AnimeZupCăutare

Iluzii [+16 / +18]

New cap.I love it!Angel si Taku sunt perechea potrivita, iubirea lor e magica:D.Acum venind vorba oare ce o sa zica Vanessa??Sunt sigura ca nu o sa prea fie de acord.ce pot sa spun astept cu nerabdare urmatoarele capitole, spor la scris, sa aveti idei multe si sa postati la fel de des capitolele.Felicitari la ambele scriitoare:D.Ja ne!:*
Multumesc de comm. Si la intrebarea ta. Da reteta e comestibila. :]] Noul capitol, sper sa va placa.


Capitolul 27

Nu stiu cand si cum a facut in asa fel incat sa vina langa mine mai rapid decat o racheta care si-a pornit drumul spre univers. M-a atins, am tresarit, pielea lui catifelata si calda parca anula duritatea si raceala din pielea mea. S-a apropiat de fata mea, nu am mai respirat. Tanjeam de cinci ani la acest moment si nu stiu ce era cu mine ce imi venea sa ma dau inapoi, dar mi-am invins aceea retragere. m-a sarutat i-am raspuns la sarut, mainile mele nu se miscau doar stateam sa fiu sarutata de el. Dupa ce a intrerupt sarutul m-a strans la piept, si eu l-am inconjurat cu bratele dorindu-mi ca acest moment sa nu se termine pe veci. Mi-a declarat oficial dorul lui fata de mine in toti acesti cinci ani si apoi m-a luat pe sus punandu-ma pe birou. am vrut sa vorbit dar nu m-a lasat, a inceput sa ma sarute din nou . S-a oprit imediat, poate ca nu s-a schimbat deloc in ceea ce priveste de a-mi respecta dorintele, mi-a spus cat de mult ma iubeste. Atunci inima mea a vrut sa sara din piept sa sa ramna pe vecie in mana lui. M-a dat jos de pe masa si m-a luat de mana iedind din biroul lui. L-am intrebat unde mergem mi-a raspus ca o sa facem o scurta plimbare. Pe hol mi s-a parut ca l-am vazut pe Jack, nu stiu daca m-a recunoscut sau nu dar avea o expresie confuza, i-am zambit si apoi am urcat in masina lui Takumi. M-a dus in acelasi parc unde m-a cerut ca iubita lui, oh doamne, vrumurile negre cu pariul acela blestema mi-au venit in minte. Am coborat din masina si m-a luat in brate invartindu-ma, paream doi adolescenti indragostiti peste cap. Pacat ca eu tot nu pot sa-i zic ce simt pentru el doar pentru ca ma intrerupea din vorbit. M-a pus pe un leagan si el s-a pus pe cel de langa mine.

- A trecut ceva vreme de cand nu ne-am mai vazut. Am auzit de tatal tău. Imi pare rau.
- Mda. A fost trist, mama a trecut mai greu peste. Dar e OK. Viata nu e la fel fara tine, dar sa zicem ca am supravietuit. Trebuia sa o fac. Dar lasa asta. Tu ce ai facut ?
- Niciodata nu e vorba de tine. Nu-i asa? Mereu pui vietile celorlalti inainte. De ce?
- Nu fac asta intotdeauna. Iar tu, nu mi-ai raspuns la intrebare. Oricum, ti-am zis ca te iubesc? Atunci s-a ridicat si m-a sarutat de mai multe ori. Nu ma puteam satura de el, pur si simplu era fantastic.
- Eu... S-au întâmplat multe. am incercat sa-i spun.
- Ştii, dacă urmează să îmi spui că ţi-ai găsit iubirea vieţii şi că te-ai întors să îţi ceri scuze, sau pentru că aici urmează să lucreze el, sau orice de genul acesta. Nu o face. Nu vreau să ştiu, şi dacă o faci să nu te aştepţi să mă port frumos. Nu vreau totuşi să comit o crimă, dar nu aş suporta să ştiu că iubeşti pe altcineva. E bine să ştiu că nu mă iubeşti cum o fac eu. Dar nu pot îngădui să iubeşti pe altcineva. Acel el nu poate exista în aceaşi lume ca şi mine.

I-am zambit, era gelos, imi placea. Am vrut sa-i raspund dar i-a sunat telefonul. A raspuns si din greseala a dat pe difuzor.

- Takumi ?! Unde esti, dragostea mea ? Sa stii ca te astept in seara aceasta in apartamentul meu. Abia astept sa fi al meu ... iar

A zis aceea voce din telefon. Cand am auzit m-am incruntat si am fugit spre masina lui. Nu i-am dat timp sa-mi explice nimic. Noroc ca era cheia in contact. Am pornit masina si am plecat fara sa imi pese daca venea pe jos. Eram ranita, sufletul meu era impartit in doua, el imi jura iubire eterna iar in tot timpul s-a culcat cu tot felul de tarfe, iar eu nu m-am apropiat de niciun barbat in cinci ani. La dracu ! De ce l-am crezut ? Am luat telefonul si am sunat-o pe Elisse sa ii zica lui Eric sa vina pana la Takumi la firma. Cand am ajuns acolo l-am vazut pe Eric care ma astepta. Am parcat masina si m-am dat jos din ea.

- Ce e cu masina lui Takumi la tine ? m-a intrebat uimit.
- Da-l dracu pe Takumi ca de-l vad se coboara toti sfintii ! am tipat la el . Inainte sa-mi mai zica ca ma iubeste ar trebui sa se gandeasca si la iubita lui. am tipat iarasi.
- Iubita ?! m-a intrebat si mai uimit.
- Da ! Da-o dracu de idioata ca de o vad in fata mea jur ca o trimit cu pinguinii in Antartica. Poftim cheile si cauta-l ca nu stiu unde e.

Si cu asta am plecat spre tanarul care mi-a dus masina in parcare si i-am cerut sa mi-o aduca cat mai repede. Cand mi-a adus Porsche-ul, am urcat in el grabita si am plecat mancand pamantul. Am ajuns la vila si am inceput sa injur de toti sfintii, Anne si Alex se uitau la mine cu cea mai mare expresie pe fata. Anne m-a luat si m-a trantit pe canapeaua din sufragerie obligandu-ma sa ma linistesc astfel ma duceam la sanatoriu, iarasi. M-am linistit si am inceput sa inspir si sa expir mai des. Am vazut privirea ingrozita a lui Alex vazandu-ma in halul acesta inafara de asta totul s-a intunecat.

Au trcut doua saptamani de la intamplarea cu Takumi, nu l-am mai vazut in aceste zile, a venit la vila dar de fiecare data cand venea Anne il intampina spunand ca nu sunt acasa sau ceva de genul. Era o zi destul de insorita cand telefonul meu a inceput sa sune. Elisse a inceput sa strige la capatul receptorului ca Eric a cerut-o in casatorie, am inceput sa zbier si eu. Mi-a mai zis ca petrecerea avea sa fie peste 5 zile. Aveam destul timp sa ma pregatesc. Nu imi venea sa cred. Elisse se marita !
Wow deci ce o sa faca Taku cu Vanessa??Vreau sa se intalnesca Taku cu Angel la nunta lui Elisse:D.Takumi e asa un nesimtitX( daca il prind il iau de cap.Cum poate sa ii faca asa ceva lui Angel??E un nerusinat.Dar tot sper ca cei doi sa se impace^^.Astept si capitolul lui Teh cat de repede:D.Succes la scris.Kiss u:*
Merci de coment Yumina. Sper să citeşti / citiţi în continuare.
Lectură plăcută!

Capitolul 28

Privirea ei mă ameţea. I-am văzut buzele între-deschizându-se. Aşteptam să aud ceea ce vroia să îmi spună. Ghinion.
Telefonul a început să îmi sune ca dracu. Credeam că nu îl am cu mine, dar uitasem că nu car doar unul după mine. Era Vanessa. Am răspuns, din greşeală dându-l pe difuzor. Intenţia mea nu a fost să răspund, a fost o greşeală per secundă.

- Takumi ?! Unde eşti, dragostea mea ? Să ştii că te aştept în seara aceasta în apartamentul meu. Abia aştept să fi al meu ... iar

La naiba. Mai rău că nu se putea. Am stins telefonul şi am dat să o privesc pe Angel. Nu mai era, deja se ridicase plecând . Paşii mei au urmat-o , dar prea târziu. Şi când naiba a luat cheile maşinii? A accelerat, iar eu am rămas pe jos. Am privit maşina în timp ce dispărea. Am înjurat într-una. Nici măcar nu am putut să îi zăresc privirea. Dar eram fericit. Fusese gelozie? Nu am putut să nu rânjesc la gândul ăsta.
Desigur că telefonul Vanessei mă enervase . Nici nu putea să fie altfel. Dar dacă vroia să merg la ea , nu aveam de ales. Trebuia să mă duc. Am chemat un taxi. Nu am aşteptat să îmi găsesc maşina la birou şi oricum nu m-am îndreptat într-acolo, ci spre apartamentul meu. După care am decis să merg în „ vizită ” la scumpa mea „ iubită ” . A fost de-ajuns să apăs o singură dată butonul soneriei. Şi-a agăţat braţele de gâtul meu, încolăcindu-se. M-a sărutat. Nu am simţit nimic. Am îndepărtat-o oarecum plictisit. M-a privit nedumerită iar eu simţeam cum nici să o privesc nu merită. Nu îmi era milă; nu simţeam nici compasiune. Cred că până la urmă eram o brută. M-am aşezat pe canapea şi am scos din buzunar brelocul pe care mi-l dăduse acum multă vreme. L-am aruncat pe masă. Mă urmărea tot mai confuză.
- Ce s-a întâmplat?
M-a întrebat pe un ton domol. M-am ridicat şi m-am îndreptat spre ieşire. Nu mi-am întâlnit ochii cu ai ei. Stăteam cu spatele vorbindu-i.
- Nimic. De fapt, tot. Ne despărţim.
M-am întors spre ea. Nu scotea un sunet de uimire. Mi –a cerut o explicaţie. I-am dat-o.
- E mai simplu decât îţi poţi imagina. Angelique. O iubesc. Aş vrea să spun că îmi pare rău, dar a fost o perioadă OK cu tine. Nu mă mai căuta, nu mă mai suna , nu mai vorbi cu mine. Nu cred că e bine să mai ţinem legătura , vreodată. Adio.
M-am întors şi am trântit uşa. Am auzit-o ţipând. Ştiam că începuse să plângă. Am încercat să mă forţez să simt ceva, era urât din partea mea dar nu o făceam.

Următoarele zile, jur că au trecut prea repede ca să îmi dau seama. Intenţia mea era să o caut, am fost uimit când am găsit maşina în faţa biroului a doua zi. Dar nu am fost deloc liber să o caut .Vanessa mă dispera aşa că am făcut în aşa fel încât să prindă un contract în Italia şi să plece pentru o perioadă. Sincer, eram prea ocupat să mă mai enerveze şi ea. Am avut de pus la punct prea multe contracte cu probleme. Totuşi am primit un telefon interesant, şi urma să am o întâlnire foarte importantă. Trecuseră două săptămâni de la întâmplarea cu telefonul. Eram în acelaşi oraş dar nu o vedeam. Patetic. Mai grav era faptul că eu stătusem mai mult în Washington zilele astea. Afaceri.
Am decis să ies la o plimbare, sătul de munca de birou. Era o zi mai liniştită. Mi – am luat maşina şi am parcat într-un loc autorizat. Am zis să pot ieşi puţin şi la aer. Mă gândeam că poate reuşesc să dau zilele astea de Angelique când mi-am amintit că nu mi-am verificat mesajele pe telefonul movil de câteva zile. De la Vanessa douăzeci de mesaje. Nu am ascultat niciunul. Aveam două de la Bibi, nu erau importante şi unul de la Eric. L-am ascultat.
– Nu mai răspunzi deloc la telefon. Cred că eşti tare ocupat. Oricum, fă-ţi timp liber să treci pe nouă iunie pe la mine . Am petrecerea de logodnă atunci . Dacă lipseşti Elisse o să îţi taie capul. Pa!

Frate! Ăştia o să mă omoare într-o zi. Iar eram invidios. Ei îşi făceau petrecerea de logodnă iar eu şi Angelique nu eram încă împreună . Dacă stau bine să mă gândesc nu a zis niciodată „ vreau să ne despărţim ” dar de asemenea nu a zis nici „ vreau să fiu cu tine ” cu adevărat. Nu ştiam ce să mai cred. Eram totuşi fericit pentru prietenul meu. El şi Elisse erau cuplul perfect.
Puţin furios pe mine însămi am decis să mă plimb puţin pe trotuar. Mă uitam prin ferestrele magazinelor, de obicei în cele cu oglindă. Îmi puteam vedea părul răvăşit şi chipul perfect plictisit. Totuşi, am zărit ceva ce m-a făcut să îmi pierd şi mai tare cumpătul. Angelique, în compania unui bărbat. Am tresărit, ceva ce nu a fost prea vizibil. Înainte să reacţionez în faţa mea s-a aflat Vanessa care a încercat să mă sărute. Am împins-o uitându-mă iar în partea în care trebuia să se afle ea. Nu mai era. Am privit în direcţia opusă şi am văzut că trecea semaforul. Am plecat de lângă Vanessa, în faţa celor doi.
- Bună , bună.
Am zis sarcastic. Am încercat să nu mă uit în ochii ei. Cred că era şi acum foarte supărată pe mine. Aş fi vrut să îi spun că nu aveam nimic serios cu blonda aia şi că o iubesc atât de mult, dar aveam ceva mai important de rezolvat cu tipul de lângă ea . M-am apropiat de el şi, jur că a fost aşa , ca prin reflex, i-am aruncat un pumn în faţă. Dar nu, nu era de-ajuns pentru mine, după ce mi-a răspuns cu un alt pumn în falca dreaptă a trebuit să continui, lovindu-l în stomac. I-am arunat un alt pumn în celălalt obraz făcându-i vânt în jos. A căzut iar Angelique mi-a trântit o palmă peste obraz. A durut.
Ah , dar ea putea să mă lovească cât ar fi vrut. Mi-am oprit gândul pervers pentru o secundă. Am privit-o când s-a întors spre nenorocitu’ ăla să îl ajute. Am înjurat printre dinţi şi am plecat. Cretin brunet cu ochii verzi. Ce mă stresează. Cu ce e el mai bun ca mine? Nu are cum să o iubească aşa cum o fac eu. La dracu ! Să înţeleg că îl găseşte mai atrăgător de cât mine. Aş vrea să înţeleg de ce. Doar că e cu puţin mai scund ca mine? Sau ce ! Frate, cât stres. M-am urcat în maşină şi am accelerat. Sincer să fiu nu aveam o direcţie anume dar m-am găsit oprind în faţa clădirei în care locuia Jack. Am mers la el şi am apăsat de trei ori pe butonul soneriei înainte să răspundă. Nu mi-a deschis el. Ci Bibi.
- Ce faci aici?
Eram prea nervos de ceea ce se întâmplase cu Angelique şi sincer să fiu încă mă gândeam la ochii ei atât de frumoşi şi verzi, privindu-mă supăraţi. Poate dezamăgiţi. Câte aş fi vrut să îi zic pentru a-i face să mă privească iar frumos. Aş fi vrut să o sărut, să o îmbrăţişez şi acum şi asta. Sora mea acasă la cel mai bun prieten aici. Normal că eram nervos.
S-a fâstâcit până ce a apărut Jack. Purta un şorţ legat de brâu. Era o imagine care te putea face să râzi. Am chicotit, deşi eram prea nervos.
- Făceam spagetti.
Am intrat înăuntru şi am mâncat cu ei. Erau chiar delicioase. Asta pentru că erau făcute de Bibi după ce Jack reuşise să îşi distrugă bucătăria la prima încercare. Am înţeles cât de egoist puteam fi cu reacţia violentă de a o vedea pe Beatriz aici. Era normal. Ea era o femeie , cuvânt greu de pronunţat pe sora mea iar el un bărbat care se presupunea să îmi fie cel mai bun prieten. Nu trebuia să fiu surprins deşi era cam iritat.
În fine, după ce am plecat de acolo am mers să cumpăr un cadou. Doar trebuia să merg la logodna prietenilor mei.
New chapter ^-^.

Capitolul 29

Cu o zi inainte de logodna lui Elisse m-am hotarat si eu asupra cadoului. L-am luat pe Alex cu mine in oras si am mers la un magazin de antichitati, stiam ca lui Liss ii placea chestiile vechi asa ca aveam sa-i fac o surpriza. I-am luat un fel de statuie cu un zeu Grec. Era destul de mare asa ca Alex m-a ajutat sa o car pana la masina. In partea opusa l-am vazut pe Takumi si o tipa blonda care era fotomodelul cu care m-am certat atunci la parada. Taku s-a apropiat de noi si ne-a salutat iar apoi s-a aruncat violent asupra lui Alex. Doamne credea ca el era iubitul meu ? Gelozia dracului. Mama ce l-a lovit. Imediat ce a terminat i-am dat o palma de zile mari iar apoi m-am intors sa-l ajut pe Alex sa se ridice. Era culmea, l-a batut pe verisorul meu, dar totusi nu aveam cum sa stie ca eram rude. Mai apoi am vazut-o pe blonda aceea oxigenata cum se uita la mine ca un sarpe la urmatoarea lui victima. I-am scos limba copilareste si l-am ajutat pe Alex sa intre in masina. Indata ce am urcat si eu am inceput sa-mi cer scuze dar in acelasi timp sa rad.

- Cine e tipul asta ? m-a intrebat in timp ce-si ducea mana la fata.
- El e Takumi. am spus razand.
- Parca e un taran. mi-a zis razand.

M-am uitat la el urat, nimeni nu avea voie sa-l vorbeasca pe Takumi urat inafara de mine cand ma enervam. Mi-am retras privirea spre strada si am calcat acceleratia. Am dat drumul la radio ca sa ascultam ceva noutati legate de aceasta tara. Nimic, doar anunturi despre vedete si alte rahaturi, l-am inchis fara sa mai stau pe ganduri. Dupa ceva timp in care am stat amandoi tacuti am ajuns acasa. Anne s-a speriat ingrozitor cand l-a vazut pe Alex asa vanat. I-am zis povestea pe scurt ea avand o fata mult prea uimita. Le-am zis ca ar fi mai bine sa lipseasca de la logodna, poate cine stie ca brunetul meu o sa sara pe verisorul meu ca sa-l bata, iarasi. Am inceput sa rad iar apoi am plecat din camera sub privirile celor doi. Am urcat sus gandidu-ma cu ce sa ma imbrac la petrecere. Am intrat in camera mea ducandu-ma in dressing. Paream o adolescenta de 16 ani care se gandea cu ce sa-l impresioneze pe baiatul pe care il place. M-am uitat timp de o ora ca sa imi caut o rochie. Insfarsit mi-am gasit una pe care nu am purtat-o, ciudat, parca nu avem haine 'ascunse'. Am luat-o si am probat-o, imi venea foarte bine. Albul acela imi accentua ochii verzi, m-am plimbat prin partea pantofilor si am ales unii negrii cu toc mediu,nu vroiam sa arat ca una de pe strazi. Mi-am luat un plic si am inceput sa defilez prin fata oglinzii. Aratam bine. Cred. Am mers pana in camera lui Anne cerandu-i o parere, a exclamat cu desavarsire ca ii placea cum sta pe mine rochia si ca mi se potrivea. Am fugit in camera mea fericita, maine avea sa fie ziua cea mare, atast pentru mine cat si pentru Liss. Inainte sa ma pun in pat sa dorm am incercat diferite coafuri si machiajuri totusi am ramas la ceva simplu non exagravant.
Dimineata veni cu pasi rapizi, sau sa spun amiaza ? Am sarit ca arsa din pat uitandu-ma la ceas, era doisprezece si un sfert. Cand naiba am dormit atat ? Am fugit in baie dand drumul la dus, m-am descotorosit de rochita din matase ce imi acoperea corpul si am intrat dub jetul de apa calda. Am stat timp de o jumatate de ora rasfatandu-ma prin apa ce curgea iar apoi am iesit lunadu-mi un prosop pe mine. Dupa ce mi-am sters pielea cu prosopul ca sa 'arunc' apa de pe ea mi-am luat un halat si am coborat pana jos in bucatarie. Pe masa am gasit un bilet de la Anne in care m-a anuntat ca ei au plecat sa cunoasca mai bine orasul. Am zambit mi-am turnat putina cafea intr-o ceasca si am inceput sa beau din ea. Dupa ce mi-am terminat cafeaua am mers la mine in camera ca sa ma pregatesc, desi petrecerea incepea abia la ora sase eu am vrut sa ma duc la Liss mai devreme. Mi-am uscat parul si am inceput sa-l piaptan. dupa ce am terminat cu el am mers sa-mi iau rochia pe mine si sa ma incalt. M-am asezat pe un scaun in fata oglinzii si am inceput sa ma machiez, mi-am prin o parte din par cu o agrafa foart draguta si mi-am luat poseta. Am mers pana la garaj uitand ca Alex si Anne mi-au luat masina. Mi-am scos telefonul si am sunat un taxi. In jur de zece minute si masina a venit, am urcat si i-am dat adresa unde statea Liss. Am ajuns destul de repede acolo, i-am platit taximetristului si am mers spre intrarea in cladire. Am urcat la etajul unde era aprtamentul lor si am ciocanit la usa. Mi-a deschis Eric, ca deobicei, de ce doar el ma deschidea ? Am oftat in sinea mea. I-am zambit si l-am felicitat.

- Si unde e Liss ? l-am intrebat in timp ce ma asezam pe canapea.
- La coafor. Voi doua semanati prea mult. mi-a zis in timp ce se uita urat.
- In ce sens ? am spus eu zambit inocent.
- Va ia mult prea mult sa va pregatiti. mi-a zis cam abatut.

Am ras. Ma amuza. Eu si Liss am crescut impreuna deci era clar ca semanam. Dupa vreo douazeci de minute si-a facut aparitia si prietena mea. Era mult prea fericita, fata ei radia. Nu am putut sa nu zambesc cand am vazut-o. Ea merita sa fie fericita. Am mers cu ea in camera sa o ajut cu rochia. Cand am vazut-o imbracata am ramas ca traznita. Era mult prea stralucitoare. Era prea frumoasa. Cuvintele erau in lus de data aceasta. Am iesit amandoua din camera si am mers in salon unde Eric ne astepta. Si el era dragut trebuia sa recunosc. A facut ochi mari cand a vazut-o pe Elisse, cred ca nu se astepta la asta. A luat-o de brat si au iesit pe usa in timp ce eu am rams in urma inchizand usa cu cheia. Le-am zis sa mearga ei cu masina ca eu luan un taxi, vroiam sa ma duc pana undeva inainte de toate. Am chemat iarasi un taxi si am asteptat ceva timp pana sa ajunga. Indata ce a ajuns am urcat repede spunandu-i strada unde trebuia sa mergem. Am ajuns la locul unde am vrut si i-am zis sa ma astepte deoarece veneam imediat, am intrat intr-un magazin si mi-am cerut comanda. Mi s-au adus doua cutii din catifea si un lant liber cu un medalion pe care era o poza cu Liss. M-a ajutat sa mi-l pun la gat si apoi am luat cutiile si am iesit afara si am intrat in masina care ma astepta. Cand am intrat in ritmul traficului ne-am oprit de cel putin cinci ori deaorece erau ambuteliaje. M-am enervat indata ce am vazut ca era sapte jumatate, norocul meu era ca eram aproape de locul unde se tinea petrecerea. Am ajuns la zece minute de cand m-am uitat la ceas, i-am platit taximetristului lasandu-i un bacsis frumos. Am intrat in cladire cautandu-i cu privirea pe cei doi logodnici cand insfarsit i-am gasit mi-am dat seama ca Takumi era cu ei, el era la brat cu o tanara destul de frumoasa, pe la spate desigur. Am incercat sa ocolesc dar Liss a pus ochiul pe mine, de ce mama naibii m-am imbracat in alb ? Eram prea usor de recunoscut. Nu stiu cand naiba a venit asa de repede catre mine dar a inceput sa strige la mine ca de ce nu m-am dus la ea.

- Liss, termina, nu vreau ca Takumi sa stie ca sunt aici.

Totusi prea tarziu, ma vazuse. Apoi o observasem pe fata care statea la bratul lui. La dracu era tampita aia care ma enervase atunci la parada. Am sarutat-o pe Liss pe obraz si i-am dat cutiutele i-am zis ca sunt pentru ea si Eric. Am auzit cum m-a strigat pe nume. La dracu ! Nu trebuia sa fac asta. Am mers afara la piscina sperand sa ma calmez. M-am decaltat si mi-am luat poseta punand-o pe unul dintre sezloane. Am inceput sa ma plimb desculta pe langa piscina.

- Angelique ! mi-am auzit numele. Deci tu esti Angelique. mi-a zis persoana care m-a strigat.
- Cine esti ? atunci m-am intors sa o vad pe aceea persoana si surpiza ! era chiar sclifosita aia. De unde imi stii numele ?
- Pai, se pare ca tu esti rivala mea, fata pe care Takumi o striga cand facem dragoste. mi-a zis fara pic de rusine in timp ce invartea agitata un pahar de sampanie in mana.
- Rivala ? Pentru ce ? am intrebat-o facandu-ma ca nu stiu. A da ! Daca te referi la Takumi, el e al meu idioato, nu iti dai seama ? Nu ai demintate ? Poti ramane cu un barbat care o doreste pe alta ? Sau care ii striga numele in timp ce se culca cu tine ? am zis facand-o in asa fel ca sa o doara.

Nu a mai zis nimic, a venit mai aproape de mine si mi-a turnat paharul de sampanie in cap. A inceput sa rada eu nervoasa am lovit-o cu palma peste fata. S-a dat cativa pasi inapoi iar apoi a venit si ea sa ma loveasca. A reusit. A durut. Fara sa mai stau pe ganduri am luat-o de par si am aruncat-o in piscina. Ce naiba ! A inceput sa strige ca o proasta. Invitatii ieseau pe rad afara ca sa vada ce se intampla. Printre chipurile invitatilor necunoscuti am zarit-o pe Elisse care se prapadea de ras iar Eric mai sa se tavaleasca pe jos. Am zambit, nu am facut nimic rau nu ?
Yeei s-au deschis topicurile si pot sa comentez si eu:D
Pai...Imi place foarte mult cum incurcati lucrurile in loc sa le descurcati:)).Greseli de tastare(sincer nu sunt o vanatoare de greseli de tastare) nu am vazut.Capitolul este destul de lung incat sa fie multumitor:D.Iar naratiunea dialogul si descriarea sunt foarte bune, te axezi mai mult pe descriere si naratiune,imi place.Abia astept continuarea.Ja ne!
Am apărut şi cu capitolul 30. Îmi pare bine că îţi place Yumina, merci de comentariu * hug * .
Lectură plăcută !

Capitolul 30

Uram să trebuiască să fac cumpărături, aşa că mi-a luat circa un milion de ore să mă decid ce să cumpăr. Timp în care am făcut altceva dar nu căutatul prin magazine. Uram chestia asta. Aşa că am decis să iau primul lucru pe care îl vedeam . Uşor de zis, greu de făcut. Pân’ la urmă am găsit nişte tricouri interesante, aşa că am decis să le cumpăr. Scria ceva gen „ pentru jumătatea mea ”, sau , nu am dat prea multă atenţie. Cert e că se potriveau cu dulcegăriile celor doi . Nu ştiu prea bine cât era ceasu când am parcat maşina şi am ieşit pentru a intra la petrecere dar am drăcuit din prima clipă în care am călcat pământul. Blonda artificială mă aştepta cu un zâmbet aproape comercial. Am decis să o ignor, aşa că am trecut pe lângă ea fără a o privi. Imediat după asta a fugit după mine şi m-a apucat de braţ. Nu am tresărit şi nici de această dată nu m-am uitat la ea. Am mers mai departe. Nu mă interesa nici câtuşi de puţin aşa că putea face orice. Mă gândeam doar dacă Angelique va veni cu cretinul ăla la petrecere. De venit , venea. În timp ce eram prea cufundat în gânduri să observ ce se întâmpla în jurul meu am auzit-o pe Elisse ţipând ceva. Când am întors privirea discret, pentru a o vedea, am auzit şi numele pe care îl striga. Angelique. Purta o rochie superbă, albă. I se potrivea de minune şi nu o ziceam pentru că o iubeam, ci pentru că era adevărat. Şi totuşi dacă auzeam asta din partea altcuiva aş fi fost nervos. În fond era frumoasă, dar o vroiam doar pentru mine. Egoism. Părul îi stătea extraordinar, ochii verzi se contractau perfect cu albeaţa rochiei. Parcă avea un ten şi mai deschis. Aş fi vrut să ating pielea aceea rece. Dar visul mi-a fost spulberat.
Am văzut-o plecând rapid unde se afla Elisse şi dispărând. Atunci am realizat că nu eram singur şi mi-am retras braţul.
- Pleacă Vanessa, nu ai ce căuta aici.
- Dar ! Dar ! Dar Takumi, te iubesc. E normal ca un cuplu să meargă împreună la astfel de petreceri!
Am râs ironic în timp ce mă depărtam de ea.
- Noi nu suntem un cuplu.
Am decis să intru înăuntru, era şi aşa destul de stresant că trebuia să am de-a face cu cretina de blondă artificială. De când o terminasem – şi la propriu şi la figurat – cu ea , nu vroiam să o mai văd în faţa ochilor. Nu că aş fi fost genu’ care vorbeşte de rău pe cineva după ce se desparte , doar că era un obstacol către iubita mea . Asta nu puteam permite.
L-am văzut pe Eric prin zonă aşa că m-am dus spre el. Privirea mea o căuta doar pe ea, Angel. Dar nu o găsea. Cu toate astea uitasem să îi felicit pe prietenii mei . A apărut şi Elisse la scurt timp.
- Felicitări pentru logodnă. Le-am întins cadoul banal iar Elisse nu s-a putut abţine să nu se uite înăuntru. Cred că era curioasă cât de departe putea ajunge gustul meu prost pentru cadouri. A râs când le-a văzut, era de bine. Am îmbrăţişat-o plus complimentat-o. La fel şi pentru Eric.
- Bravo ! Acum nu mai rămâne decât să vă „ luaţi ” să faceţi doi – trei copii pe care îi vom boteza eu şi Angelique. Toată lumea fericită.
Am dat să fie o glumă , aşa că am râs. Elisse s-a arătat puţin îmbufnată aşa că mi-am cerut scuze. Nu ştiu şi pentru ce.
- Ştii Takumi, ar trebui să faci ceva cu acea Vanessa, dacă vrei să ne botezi copii cu Angelique. Faţa îi era serioasă.
În clipa următoare nu am mai putut fi concentrat la ceea ce îmi zicea din cauza zgomotului. Vocea aceea atât de cunoscută ţipa ceva. Am fost destul de iritat aşa că am decis să ies să văd ce se întâmplă. Aveam de gând să o trimit de unde a venit, poate să şi o trag puţin de păr – exageram, nu loveam femei; cel puţin până acum nu am făcut-o.
Când am ieşit, am putut vedea o femeie în piscină ţipând ca dracu. M-am enervat. Cât de departe ajungea prostia ei ? Căţea.
Mi-am aruncat sacoul pe undeva pe jos şi am rămas în cămaşa albă. Am sărit în apă scoţând-o afară pe blonda cretină. I-am zis ceva la ureche.
- Eşti prea proastă. S-a terminat. Nu vreau să te mai văd. Niciodată.
Am auzit un fel de ţipăt când îi purtam trupul pe uscat. Am realizat cine făcuse acest lucru . Cine o trântise în piscină. Am râs, greu vizibil şi m-am îndreptat spre ea. Hohotele zgomotoase provocate de râs s-au oprit în clipa în care m-au văzut îndreptându-mă spre femeia cu părul ciocolatiu şi ochii verzi, pătrunzători. Rochia albă ieşea în evidenţă. M-am apropiat şi am luat-o în braţe. Nu am avut timp să îi văd expresia feţei , eram prea absorbit de ochi. Am aruncat-o în apă, după care am reintrat şi eu acolo.
Mă privea oarecum uimită dar am putut vedea acolo ceva ce nu era în urmă cu câţiva ani. Poate un alt fel de sentiment. Sau poate doar speram. Nu ştiam. Aşa că i-am apucat faţa între mâinile mele mari. Am sărutat-o. Cu siguranţă, nimic nu era mai satisfăcător decât să o sărut pe Angelique, amândoi uzi leaorcă. Îi simţeam trupul rece lipit de al meu în timp ce limba mea îşi făcea loc în gura sa. Am muşcat-o uşor de buză, nesăturându-mă de sentimentul ce mă lovea din ce în ce mai tare . Iubire. La dracu că asta era. Mi-am mişcat mâinile prinzându-i talia şi recunosc că am pipăit-o ceva mai mult. Mâna mea a coborât uşor pe fund, dar am retras-o când am realizat ce făceam. Când am întrerupt sărutul am îmbrăţişat-o. Nu ştiu dacă se zbătea sau nu să iasă dar am auzit ţipete de la aceaşi Vanessa.
- Takumi ! Takumi ! Takumi !
M-am desprins puţin de Angelique pentru a o lua în braţe. Am scos-o din piscină şi am luat sacoul meu de jos , puându-l peste umerii ei îngheţaţi. Vanessa încă îmi striga numele.
- Vrea cineva să stingă radioul ăla? Am luat-o iar în braţe pe Angel şi am purtat-o înăuntrul vilei. M-am adresat lui Elisse.
- Pot să folosesc o cameră? Şi câteva haine? Nu vreau să răcească.
I-am zâmbit lui Angelique şi am sărutat-o iar. Am urcat scările fără a o lăsa să îmi zică ceva. Când am ajuns în dormitor şi am lăsat-o pe pat a mormăit ceva.
- Asta o să îi strice petrecerea lui Elisse.
- Hei, nu eu am aruncat pe cineva anume în apă. Am râs.
- Da, dar nu eu am fost cel care m-a aruncat în apă. Ton ironic.
Am continuat.
- Da, şi asta. Dar nu eu sunt cea care se plimba cu un alt tip şi era foarte fericită. Şi nici cea care mi-a dat o palmă.
Cred că exagerasem. Gelozia era mai mult decât evidentă.
- Alexander e doar vărul meu.
Tonul părea să îi fie serios. Nu m-am putut abţine aşa că m-am apropiat iar de ea. M-am lăsat peste ea, având în vedere că stătea în pat. Eram prea fericit să aud că era văru’ ei. Adică, inima îmi luase razna când auzisem asta. Îmi venea să o întreb „ serios? Nu mă minţii! Te rog... ” dar mai mult ca sigur era adevărat. Acela nu era aici în această seară. Mi-am întins mâinile în jurul braţelor sale, corpurile noastre fiind iar lipite. Ce sentiment. Inima îmi lua razna. Cred că urma să explodez. Mi-am zdrobit buzele de ale ei mâinile mele umblând necontrolabil.
- Te iubesc ... La dracu cât te mai iubesc. Ce vrei, ce trebuie să fac ca să te scot din minte? Nu mai ştiu!
Am respirat greu, neputând să îmi controlez .. excitarea, presupun.
- Cine a zis că vreau, că trebuie...
În momentul în care a zis asta, am crezut că voi muri. Sau undeva pe acolo. Dar uşa s-a deschis. Moment mai nepotrivit nu cred că putea găsi.
- Am adus nişte... haine uscate.
M-am ridicat şi am plecat din dormitor. La naiba Elisse, acum trebuia să apari? Şi totuşi, tipul ăla era doar vărul ei. Cu gândul ăsta puteam să mă împac în următoarele zile.
Am ieşit şi l-am mai salutat odată pe Eric.
- Scuze, dar cam trebuie să plec. Şi scuze şi pentru faza cu Vanessa şi Angel , nu am invitat-o eu pe blondă. O să am grijă să nu mai deranjeze. Am dat să plec.
- Frate. Nu vrei să mai stai? E totuşi petrecerea mea. Vanessa a plecat. Plus că eşti ud, poţi împrumuta nişte haine şi...
Nu l-am lăsat să continue.
- Nu ! Scuze. Felicitări şi toate cele bune, să mă chemi şi la nuntă. Trebuie să plec, pentru moment e de-ajuns ce am aflat . Şi ştii? Dacă o văd acum, nu mă mai pot abţine.
L-am văzut pe Eric rânjind după ce am ieşit. Am urcat în maşină şi am mers direct spre apartamentul meu. Încă o seară în care nu urma să reuşesc să dorm. Cine ar fi putut? Când gândul îi era plecat într-un singur loc, la o singură persoană. Când nici nu mai ştii dacă te gândeşti mai întâi la tine şi apoi la altcineva sau invers.
Nu am dormit în acea noapte.
Salut. Va citesc ficul de mai mult timp, si mi se pare super. Dupa parerea mea in acest capitol te-ai intrecut pe tine. E pur si simplu superb. Nu mi-am putut dezlipii ochii de la monitor pana nu l-am terminat. Sper ca si urmatoarele sa fie la fel de incendiare. Sentimentele lui Takumi sunt extrem de puternice, mai rar la un baiat, dar asta il face si mai atragator.
Succes in continoare.
Bye Bye :-*
Am revenit.Pentru ca sunt o cititoare fidela sunt si o comentatoare fidela.Asa ca nu mi se parea normal ca eu sa lipsesc.Ce pot sa spun...ma uimeste creativitatea voastra.Cum am spus si in posturile anterioare aveti darul de a complica lucrurile, imi place:D.Abia astept continuarea si sper sa fie cat de repede.Succes and kissuri multe:*:*
Îmi scuzaţi întârzierea, but cu şcoala e mai greu să scriem şi stuff like that.
Oricum acest post este extra, am venit cu un capitol EXTRA: acesta este din perspectiva lui Beatriz , surioara lui Takumi. Sper totuşi să vă placă, am zis să văd dăm şi o porţie din cuplul Bibi x Jack . Sper să vă placă , am încercat să scriu cât mai ok :]].
Anyway, aştept comentariile şi părerile voastre.
Till then enjoy ză extra chapter.

Capitol Extra - Povestirea lui Bibi.


- Oh , mamă. Nu ai terminat cu medicamentele astea? Dă-le aici !
Am pus cutiile cu medicamente într-o pungă şi am chemat una dintre menajere pentru a le arunca la gunoi. M-am întors lângă mama mea care stătea pe pat, privind în vid cu aceaşi carte lângă ea, ca întotdeauna. Nu o deschisese azi, mă întrebam dacă e fericită doar să o privească. Mamă.
- Unde e mătuşa? Nu îmi vine să cred că eşti singură. Of ! Am zis punându-mă lângă ea şi îmbrăţişând-o. Atunci i-am simţit lacrimile căzându-i şi suspinând. Acelaşi lucru întotdeauna; de aceea nu vroiam să plec de lângă ea , dar deja o făcusem. Nu îmi plăcea, dar altfel... Cel mai probabil, aş fi ajuns la fel ca ea. Nu vroiam. I-am şters lacrimile însă acelea continuau să curgă.
- Nu mai plânge mamă...
- Nu pot... Nu pot...
Ăsta era singurul lucru pe care mi-l spunea când plângea. Se elibera doar în faţa mea, şi încă nu înţelegeam de ce. Mă bucuram totuşi că nu o făcea în faţa lui Takumi, probabil acela s-ar fi simţit atât de vinovat... Pentru moartea tatălui nostru şi probabil şi pentru durerea mamei. Ştiu că ar fi făcut-o, era în firea lui. Nu aveam de gând să îi spun, de aceea o consolam eu. În fond, eu eram fiica ei.
Trecuseră deja trei ore de când stăteam aici şi douăzeci de minute de când mama plângea. S-a oprit brusc când a auzit nişte zgomote venite de jos. Lacrimile nu mai curgeau. Sosise mătuşa , mă întrebam unde fusese.
- Beatriz... du-te, ai şi tu viaţa ta. Nu mai sta pe lângă mine, că aşa nu o să faci nimic. Du-te!
Mda, adevărul e că aşa îmi zicea întotdeauna, această mamă egoistă care mă suna întotdeauna când era deprimată şi mă ruga să îi ţin companie. O mamă care îi fură dorinţa fiicei de libertate, totuşi nu o puteam condamna . Ochii ei atât de trişti aruncaţi parcă într-un abis, nu mai simţeau nimic decât tristeţe, sentimente negre. Mi se rupea sufletul când îi priveam faţa ridată şi neglijent îngrijită, mâinile tot mai slabe şi puternice doar pentru acea carte, mă bucuram totuşi că exista şi aceea. Am sărutat-o pe frunte.
- Nu mai lua medicamentele alea ori o să îi spun lui Takumi, ok? Ştii că îţi fac rău. Am mângâiat-o pe obraz. Ai grijă de tine.
- Nu... Nu îi spune ... A mai vărsat o lacrimă.
- Atunci nu mai lua acele chestii.
Am plecat neputând să îi mai arunc o altă uitătură, ştiam că mă urmăreşte cu acei ochi negri . . . Am vrut să şterg imaginea aceea sfâşietoare din minte, era cam greu.
Am coborât scările salutând-o pe mătuşa mea , era o femeie cam de talia mamei mele cu părul vopsit, o culoare ciocolatie – cred că era , ochii căprui, mai deschişi ca ai mamei şi cu faţa la fel de ridată. Văduvă şi totuşi avea un zâmbet comercial pe faţă – îl urma. Niciodată nu îşi exprima sentimentele rele. Am ieşit din vilă înainte să mă lovească acel sentiment dureros care îmi spunea că şi eu voi ajunge aşa într-o zi. Eu nu vroiam, nu singurătate. Instantaneu m-am gândit la Jack. . . Am încercat să nu mă pierd prea tare în vise. Era adevărat că în ultima vreme petreceam o mulţime de timp cu el ; chiar era adevărat. Pentru că se săturase de toate fetele uşoare şi de toate aventurile lui, i se părea chiar stupid , plus faptul că ai lui vroiau să îl căsătorească cu o tipă pentru a finaliza nu ştiu ce afacere. Mă bucuram că se rezolvase problema asta, nu aveam chef să îl văd cu o altă femeie. Mda, gelozia. Şi totuşi, deşi era aproape de mine... Nu mă vedea decât ca şi Bibi. Bibi surioara mai mică a lui Takumi, prietenul lui cel mai bun care , este de datoria lui, să o apare şi iubească. Poate tot ca o soră mai mică, sau cea mai bună prietenă. Sau doar Bibi dar niciodată o femeie. Ah , era trist. Şi mă bucuram , chiar şi aşa. Era cu mine şi lângă mine, niciodată cu altcineva. Ştiu că eram egoistă dar îl vroiam doar pentru mine, chiar şi în stadiul ăsta.
Am oftat când am realizat că stăteam în faţa maşinii, uitându-mă. Am urcat în BMW – ul meu roşu şi am pornit . Drumul până la apartament mi s-a părut destul de scurt, poate pentru că mintea mea era cu adevărat în altă parte. Era deja târziu când ajunsesem, pe înserate aşa că am decis să îi dau un mesaj lui Takumi să îl informez că am trecut pe la mama. El nu ştia câte probleme avea şi cât de încăpăţânată era, dar era mai bine aşa , în fond s-ar fi îngrijorat degeaba . După ce am făcut asta am decis să iau ceva mai lejer pe mine . Purtam o rochie scurtă până pe deasupra genunchilor , de culoare albă cu nişte floricele roşi şi o pereche de sandale cu aceleaşi culori îmbinate. Părul meu era desprins, căzându-mi pe umeri până în jurul şoldurilor. Am pus sandalele la locul lor , la fel şi rochia şi mi-am desprins agrafele din păr. Am luat o pereche de pantaloni scurţi cu care mai obişnuiam să dorm, câteodată şi un maieu lejer , fără sutien sau altceva.
Bucătăria arăta impecabil, ca întotdeauna. Adoram să gătesc. Am decis să îmi pregătesc ceva de mâncare şi să văd un film – sau ceva asemănător. Am luat ingredientele pentru o salată şi aveam de gând să îmi fac , simplu, cartofi prăjiţi şi cărniţă prăjită. Eram stresată de obicei să nu mă îngraj aşa că nu mâncam cine ştie ce, dar de la o vreme mâncam tot felul de mâncăruri şi nu mă îngrăşam – poate din cauza exerciţiilor zilnice şi a metabolismului, în orice caz , adoram să mănânc.
În timp ce pregăteam asta, am auzit soneria uşii sunând, de trei ori consecutiv. Aproape nervos. Am chicotit şi am mers să văd cine e. Probabil acelaşi vecin rătutit care nu mai are zahăr, lapte, ouă sau eu mai ştiu ce . Deşi probabil era doar un pretext să mă vadă, era simpatic. Am deschis uşa şi l-am văzut pe Jack , zâmbind. Am roşit, sau aşa cred pentru că îmi simţeam obrajii arşi. L-am poftit înăuntru .
- Bună Bibi, scuze că am dat buzna. Mi-a întins o garoafă , probabil ca şi „ scuze ” . Am acceptat-o şi l-am pupat pe obraz. Am simţit un fel de tristeţe pe chipul lui şi zâmbetul acela imperfect. Nu era al lui, nu zâmbetul pe care îl adoram atât de mult.
- Jack, intră. Ştii doar că nu mă deranjezi. Ăh, făceam ceva de mâncare. Rămâi la cină?
Am încercat să nu par prea emoţionată sau ceva de genul, ar fi trebuit să fiu obişnuită cu prezenţa lui dar inima mea bătea ca ... Ca ceva foarte rapid care nu vroia să încetinească. Nu găseam comparaţie.
- Desigur . Dacă e vorba de ceva ce faci tu, evident.
Am râs.
- Sunt doar cartofi şi carne prăjită , plus nişte salată.
A zâmbit şi el. Ceva mai bine ca data trecută. După ce am terminat de pregătit în bucătărie, am aşezat să mâncăm. Era neobişnuit de tăcut azi, de obicei vorbeam despre multe lucruri. Nu era neobişnuit să vină la ore d-astea şi să plece târziu. Şi nu se întâmpla nimic. Mi-am reprimat acest gând.
- Bun . Te subestimezi, chiar şi ceva simplu faci delicios.
Am chicotit, mereu îmi făcea complimente.
- Mda, mersi, linguşitorule. Am făcut o pauză înainte să continui. Deja terminasem de mâncat şi ne aşezasem în sufragerie la tv, dar aveam impresia că niciunul nu urmărea imaginile din ecran. Ce s-a întâmplat? Adică... scuze că mă bag în treburile tale dar.. Pari foarte trist.
L-am văzut tresărind uşor şi s-a apropiat de mine, privindu-mă. Ochii aceia cărui mă înnebuneau, te rog păstrează distanţa, nu ştiu cum o să reacţionez. Tremuram.
- Mă cunoşti mai bine decât credeam. M-au călcat pe nervi ăia de acasă, şi nu vroiam să merg în altă parte decât la tine. Mă simt vinovat, mereu când am nevoie de consolare tot la tine ajung. De asta sunt trist, sunt prea egoist. Îmi pare rău că mereu te deranjez şi nu te las să ai o viaţă. Sunt chair cel mai rău din câte pot exista.
I-am prins faţa în mâini. Eu eram egoistă aici, pentru că adoram să vină la mine şi să nu meargă la altcineva. Dar nu vroiam să îi zic asta, îl iubeam. Şi cât îl mai iubeam.
- Ştii bine că nu mă deranjezi. Eu te iubesc mult , Jack. Şi ştii foarte bine că nu îmi deranjezi niciun eveniment din viaţă . Tu eşti singurul meu eveniment aş fi vrut să adaug.
A pufnit, părând nervos. S-a ridicat de pe canapea , adresându-mi o privire dură. Ah, adorabil. Am încercat să nu mă pierd.
- Da , ştiu. De asta.. Pentru că profit , şi nici nu mai ştiu dacă te pot vedea ca pe o prietenă. Sunt un monstru, cel mai rău care poate exista.
Atunci am realizat că pantalonii mei erau cu adevărat prea scurţi şi că sânii mei se cunoşteau prin acel maieu alb. Am roşit la cuvintele lui şi aş fi vrut să îi spun cât de mult vroiam să mă vadă ca şi o femeie. Am tăcut, prea ruşinată de gândurile mele şi i-am auzit paşii îndepărtându-se. Probabil spre ieşire. Am fugit către el, aruncând la o parte alte sentimente de ruşine şi laşitate şi i-am înconjurat abdomenul cu mâinile. Mi-am proptit capul de spatele lui. Nu vroiam să plece, cât de stupid reacţionam. Urma probabil să râdă de mine sau să mă considere o paraşută ca pe celelalte femei . Dar el.. El s-a întors către mine. Plângeam, oare de când? M-a îmbrăţişat.
- Te plac. Te plac prea mult, şi nu ştiu de când s-a întâmplat asta. Îmi pare rău, dar eşti al dracului de provocatoare şi frumoasă – şi nici măcar nu eşti ca orice uşuratică cu câte am fost. Atât de diferită că îmi e frică să te ating.
Ăh. Am rămas fără cuvinte... Pentru că eu am crezut că tot ce sunt pentru el .. era doar o biată prietenă.
- Te iubesc Jack... Dintotdeauna am făcut-o. Îmi pare rău, dar nu te iubesc ca amic... Mai mult de atât .. Îmi pare rău.
Am încercat să fac să sune asta cât mai clar dar lacrimile nu se opreau. Mi-era teamă să îl privesc dar atunci mi-a ridicat faţa în mâinile sale şi m-a sărutat. Buzele noastre s-au unit iar eu nu am mai dorit să plâng.
- Beatriz, nu vrei să fi prietena mea? Promit să nu mă port cu tine.. Cum m-am purtat cu altele. Eşti prea preţioasă. A oftat, parcă vinovat că mă ţinea în braţe.
Mi-am înfăşurat mâinile pe gâtul lui , îmbrăţişându-l . I-am şoptit la ureche .
- Vreau !
Viaţa e atât de frumoasă uneori.
Un extra capitol extra frumos. Era de asteptat sa fie asa, nu? In sfarsit e si Bibi fericita, in fond merita. Mi-e cam mila de mama ei care sufera de atata timp, cred ca si-a iubit enorm sotul. Offf, dragostea asta, poate provoca fericire imensa, dar si tristete. Ce sa-i faci? Asta-i viata.
Sper sa postati nextul cat de curand.
Kisses and hugs.
Bye Bye:-*
Aici vin si eu cu capitolul 31 ^^
Multumesc ca ai comentat la fic Kripterya. ^^ Sper sa-ti placa capitolul.


Capitolul 31

Nu am mai putut de ras cand am vazut-o pe blonda aceea in apa facand mai rau ca si o catea. Totusi cand l-am vazut pe Takumi ca se arunca dupa ea m-am enervat putin. Totusi am vazut ca a pus-o pe uscat si a inceput sa strige nu stiu ce, m-a infundat rasul iarasi. L-am vazut ca se apropie, era ud, camasa ii era lipita de corpul bine construit. Arata mult prea bine, la dracu. Imi venea sa sar pe el si sa-l sarut, dar trebuia sa ma comport ca o domnisoara. A ajuns in dreptul meu, m-a privit in ochi eu i-am raspuns la privire, m-a luat in brate si m-a aruncat in piscina. Am ramas muta pentru o clipa dar apoi mi-am amintit ca trebuia sa inot. Am ajuns la suprafata si mi-am dat seama ca si el s-a aruncat. S-a apropiat de mine mi-a luat fata intre maini si m-a sarutat. La naiba, cat mi-a lipsit asta, i-am raspuns la sarut a inceput sa ma pipaie pe la talie si a coborat la fund. La dracu, imi placea ! Ce naiba gandesc ? Indata si-a restras mana, era mult prea bun. De asta il iubeam. A intrerupt sarutul si m-a imbratisat. Am stat asa, lipita de el, amadoi uzi, cand am auzit strigatul unei fete m-am zbatut sa ma dezlipesc de el. S-a dezlipit de mine intr-un sfarsit si m-a luat in brate iesind cu mine din piscina, mi-a pus sacoul lui pe mine si a zis ceva catre Eric de domnisoara blonda. Apoi ne-am intalnit cu Liss si a intrebat-o ceva de o camera. Nu am fost atenta, eram prea ocupata sa ma uit la el. A urcat scarile cu mine in brate, ma simteam stanjenita, oare eram grea ? A intrat in camera si m-a lasat pe pat.

- Asta o să îi strice petrecerea lui Elisse. am mormait.
- Hei, nu eu am aruncat pe cineva anume în apă. a zis el si apoi a ras.
- Da, dar nu eu am fost cel care m-a aruncat în apă. m-am incruntat.
- Da, şi asta. Dar nu eu sunt cea care se plimba cu un alt tip şi era foarte fericită. Şi nici cea care mi-a dat o palmă.
Asta a fost un repros ?
- Alexander e doar vărul meu. i-am spus serioasa.
Dupa ce i-am spus de rudenia mea cu Alex, s-a pus peste mine. S-a lipit de mine, la dracu ! De ce eu ? Imi venea sa strig ca il iubesc, dar ceva ma retinea. M-a sarutat din nou, a inceput sa-si plimbe mainile in voi peste corpul meu, se simtea asa de bine !

- Te iubesc ... La dracu cât te mai iubesc. Ce vrei, ce trebuie să fac ca să te scot din minte? Nu mai ştiu! mi-a zis, atunci mi-a venit sa explodez.
- Cine a zis că vreau, că trebuie... i-am spus eu fara sa dau prea multe 'detalii' in ceea ce privesc sentimentele mele.

M-a privit uimit, cu sperante, dar cred ca au fost spulberate in momentul in care Elisse a intrat cu haine uscate. S-a ridicat de pe mine si a plecat. Liss a ramas la usa uitandu-se cu un zambet pe care il cunosteam prea bine, vroia detalii. La naiba ! S-a apropiat cu pasi repezi si s-a trantit pe pat langa mine. M-a privit intens eu mi-am retras privirea si i-am cerut hainele. Mi le-a inmanat, nu a scos nicio vorba, ciudat. M-am dus in baia care era in camera si am dat drumul la dus, hainele uscate le-am pus pe un scaun afalt acolo, rochia mea alba mi-am dat-o jos si am aruncat-o undeva pe jos. Dupa ce mi-am indepartat lenjeria am intrat sub jetul de apa. Nu am stat sa simt nimic, eram amortita, motivul, nu stiam. Dat fiind ca nu imi facea nicio placere dusul am iesit la scurt timp. Am intrat in camera unde ma astepta Liss. I-am adresat o privire mult prea rece. S-a ridicat zambind de pe pat si mi-a urat noapte buna. Nu am inteles nimic din gestul ei. Am oftat si m-am pus in pat invalindu-ma cu un cearsaf. Am adormit cu ganduri perverse, il vedeam pe Takumi in fata ochilor cu camasa uda.
Dimineata m-am trezit cu o migrena al dracului, cred ca se datora faptului ca un baiat m-a aruncat in piscina. M-am ridicat din pat si am iesit pe usa camerei. M-am dus spre usa unde era camera lui Liss, cred. Am intrat fara sa bat la usa uitand ca era cu Eric. Supriza mi-a fost sa ii vad unul peste altul sarutandu-se de mama naibii. Am tipat cerandu-mi scuze, cred ca am rosit. Au sarit alarmati inainte ca eu sa trantesc usa si sa fug pe hol, m-am oprit in fata scarilor si le-am coborat incet ca sa nu cumva sa cad. Cand am ajuns la baza scarilor am auzit-o pe Liss strigandu-ma si m-am intors zambindu-i.

- Oh Angel ! Imi pare rau ! a inceput sa strige in timp ce cobora scarile alarmata.
- Pentru ce ? am spus eu razand. In fond e casa voastra, trebuia sa ma gandesc ca erati impreuna.

M-a imbratisat strans, la naiba. Ce era cu ea ? De cand am venit era mult prea dragastoasa, nu cumva era insarcinata ?

- Liss, o intrebare, esti insarcinata ? i-am spus pe un ton serios.
- De ce spui asta ? mi-a zis uitandu-se in alta parte.
- Pai soldurile ti's mai mari, sanii sunt mai voluptosi decat cand ati fost in Franta. i-am spus eu uitandu-ma la ea, pupilele i s-au marit cand i-am spus astea. Esti insarcinata nu ? i-am zis zambit.

A dat din cap in semn de aprobare, m-am simtit fericita. Nu stiam de ce, poate ca pana la ruma aveam sa am un nepotel. Am sarit pe ea imbratisand-o si felicitand-o, am inceput sa o pup pe obraz, si sa-i marturisesc fericire mea, la gandul ca voi avea un nepot. Chiar daca nu era sange din sagele meu, chiar conta asta ? Nu cred. Am putut vedea reactia ei de uimire, dar nu mi-a pasat mai ca saream intr-un picior.
Buna!
Citesc de mult fic`ul vostru...si...pana acum nu am spus nimic...
Doar am stat si am "savurat" fiecare capitol al acetui fic.:)
Dar acum ce imi faceti?:(...
De ce nu puneti nextuu?:(
:DIubesc fic`u vostru si va pricepeti foarte bine.
Intrati in pielea personajului si eu am si plans in timp ce citeam:">
Oke...eu astept cu nerabdare nextuu
Kiss and Ja Ne:*
Hello Denny,Teh
Am ajuns si eu intr-un final:D.Ce sa faci drumul a fost lung:P.Capitolul extra a fot o idee ingenioasa de a mai trage de timp:)).Nu imi vine sa cred ca Liss e insarcinata:O, asa repede??Adica vreau sa spun ca nici nu s-au logodit de mult si deja vine bebe;)).Am ramas fara cuvinte vreau ca Angel sa fie cu Taku:X pentru ca sunt cuplul perfect.Vreau next`u cat de repede.Spor la scris si bafta la scoala.Ja ne!:*
Hello, din nou

In sfarsit am si eu timp sa postez...
Ma bucur foarte mult ca nu ati renuntat. A iesit un fic superb, care merita sa fie citit.
Nu prea am obiceiul sa ma uit dupa greseli, asa ca nu o sa comentez scrierea. Toata lumea mai are cateva, insa eu cand citesc sunt prea concentrata in lectura ca sa mai fiu atenta si la chestiile alea nesemnificative...
Ficul e frumos si actiunea nu e grabita, iar sentimentele sunt foarte bine definite, insa eu nu ma multumesc numai cu atat...
Deci in concluzie: VREAU ACTIUNE!!! (cat mai repede dak se poate:P) si mai vreau ca Angel sa fie cat mai repede impreuna cu Takumi, ati inteles? (...bine nu ma luati in seama is un pic mai dusa cu pluta pe Somes:P)
Gata, va las ca vam zapacit destul...

Continuarea cat mai repede va rog...
Kisses:*:*
C'ya
Hi, din nou.
Aaa, uite ca a pus si sor'mea, Wildrose un comment, in sfarsit. Prea multe nu pot sa zic a spus destul ea, si o sustin pe deplin: e nevoie de actiune. La cat de intense sunt sentimentele celor doi ar trebui sa se mai dezlantuie un pic, macar un pic...;;). Please...
Sper sa puneti nextu cat mai repede... pana atunci...
Kisses:*:*:* :love:
acum am terminat si eu de citit ficul:x OMG! e grozavvv:">
deci e aproape 3 dar nu conteaza.pentru un astfel de fic se meritaaa

fetelor..orice ati face sa nu renuntati...ficul e prea tare...il adoorr:love:

abia astept urmatorul capitol...sper sa l puneti cat mai repede:X:X

Spor la scris.Ja' ne:bye:
Scuze de întârziere, am venit şi cu capitolul 32. Îmi pare rău că nu menţionez la fiecare persoană în parte MULŢUMESC, pentru comentarii , aprecieri şi faptul că ne citiţi ficul, dar voi generaliza . Şi aş vrea să vă mulţumesc cu adevărat pentru faptul că citiţi şi comentaţi, chiar înseamnă foarte mult pentru mine / noi, să ne apreciaţi munca. Sper să citiţi în continuare şi să vă placă fiecare capitol, fiecare persoanj and so on <3 I put my soul in this fiction.
So, chiar şi celor ce citesc şi nu lasă comentarii, şi vouă vă mulţumesc că citiţi <3 very much.

Lectură plăcută!
Capitolul 32

Am avut cel mai frumos vis din ultimele luni , sau poate ani de când rămăseasem singur , fără ea . Aproape că îi simţeam buzele peste ale mele şi braţele mele înconjurându-i trupul. Acel păr lung şi ciocolatiu, atât de pufos şi ochii săi verzi intenşi, minunaţi. Frate, cât de mult o iubeam pe fata asta, că mă săturasem să îmi repet asta în gând. Cu adevărat, nu mi-o mai puteam scoate din minte.
Trecuseră câteva zile de când nu o mai văzusem, de la incidentul de la casa lui Eric, am sunat-o şi pe Vanessa şi i-am făcut rost de un contract în Alaska – serios. Cât de stresantă putea fi această femeie . Speram să scap odată pentru totdeauna de ea, dacă nu prin mijloace amicale atunci puteam folosi forţa – nu era un lucru de care îmi păsa cu adevărat, atâta timp cât era pentru Angelique, puteam face orice.
M-am ridicat din pat la auzul telefonului şi am realizat că stăteam, privind tavanul de câteva minute. Am răspuns, sec.
- Salut.
- Salut Takumi. Ce faci?
- Hei Eric.. Nu am avut ocazia să îmi cer scuze oficial pentru noaptea de acum câteva zile, dar am fost prea ocupat cu munca. Scuze frate.
- Eh, nu de asta te-am sunat, dar te poţi scuza oficial azi. Vezi că te aştept la restaurantul „ Lessue ” . Eu deja am ajuns acolo, luăm prânzu’ , mai vorbim, am şi eu veşti. Vezi că e masa număru’ 7. Salut.
A închis înainte să aprob cererea. M-am uitat la ceas. Întradevăr era ora unsprezece şi patruzeci de minute. Cât putusem să dorm! Mda, poate şi din cauza faptului că adormisem pe la cinci dimineaţă. În fine. Am luat pe mine o pereche de blugi lejeri şi un tricou negru încălţându-mă cu adidaşi. Mă întrebam ce e cu Eric de mă „ invita ” în oraş, plus că părea al dracului de fericit. Mă rog, nu e ca şi cum chiar conta. M-am privit pentru o singură dată în oglindă. Faţa obişnuită, păru’ răzleţ . Monoton.
Am ieşit din clădire aruncându-mă în maşină şi am condus până la restaurant. Şi ce era cu acel restaurant. Eric ştia că era fostul loc preferat a lui Angelique, adică mereu mergeam acolo. Mă uimeam că încă ţineam minte asemenea detalii. După ce am parcat am intrat , cu nu prea multă tragere de inimă, înăuntru . Adevărul e că încă avea un fel de impact puternic acest loc, pentru mine. Nu mai fusesem aici de ... De mulţi ani. Am căutat masa 7 şi m-am aşezat, Eric nu era acolo aşa că am întrebat un chelner.
- Unde e persoana care mă aştepta la această masă?
- Ne pare rău domnule, dar încă nu a sosit.
Ignorantu’. Mă cheamă cu o mulţime de minute înainte când el nici măcar nu e aici. Ce porcărie. Pun mâna pe telefon pentru a-l suna, că doar nu aveam să trec cu vederea faptul că m-a pus să calc în acest loc, fără motiv. Dar m-am oprit , chiar înainte de a apela. Pentru că ceea ce au văzut ochii mei, aproape că m-a făcut să mă întreb dacă e umană. Purta o pereche de pantaloni scurţi de blugi, care îi veneau perfect – şi nu exageram , pe trup. O cămaşă verde cu mâneci scurte, care îi scotea în evidenţă al dracului de bine ochii verzi, şi de ce să nu recunosc şi sânii. Am înghiţit în sec – recunosc. M-am ridicat ca prin reflex pentru a-i trage scaunul să se aşeze. Mă privea nedumerită, şi eu probabil la fel dar eram prea pierdut în frumuseţea ei să mă întreb ce caută aici – cu siguranţă nu era Eric.
- Bună Angel...
- Takumi..
A trebuit să respir adânc când m-am aşezat pe scaun. I-am privit părul strâns într-o coadă sus, şi mă gândeam cât îl adoram desprins. Şi chiar şi aşa, arăta minunat. Aş fi vrut să îmi plimb degetele printre acele fire ciocolati. Am ieşit din vis pentru a vorbi.
- Iniţial trebuia să mă întâlnesc cu Eric, dar ...
- Şi eu cu Elisse. M-a completat cu vocea ei mult prea dulce.
- Dacă tot suntem aici , am putea comanda ceva? Am zâmbit dar nu ştiu cât de bine mi-a ieşit, pentru că eram prea vrăjit de persoana ei. La naiba, ea strălucea ca întotdeauna şi eu probabil arătam... Arătam mai rău decât după somn – m-aş fi îmbrăcat şi eu altfel dacă ştiam că urma să mă întâlnesc cu ea. Am oftat.
Am comandat câte ceva de mâncare şi am vorbit. Da, cât de mult o adoram. Nici nu pot spune cu precizie despre ce am vorbit şi despre ce nu, pentru că odată ce am început nu ne-am mai putut opri. Cât de dor îmi fusese de ea. După ce ne-am savurat prânzul şi după ce eu am înnebunit privind-o, am decis să mergem să ne plimbăm pe jos. Am lăsat maşina într-o parcare şi am mers prin parc.
Mâinile noastre erau mult prea aproape una de celalată . Nu mă puteam abţine să nu trag cu ochiul la chipul ei şi nu vroiam să par un obsedat, aşa că am încercat să îmi limitez uităturile – ceva practic imposibil. Şi când îi mai auzeam şi vocea, tremuram. Nu pot exprima în cuvinte ce simţea trupul meu în acea secundă, să o aibă atât de aproape şi totuşi să nu o atingă, să nu îi simtă căldura... Tortură, fizică şi sufletească. Am îndrăznit, rărindu-mi paşii, să îmi strecor degetele fierbinţi deasupra degetelor sale reci şi atât de albe. Am prins acea mână într-a mea, uşor pentru a putea fi dezlipită. Însă asta nu s-a întâmplat, pentru că ea nu s-a mişcat.
- Angelique, ştiu că te-ai săturat, probabil , să ţi-o zic, dar te iubesc. Am zis din senin, în timp ce mergeam pe stradă. S-a uitat la mine, cu acea faţă perfect albă. Nu, nu veni atât de aproape . Nu m-aş putea abţine .
- Nu m-am săturat . Mai mult a murmurat cuvintele, dar le-am putut înţelege. Pe lângă faptul că era atât de sexi mă mai şi provoca cu acea privire fulgerătoare. Trupul meu s-a cutremurat pentru o a mia oară şi mă întrebam cât mă mai puteam abţine. I-am propus să mergem să vedem un film , orice m-ar putea distrage. A acceptat, spre uimirea mea. Credeam că doar adolescenţii mai fac chestii d’astea, dar cu Angelique puteam şi să mă joc de-a v-aţi ascunselea, că tot minunat mi s-ar părea.
Am decis să vedem un film de comedie , cu alte genuri îmbinate. Nu am fost deloc atent la film. Pe tot parcursul lui m-am uitat la ea şi am savurat-o. Nu ştiu dacă a observat dar m-am prefăcut că nu realizez, căci nu îmi mai puteam lua ochii de la ea. Mâna mea era pe deasupra gâtului ei, pentru a o ţine aproape de mine. Nu vroiam să o atingă tipul din spate sau cel din dreapta ei. Mă înfuriam doar cu gândul ăsta.
- Drăguţ film a chicotit Angel când am ieşit din cinematograf. M-am ruşinat pentru o secundă – despre ce fusese filmul?
- Ăă. Da, sigur. Am zis distrat. Ce puteam răspunde? Mâinile noastre erau încă prinse în aceaşi legătură. Am înghiţit în sec simţind-o iar atât de aproape. Nu ştiu ce făcusem toată ziua dar se întunecase şi cerul parcă exploda – vreau să zic că era plin de nori.
- Cred că o să plouă. A zis prinţesa, frumuseţea, în fine, fata de lângă mine. Am strâns-o mai tare de mână şi i-am zâmbit.
- Dacă fugim până în parcare, nu o să ne plouă.
A râs şi m-a urmat. Când am ajuns în apropierea maşinii mele, deja începuseră picăturile să se coboare pe sol. Ploaia de vară era extraordinară, dar nu mai presus de diamantul de lângă mine. Odată ce picăturile au început să îi atingă trupul ce părea , oarecum , îngheţat. Sau poate pentru că era întotdeauna aşa de albă... M-am simţit.. Gelos. Stupid de gelos, era doar o ploaie. Dar ele o puteau atinge în voie, ciudat sentiment. Ea m-a strâns de braţ şi am simţind-o tremurând. Eram foarte aproape de maşină, am luat-o în braţe până acolo .
Mă simţeam mai rău ca un adolescent care şi-a pierdut pentru prima dată minţile pentru o puştoaică. Şi nu mai eram nici eu puşti şi nici ea, eram... Adulţi , un cuvânt atât de crud. Şi totuşi o iubeam ca în prima zi. Mint. Mai mult decât atunci.
- Ţi-e frig? Am întrebat-o aprinzând aerul condiţionat. A chicotit .
- Puţin.
În spate era o jachetă de-a mea, am tras-o şi am pus-o pe ea.
- Scuze, doar asta am. Mi-a zâmbit îmbrăcând-o. Am decis să mă concentrez la drum , pentru a nu mai fi distrat de persoana ei, cam greu. Odată ce am ajuns în faţa clădirii în care locuiam eu, am realizat că nici măcar nu spusesem vreun cuvânt asupra faptului că mergem în acest loc. M-am uitat vinovat la ea, dar ea zâmbea.
- Vrei să urci? A apropat din cap. Un gest atât de elegant încât a trebuit să stau câteva secunde să realizez că inima mea bătea şi nu explodase. Am luat-o iar în braţe şi am fugit cu ea până în clădire, ploua şi mai tare.
Am mulţumit lui Dumnezeu că aveam apartamentul curat – măcar de data aceasta, deşi bucătăria mea era la fel de goală, pustie. Ultima oară când gătisem în ea fusese atunci când Bibi locuia cu mine .
Am mers în sufragerie şi am poftit-o să stea jos.
- Bei ceva, sau? Ştiu şi eu. Nu am nimic de mâncare, dar putem comanda ceva , oricând.
S-a apropiat de mine înmânându-mi jacheta, eu am luat-o şi aruncat-o pe un fotoliu – gest tipic genului masculin. A râs iar eu am făcut acelaşi lucru. M-am apropiat de ea şi i-am desprins părul, pentru a-i atinge acele fire de păr ude de la ploaie. I-am sărutat câteva şuviţe, ceea ce m-a făcut să mă gândesc iar la cât de aproape e de mine.
- Ne-au făcut-o Elisse şi Eric de data asta . A zis pe un ton amuzat.
- Eu totuşi mă bucur, dar puteau să îmi zică. Fiind vorba de tine, în special aş fi venit. Dar probabil nu era chiar atât de reciproc. Am lăsat o amintire tristă pe chip, dar am şters-o repede – sper.
- Cred că aş fi venit oricum... Am observat un ton grav, neliniştit ce încerca să schimbe subiectul. Ah, şi ce frumos. Mă bucur atât de mult pentru Elisse, şi pentru Eric. Chiar sunt fericită pentru ei, mă întreb dacă o să fie fată sau băiat. Sunt atât de entuziasmată.
Mi-au trebuit câteva secunde pentru a analiza informaţia. De aceea era Eric atât de fericit, urma să fie tată. Iar nu puteam să nu fiu gelos pe aces prieten al meu care avea parte de toate lucrurile pe care şi eu mi le doream. Am încercat să nu mai fiu egoist, şi m-am bucurat pentru ei.
- Cât de tare. Acum aflu, vor fi nişte părinţi minunaţi.
- Da, cât de frumos... Cred că e extraordinar să ai un copil, şi eu îmi doresc unul.
Cred că ultimele cuvinte le-a spus involuntar pentru că am văzut-o încercând să regleze acele ultime vorbe însă m-am apropiat de ea şi am pus un deget peste buzele ei, apăsându-le uşor.
- Psst! Am zis în şoaptă apropiindu-mi chipul de al ei. A trebuit să mă aplec puţin pentru a-i săruta obrazul. Am privit-o adânc în ochi.
- Atunci, de ce nu facem şi noi unul?
Mi-am retras degetul, sărutându-i buzele.
__
in sfarsit ai pus nextul :X: ...
am citit pana acum toate capitolele...dar nu am postat:(: ...( rusine sa-mi fie :"> )
Ca de obicei...nu am gasit nici o greseala..totul este perfect :X:
Ce idee geniala au avut Elisse si Eric
Sper sa se intample ceea ce vrea Takumi 8-> ...sa aiba si ei un bebe

Dar pana atunci...astept nextul ..care sper sa vina repede

Mult succes....Ja'ne:-h
DE CE???????!!!!!!!!! :yada:

Vreti sa mor aici? De ce ma torturati voi pe mine? :cry: Cand e focul pe cale sa se aprinda voi aruncati apa pe el (bn iar delirez :eto: ) va rog, ba mai mult va implor putina actiune... (intelegeti voi la ce ma refer:P)
Ca de fiecare data ati scris un capitol extraordinar. Nu mam uitat dupa greseli las pe alti sa se ocupe de chestiile astea..
Imi place ce se intampla intre cei doi. Insfarsit au ajuns sa stea aproape unul de celalalt mai mult de cateva ore:) Eric si Elisse au avut o idee minunata. Ma bucur ca si ei sunt fericiti si eu una vreau sa aiba gemeni... Iar Angel si cu Takumi tripleti:)) da vreau cat mai repede ca de nu mor si nu cred ca ati vrea sa ma aveti pe constiinta:))

Lolz cred ca vam zapacit destul...
Vreau sa va mai zic doar ca ador ficul vostru. Este printre preferatele mele. Aveti un mod deosebit de a scrie si chiar daca cei doi au suferit cam mult stiu ca ficul va avea un sfarsit superb(care sper ca o sa fie peste foarte mult timp) si mai stiu ca cei doi vor fi din nou impreuna... Apropo nu uitati vreau tripleti :yes: ok?
Continuarea cat mai repede. Sper ca nu vam suparat cu ceva... :pls:

Gambate! :bye:
Hello ! Am venit cu un capitol nou ^^.
Sper sa va placa. Nu e cine stie ce. ;;)
Multumesc pentru comm-uri kiss4_sasuke si Wildrose ma bucur ca ne cititi fic-ul si ca va place.
Acest capitol i-l dedic in special lui YamaMina deaorece i-am promis, dar nu numai ei ci si tuturor ce citesc acest fic. Va multumim mult ! >:D<


Capitolul 33

Nu am inteles invitatia lui Liss in oras, mi-am luat pe mine niste haine obisnuite si niste balerini. Am coborat jos si i-am cerut soferului sa ma duca la restaurantul meu preferat. Am ajuns dupa ceva timp si am coborat din masina spunandu-i sa plece. Am intrat in restaurant si m-am uitat dupa masa cu numarul 7. L-am zarit pe Takumi la masa, nu trebuia sa fie aici Liss ? Nu el. Totusi acel gand m-a incantat. M-am apropiat de masa si atunci emotiile se jucau cu mine, l-am vazut ca a vrut sa vorbeasca dar a renuntat cand m-a vazut. Am zambit inconstient. Cand m-am apropiat mai tare s-a ridicat ca sa-mi traga un scaun, am incercat sa disimulez placerea de al vedea cu o nedumerire ca si cum : 'Ce cautam aici?' chiar daca imi facea placere. N-am salutat iar eu m-am asezat. I-am observat privirea asupra mea iar eu ma uitam la el cam vrajita. Totusi am ramas sa comandam ceva de mancat si am inceput sa vorbim, ma uitam la el la gura lui, la ochii lui ... ah! cat de mult mi-au lipsit. Dupa ce ne-am terminat pranzul am decis sa mergem la o plimbare pe jos. Ca doi copii, ca doi proaspat indragostiti.
Am mers sa ne plimbam printr-un parc, din cand in cand mainile noastre se ciocneau fiind mult prea aproape, intr-un final mi-a luat mana intr-a lui dar un mi-a strans-o crezand ca o sa o retrag, dar i-am strans mana. Deodata s-a oprit si m-am intors spre el din reflex. Mi-a repetat din nou cat de mult ma iubeste. La dracu ! Trebuia sa ii spun si eu cat de mult il iubesc, dar nu puteam. Dracu' stie de la cien am mostenit sa nu imi exprim sentimentele. M-a invitat sa mergem la un film, am acceptat. Cat timp am fost impreuna nu am prea mers, si pe atunci eram tineri. Am cazut deacord asupra unei comedii. Pe tot timpul filmului am incercat sa nu ma prea uit la el, si-a tinut tot timpul mana dupa gatul meu, adorabil ! Dupa ce am iesit am pus intrebarea stupida 'daca i-a placut filmul' dar ... mi-am dat seama ca nu a fost atent. Totusi in ciuda faptului ca a vrut sa cada bine a mintit, l-am lasat in pace, nu aveam ce sa-i fac. Am facut o remarca chiar 'inteligenta' cea de ca urma sa ploaie. Mi-a spsu sa fugim pana la masina, mi-a placut ideea, totusi pe cand sa ajungem a inceput sa picure. M-a luat in brate si m-a dus pana la masina, mi-a fost putin rece asa ca a dat dumul la caldura. Mi-a dat o jacheta de-a lui mirosea a mere, imi placeau merele. Cand am ajuns la el acasa m-a intrebat daca vroiam sa urc, am accepetat imediat. M-a luat din nou in brate si m-a dus pana sus la el in apartament. Odata ajunsi mi-a oferit ceva de baut, dar nu i-am raspuns ci i-am intins jacheta, a aruncat-o pe canapea. Fara sa imi dau seama am ajuns la subiectul ' sarcina lui Liss ' dupa fata lui se vedea ca nu stie. Printre vorbele mele mi-a scapt si dorinta exprimata prin cuvinte pentru a devenii mama. Mi-am retras privirea iar si apoi am vrut sa spun ceva dar m-a oprit punandu-mi degetul pe buze.

- Atunci, de ce nu facem şi noi unul? mi-a spus iar apoi m-a sarutat.

Nu imi venea sa cred ceea ce auzisem dar nu am mai stat mult pe gansuri si m-am implicat in acel sarut. Mi-am incolacit mainile dupa gatul lui si am inceput sa il sarut din ce in ce mai intent. Amandoi ne-am lasat prada instinctelor. Cat de mult tanjeam la asta. Am inceput sa ne deplasam incet fara sa ne oprim din a ne saruta. La un moment dar m-a luat in brate si m-a dus la el in camera trantindu-ma pe pat. A inceput sa ma dezbrace usor in timp ce eu ii dadeam tricoul jos. Am ramas doar in sutien, simtandu-ma mult prea rusinata. Nu l-a desfacut direct ci a inceput sa ma sarute iar pe buze trecand la gat si mai apoi pe abdomen. Intr-un sfarsit mi-a dat sutienul jos si l-a aruncat undeva prin camera, a inceput sa-mi maseze sanii delicat si cu o mana mi-a desfacut pantalonii aruncandu-i si pe ei de acolo. Am ramas intr-o pereche de bichini roz, imi era si mai rusine. I-am intalnit privirea si m-am rosit si mai tare, mi s-a parut ca a zambit. A inceput sa-mi sarute sanii si sa ma muste din cand in cand de sfarc, eu scoteam cate un geamat. Prinzand curaj m-am ridicat si l-am trantit pe spate paunandu-ma peste el, i-am dat pantalonii jos, iar mai apoi am inceput sa-l sarut pe abdomen trasand linii cu limba lasand dare de saliva pe abdomenul lui. Am urcat mai apoi la buzele lui muscandu-l, indata ma trantit inapoi pe spate, luandu-mi locul. Si-a dat boxerii negrii jos, iar atunci eu am inchis ochii de rusine. M-a sarutat pe buze apasat si m-a prins de man, atunci m-a patruns. A durut ca naiba, aproape mi-a venit sa strig, dar m-am abtinut si m-am conformat sa ii strang mana. Incetul cu incetul durerea se transforma in placere, dar totusi nu disparea. Penetrarile deveneau din ce in ce mai rapide iar
Dupa un timp destul de indelungat amandoi am cazut obositi, am stat imbratisati ascultand ploaia.

- Stii ... asta a fost prima data. i-am spus eu cu retinere. Eram cu spatele la el deci nu i-am putut vedea reactia.
- Surpins ? am mai adaugat.
- Poate ... mi-a raspuns stins.
M-a strans si mai aproape de el si si-a pus capul in parul meu, sarutandu-mi din cand in cand moalele capului.
- Si pentru mine a fost prima data. mi-a spus, am impietrit.Vreau sa zic, prima data cu adevarat. Pentru ca acum am simtit cu adevarat ceva, te iubesc... . a adaugat si m-a sarutat.
- Si eu te iubesc, Takumi ! Te iubesc de la pamant pana la cer si inapoi. Te ador ! Nu stiu cum am fost atat de proasta incat sa renunt la tine. Te iubesc, asta e singurul adevar.
Si l-am sarutat, din greseala o lacrima s-a prelins pe obrazul meu, dar nu m-am oprit din a-i simtii buzele lui peste ale mele.
TE ADOR!!! Defapt va ador :love:
Insfarsit sa intamplat marea minune...
Deci nici nu stiti cat am asteptat eu sa se intample chestia asta. Ma bucur enorm de mult ca Angel insfarsit i-a martuisit ca il iubeste.
Un capitol EXCEPTIONAL. Momentele dintre cei doi au fost minunate o//o
Acum nu pot sa mai comentez nimic caci am avut parte si de actiunea mult dorita :yes: nici nu m-am putut dezlipi de monitor cand am vazut ca ati pus continuarea...
Ca de obicei reusiti sa ma lasati fara cuvinte, se vede ca aveti o imaginatie foarte bogata si aveti idei originale :bv:
Sa stiti ca eu va citesc ficul de la inceput si il voi citi in continuare pentru ca este foarte reusit, nu pot decat sa va laud, deoarece este foarte bine gandita intreaga idee si se vede ca aveti talent. Astfel de creeatii chiar merita sa fie citite :love:
Continuarea cat mai repede :pls:
Kisses:*:*:*
:bye:
yupyy....continuarea :X:

abia asteptam sa se intample asa ceva intre ei :D:...si sper ca de acum vor avea si un bebe...n-am vazut nicaeri scris ca s-ar fi protejat :D
Ma bucur ca i-a zis ca-l iubeste...era si timpul .

Imi place foarte mult faptul ca nu a-ti renuntat la fic:X... si postati destul de des :D, iar stilul vostru de a scrie este ireprosabil :X

Astept nextul ...si poate mai puneti un pic si din relatia lu' Bibi :D:

Ja'ne :-h
Bravo!!!!!!!!!!!!!!!!! :bv:
Se vede ca ati inteles ca toti vrem faze ca astea... Merci mult, exact asa trebuia sa arate acest capitol: incendiar, de-a dreptul. N-am nimic mai mult de zis decat bravo. Nici nu ma puteam astepta la mai bine.
Deci fata mai norocoasa ca Angel n-am vazut in viata mea. Cred ca orice fata si-ar dori sa fie in locul ei... Si inca cum... Sa aiba alaturi de ea un baiat frumos si care s-o iubeasca asa de tare e cu adevarat ceva superb.. :cry: De ce-i viata asa nedreapta uneori???? As vrea ca toate fetele sa aiba norocul ei... macar o data in viata...
Credeti-ma, deja chiar nu mai gasesc cuvinte sa laud pe cei care posteaza pe acest site si care scriu lucruri superbe. Aveti talent fratilor!!! Citind un astfel de fic parca ai trai viata unui alt om... Este foarte frumos cum descrieti sentimentele, foarte realist...
Sper ca acest fic sa ajunga la un numar mare de capitole pentru ca are un viitor frumos si merita citit.
Va doresc succes in continuare si sper sa postati nexturile la fel de repede ca si acum.... Nu ma lasati sa astept ca-i prea greu.... :pls:
:bye: :*:*:*
@ Wildrose -- Mulţumim , şi zic acum şi în numele lui Fenneh , I guess. Mă bucur că v-a plăcut capitolul scris de ea =) Let me tell you a secret, şi eu l-am adorat :]]. Anyhow, thanks for saying that its excepţional =)
@ Kiss4_sasuke -- Da, s-a întâmplat :]] . Mulţumim.
@ kripterya -- Da am îneţeles amândouă ce vreţi voi, pervs :]] , şi Fenneh va dăruit exact porţia de ce lipsea.

Sper să citiţi în continuare. Am venit şi cu capitolul 34, dar nu mă pot lăuda prea tare cu el, sau deloc. Oricum ar fi, sper să nu fie prea monoton or something :] .
Lectură plăcută!
Capitolul 34

Puteam simţi căldura altui trup răsfirat în braţele mele, am simţit cum bătăile inimii mele accelerau. Am deschis ochii, oarecum leneş , pentru a zări deasupra mea pielea extrem de albă a unei persoane. Am zâmbit, probabil blând şi i-am mângâiat părul ciocolatiu, după care l-am sărutat. Deşi trupul ei era atât de rece, ca întotdeauna, simţeam că trupul meu cald urma să îl încălzească şi pe al ei. Ca un „tot” .
Am văzut că braţele mele stăteau în jurul taliei sale şi sânii ei erau proptiţi de pieptul meu. Şi , la naiba, că era doar prima oră a dimineţii. Eram prea excitat, aş fi vrut să mă mişc pentru a nu o trezi, dar o altă mişcare probabil că asta ar fi făcut. Am oftat şi credeam că mi-a crescut şi tensiunea când a deschis ochii. Am zărit acel verde intens pe care îl adoram şi mi-am mai trecut odată degetele prin părul ei. Mi-a zâmbit, asta a umplut paharul. Vreau să zic, cât de frumoasă putea fi dimineaţa. De specificat, lângă mine, în patul şi braţele mele. I-am răspuns cu acelaşi gest tandru.
- ’Neaţa Angelique .
- ’Neaţa.
Mi-a răspuns cu jumătate de gură. M-am întors , punând-o sub mine , cu o mişcare destul de rapidă. A avut o reacţie de nedumerire, pentru câteva secunde după care a pus acel zâmbet de „ înţeles ” . Mi-am apropiat de faţa ei şi i-am căutat buzele, sărutând-o pe gât. Am muşcat-o uşor de buza inferioară, dar destul de tare pentru a scoate un geamăt. Am chicotit când mi-a plimbat mâinile în jurul abdomenului, mai sus până ce i-am găsit sânii. Am mângâiat-o, până ce gura mea s-a lăsat a dracu de egoistă peste sfârcurile ei, lingându-le şi muşcându-le. Mi-am mai plimbat degetele peste picioarele sale, pipăind-o. Nu ştiu ce era mai satisfăcător : chipul ei fericit sau ceea ce simţeam eu când făceam acest lucru. Orice ar fi fost, mă încânta.
M-am ridicat după mai multe minute din pat, ea încă întorcându-şi privirea. Am realizat că da, eram gol şi am surâs.
- Nu vrei să facem un duş?
Şi-a ascuns chipul sub cearceaf, probabil pentru că era prea ruşinată să îmi răspundă. Mă întrebam dacă faţa ei ardea – ceva cam imposibil . M-am apropiat şi am aruncat cearceaful de pe capul ei, luând-o în braţe şi târând-o până în baie. Am aşezat-o în cabina de duş dând drumul la apă. Am mers lângă ea, aceasta fiind cu spatele.
- Nu trebuie să te uiţi.
- Îh... A scos un sunet pe care nu l-am înţeles. În plus, nu era cine ştie ce fantezie să intru în baie cu iubita mea, doar că ea... Ei bine, îmi oferea senzaţii pe care nimeni nu mi le putea oferi. Era normal să vreau totul de la ea, mai ales acum.
- Hei Angelique... Am tăcut lung dar nici ea nu m-a întrebat nimic. Nu am continuat ce vroiam să zic, nu eram prea sigur de asta. Am ieşit din baie îmbrăcându-mă, curând făcând şi ea acelaşi lucru. Am privit-o şi am văzut-o roşiind.
- Chiar te iubesc, şi faptul că şi tu faci acelaşi lucru, mă face să mă gândesc... La multe lucruri...
- Takumi... Eu...
Am luat-o în braţe, sărutându-i părul lung.
- Angel, ştiu că nu e cel mai potrivit moment, poate, şi nici nu sunt atât de pregătit să o zic , dar poate, şi zic doar poate, nu ar trebui să ne gândim... La ceva mai mult decât o relaţie d-asta? Vreau să zic. . . Pentru că am făcut acest pas, chiar dacă pentru mine ar fi fost normal, e ceva special.
- Nu înţeleg. . . A încercat să rostească dar am oprit-o punându-mă în genunchi. I-am prin mâna dreaptă, lipindu-mi buzele de ea.
- Zic doar că poate, nu ai vrea să te măriţi cu mine?
I-am urmărit expresia uimită şi am prins-o de abdomen, ridicându-i bluza şi sărutându-i buricul.
- Nu am glumit când am zis că vreau să facem şi noi unul, dar aşa cum trebuie. Te voi lăsa să te gândeşti, eu oricum nu voi renunţa la tine.
Şi-a lăsat trupul în jos, strângându-mă în braţe. Firele sale lungi de păr se răsfiraseră peste spatele meu.
- Mă voi gândi.
Mi-a răspuns moale, blând, adorabil . Ah, absolut fermecător. O adoram ce această femeie. Îmi aminteam şi acum fiecare clipă din trecut , şi chiar o iubeam atunci, înapoi, dar nu se poate compara cu sentimentul pe care îl aveam acum . Era ceva mai mult decât atunci şi mă întrebam : cum e oare posibil? Dar uitându-mă la chipul ei aneglic, îmi găseam singur răspunsul. Unicitate, şi doar pentru mine. Pentru că dacă o aveam alături, nu conta nimic. Restul. . . Nimic.

Ne-am aşezat în bucătărie, Angelique căutând în frigiderul meu ceva de mâncare. Am zâmbit vinovat când a realizat că era gol, la propriu. Am pus mâna pe telefon .
- Vrei să comandăm ceva?
- Eh, da. . Takumi, dar tu ce mănânci de obicei?
Am făcut o comandă pentru un mic dejun obişnuit, cum făceam întotdeauna doar că de data asta două porţii şi am răspuns.
- Păi ceea ce am comandat acum, deşi nu mereu mănânc dimineaţa. Depinde ce treabă am.
Am apucat mobilul care suna fără oprire şi am zărit numărul lui Jack. Am apăsat butonul verde pentru a fi anunţat că aveam de lucru, am refuzat totuşi şi i-am zis să se descurce singur. Normal că nu avea să îmi strice nimeni şi nimic această zi. Trupul meu s-a mişcat alături de cel al lui Angel şi am prins-o între braţe, deschizându-i cămaşa şi aruncând-o pe jos. A roşit iar eu i-am sărutat obrajii .
Văzând că iar am reacţii perverse a început să fugă copilăros prin casă , până în dormitor , iar eu am urmat-o aruncând-o în pat . Am început să râdem copios.
- Ai o grămadă de fotografii aici. A afirmat pentru a schimba subiectul când eu tocmai mă pregăteam să îi înlătur sutienul. Am oftat.
- Sigur, unii din noi idolatrizează anumite persoane.
S-a ridicat rapid din pat şi a mers către locul în care ţineam cele mai multe portrete. Majoritatea era cu ea din adolescenţă, câteva cu familia mea , prieteni şi eu prin jur. A luat-o pe cea cu mine şi tatăl meu.
- Îmi pare rău . Mi-a zis pe un ton aproape tăcut, spart.
- Şi mie, dar .... Am mers până în locul în care era ea şi am luat o poză cu mama şi Bibi şi alta cu ea. Am continuat să vorbesc. Au rămas alte persoane care să mă consoleze , nu sunt singur. Mi-a zâmbit tandru, iar eu m-am apropiat să o sărut dar în acea clipă a sunat soneria uşii. Am râs sarcastic şi am mers să iau micul dejun.

- Cum de mănânci aceleaşi porcării în fiecare zi? A început să mă tachineze copilăros.
Totuşi, pentru mine nu conta chiar atât de mult... Ce mâncam, de mult uitasem ce însemna să aibă cineva grijă de tine, pentru că nu mai avusesem asta. Doar eu trebuia să am grijă de alţii, nu mă deranja. Devenise parte din mine. Am ridicat furculiţa şi am dus-o spre gura ei.
- O să te oblig azi să mănânci aceleaşi porcării. Spune „ aa” .
Nu şi-a putut abţine sentimentul amuzat şi nici eu.
Ne cunoşteam de atâta vreme, acum realizam. Chiar dacă nu ne văzusem de atâta timp. . . Eram mai familiari decât oricine, nu doar pentru că eu o iubeam, ci pentru că şi ea făcea acelaşi lucru. Vroiam să îmi umplu invidia pe care o aveam pe Eric şi Elisse, pentru faptul că aveau o aşa dragoste. Acum realizam că şi eu aveam parte de acelaşi lucru, sau poate mai mult, căci era doar pentru mine.
- Te ador frumoaso.
- Îhî. Mi-a răspuns călduros.