AnimeZupCăutare

[Terminat] Totally Dominated [*YAOI*]

[edit Aly]Tip Critica Permisa: Stil / Limbaj / Idei / Forma / Gramatica.

Yuuup, new fic, and i hope ya like it ^^ Pentru cei care ma citesc, azi e ziua mea si va fac "cinste" cu un nou fic:)) si sper din tot sufletul sa va fie pe plac :o3



Personaje:

Yuri Seki
Dante Jones
Capitolul I

Priveam luna care a preluat locul soarelui, aducandu-mi ca in fiecare noapte, ocazia perfecta pentru a lucra. Cerul odata albastru, si-a imbracat haina intunecata, presarata cu praful stralucitor, lasand strazile capitalei nipone luminat doar de felinarele care mai palpaiau din cand in cand si masinile care inca mai circulau. Stateam sprijinit de pervazul geamului, sorbind incet dintr-un pahar de vin alb si fumand degajat dintr-o tigara, pe care o loveam usor cu degetul deasupra scrumierei.
Ma numesc Yuri Seki, iar ceea ce numeam eu "slujba" la varsta de nouasprezece ani, este ceva ce altii ar numi "spion" sau "hot"... ei bine, eram putin din amandoua. Spionam diverse persoane importante, si rareori furam cate un document sau doua, pentru departamentul pentru care lucram inca de la saisprezece ani. Nu pot spune ca faceam asta pentru o cauza nobila, pentru ca tot ce aflam sau "prindeam" erau folosite impotriva acelor persoane... Dar nu ma interesa atata timp cat banii imi veneau lunar, fiind aceeasi suma mare, pe care o utilizam excusiv pentru mine, pentru bunastarea mea. Locuiam intr-un apartament mare, luxos cat pentru o familie intreaga, lucru care imi placea la nebunie. Pe langa asta, ziua lucram intr-un local unde veneau multe persoane politice... oameni "importanti". De parintii mei nu stiam absolut nimic, deoarece ei m-au abandonat in fata unui orfelinat. Nu le port ranchiuna. Dimpotriva... datorita faptului ca m-au abandonat am ajuns sa am atatia bani. Dar nici daca ar fi sa ii intalnesc vreodata nu i-as strange in brate. Am fost adoptat de un barbat, acelasi barbat pentru care lucram... Niciodata nu i-am spus "tata" dar ii eram recunoscator pentru ca m-a scos din acea cocina in care traiam.
Am aruncat pe geam restul din tigarea aproape terminata, indreptandu-ma spre dulapul imens, pentru a-mi scoate hainele de "lucru". Era partea mea preferata a noptii, in care imbracam costumul negru, mulat pe corp, imi puneam manusile si cizmele de aceeasi culoare, lasand la urma ustensilele. O curea de care tineam agatate diverse lucruri, cum ar fi un briceag (pentru a taia ceva, sau in caz de pericol, pe cineva -desi mereu am sperat sa nu fie nevoie-) o franghie, si alte cateva chestii pe care nu le prea foloseam. Si sincer, niciodata nu ma interesasem cum se numeau.
M-am privit in oglinda mare, de pe una din usile dulapului, in timp ce mai aranjam unele detalii. Aspectul meu nu era ca unuia dintre acei spioni "tipici", adica nu eram un sac de muschi, intr-un costum de pinguin, care se balangane din colo-n colo cu un pistol in mana, un telefon de ultima generatie, si asa mai departe...
Parul meu saten inchis, lung, imi trecea de umeri, unele suvite ajungand aproape de piept, iar bretonul era scurt, indreptat spre partea stanga, aproape acoperindu-mi ochiul. Aveam trasaturi frumoase ale fetei, un ten curat si alb, buze rozalii si voluptase... mai ca m-as iubi singur! Forma ochilor mei usor alungita, culoarea ce batea de la caprui spre verde, genele negre si dese, toate ma faceau sa ma simt si mai mandru!
Mi-am trecut peria prin par de cateva ori, apoi am zambit pentru mine, fiind gata de plecare. Am luat de pe masa cheia cu care aveam sa-mi pornesc motocicleta, apoi am coborat in parcare, mergand spre locul in care vehicolul meu pe doua roti ma astepta ca de fiecare data. Era un Ferrari V4 negru, pentru mine, o superbitate pe roti... Fara sa mai trag de timp, mi-am pus casca, apoi m-am urcat pe ea, pornind in viteza spre o firma, de unde eram fi nevoit sa fur un document. Aceea era a patra oara in care ma strecuram in biroul aceluiasi barbat, si speram ca de acea data sa gasesc ceea ce era nevoie. Tipul lua o pauza de cinci minute in fiecare noapte de la ora doisprezece fix, pentru a merge sa isi cumpere mancare, iar eu in acele cinci minute, eram nevoit sa scotocesc biroul, si sa fie totusi in ordine cand el avea sa se intoarca. Am oprit la doua blocuri departare, apoi, strecurandu-ma printre marile constructii, am scos un laser, a carui lumina rosie am indrept-o in sus. Atunci in doar cateva secunde, mi-a fost aruncata o funie de pe blocul cu opt etaje (in care, desigur, se afla firma), iar eu m-am agatat de ea, infasurand-o pe mana dreapta, iar pe masura ce eram ridicat, o infasurasem si pe picior pentru mai multa stabilitate. Ajuns pe acoperis, mi-am intalnit colegul, Takashi Akita, care ma ajutase de fiecare data cand stia ca aveam nevoie de el, insa un aparat a fost cel care ma ridicase, unul prins de o margine a blocului, si dirijat de o telecomanda mica, pe care amicul meu o tinea in mana.
-Bun... Ce ne mai trebuie acum, este sincronizarea. Cand el pleaca si inchide usa biroului, eu trebuie sa fiu deja acolo, altfel pierdem din nou un minut, am spus eu, dandu-mi bretonul la o parte de pe ochi, prinzandu-mi pe urma parul intr-o coada la spate.
-Atunci mai avem trei minute, m-a anuntat Takashi, privindu-si ceasul de la incheietura mainii stangi.
Totul parea a merge ca pe ape si asa speram sa continue... I-am incredintat cheia motocicletei, ca de fiecare data, apoi incet, ne-am indretat spre partea din fata a blocului, si prinzandu-ma din nou de funie, am sarit peste margine, fiind coborat din ce in ce mai jos, pana la etajul cinci. Stiam foarte bine geamul pe care trebuia sa intru, asa ca nu existau probleme.
De indata de barbatul s-a ridicat de pe scaun, am ranjit, apoi dupa ce a iesit pe usa, nu am ezitat nicio secunda, si m-am aruncat in incapere, instataneu, deoarece idiotul isi lasa geamul deschis. Am inceput sa caut in fiecare sertar, pe care pana atunci nu am reusit, pe motiv ca sunt mult prea multe, insa desi aveam mai mult timp la dispozitie, norocul nu era de partea mea.
Brusc, doi barbati masivi au navalit inauntru, prinzandu-ma de brate, ca si cum deja stiau ca eu aveam sa fiu acolo.
-Ce dracu'?! Dati-mi drumul! am strigat eu putin crispat, fiind pentru prima data in care am fost prins.
-Cauti cumva asta? M-a intrebat un barbat ce intrase pe urma, fluturand un document in mana stanga in timp ce s-a apropiat de mine. Imi pare rau, astea au un singur stapan, si anume... Eu! a adaugat pe urma, ranjindu-mi parca numai pentru a ma enerva.
Stiam cine era persoana aceea... Dante Jones, patronul firmei. Era un barbat de douazeci si cinci de ani, brunet, cu suvite roscate, iar ochii lui castanii ma priveau intrigati, de acolo "de sus", el fiind mult mai inalt fata de mine. Tatal sau era american, iar mama lui, japoneza, de aceea avea acel nume. Din cate mi-au fost spuse, venise in Japonia de sapte ani. Avea trasaturi asiatice la chip, insa corpul nu era ca a unu japonez, iar asta se putea vedea cu ochiul liber.
Observandu-l mai in detaliu, i-am vazut toate pierceing-urile din urechi, care-l aratau mai mult ca pe un pusti rebel decat un barbat cu responsabilitati mari. Avea cate doua in ambele loburi ale urechilor, iar in cea dreapta inca trei, insa acelea in pavilion, dintre care ultimul avea o forma ascutita. Purta un costum gri, o cravata de aceeasi culoare, insa cu un model in dungi verticale, si o camasa alba sub sacou. Avea umerii lati, iar eu puteam spune si cu hainele pe el ca trupul ii era bine lucrat, si puternic.
-Pentru cine lucrezi? M-a intrebat el, prinzandu-ma de barbie.
-Ia uite... Pentru cine vreau! I-am raspuns scurt, dandu-i de inteles ca nu aveam sa-i spun ceva concret.
Si-a scos o tigara din pachetul ce se afla intr-un buzunar interior al sacoului, aprinzand-o, pentru ca apoi sa se intoarca la mine.
-E cumva Kitami?
"E destept! Chiar l-a nimerit. Daca ii purtam numele tatalui meu adoptiv, omul asta ar fi putut afla usor."
-Ar putea fi, daca spui tu... Esti cam gelatinos de unul singur, hm? Cu siguranta nu m-ai fi prins fara aghiotantii tai! am spus eu, incercand sa ma smucesc din stransorile puternice.
-Interesanta provocare. Bine. Daca imi scapi, poti sa pleci, dar daca nu, al meu esti.
Am zambit, stiind cu siguranta ca o singura persoana nu ma poate opri atat de usor. Le-a facut semn celor doi tipi sa plece, lucru pe care l-au executat, inchizand usa dupa ei. Desigur, nu aveam timp sa sar pe geam pentru a prinde franghia, pentru ca eu trebuia sa-i fac semn colegului meu, si oricum aveam o vaga impresie ca el era cel care ma tradase, deci singura cale era usa. El era inaintea ei, inca avand tigarea in mana, si nu parea a fi deloc pregatit pentru mine, asa ca mi-am scos briceagul. Viteza mea era una remarcabila, asa ca am aruncat obiectul ascutit spre el, insa, spre marea mea surprindere, l-a evitat de parca am aruncat cu o pana.
"Drace! Nu se poate!" Am fugit spre el, incercand sa-l lovesc cu pumnul, insa il subestimam, el fiind mult mai rapid, mi-a prins pumnul cu o singura mana, apoi mi-a sucit bratul la spate cu putere. Era o durere absolut insuportabila! Stiam cum puteam sa scap din stransorea lui, dar se parea ca si el stia metoda, asadar chipul si-l tinea la o distanta mai mare de al meu. Daca era mai aproape stia ca il puteam lovi cu capul in fata, de aceea pastra distanta. M-a impins inainte pana la birou, apoi mi-a mai sucit putin bratul, facandu-ma sa scap un scancet de durere si sa ma aplec inainte, lucru de care a profitat si m-a lipit de suprafata lucioasa a biroului.
A mai luat un fum din tigara, apoi a aruncat-o pe geam, aplecandu-se spre partea mea dreapta expirand fumul care mi-a ajuns la nas si gura, lucru care m-a facut sa tusesc.
-Ei bine, se pare ca esti al meu, replica pe urma victorios, aproape de urechea mea.
-Ahh! Da-mi durmul! am spus eu, scapand apoi un icnet din cauza durerii.
-Da-mi un motiv pentru care as face asta, a replicat barbatul, in timp ce cu mana libera isi desfacea cravata. Simtem ca bratul avea sa mi se rupa in scurt timp, iar durerea devenea si mai intensa. Mi-a legat strans ambele incheieturi, dandu-mi drumul bratului, insa continuand sa ma tina in acea pozitie inconfortabila.
-Ei bine, omoara-ma atunci. Oricum de la mine nu scoti nimic! m-am rastit eu, zbatandu-ma.
-Sa te omor? ar fi un mare pacat, Yuri Seki.
-Poftim? De unde stii...?
- Stiu destule despre tine... Cum ca ai nouasprezece ani, locuiesti singur intr-un bloc in centrul orasului, lucrezi ziua ca barman in localul Nadine, iar noaptea, de cateva zile incoace, intri aici si rascolesti prin sertare. Credeai ca omul meu nu isi va da seama? Nu e deloc prost. Tu esti cel aiurit pentru ca nu realizai ca ai fost urmarit trei zile... Ah, da! nu prea rezisti durerii. Ti se pare cunscut: " Daca imi faci o injectie, te arunc pe geam cu tot cu birou! Stii ca nu tolerez niciun fel de durere!". Am ras pe tema asta ceva timp, cand am fost anuntat, dar sigur, nu esti decat un copil, desi doctorul acela a fost cam crispat dupa ce ai iesit de acolo. Si totusi, te anunt ca in momentul de fata, ai incercat sa furi de la persoana nepotrivita.
Nu stiam ce sa mai spun... Aprope ca a aflat totul. Norocul meu era ca zilele acela nu am trecut pe la domnul Kitami...
-Speechless? a intrebat el pe engleza, ranjind multumit.
-Speechless pe dracu'! Voi americanii sunteti foarte brutali! Si ce daca stii asta? nu te ajuta cu nimic!
-Probabil... a rostit el incet, in timp ce tragea elasticul care imi tinea parul prins in coada. A apucat cu o singura mana de cravata cu care imi legase mainile, apasand in acelasi timp si pe spate ca eu sa nu ma pot ridica. Cu mana cealalta si-a deshis sacoul, dandu-l jos, si lasandu-l sa cada de indata ce s-a aplecat peste mine.
-Ce faci? l-am intrebat, imediat ce i-am simtit mana dreapta in parul meu, si observand cum cu stanga isi deschidea pe rand si incet nasturii camasii albe.
-Hmm... Poti sa ghicesti?
Pentru inceput iti spun...

LA MULTI ANI!
Sa ai tot ce iti doresti, in special imaginatie. Daca cumva ramai fara ea ma supara rau pe Doamne Doamne.

Imi place ideea la nebunie. Abia astept celelalte capitole.
Personajele sunt foarte bine conturate. Yuri este foarte dragut (cand am vazut cum se descrie mi-a trecut imediat prin cap un singur cuvant... narcisist) , insa se cunoaste ca este inca un copil. Daca avea mai multa experienta s-ar fi gandit ca barbatul acela care pleaca din camera s-ar putea intoarce pe motiv ca a uitat ceva. Nu ar fi trebuit sa scape din vedere aceasta posibilitate si sa caute linistit acele acte. Un "spion" sau "hot" profesionist ar fi fost pe pozitie si nu ar fi lasat garda jos nicio secunda.

Si astfel si-a gasit nasul... Sper doar ca Dante sa nu fie prea dur cu el (desi cred ca sper degeaba).

Descrierea este superba, nici ca nu as vrea mai multa (am glumit, abia astept acele scene care ma fac sa tresar... nya).

Abia astept sa vad cum vor evolua lucrurile.

Iti multumesc pentru cadou, desi ar fi trebuit sa fie invers. Nu iti pot da decat acest mic comm in semn de multumire ca ai niste idei atat de grozave.

Succes in continuare si iti spun din nou LA MULTI ANI! ^_^
Tre' sa-ti spun si eu la multi ani!>:D< Ma enerveaza alte urari, se inteleg de la sine. Chiar e un fic bun, nu ma mir ca ai fost ocupata cu el ceva timp, dar te-ai oprit la partea cea mai interesanta. :(( Din fericire, vei reveni curand cu chap 2. Acum hai sa gasim si ceva greseli, sfaturi bla bla bla ca sa nu fie spam.luminat- luminateAsta e tot. :)) Data viitoare mai scapa si tu cateva greseli de tastare sa nu faca omu' spam. Acu' tre' sa-ti dau si un sfat. (OMG! :)) Am mai vorbit noi despre sfaturi!:))) Nu abandona ficul!:))
Happy Birthday!
Ah, de cand nyu am mai citit un fic yaoi, imi era asa dor. Felicitari Kaname, un inceput incantator, descrierea perfecta cat si dialogul ce ma hipnotiza imi dadea fiori. Te-ai oprit fix cand era mai interesant, de neiertat, dar sper sa revii cat mai curand cu urmatorul capitol.
Inca nyu pot sa-mi spun o parere amanuntita, personajele astept sa le cunosc mai bine ca sa-mi pot exprima opinia, daca imi place felul cum gandesc, actioneaza si se comporta, desi pana aici a fost perfect.
Actiunea a decurs inexplicabil de frumos, nyu m-am plictisit nici un minut ba chiar mi-am dorit mai mult si mai mult.
Anyway, spor la scris si astept cu nerabdare continuarea.
Hello. Nu am mai vorbit de muuult timp. Nah, am trecut si eu pe aici sa te felicit pentru noul fic care are un inceput promitator si sa-ti zic "La multi ani!" cu intarziere!:D

Cat despre primul capitol... e scris bine, nu am vazut nicio greseala de tastare, descrii bine si relatezi si mai bine.
As mentiona ceva legat de timpurile verbale folosite:
-Ce faci? l-am intrebat, imediat ce i-am simtit mana dreapta in parul meu, si observand cum cu stanga isi deschidea pe rand si incet nasturii camasii albe.
"Si am observat" cred ca era bine de folosit.

Oricum, felicitari! Astept continuarea care sper sa apara curand!:)
Tanx 4 teh comments girls ^^
here's next :)

!! NOTE: Yuri= Crin [/b]
Capitolul II


Si-a coborat mana dreapta pe spatele meu, ajungand la curea, urmarind-o cu degetele pana cand ajunge in partea din fata, deschizand-o usor, apoi aruncand-o undeva pe podea.
-Stai! Ce dracu' crezi ca faci?! am strigat eu, speriat, simtindu-i mana strangandu-ma usor de acea zona ascunsa in pantaloni.
-Nu am fost de acord ca ai sa fii al meu daca nu imi scapi? doar nu credeai ca am sa te tin ostatic, mi-a spus el, aproape razand.
-Ce?! Nu poti sa faci asta!
Nici nu a mai rostit vreun cuvant, si in schimb mana lui s-a intors pe spatele meu, tragand pantalonii jos de pe mine, deodata cu boxerii. Atunci puteam spune cu siguranta ca aveam motive de panicare. Nenorocitul avea sa faca din mine ceea ce voia! Am mai strigat o data sa se opreasca, si am incercat sa scap, in zadar...
-Ce? Acum ai de gand sa te zbati ca o fetita? m-a intrebat el, stand aplecat spre urechea mea stanga.
-Dar nici nu voi sta ca una!
-Ei bine, sper ca ii vei putea explica amicului tau care are pistolul la tampla de ce nu l-ai putut salva de la moarte...
-Asta e santaj!
-Da, exact asta e.
Mana lui era pe fesele mele, iar degetul mijlociu intre ele, coborand pana cand a ajuns la acel loc, pe care apasa, intrand lent. Cu siguranta aveam o expresie ingrijorata, iar inima a inceput sa sa imi bata mult mai repede. Eram speriat, intreg trupul imi era incordat, si incepusem sa tremur usor.
-Sa inteleg ca locul asta nu e folosit... Am onoarea de a fi primul care va vedea acest crin inflorind, a rostit el, avand din nou acel ranjet pe buze, sarutandu-mi apoi gatul, intr-un anumit mod, care imi dadea fiori pe sira spinarii... A continuat asa, pana cand trupul mi se incalzea treptat, dar sigur. Incepuse a-si misca acel deget care se afla in interiorul meu. Nu durea, insa nici nu ma simteam bine. Cu mana stanga mi-a ridicat bluza, strecurandu-se pe sub ea, pentru a ajunge la pieptul meu, trecandu-si degetele peste sfarcurile mele, care incetul cu incetul se intareau. Atingerea lui era blanda, insa nu si-a ales nici modul, nici locul, nici persoana potrivita pentru lucrul acela!
-Nu! Stai! Ah... Doare! m-am plans eu, de indata ce am simtit un al doilea deget intrand incet, alaturi de celalalt. Durerea era suportabila, insa tot durere ramane.
Nu parea a baga in seama ceea ce eu spuneam, si a inceput sa le miste... iar la un moment dat, un val de caldura mi-a trecut prin corp, facandu-ma sa scot un geamat de placere. Ce facuse...?
-Bingo. Am atins locul bun? a intrebat el, pe un ton soptit.
-Ce... Despre ce vorbesti? Incepusem deja sa respir mai greu...
-Despre asta, a raspuns el, miscandu-si din nou degetele in acel loc, reusind sa ma faca sa mai scap un geamat. Imi simteam obrajii infierbantati, ca niciodata. Imi era rusine de faptul ca eu scoteam asemenea sunete injositoare din cauza altui barbat, care pe deasupra a reusit sa ma excite extraordinar de mult...
-Nu mai... Nu mai vreau! Opreste-te! i-am cerut eu, privindu-l peste umar.
-Nu mai vrei? Atunci ce vei face cu asta? m-a intrebat, prinzand in mana stanga membrul meu in erectie. Hmm... Cred ca mai mult de un minut nici nu mai rezisti, adauga pe urma pe un ton multumit.
Am vrut sa-i spun ca nu e adevarat, insa mi-am inghitit cuvintele cand in mod repetat m-a obligat sa scot alte sunete, pe care incercam degeaba sa le ascund. Transpiram si eram intr-un timp atat de scurt pe cale sa ejaculez, ceea ce s-a si intamplat, indemnandu-mi un geamat lung sa se faca auzit in intreaga incapere.
Dar acela era doar inceputul... Imediat dupa, am simtit in locul acela dintre fese, ceva mult mai gros, presand asupra micului spatiu, reusind sa ma faca sa tresar speriat.
-Nu! Nu poti! Iisuse! Asa ceva nu intra in mine in niciun caz! Strig eu, insa aproape fara putere in glas.
"Nici macar nu ma asculta... Omul asta e un tiran!" am gandit eu, dupa care il auzisem cum imi spunea sa ma relaxez. Credeam ca e tampit! Cum?! Cand stiam ce avea sa intre in mine! L-am injurat in gand de doua ori, insa n-am mai avut timp si pentru a treia oara, deoarece am simtit o durere ingrozitoare in partea de jos a corpului, care imi furase orice alta idee. Am scos un scancet lung urmat apoi de un "Nu", care insa nu a fost luat in seama. Inainta lent inauntrul meu, devenind si mai dureros... simteam ca aveam sa ma despic in doua. Mi s-au umezit ochii, trupul incepuse a-mi tremura tare si incontrolabil, si gemeam de durere, pe masura ce el isi continua drumul.
-Vezi? A intrat... toata, mi-a spus brunetul aplecandu-se spre mine.
-Esti o bestie! am rostit eu abia tinandu-mi lacrimile in frau.
-Poate sunt. Dar chiar nu ai vrea sa vezi acum felul in care ma comport ca o bestie adevarata.
A inceput sa se miste, insa desi lent, imi provoca aceeasi durere, care ma facea sa scot scancete lungi. Mainile lui s-au indreptat spre pieptul meu, ridicandu-ma de pe biroul de culoarea alunei, lipindu-mi spatele de pieptul lui. Am scapat doua lacrimi, care au fost apoi urmate de altele, ce mi se prelingeau pe obraji pana pe gat, pierzandu-se apoi in materialul bluzei mele negre.
-Dragul de tine... Tremuri tot, a spus el, avand buzele aproape de gatul meu si simtindu-mi vibratiile trupului. Insa nu parea afectat de asta in mod negativ, ci dimpotriva, parca ii placea la nebunie. Imi saruta gatul, urcand spre ureche, muscandu-ma de pavilion, insa tot ce mai puteam simti atunci era pura durere...
Nu mai aveam puterea, nici cheful de a mai scoate vreun cuvant. Iar el, observand acest lucru, isi ia una din maini de pe pieptul meu, coborand spre spate, pentru a desface cravata cu care imi imobilizase mainile. Desi imi erau eliberate, nu mai puteam face absolut nimic in privinta lui. Era inutil sa incerc, pentru ca imi lipsea puterea. Practic, eram ca o papusa in mainile lui, din care putea sa faca tot ceea ce voia.
Abia ma mai tineam pe picioare, iar el m-a asezat pe suprafata de lemn, intinzandu-ma pe ea, pentu a continua ceea ce a inceput. De indata ce mi-a asezat picioarele pe antebratele sale, si m-a patruns din nou, durerea a devenit arzatoare, iar lacrimile mele nu aveau niciun motiv pentru care s-ar fi oprit. Era pentru prima data cand ma simteam atat de jalnic.
Mi-a dat jos si bluza, si imi saruta pieptul urcand spre gat, trecandu-si apoi buzele peste lacrimile de pe obrajii mei.
-Probabil ca asta o sa doara, mi-a soptit el, indreptandu-se spre urechea mea, moment in care eu m-am agatat de umerii sai, sau mai precis de camasa sa, afundandu-mi chipul in materialul alb. Miscarile ii deveneau mult mai rapide, incat am strigat din cauza durerii care imi era provocata. In ritmul lui alert, am auzit un geamat scurt care a fost apoi urmat de altul lung scapat in momentul in care s-a eliberat inauntrul meu.
Chiar daca nu mai eram conectati, nu ii dadeam drumul camasii, deoarece continuam sa plang. Lacrimile inca nu voiau sa mi se opreasca, desi stiam ca totul s-a treminat. Am mai suspinat de doua ori, apoi imi luasem mainile de pe el, asezandu-mi-le pe ochi.
-Ai fost perfect, a spus barbatul, sarutandu-ma pe frunte.
-Du-te dracului... Sper sa mori! am rostit imediat, inghitind in sec.
El s-a asezat pe scaunul de la birou, dupa ce si-a incheiat pantalonii, asteptand probabil o reactie de a mea. Si da! am reactionat. M-am ridicat de pe suprafata de lemn, insa incet, inca stand sprijinit. Eram ametit si lipsit de putere. M-am aplecat dupa hainele pe care le-am imbracat lent, apoi mi-am luat cureaua in mana.
-Data viitoare va fi mai bine, mi-a spus el, afinsand din nou acel ranjet.
-Mai bine mor decat sa mai fie o "data viitoare"! M-am rastit eu cu ultimele puteri, deschizand usa, indreptandu-ma apoi incet spre lift. Am luat un taxi, si de cum am ajuns la blocul meu, am urcat tot cu liful, intrand apoi in apartament. Am incuiat usa in urma mea, apoi cu aceeasi pasi lenti m-am indreptat spre camera, unde m-am trantit pe patul meu moale... simteam nevoia de a dormi... Am fost complet extenuat.
Hello Kana-san,...
Ah ce ma bucur ca noul capitol a ajuns asa repede,( am fost , sincer, suprinsa, dar foarte bucuroasa) . Ah desi stiu ca frumusetea de Yuri m-ar omora de ceea ce am sa zic, dar asta e tot am sa o zic: ma bucur de ceea ce i-a facut Dante, asa dragut si "fioros " si brutal cica( darnu a fost maiii) ....
Si totusi si Dante e cam rau, adica nu putea si el sa fie mai dulce, mai dragastos, asa sa il santajeze, hm, nu mi-a placut.
dar eu tot cu Yuri tin, desi sper ca dante sa ii mai faca cate ceva si sa existe muulte dati viitoare....Nu stiu ce se va intampla cu cei doi dar sper sa fie numai lucruri :X ca in acest capitol, delicioase.
Acum sper sa aduci nextul la fel de repede, si nextul de pe next si tot asa. Spor la scris si sper sa ne dai de veste repede.
Kissu!
AH, nici nu ma asteptam la altceva de la tine. Absolut genial! Un capitol perfect, si nu obsinuiesc sa spun oricui asta. Am simtit totul asa intens, mi-am lipit fata de monitor, cat de mult mi-au lipsit ficurile tale. Ah, cata brutalitate si pe buen am simtit dorinta aia prin sange, it makes my stomach goes all fussy. Deci tipul asta Dante e genial, de abia astept data viitoare, care sper sa fie ceva mai lung si mai pasional, nu e vina mea ca nu imi ajunge un capitol de sex, cele scrise de tine intotdeauna sunt printre cele mai bune.
Sper sa nu iti ia mult pana vei pune nextul, and sorry for not congratulate you! VERY VERY VERRRRRY LATE HAPPY BIRTHDAY! Sa ne mai incanti cu ficuri, pentru ca esti printre preferatii mei si nu am cum sa nu ma bucur de un astfel de fic.
SO Dante, make him moan! more more more
Desi sunt noua si nu am mai postat niciodata un fic, imi dau seama cand un fic este bine realizat...... la al tau am ramas masca!!! povestea este atat de originala ( ceea ce-mi place cel mai mult la un fic) si pur si simplu m-am indragostit de personaje! Yuri, chiar daca e spion, e mai fragil si mai feminin in comparatie cu Dante care este exact opusul lui.. si desi mi se pare ca sunt un pic cam egoista fata de Yuri mi-a placut foarte mult ce i-a facut Dante. Pur si simplu ador ficul asta .. citeam cu atata emotie fiecare rand in parte apoi il reciteam si tot nu ma plictiseam !!

In incheiere ce as putea spune?....Ca astept cu sufletul la gura continuarea!
Mult succes!!!
Sankyu girls ^^
Capitolul III

In ziua urmatoare, am fost trezit de niste batai in usa. Le-am ignorat la inceput, crezand ca vor inceta, insa persoana devenea si mai insistenta. Numai Takashi facea asta...
-Takashi! am strigat eu, sarind din pat de indata ce mi-am amintit de noaptea trecuta... insa o durere insuportabila a pus stapanire pe intregul meu corp atunci cand m-am pus pe picioare.
Am tipat scurt si eram pe cale sa cad din picioare daca nu ma sprijineam de noptiera de langa pat.
-Al dracului sa fii tu, nenorocitule!
-Ce-ai spus? m-a intrebat Takashi auzindu-mi strigatul inca de dupa usa.
Sprijinindu-ma de orice gaseam, m-am indreptat spre usa de la intrare, lent dar sigur. Am invartit cheia in broasca, lasandu-l pe amicul meu sa intre.
-Scuze, nu vorbeam cu tine... Speram sa ma auda Dante Jones, poate prin telepatie, am rostit eu, incercand sa ma port normal, insa nu prea aveam noroc. Nu l-am pacalit.
-Ce ti-a facut? m-a intrebat scurt si cu o voce serioasa.
Am dat din cap in semn ca nu s-a intamplat nimic..."Nimic", si eu trebuia sa ma sprijin de orice. Brusc mi-a venit o idee, si m-am aruncat pe el, prinzandu-ma de bratul sau drept, sa para a fi o joaca.
-Hei! Mi-a fost dor de tine, tie ce ti s-a intamplat? am intrebat eu, cu o voce de copil.
"Clar isi da seama... Nu fac eu astfel de copilarii!"
-Mda... si eu sunt din Nigeria! A replicat el, enervat, "dezlipindu-ma" de pe el, iar cum picioarele nu ma sutineau, am cazut pe podeaua rece.
-Au... Ai putea fi din Nigeria. De unde sa stim noi...?
-Gata joaca! Spune-mi ce naiba ti s-a intamplat! Priveste-te, nici macar nu te poti ridica singur!
-Cum sa nu pot? Doar ca am vazut o pata...
Nici nu mai avea rost sa continui. Era evident ca mi s-a intamplat ceva. Am incercat din nou sa ma ridic, insa am avut nevoie de ajutor pentru a reusi. Takashi m-a prins de brat, ridicandu-ma, si m-a dus inapoi in camera, unde m-am intins din nou pe pat, apoi i-am spus scurt si la obiect ceea ce mi s-a intamplat, incercand sa fiu cat mai detasat.
-Eu? Cu pistol la tampla? Yuri... tipii aia nu purtau cu ei nici macar un cutit, sau o nenorocita de lingura ca sa pot spune "Uite... au cu ce sa ma raneasca"! Mi-au dat drumul imediat dupa ce m-au prins, pentru ca tipul ala brunet... patronul, le-a spus "N-avem treaba cu el, lasati-l sa plece" As fi venit dupa tine, dar problema era ca inainte sa se indeparteze a adaugat "Celalalt care a scapat cu documentul trebuia prins". E smecher tipu'... Mi-a dat de inteles ca ai fugit, dar numai de dimineata am realizat ca eu, ca fiind complicele tau trebuia sa fiu cel putin luat la intrebari...
-Po... Poftim?! Adica eu am luat-o groaznic, crezand ca tu vei fi omorat daca fac ceva ca sa il enervez, si tu dormeai linistit in pat?! N-o lua ca pe un gest de bunatate, doar ca stii ca nu vreau sa am oameni morti pe constiinta. Doamne, trazneste-ma acum! Macar daca era pe un pat confortabil, dar nu! Era un birou nenorocit! Putea fi un pat! Adica ce naiba vorbesc?! Asta nu trebuia sa se intample, in primul rand! Am strigat eu nervos din cale-afara, aprape rupand perna de langa mine.
-Ce pacat... eu care speram sa fiu primul barbat din viata ta... Eh, se pare ca mi-a luat-o inainte, a spus Takashi, incercand sa para suparat.
-Ia vezi-ti de treaba ta, amice! Stii perfect ca daca era dupa mine, ii dadeam un sut in gura, i-l mai indesam si pana in stomac, dar e mult mai puternic si mai destept decat ma asteptam... In plus ti-am repetat de nenumarate ori sa incetezi cu porcariile astea! Mi se face scarba!
-Oh, esti atat de crud, dar cred ca il inteleg pe Dante ala, a rostit el, zambind, si practic oferindu-i dreptate acelui nenorocit! Cine nu te vrea, inseamna ca ori e orb, ori tampit... de aceea spun ca il inteleg, a adaugat pe urma, incepand sa rada de unul singur... Eu nu eram amuzat!
Am tacut pentru un timp mai indelungat, incercand sa imi dau seama ce anume ar fi trebuit sa "tes" pentru a face rost de actele acelea. Clar era ca nu se aflau in birou, ci la Dante. Nu puteam merge la domnul Kitami, cu niste scuze penibile... in niciun caz sa ii explic ceea ce s-a intamplat. Trebuia sa pun mana pe documentul acela in orice mod!
Desi Takashi imi vorbea intr-una, eu nu auzeam decat niste zumzete venind din gura lui, pentru ca a devenit plictisitor. Prioritatea mea era sa imi fac un plan... in niciun caz sa-i ascult bolboroselile inutile.
Gandurile ma duceau destul de departe, in mintea mea deja formandu-se un plan, pe care insa nu puteam sa-l folosesc. Ar insemna sa intru in cusca leului... In plus, ziua aceea nu era tocmai una perfecta pentru mine, ci dimpotriva. Nu ma simteam in stare sa ies nici macar afara din apartament, "gratie" domnului patron. dar nu aveam sa ii fac pe plac! trebuia sa fac tot posibilul sa ies, si sa insfac foile acelea nenorocite!
M-am ridiat din pat hotarat, dar am cazut inapoi ca un bolovan. Inutil, dar tot aveam sa ma pun pe picioare in ziua aceea. Cu putin din ajutorul amicului meu, m-am ridicat... tot ce trebuia era sa ma dezmortesc... doar duerea aceea nu putea tine la infinit! Nu stiam cum de eram atat de determinat incat sa infrunt pana si durerea(una destul de mare) pe care eu o dispretuiam din tot sufletul. Aveam in fata mea o provocare, pe care, aveam de gand sa o accept! Dante trebuia sa fie la mila mea dupa ce imi facuse!
-Chiar a fost atat de brutal? Ai fi lesinat daca era prea mult, mi-a spus Takashi, reusind sa ma trezeasca si sa ma enerveze.
-Desigur ca a fost brutal! a fost animalic! Nu vezi?! abia pot merge! Si asta deocamdata cu ajutor! Dar pana la noapte, o sa fiu ca nou! asta ti-o jur! am replicat eu, ridicand tonul vocii. Desi... adevarul era ca stiam ca am exagerat. Brutal nu a fost, ci toate atigerile lui au fost blande. De ce? cand putea foarte bine sa ma rupa in bucatele... Dar nu era timp sa ma gandesc astfel de tampenii! Ceea ce mi-a facut, m-a adus in acea stare! Aveam sa i-o platesc cu varf si indesat! Cel putin asa speram...

Dupa cum spuneam, m-am tinut de cuvant si m-am pus pe picioare, desi nu puteam spune ca eram "ca nou". Oricum, eram pregatit sa merg sa fur documentele! Ma imbracasem din nou in hainele negre, apoi am urcat pe motorul meu, si am plecat sa aflu unde locuia Dante Jones. Norocul meu ca Takashi a venit cu "bijuteria" mea, pentru ca in seara anterioara uitasem pana si de ea...
A fost mai usor decat credeam, si i-am gasit adresa in cartea de telefoane. Mai mult decat perfect! M-am indreptat spre acel loc, observand ca el tocmai iesea din vila sa imensa, intrand intr-o limuzina neagra. N-am mai tras de timp, si am intrat pe unul din geamurile de la etaj, pe care l-a lasat deschis. In noaptea aceea eram decis sa lucrez singur, astfel nu imi mai faceam griji de nimic.
Desi am rascolit in toate camerele de la etaj, nu am gasit ceea ce cautam, asa ca am coborat, insa abia ce am calcat pe ultima treapta, usa vilei se deschise zgomotos exact inaintea mea, iar eu nu mai aveam timp pentru a ma ascunde... Se parea ca Dante de fapt nu pecase nicaieri cu acea limuzina...
-Oh, nu stiam ca am musafiri, a spus el, fara a-si lasa deoparte ranjetul caracteristic.
Eram ca o pisica speriata, gata sa o ia la fuga in orice secunda, insa am decis ca trebuia sa il infrunt! Sa ii cer socoteala pentru ceea ce imi facuse! Eu nu eram pe post de papusa! Am coborat si ultima treapta, tinandu-mi mainile in san, incercand sa par neinfricat, dar tinand totusi o anumita distanta fata de el...
-Ce s-a intamplat? Nu-mi spune ca vrei sa bem o cafea impreuna... mi-a spus el, apropiindu-se amenintator de mult.
-Oh ba da... Pentru ca as putea sa-ti iau ceasca si sa ti-o bag pe gat! m-am rastit eu privindu-l in ochi. Era oarecum infricosator, pentru ca el parea a fi un tigru, dupa cum ma privea insistent, la fel ca pe o prada, analizandu-mi fiecare miscare...
Am inghitit in sec, apoi am facut un pas mic in spate, impiedicandu-ma de scari, insa Dante ma prinse de brat inainte sa cad. M-a tras inapoi, cu putere, lipindu-ma de el.
-Pisicuta impidicata, a rostit el, aproape zambind.
-Impiedicat pe dracu'! am spus eu, smucindu-ma din stransoarea lui deloc puternica, asezandu-mi mainile pe umerii sai, apoi sarind cu usurinta peste el, ajungand in spatele lui. Miau si tie... Sunt mai rapid si mai flexibil decat crezi! am adaugat pe urma, incrucisandu-mi bratele la piept.
-Ah... e bine de stiut. Iti voi cumpara o lesa... Acum, lasand asta deoparte, spune-mi ce doresti. Ceea ce cauti tu sunt actele de proprietate a firmei. Pentru ce le vrei?
-Pentru ce le vreau? Sa fac avionase din ele! am raspuns eu sarcastic, ridicand o spranceana.
-Nu mai bine iti dau un ghem de ata? Dulceata, nici eu nu sunt tampit, ca orice patron, am copii ale actelor mele, pe langa asta, presupun ca ceea ce vrei tu sa afli este daca totul e in regula cu ele. Cel pentru care lucrezi, si daca presupunerea mea este buna, incearca sa scape de toate firmele care sunt ridicate pentru un alt scop, nu cel pe care il arata. Si daca vrei sa stii, bine! Nu e in regula cu actele acelea, iar tu, fara ele nu ai cum sa demonstrezi asta, deci concluzia finala este: renunta!
Adevarul era ca ma panicasem cand mi-a spus acele cuvinte, desi ma asteptam la asta. Problema era ca habar nu aveam cum sa caut acele acte, si unde, insa eu nu puteam sa ma intorc cu mana goala in fata domnului Kitami... Nu stiam ce sa fac. Imi ramanea o singura optiune, si anume, sa aflu de la Dante unde sunt.
-Daca as fi dispus sa o fac cu tine, mi le-ai da? am intrebat eu, inghitind pe urma in sec.
-Baiete, ai tupeu, dar nu pot pierde milioane de dolari pentru o partida cu tine, desi trebuie sa recunosc ca nu te-as mai lasa sa cobori din pat odata ce te-as avea acolo. Apropo de asta, esti adorabil pana si cand strigi si plangi de durere. Stiai ca faci ca o pisicuta atunci cand gemi de placere? In plus obrajii tai pot deveni atat de rosii incat sa iti poti da seama de asta si noaptea pe lumina aia slaba... Ca acum de exemplu, a spus e ranjind din nou, observand cum ma imbujoram incet, pe masura ce el "rasucea cutitul in rana".
-Esti groaznic... Am disparut. Ciao! i-am spus eu, indreptandu-ma spre usa de la iesire, ca si cum nu eram un hot care inainte intrase pe geamul de la etaj.
"De fapt nu ma inrosisem numai din cauza cuvintelor lui, ci pentru ca in minte mi-au revenit toate acele imagini de aseara... Blestemat sa fie!"
Saracutul Yuri, ce rau imi pare pentru el si totusi ma bucur asa mult pentru ce a patit, nu ca as fi inumana si nu as simtii nimic asupra durerii lui, dar cine stie poate durerea se transforma in altceva, mai stii? macar de ar fi asa.....A fost amuzant faza cu disimularea, cred ca eu daca eram in locul prietenului sau as fi zis: asta ce are? e nebun, sau ce? , dar a fost amuzant, mai ales ca el nega si spunea ca nu are nimic, ce micut mincinos;)) Si rau mai e Dante, mai, cum sa il minta? Adica chiar sa il minta? ce tupe, e tare tipu, e mult prea smecher:x de aceea il si iube eu pe el asa mult( sper ca yuri sa nu se supere pe mn, hm, eu tin la amandoi) oricum takashi si-a dat seama cam tarziu de ce se petrece...
ce m-a enervat la Dante, era faza cu documentu, ce conta ca documentu era asa important si valora asa mult, in plus yuri ii se oferea, adica de buna voie, nu? hm..dar or sa mai fi si alte ocazii nu?;;)sunt sigura
Succes la scris si postat! Multa inspiratie Kana-san!
Pupiiiiciiiiiii!
Ura!! A venit si continuarea, care ca si data trecuta m-a lasat placut impesionata! Capitolul a fost extraordinar, fara pata ( ca si pana acum) .. desi mi-ar fi placut sa fie mai lung ca sa vad ce se va intampla in continuare...ce rea esti :)) ... acum trebuie sa imi imaginez ce ii va mai face dante lui yuri( sper ca nu o sa-l lase in pace). mi-a placut foarte mult de Yuri care, desi nu era intr-o stare prea buna , a avut curajul sa il " viziteze" pe Dante... off si Dante putea trece si el la fapte in loc sa-l stanjeneasca atata pe yuri.
Nu mi-a venit sa cred cat curaj a avut Yuri ca sa i se daruiasca lui Dante in schimbul documentului (avand in vedere cat de "sifonat " era).
Imi place foarte mult ficul tau... si sper ca in urmatorul capitol sa fie si ceva "actiune" !
Succes in continuare!
Vreau un alt capitol , se poate sa il avem cat mai repede ? o te rog te rog *puppy eyes*
Yuri e extraordinar =)) are replici aboslut mortale , Dante pare sa fie foarte bland cu el :-? interesant ...Sa inteleg ca nu o sa avem parte de nici o tea party cu ei huh ?
Oricum interesant fic astept alt capitol >:D<
Here's the next chap! Hope ya like it ^^
Tanx 4 teh comments ^.^
Capitolul IV

O alta dimineata venise, in care eu nu am reusit sa am in mana acele documente... Si eram stresat din acea cauza! Cum aveam sa reusesc? Am incercat sa imi iau gandul de la asta, vrand sa ma axez pe ceva cu totul si cu totul diferit. Aveam sa merg la un bal, unde trebuia sa filmez totul cu o camera ascunsa, deoarece invitati erau oameni importanti. Planul era deja pregatit. Ma imbracam ca fata... Cine i-ar rezista unei tipe ca mine?... Bine, unui tip imbracat ca o fata sexi, dar sarim peste asta, pentru ca nimeni nu avea sa isi dea seama. Ideea era sa abordez barbatii de acolo si sa scot de la ei diferite informatii. Nu eram foarte experimentat in pantofii de femeie, dar cei cu toc inalt ortopedic si putina platforma adusi de Takashi imi usurau oarecum munca. Tot el mi-a adus un sutien cu tot cu "umplutura", o rochie rosie, fara bretele, mulata pe trup, pana la bazin, unde urmau niste volonase ce-mi ajungeau pana mai sus de genunchi. Astfel nu avea sa mi se observe partea barbateasca a corpului.
-Uh... Sexi! Am spus eu de indata ce m-am privit in oglinda. Rochia nu avea niciun fel de decolteu, asadar nu se observau "darurile" mele false, insa partea nasoala a fost ca m-am epilat pe picioare...
Fiind sambata, nu trebuia sa merg la lucru in local, de aceea eram liber sa merg la bal. Camera a fost ascunsa in geanta mea alba, care se asorta cu pantofii, iar cu ea aveam sa filmez absolut tot. Takashi s-a ocupat de machiajul meu destul de simplu: tus negru pe baza pleoapelor, niste rimel pe gene, apoi luciul de buze cat mai natural. Mi-am completat aspectul cu floare alba in par, nu foarte mare, pentru ca nu voiam sa para exagerat, si m-am dat cu un parfum de femei... mirosea a trandafiri.
-Perfect! Sunt gata... Dar stii ca nu pot ajunge acolo pe o motocicleta, nu-i asa? i-am spus eu lui Takashi, in timp ce imi puneam geanta pe umar.
-Stai linistit... limuzina te asteapta, draga mea... a rostit el razand zgomotos in timp ce astepta sa il iau de brat. El era imbracat intr-un costum negru, o camasa alba si o cravata neagra cu niste modele mici albe.
L-am calcat pe picior intentionat, apoi i-am luat-o inainte, coborand scarile blocului. In parcare astepta intr-adevar o limuzina alba, si fara sa ezit, m-am urcat in ea, asteptand sa plecam. De indata ce a ajuns si Takashi, automobilul a pornit, conducandu-ne spre localul "The Gallery". Drumul nu a fost lung, si de cum am ajuns acolo, l-am prins pe colegul meu de brat, intrand amandoi pe usile acelei incaperi imense.
-Fa si tu pasii mai mici! Mergi ca un barbat pe tocuri... mi-a soptit Takashi ce indata ce am pasit inantru.
-Nu ma enerva, ca te pun pe tine in pantofi si rochie! Ti se pare ca am mai umblat pe asa ceva?! M-am rastit eu, calcandu-l din nou pe picior, servindu-ma apoi cu un pahar de lichior de pe masa de langa noi. De indata ce am simtit pe buze gustul lichidului ciocolatiu, am privit in dreapta mea, lucru care aproape m-a facut sa scuip lichiorul din gura. Era Dante... si era langa mine, band acelasi lucru. Pulsul mi s-a accelerat, insa incercam sa par calm, si sa ma port de parca nu il cunosteam.. Nu stiam ca avea sa vina si el... de fapt, era o posibilitate ca el sa vina, si speram sa nu o faca dar se parea ca proverbul "De ce iti e frica, nu scapi" imi dadea peste nas.
M-a vazut, insa nu a schitat nimic si a plecat spre un grup de barbati. Am rasuflat usurat, vazand ca nu si-a dat seama cine eram, apoi am luat loc la masa unde s-a asezat si Takashi.
-Gratioasa ca un hipopotam pe gheata, a zis el, probabil privind felul in care m-am asezat... de fapt m-am trantit.
Am ridicat din umeri, apoi mi-am asezat piciorul drept peste cel stang, incercand sa iau pozitia unei femei, cu mainile puse una peste alta pe picior.
-Trebuie sa actionez, i-am soptit eu amicului meu. Dar cum sa incep...? l-am intrebat pe urma, fiind putin nesigur.
-Vi sa dansezi cu mine. In scurt timp eu te voi lasa si ma voi duce sa vorbesc la telefon. Libidinosii astia cum o sa te vada singur, vor veni ca mustele...
Imi placea planul lui. S-a ridicat primul, intinzandu-mi mana, iar eu mi-am pus palma in a sa, ridicandu-ma incet in picioare, urmandu-l pana in mijlocul salii. Un lucru bun a fost ca trebuia sa dansam pe vals, si am rasuflat usurat, deoarece era usor chiar si pentru mine. Geanta mi-am lasat-o pe masa, indreptata cu camera spre noi, astfel prinzand in vizor intreaga incapere. Aveam un microfon minuscul dupa ureche, putand sa inregistrez tot ceea ce auzeam. In scurt timp, cand incepeam sa intru in atmosfera, Takashi s-a indepartat de mine, scotandu-si telefonul din buzunar... tot ce mai trebuia sa fac era sa astept. Nu a durat mult, pana cand o mana puternica s-a asezat pe umarul meu, si am zambit multumit, cand am auzit vocea din spatele meu.
-Imi acordati acest dans, frumoasa domnisoara? a intrebat el, moment in care m-am intors si eram pe aproape sa fac infarct. Era Dante, cu un zambet discret pe buze, privindu-ma insistent.
"Mi-e rau! De ce tocmai el?!"
Am schitat si eu un zambet fortat, apoi m-am intors spre brunet, permitandu-i sa ma prinda de talie si sa ma traga mai aproape de el. Nu parea ca si-a dat seama cine eram, altfel cred ca m-ar fi dat de gol. Ne miscam amandoi lent pe ritmul melodiei, iar el nu ma scapa din ochi, lucru care parca imi facea tot sangele sa mi se adune in obraji.
-Baiatul ce tocmai a plecat era prietenul tau? a intrebat el, facandu-ma sa inghit in sec. Nu imi permiteam sa-i vobesc... si-ar fi dat seama, chiar daca i-as fi vorbit mai subtire. Am dat din cap in semn negativ.
-Amic? a intrebat pe urma, dupa care tot din cap i-am raspuns afirmativ. A zambit din nou, tragandu-ma lent mai aproape de el, continuand sa-mi vorbeasca: Si cum a putut sa lase o domnisoara asa frumoasa nesupravegheata?
"Ce tetralist!" I-as fi spus asta in fata, dar nu imi permiteam, asa ca am tacut, lasandu-mi privirea coborata. Ochii lui ma ardeau... stiam ca se uita la mine in felul acela... interesat.
"Ce porcarie! Chiar incep sa ma port ca o fata! Nu te mai uita asa la mine...!" Am inghitit in sec, apoi mi-am ridicat hotarat privirea. Degeaba! nu puteam sa il privesc in ochi! Ce dracului se intamplase cu mine?! Era un nenorocit cu niste ochi ce nu aveau nimic special! De fapt era un nenorocit care nu avea absolut nimic special!
Si-a apropiat buzele de urechea mea, ca si cum ar fi vrut sa-mi sopteasca ceva, insa a ramas asa, lasandu-ma sa-i simt respiratia pe gat... Un fior mi-a strabatut trupul si am inghitit in sec, apoi mi-am inchis ochii strans, incercand sa ma calmez.
"Cred ca ma simt asa din cauza ca imi e frica sa nu afle ca sunt eu deghizat in fata" mi-am spus in intimitatea gandurilor mele, incercand sa caut o explicatie pentru nelinistea mea.
Melodia era pe terminate... el si-a ridicat capul, arcuindu-si din nou buzele, aproape pacalindu-ma cu acel zambet fals al lui. Stiam ca el nu zambea... ci ranjea cu orice ocazie! Am inghitit din nou cu greu cand privirile noastre s-au intalnit si imediat dupa, fara sa realizez, chipul sau se apropia de al meu tot mai mult, pana cand buzele sale s-au unit cu ale mele. Am tresarit usor cand mi-am dat seama ce se intampla, insa nu m-am retras chiar daca simteam ca ceva nu era in regula... Corpul incepuse a-mi tremura. I-am simtit limba cautand-o pe a mea si i-am oferit ceea ce voia, lasandu-i buzele moi sa le mangaie e ale mele...
"In fond asta ar face o femeie... nu-i asa? Doar nu ma contrazice!" Mi-am spus eu, cand de fapt ma contraziceam singur. Probabil o femeie ar fi facut-o daca il cunostea de dinainte, asta daca era respectabila, si nu o curva de la orice colt!
-Iti multumesc pentru dans, a rostit acesta, dupa ce si-a indepartat chipul de la meu.
Am privit in stanga si in dreapta, nestiind ce sa fac... Nu intelegeam de ce i-am permis un asemenea lucru! Am plecat de langa el, luandu-mi geanta de pe masa, si mergand la baie... a fetelor, desigur. Mi-am privit in oglinda chipul complet inrosit, apoi mi-am smuls floarea aceea blestemata din par. Avem destui nervi incat sa-mi rup si rochia, dar am preferat sa dau cu pumnul in faianta baii.
-La dracu'! Vreau sa plec naibii de aici! nu ma mai intereseaza de bosorogii astia imputiti! Am strigat eu, desi eram singur in incapere. M-am intors sa plec, insa inainte sa fac un pas, pe usa baii si-a facut aparitia Dante, cu ranjetul lui caracteristic.
-S-a speriat pisicuta impiedicata? a intrebat el, adaugand pe urma: Iti sta bine in rochie.
-Nenorocitule! Stiai ca sunt eu?! Cum iti permiti sa ma saruti?! De fapt cum iti pemiti sa ma privesti?! Am intrebat eu, pe un ton rastit, fiind gata sa il pocnesc.
-Eu imi permit? Tu mi-ai permis, iti amintesti? puteai la fel de usor sa ma refuzi, dar nu ai facut-o, mi-a spus el calm, apropiindu-se de mine.
-Cum?! Ah... Tu... Tu stiai ca sunt eu! De ce ai facut-o?!
-Stii foarte bine ca daca n-ai fi vrut, nu ai fi facut-o, nu? de data asta nu te-am legat cu nimic, si ai facut-o de bunavoie.
-Taci din gura! Credeam ca tu nu stiai cine sunt! O fata te-ar fi sarutat la cum te porti cu ea, da? Toate porcariile alea pe care le spui si le faci "bla bla, domnisoara frumoasa, bla bla, nesupravegheata..." In plus...
El incepuse sa rada zgomotos inainte ca eu sa termin ce aveam de spus, si m-am enervat si mai tare, renuntand la orice idee, vrand doar sa plec.
-Mars din calea mea! Am inaintat repede, apucand de manerul usii, insa nu am putut iesi, deoarece m-a prins de incheietura, tragandu-ma inapoi, asezandu-se pe usa.
-Daca m-as fi purtat asa si cu tine, cand nu erai imbracat ca fata, ai fi acceptat? intreba acesta incruicsandu-si bratele, insa avand acelasi ranjet.
-Tampitule! Ti se pare ca... Scuza-ma o clipa, am spus eu, indeptandu-ma spre ghiuventa, unde incep sa ma spal pe fata pentru a-mi indeparta orice urma de machiaj, stergandu-ma apoi cu servetele, si revenind la discutie: Ti se pare ca seman cu o femeie? Ignora-mi hainele... Adica, in seara aia in care mi-ai facut... ce mi-ai facut pe biroul ala groaznic, ti se parea ca semanam cu o femeie?! Esti handicapat?!
-A fost inconfortabil, hm? intreba acesta, mentindu-si ranjetul.
-A fost un birou! esti nebun?! Las-o naibii de treaba... Macar fii bun si nu-mi mai aminti!
Inainte sa-mi dau seama, am fost luat pe sus, pus pe spatele lui Dante, si carat afara din local.
-Stai linistit, ti-l aduc inapoi, a spus brunetul, de indata ce l-a observat pe Takashi care ne privea cu ochii cat cepele. M-a bagat in limuzina lui neagra, care pornise de indata ce acesta a dat ordin soferului.
-Ce mama dracului crezi ca faci?! am strigat eu, de indata ce m-am vazut in masina.
-Spuneai ca a fost inconfortabil pe birou. Ce zici de un pat moale?
Hey! Pai uite ca acum am terminat si eu de citit ficul tau si chiar imi place. E asa captivant! Cu cat citesc mai mult, nu-mi doresc sa ma mai opresc vreodata!
Yuri e asa dragut, dar mai mult imi place Dante. E mai. . .masculin.:))
-Tampitule! Ti se pare ca... Scuza-ma o clipa, am spus eu, indeptandu-ma spre ghiuventa, unde incep sa ma spal pe fata pentru a-mi indeparta orice urma de machiaj, stergandu-ma apoi cu servetele, si revenind la discutie: Ti se pare ca seman cu o femeie? Ignora-mi hainele... Adica, in seara aia in care mi-ai facut... ce mi-ai facut pe biroul ala groaznic, ti se parea ca semanam cu o femeie?! Esti handicapat?!

Deci faza asta a fost penala. Doamne, am ras cu lacrimi.
Imi place atitudinea lui Yuri. La inceput nu parea, dar acum e asa. . . sensibil:]]

Stii... Pana acum nu-mi placeau ficurile Yaoi. Acesta e primul pe care il citesc si pot sa spun ca acum le adooor!
Abea astept continuarea pe care sper ca o vei posta repede!

Chuu*
-Tampitule! Ti se pare ca... Scuza-ma o clipa
imi pare rau ca fac si eu un quote dar asta ... asta e extraordinara ..mai ai putin si il injuri da cu cuvinte 'frumoase' dar te scuzi sa iti dai jos machiajul :)) ? Waa ...asta da faza ,Bloom ...are dreptate e penala rau:))..

Si de ce te-ai oprit cand e mai interesant ? I mean ...hai ma ca imi dau duhul :)) dar vreau sa imi dau seama ce-i cu Takashi ? ...prietenul tau este 'rapit' de unul dintre asa zisele 'tinte' si tu nu faci nimic ..?
Ma rog astept continuare de la pat comfortabil ..=))
Hello!!!:*
Waw, waw, waw!!! Acest capitol a fost...a fost pur si simplu: Magnific. Extraordinar. Minunat. Nu stiu chiar nu mai am cuvinte, mi`a placut actinuea, dialogul si micutul monolog :x Ce pot sa zic decat ca esti o scriitoare minunata, ai talent si reusesti prin ceea ce scri sa`i transpui pe oameni in poveste. Te rog sa nu te lasi de scris niciodata :-s

Bafta pe mai departe, astept nextul cu nerabdare.
Toate cele Bune! >:D<
uuu..super...:no:..oare ce o sa ii faca?!:ha:....o//o...adik..hmm e posibil orice:))):-j....
orikm fic-ul e super si astept nextu' cu nerabdare:chuu:...:d:perv:...
ja ne:mean::bye:
Fic-ul e atat de superb. Personajele sunt tare dragalse, iar Dante e atat de dragut. Sper sa continui, meriti toate laudele (nici nu stiu daca e fic-ul e scris de fata, ca am uitat, scuze) Dialogul a fost tare frumos. Chiar ma intrebam cum de nu si-a dat seama, e bine ca nu m-am inselat. Sper ca urmatorul capitol sa fie la fel de bun ca celalante... Nu te da batuta, ca poate te bantui toate viata ^^ Yeeyy, ce super sa incheiat. Iar neai lasat in curiozitatea noastra. Scuze pentru greseli.
kaname esti o fiinta groaznica, clar :mean:
iar m-ai lasat in mijlocul actiunii si cand asteptam sa am parte de yaoi and stuff pauza :go:
in rest ai facut o treaba grozava cu fic-ul asta la fel cum faci si cu restul
capitolul a fost genial desi aveam tendinta sa cred ca Dante il recunoscuse pe Yuri si chiar stia ca el va fi acolo, ceva ma face sa cred ca Yuri este la randul sau urmarit de Dante
Ce pot spune Yuri, este o adevarata figura, dar cam slab de inger saracul, oricum este o frumusete foarte apetisanta, e imposibil sa-i rezisti la cat de dulce este "pisicuta impiedicata"
Cat despre Dante, :perv: he`s so hot, adica e asa de interesant si de bine conturat personajul lui
incat te captiveaza si pe tine ca cititor, clar tipul asta e prea hot
oricum astept next-ul
kiss yaa:chuu:
Nu am cuvinte sa descriu cat de mult mi-a placut capitolul! Deci a fost extraordinar de reusit... te felicit, scrii grozav!
Acest capitol a fost si amuzant( yuri imbracat in femeie), si romantic( mi-a placut sarutul dintre cei doi)si plin de actiune ( intr-un fel).. deci cum am mai spus nici nu mai am cuvinte sa descriu!
Singurul lucru care nu mi-a placut a fost ca te-ai oprit la partea cea mai interesanta :((... puteai sa mai scriu acolo vreo zece randuri micute de tot ( macar) :)).
Deabia astet next-ul!!( sper sa fie mai mult yaoi in viitorul capitol :)) )
Capitolul V

-Ce... CE?! Vezi-ti de treaba, amice! Nu mai pui tu mana pe mine! Am strigat eu, incercand sa deschid usa automobilului... Era in zadar pentru ca toate erau inchise din fata de la sofer. Sa fii al dracu'! Deschide ca rup tot! Am spus pe urma panicat.
-Incearca, dar geamurile sunt antiglont, mi-a spus el, calm, aprinzandu-si o tigara.
Am lovit nenorocitele alea de geamuri cu pumni si picioare, dar parca toate erau intoarse impotriva mea, si nu se spargeau.
-Da-mi drumu'! i-am cerut eu lui Dante urcandu-ma pe el si prinzandu-l de gulerul camasii.
Acesta a dat intreg fumul pe mine, facandu-ma sa tusesc puternic si sa inchid ochii, moment de care el a profitat, pentru a ma prinde de dupa cap, tragandu-ma spre el, si punandu-mi stapanire pe buze. De indata ce i-am simtit si limba, l-am muscat destul de puternic, insa am fost obligat sa ii dau drumul, deoarece mana ce o avea in parul meu trase de el atat de tare incat credeam ca avea sa mi-l smulga de la radacini.
-Mmm! In... Inceteaza! Gata! am spus eu, de indata ce am reusit sa imi indepartez buzele de ale lui.
-Iti pot demonstra in orice secunda ca fac ce vreau din tine, cu sau fara forta. Poti sa stai linistit. Daca mi-am pus in minte sa te fac al meu, asta se va intampla, fie ca vrei, fie ca nu, cert e ca nu-mi scapi, a spus el, continuand sa ma tina de par, la o distanta mica fata de chipul lui.
-Chiar ca voi americanii sunteti niste salbatici!
M-am trantit pe bancheta din piele alba, punandu-mi mainile in san. Dante mi-a oferit o tigara dintr-un pachet, pe care am luat-o fara sa stau pe ganduri si mi-am aprins-o rapid. Pe masura ce fumam din ea, mi-a venit o idee cum sa ii platesc brunetului pentru ce imi facuse. Scrumul tot il aruncasem pe jos, si cand aproape am terminat tigarea, o sting pe bancheta, reusind sa fac o gaura in pielea alba.
-Ups... scuze pentru asta... am spus eu, zambind cu toti dintii, introducandu-mi apoi degetul in acea gaura facuta de tigara, si tragand cu putere astfel incat sa il rup de-a binelea. Nu m-am oprit pana cand jumatate din pielea de pe acea bancheta nu a fost rupta in totalitate, insa nu parea a-l deranja pe Dante.
-Hopa, se pare ca am apucaturile unei pisici, am spus eu, zambind usor.
-Stai linistit, ai sa platesti pentru alea in doua minute, mi-a zis brunetul cu ranjetul pe buze, facand ca zambetul sa-mi dispara imediat de pe chip...
Parca inauntru devenea din ce in ce mai cald... incepusem sa transpir si sa inghit in sec... Sau se intampla ceva cu trupul meu.
-Ce... Ce era in tigarea aia...? am intrebat eu, realizand ca din cauza aceea eram asa.
-Doar un drog, sincer sa fiu, nu ma asteptam sa-si faca efectul atat de repede.
-Blestemat sa fii... am rostit eu, aplecandu-ma inainte, tinandu-mi ambele maini intre picioare, simtind deja cat de incomozi imi deveneau pana si boxerii ce ii purtam sub rochia rosie.
Limuzina s-a oprit inaintea casei brunetul, insa eu nu aveam de gand sa ma misc de acolo.
-Ce e? preferi in masina? Parca te plangeai ca a fost inconfortabil pe birou, mi-a spus acesta inainte sa iasa.
-Nu m-am plans! Asta... Asta nu trebuia sa se intample! Nimic din toate astea...De ce nu ma lasi in pace...? Sunt barbat, la naiba! Nu sunt femeia ta, nici jucaria ta sexuala! Imi fac doar treaba, la fel ca tine... am spus eu pe un ton jos, realizand ca abia mai aveam putere sa imi misc picioarele.
-Ei bine, uite ca treaba asta te-a adus la mine. Vei avea destul timp sa regreti.
A iesit din automobil, inconjurandu-l pentru a ajunge pe partea mea, apoi a deschis portiera, luandu-ma in brate. Imi era frica... Intreg trupul incepuse a-mi tremura, doar la gandul acelei dureri. Eram terifiat de acea idee, si ma simteam vulnerabil inaintea barbatului care ma purta in brate. Nici putere in maini nu mai aveam pentru a-l indeparta...
Usa casei a fost deschisa de soferul limuzinei, pe care l-am injurat in gand de nenumarate ori pentru asta, apoi am fost urcat scarile spre etajul superior, unde, intr-o camera, Dante m-a asezat pe un pat dublu. Caldura propiului meu trup devenea insuportabila, iar umflatura dintre picioarele mele ma incomoda si mai tare... Simteam ca nu mai aveam sa rezist mult timp. Mi-am strecurat mana dreapta pe sub materialul rosu al rochiei, apoi pe sub cel a boxerilor, vrand sa scap cat mai repede, insa nu aveam puterea necesara...
-Urat din partea ta sa incepi fara mine, dar poti continua, a spus Dante, care statea in picioare inaintea patului doar cu perechia de pantaloni pe el. Nu nu am observat cand a scapat de sacou si camasa...
-Taci... nenorocitule! E doar vina ta! i-am reprosat eu, incercand sa ma eliberez, miscandu-mi mana pe organul meu intarit. In zadar insa... Nu... Nu pot...! Am spus aproape soptit, inghitind in sec.
-Desigur ca nu poti. Vrei sa incerci cu doua degete singur, sau ai nevoie de ajutor? Intreaba pe urma, aprinzandu-si o tigara.
-Poftim?! Nu merci! Nu am nevoie! i-am spus, incercand din nou... si din nou, pana cand am realizat ca era imposibil si devenea chinuitor. Nu stiam ce sa fac, era atat de apasator iar el statea si privea cum nu reuseam nimic.
-Esti o jigodie! De ce imi faci asta...? Nu mai pot... mi-e cald... mi-e sete! Esti ingrozitor!
Cand s-a intors pentru a-si stinge tigara, i-am observat tatuajul de pe spatele lui lat, care se intindea de la mijloc, pana aproape de gat. Era un tigru alb, iesit dintr-un nor de fum ce ragea nervos, avand ochii albastri ca de metil, atat de fiorosi... Parea foarte realist, mai ca i se potrivea. O fiinta necrutatoare, care nu ezita nicio clipa sa isi atace prada, cu aceeasi privire atenta, cruda si miscari sigure...
Trebuia sa fac ceva, dar deja nu mai eram eu... Nu gandeam limpede, toata ratiunea mea fiind transformata treptat intr-o ceata densa.
-Doar... grabeste-te! Nu mai suport! i-am spus eu, ghemuindu-ma pe pat.
Parca nu mai gandeam! Drogul acela imi luase mintile, iar eu nu aveam ce face in acea privinta! Il priveam pe Dante cu coada ochiului, cum apasa varful tigarii pe suprafata de cristal a scrumierei, pentru ca apoi sa se intoarca spre mine, cu o expresie serioasa pe chip. S-a dus spre partea dreapta a patului, apoi s-a asezat pe margine, spunandu-mi sa ma duc la el. Nu stiu nici acum de ce faceam ceea ce imi cerea, dar chiar daca abia ma miscam, practic m-am tarat pana langa el...
-Bun baiat, a rostit el, prinzandu-ma de barbie si apropiindu-se de chipul meu. Si-a unit buzele cu ale mele, iar eu le-am intredeschis, permitandu-i limbii sale sa intre in lacasul meu umed. Ii raspundeam cu ardoare la sarut, de parca era ceva ce am asteptat de o viata intreaga si simteam fiori care si-au facut loc sa treaca prin intregul meu corp, ametindu-ma si mai mult...
Odata ce mana lui a urcat pe piciorul meu, am scapat un geamat atunci cand a strans usor de un loc apropiat de acea zona ascunsa, si mi-am adunat picioarele pana aproape de piept, disperat sa scap de acea senzatie chinuitoare. Mesajul lui a fost scurt si dureros, pe care insa, eu nu l-am inteles, el muscandu-ma de buza inferioara, reusind sa imi formeze o mica rana ce incepuse a sangera. Am scancetat odata ce am simtit durerea, apoi am strans cu putere de bratul sau, insa el cum avea mana intre picioarele mele adunate, m-a piscat, facandu-ma sa realizez ce isi dorea. Mi-am indepartat cele doua membre inferioare, lasandu-i drum liber degetelor sale lungi sa treaca de numeroase ori peste organul meu acoperit de boxeri, indemnandu-ma sa imi tin respiratia un scurt timp, pentru ca apoi sa o eliberez cand i-am simtit buzele calde pe gat. Acesta a prins de volonasele rochiei ce o purtam, tragand de ea pana cand a dat-o jos pe pe mine, reusind pe urma sa scape si de sutien.
-Sper ca nu te imbraci prea des in fata. Sutienele ma enerveaza, mi-a spus el in timp ce urca lent spre lobul urechii mele.
Nu i-am raspuns, ci in schimb m-am agatat de gatul lui, ridicandu-ma, spre el, vrand sa ii simt din nou buzele, care in acel moment credeam ca trebuia sa fie ale mele.
-Buzele tale... am rostit eu, inghitind apoi in sec.
-Ce e? Le vrei? Intreba brunetul ranjind la reactiile mele ca ale unei pisici care mieuna cand isi dorea lapticul, si torcea cand il primea...
Ma purtam de parca eram hipnotizat... Am ignorat durerea care imi era cauzata de micuta rana ce sangera, de indata ce buzele sale au trecut peste ea. A luat cu limba putinul lichid rosu, pentru ca pe urma sa coboare pe gatul meu, lungindu-ma pe pat, el stand deasupra mea. Eram atat de pierdut intr-un spatiu pe care nu il cunosteam, iar tot ceea ce faceam nu era gandit. Nu mai eram eu! Nu imi puteam controla actiunile sau cuvintele in mod logic, iar Dante putea sa ma dirijeze dupa cum voia. Ca pe o papusa...
Mi-am asezat mainile pe umerii sai, parca indemnandu-l din priviri sa continue ceea ce facea, si desigur nu ar fi ratat ocazia pe care i-o ofeream.
A prins de boxerii mei, tragandu-i jos de pe mine, apoi incepuse a-mi mangaia zona sensibila, facandu-ma sa scap din nou acele sunete rusinoase pe care nici nu ma sinchiseam sa le opresc. Buzele lui continuau sa-mi dezmierde gatul, in timp ce mana i se indrepta fara ezitare spre spatiul stramt dintre fesele mele, unde penetrase cu doua degete deodata, indemnandu-ma sa tresar usor. A fost o chestiune de doar cateva secunde pana ca degetele sale sa regaseasca acel loc anume, datorita caruia scapam gemete scurte si dese de fiecare data cand era atins. Imi simteam trupul fierbinte tremurand de acea dorinta imensa de a ma elibera, iar pe masura ce Dante grabea ritmul, eu imi arcuiam spatele, fiind aproape de final. Aveam mana dreapta pe umarul brunetului, in timp ce stanga o tineam pe mijlocul pieptului meu, avand pumnul strans. Cu unghiile mele scurte, ii zgariam pielea umarului celui de deasupra mea, lucru care insa nu parea a-l durea sau deranja.
-Ah... Acolo! Da... Mai mult! am rostit eu extaziat, trecandu-mi buzele peste obrazul sau, iar asta pentru ca uitasem de mult de principiile mele.
M-am eliberat gemand lung, strangandu-mi puternic ochii, lichidul albicios intinzandu-se pe abdomenul meu si in mare parte pe cearsaful candva imaculat. Gafaiam si inghiteam in sec, dar trupul meu inca nu se calmase. A fost doar inceputul...
CHIN! Cum poti sa te opresti unde este mai interesant ? Cum ...?T^T Atat de nedrept dar ce zic eu , bietu Yuri ala da chin :))Cine ar fi crezut ca pisicuta o sa si reactioneze la atingerile lui Dante?
Oricum , Dante se bucura de fiecare secunda , e nebun chiar iti place sa iti faci personajele interesante :] You Go Girl!
Frumos capitol deci te rog pune-l si pe urmatorul cat mai repede
Yo, yo, yo, Manu e pe aici. Deci sa incepem cu inceputul. Imi pare rau, ca nu las comenturi pe la ficurile tale, dar nu prea ai nevoie de atentie, dar voi incerca sa las la fiecare capitol, comentariu de al meu ^.^
Deci iti spun de acum, ca ai de toate si numai are rost sa le enumar, ca as ocupa spatiu. Povestea in sine e originala si imi place, iar caracterele sunt bine conturate. Abia astept sa vad ce se va mai intampla cu Yuri si Dante ^.^
Astept nextul si spor ^.O
Deci, mi-am facut cont pe animezup special pt a-ti lasa un com...imi plac la nebunie fic-urile scrise de tine, ai un stil aparte care ma atrage.
Naratiunea, dialogul, descrierea, actiunea se imbina frumos, sunt fan yaoi...te rogggg pune next-ul cat mai repede...mor aici pe sistem daca nu citesc urmatorul cap.
Grabeste-te si succes :X