o sa inceapa sa boceasca si sa ii spuna lui Dante cat de mult il iubeste sau ceva de genu:X Nu cred ca trebuie sa iti spun ca vreau NEXT ca nu mai rezist mul...Nu?:D:love:
Ok, oficial trebuie sa iti spun ca ador ceea ce scri, iar capitolul asta a fost absolut genial.De la Dante pot spune ca ma asteptam sa faca ceea ce a facut, dar Yuri spunand clar si tare ca ii face placere sa se culce cu Dante...asta mi se parea absolut imposibil.
Cred ca nextul o sa fie si mai delicios...asa ca de abia il astept....See ya next time
Here's next ^^
Si, manu, eu de obicei continui propozitiile dupa punct daca e posibil, insa se pare ca am gresit acolo ^^ so tanx ^.^

Capitolul XX

Eram atat de speriat de situatia in care ma aflam incat nici macar nu mai puteam face o miscare. Corpul neinsufletit al lui Kitami era chiar langa picioarele mele, iar Dante isi pierdea mai mult din putere si parca durerea ii pusese stapanire pe tot trupul.
-Vino aici, ia-mi cheile din buzunar, sa plecam din locul asta, spuse barbatul, inca tinandu-se de umar.
Am ezitat inainte de a ma apropia, poate pentru ca mintea parca imi era blocata si intelesesem cu greutate cuvintele.
De indata ce am deschis automobilul negru, eu am urcat la volan iar Dante in dreapta soferului. Ar fi fost poate o pata de umor daca i-as fi spus ca nu stiam sa conduc prea bine o masina, insa am preferat sa tac si sa fac tot ce puteam eu mai bine.
Am inghitit in sec inainte sa pornesc masina, insa cand in sfarsit iesisem din parcare eram si mai agitat decat inainte. Nu eram expert in conducerea unei masini. De fapt, nici macar nu imi luasem carnetul... Pe langa asta, instructorul spusese ca sunt un vitezoman nenorocit dupa ce coborase traumatizat din masina atunci cand dadusem examenul.
Totusi, nici de acea data nu puteam sa ii ascult sfaturile in privinta vitezei. Masina in care ne aflam a tasnit pe sosea, insa ochii mei erau atintiti numai pe drum, ca niste faruri.
In scurt timp ii auzisem vocea brunetului, care nu vorbea cu mine, ci la telefon, dand exact adresa unde se afla blocul in care locuiam eu, cerand sa fie totul curatat in parcare. Dupa prima conversatie a urmat alta mai scurta, cerand unei persoane sa ajunga la adresa lui cat de repede posibil.
Imediat dupa ce a incheiat fara sa salute, am auzit un scanet de durere si telefonul care ii cazuse din mana.
-Mergem la spital, spusesem eu hotarat.
-Asta o crezi tu. Mergem la mine, contrazise el, facandu-ma sa ma incrunt.
-Nici vorba! Trebuie sa iti fie ingrijita rana!
-Am spus ca mergem la mine.
-Iar eu am spus ca mergem la spital, fi-ar sa fie! Nici nu te gandi sa mai zici ceva!
Tonurile noastre erau deja mai ridicate, iar eu ma agitam mai tare din cauza ca el nu accepta sa fie dus la spital. Chiar daca nu il priveam puteam sa imi dau seama ca il stresasem.
-La dracu, doar condu spre casa mea! Striga el, nervos.
-Am zis spital!
-Nu te certa cu mine!
-Nu ma cert! Tu esti incapatanat! De ce sa nu te duc la spital? Ai nevoie de ingrijiri medicale!
-Si voi avea parte de ele acasa! Stii foarte bine ca tot ce ajunge grav la spital, ajunge si la televizor, iar in starea mea nu prea cred ca le pot cere alora sa nu cheme televiziunea.
-Ah, perfect! Deci e grav! Deci starea ta e grava! Extraordinar! Genial!
Intr-adevar, sangele ii curgea siroaie pe brat, lucru care ma terifiase si nu am mai opus rezistenta cererii lui, pentru ca deja ma panicasem. Daca pierdea prea mult sange? Daca murea chiar langa mine?
Trupul incepuse sa imi tremure incontrolabil la acele ganduri monstruase, insa imi tinusem ochii pe drum, chiar daca mi s-au incetosat incetul cu incetul. Oare imi era atat de frica incat imi dadeau lacrimile? Frica imi era, cu siguranta, insa nu stiam daca era pentru situatia in sine, sau din cauza barbatului ranit din dreapta mea.
Mi-am trecut dintr-o data dosul palmei peste ochi, incercand sa le readuc claritatea, gest pe care Dante il observase.
-Hei, totul va fi bine, spuse el, pe un ton scazut, bland.
-Si tu? intrebasem eu, intorcandu-mi brusc capul spre el pentru cateva secunde, dupa care imediat am revenit cu priviea la drum.
Am auzit venind din partea lui un sunet scos din gat, care trebuia sa fie un fel de ras scurt, ironic.
-Mai ales eu.
Desigur, nu ma linistisem nici cand il auzisem atat de ferm convins ca avea sa fie in regula, insa am tacut. Urmarisem drumul spre casa lui, in timp ce urechile mele auzeau fiecare scancet aproape silentios al barbatului.
Cand in sfarsit ajunsesem inaintea casei lui, am oprit masina, coborand iute pentru a-l ajuta pe Dante. Insa inainte sa apuc sa ii deschid portiera, acesta o facuse deja, cu mana dreapta, care nu era ranita.
-Sunt ranit, nu invalid, spuse el, zambind parca obosit, dupa care stransese din dinti in incercarea de a nu arata cata durere suporta.
Usa casei lui se deschise brusc, din ea iesind doi barbati la costum si unul imbracat normal, cu pantaloni si camasa. Cei doi au vrut sa il ajute pe Dante sa merga inauntru, insa cand s-au apropiat, el ridicase mana dreapta in semn ca trebuia sa il lase in pace, si a inaintat, trecand pe langa ei.
-Daca nu faci ceva cu durerea asta, am sa tampesc, zise Dante, apropiindu-se de al treilea barbat.
I-am urmat si eu in casa, unde aflasem ca cel imbracat cu camasa era de fapt doctor, insa cat il examinase pe Dante, eu statusem pe scaunul de langa patul lui, cu privirea coborata. Nu voiam sa vad absolut nimic. Imi era frica pana si sa aud ceea ce vorbeau... sau mai degraba ce scanceta Dante.
Mi-am tinut capul in maini pe tot parcursul timpului in care doctorul dadea ocoluri si zicea ca mai bine ar fi fost daca era dus la un spital pentru o radiografie, desi osul nu parea a fi atins, iar glontul ii iesise pe partea cealalta. Eu m-am cutremurat ingrozit, insa, logic, Dante refuzase mersul la spital cu vehementa si cu toata puterea care ii ramasese.
Habar nu am cate ore petrecusem acolo, cu capul plecat si ochii inchisi, insa cand in sfarsit totul se terminase, doctorul ii aplicase bandajul care ii suspenda intregul brat stang si ii puse interdinctiile de rigoare, ca sa nu isi oboseasca bratul, sa nu il forteze si asa mai departe, insa oarecum ma linistise.
Imediat ce doctorul parasise camera, mi-am indreptat privirea hotarata spre Dante.
-Am ceva ce ma macina pe dinauntru, spusesem eu serios, punandu-mi mainile in san.
-Daca e stomacul, atunci frigiderul e jos in bucatarie, spuse el glumet.
-Amuzant. Cum dracului ai tras tu cu arma aia? Sigur stii sa tragi cu ea. Ai exercitiu. Am vazut cum tineai pistolul atat de sigur pe tine si apasai tragaciul fara mila. Apoi, ai trimis pe cineva la adresa mea, si ai zis sa curete tot ca si cum esti obisnuit sa omori pe cineva... Care e treaba?
-Ti-am spus ca nici eu nu sunt un simplu om de afaceri, motivase el, scurt, ridicand nepasator din umarul drept.
-Atunci ce dracului esti?
-Firma mea e de transport si fii sigur ca nu transportam alimente sau alte lucruri idioate.
-Poftim? intrebasem eu cascand ochii socat.
-Vrei sa repet?
-Adica transport de chestii ilegale?
-Exact, si sunt multi dealeri periculosi, iar eu trebuie sa port mereu o arma la mine. Astazi nu am avut una, pentru ca as fi scapat de Kitami ala din clipa in care a intrat pe usa.
Mi-am lasat capul in palme, oftand descurajat.
-Ceea ce inseamna ca o persoana nu te poate stii in siguranta niciodata, rostisem eu incet.
-Iti faci griji? intrebase el pe un ton inseninat.
-Logic, tampitule! am sarit eu brusc, ridicandu-mi privirea incruntata spre el. Daca pierdeai mai mult sange mureai acolo langa mine! Ce ma faceam?
-Fara mine? Sau cu cadavrul meu? intrebase el din nou pe un ton glumet.
-Ai chef de glume?
-Macar cand sunt tintuit la pat pentru cateva ore...
-Ore? Spune mai bine, zile! Nu te ridici din patul asta pana nu iti permit eu! Trebuie sa te odihnesti. E cea mai buna odihna...
-Abia rezist sase ore in pat... iar aia se intampla cand dorm... bine, excluzand orele de activitate in pat... doar atunci s-ar adauga mai multe ore...
-Oh, vei sta in patul asta, fie ca vrei sau nu! Nu ai vrut la spital, dar sa fiu al dracului daca pui vreun picior pe podea cat sunt eu aici! Inafara de momentele pentru nevoile biologice, desigur.
-Si facutul dragostei este o nevoie biologica, intevenise el, zambitor.
-La fel cum este mancatul. Apropo de asta, ma duc sa iti aduc ceva, spusesem eu, nevrand sa las discutia noastra sa se indrepte spre ceea ce el voia.
Eram atat de usurat de faptul ca parea ca se simtea destul de bine, sau la fel de bine ca si cum nu ar fi patit nimic, insa inca in subconstientul meu eram ingrijorat pentru ceea ce abia aflasem despre el ca om de afaceri.
Alta parte a mintii mele avea insa in centru imaginea domnului Kitami. Inca nu puteam sa cred si sa accept faptul ca il vazusem intr-o balta de sange, mort... omul care ma crescuse.
Am inghitit in sec, inchizandu-mi ochii de indata ce iesisem din camera lui Dante si m-am sprijinit de usa, extenuat. Totul se terminase atat de repede si totusi, pentru mine a parut o eternitate.
Ehh<3 Yuri isi face griji pentru Dante , ce bine , he loves him \:D/ *dance*ohh calmeaza-l Dante e in regula right ? asa ca baga si tu ceva smut acolo sa il calmeze *puppy eyes*
Oricum , ai fost rapida chiar e surprinzator :))*sigh* o sa se termine mai devreme nu ?:))
enfin cum am mai spus :" sper sa te loveasca *inspiratia*"
Te adooor 8-> Cat asteptam! :X
DOamne, ce frumos a fost! Yuri nu se mai teme si il ajuta chiar el pe DAnte! :> Istet tipu`, si nu ma mira ca e dealer, nu ma mira nimic din ceea ce face, la puterea lui cred si eu ca poarta arme!
Referitor la Kitami si balta de sange... Ce frumos>:)
Imi plac schimburile de replici, nevoile biologice ale lui Dante si cum Yuri nu mai refuza asta:)), desi inca schimba subiectul...
Imi pare rau ca e extenuat:o3 Nu vreau sa se sperie si sa plece, sper sa stea tot timpul acolo =p~
Uimitor noul capitol, iubita! :X
Bafta la scris in continuare si sa ai idei tot asa bune si din ce in ce mai bune! :X Adooor ficul asta 8->