AnimeZupCăutare

Iluzii [+16 / +18]

Vai deci ultima replica.. made my day, lol :))
Rusine mie, nici nu am apucat sa comentez la partea cu Danny ._. Mi-e sincer mila de el pentru ca are parte de unrequited love *sigh* Plus ca pare asa un baiat de treaba, sper ca Amber sa reuseasca sa-l ierte in cele din urma, ar fi prea trist daca nu ar face asta >.<

Chiar ma si intrebam cum o sa faceti sa-l scoateti pe Jay din coma saracul :)) Mi-a placut capitolul, bine ca a fost pus asa repede, thx Denny <3
Desi mai bine ar calca si el acceleratia aia, ca nu ma supar daca ii spune lui Amber ca o iubeste ;)) [promit sa nu fac -prea mult- pe geloasa :D].

Mult succes la scris in continuare :*
Hellaaaaau ! Am venit cu cun capitol extra, asa ca sa nu va las in plop. :)) E din perspectiva lui Danny ^-^. Enjoy, si mersi de commuri ^-^
Danny

O privesc si innebunesc. Nu stiu ce dracu e cu mine. Ce am patit, sentimentele mele fata de ea erau cam prea profunde si obsesive. Ma intrebam daca e doar din placerea de a avea ceea ce voia si Jayson, sau doar era un sentiment care nu-mi dadea pace, nu ma lasa sa dorm cu gandul ca altul, care nu sunt eu, o atinge, ii simte buzele si toate celelalte chestii. Nu ma puteam gandi cum avea un baiat sa ii atinga trupul acela parca de statuie, contrstruit prea perfect. Era mica de statura, dar cred ca asta o facea si mai adorabila decat era. Am fost un las incercand sa pofit de ea. Dar ce dracu puteam sa fac ? Am fost beat. Dar sunt prost ? Asta e doar o scuza, dorinta se simte si cand esti treaz. ma uram, uram faptul ca am departat-o de mine, ca am facut in asa fel incat sa nu ma mai vrea sa ma mai vada niciodata. Gresisem si o regretam, dar nu aveam ce sa fac. Nu puteam da timpul inapoi sa evit aceasta nenorocire. Si totusi, ma gandesc, ce s-ar fi intamplat daca Jay nu ar fi aparut, as fi continuat ? Sigur ca da ! Imi era mila de mine. Ma uram. E a doua zi dupa intamplare, ma satur sa stau in casa. Ieri dimineata am privit-o, s-a speriat, dupa cum ma gaandeam, corpul ei a reactionat asa cum ar reactiona un animal care a cazut prada aceluias pradator a doua oara. Priveam agitat bautura care se afla pe mini-bar. Ma tenta, dar aveam sa renunt. Sa nu mai fac aceeasi greseala de doua ori. Aceeasi prostie, care poate a doua oara urma sa fie consumata. Enervat de tentatia mult prea mare la vederea bauturii am plecat din casa. M-am dus sa ma plimb. Brusc, am ajuns la casa lui Jayson. Am privit-o de doua ori iar apoi am inaintat. Am batut la usa, odata, de doua ori, a doua oara mi-a raspuns matusa Angelique. Ochii ii erau inlacrimati, de ce naiba plangea ? S-a certat cu unchiul Takumi ?

- Ce s-a intamplat ? am intrebat cu un ton scazut.
- Jayson ... mi-a spus retragandu-si cuvintele.
- Ce e cu el ? am intrebat enervat.
- E la spital, se pareca a avut un accident. zis si facut, a pufnit in plans.

Cand am au auzit de accidentul lui Jayson cred ca buzele mi s-au arcuit intr-un zambet care nu ar trebui sa-si aiba locul pe fata mea. M-am gandit pentru o secunde cum ar fi daca el ar muri, eu as fi avut cale libera spre inima lui Amber. Era perfect ! Dar totusi, gandurile rele mi-au fost spulverate. M-am panicat, eram in stare sa gandesc ca si un criminal, daca ma gadeam mai bine si un criminal in serie ar putea gandi mult mai 'cald' decat mine. Matusa Angelique m-a luat de brat, si practic m-a obligat sa ma duc cu ea. Am intrat in Porscheul ei si a pornit grabita. Cu mana dreapta si-a cautat agitata telefonul in geanta, cand l-a gasit a format un numar si si-a dus mobilul la ureche.

- Takumi ! O, Daoamne ! Jayson ! a luat o gura de aer iar apoi a continuat.
- E in spital ! A avut un accident azi dimineata in drum spre scoala. Oh, Takumi ! Vin-o la spitalul central, te rog ! se ruga de unchiul inca cu lacrimile in ochi. Vin-o repede, am nevoie de tine ! a inceput sa strice in timp ce conducea.

I-am putut vedea clar lacrimile curgand pe fata ei, nici macar nu se sinchisea sa le stearga, nu o mai vazusem pe matusa sa planga. In acel moment mi-am dat seama ceea ce era Jayson pentru ea. Unicul copil, tot ce avea mai sfant pe lume impreuna cu unchiul Takumi. Nu stiam de ce nu au mai avut o fata, sau chiar un alt baiat. Ma intriga acest fapt. Nu mi-a venit sa cred cat cat de repede am putut ajunge la spital. A parcat masina destul de stramb, dar nu cred ca i-a pasat. Pe cand sa iasa din masina s-a impiedicat, dar nu a cazut, a continuat sa mearga, mai bine zis sa fuga. Era agitata. Am urmarit-o si eu pana la receptie si a intrebat de fiul ei, dar nu i-a folosit numele, ci a cerut informatii despre accidentul care s-a petrecut pe strada cu pricina. Ne-au informat ca era intr-o operatie destul de complicata si mai avea sa dureze ceva timp. Asta a nelinistit-o si mai mult pe Angel. Dupa ceva timp a aparut si Takumi cu Eric si Elisse. Toti trei aveau chipurile ingrozite. Liss s-a dus la Angel si a luat-o in brate. Matusa nu-si mai stapanea lacrimile dandu-le frau pe fata ei.
Dupa vreo ora sau ceva in genul, am vazut-o intrand pe Amber cu Caroline, Josh si Dave in urma ei. Arata ingrozitor, avea ochii rosii si umflati. Un sentiment de dezamagire s-a izbit in plin de mine. Nu credeam ca putea sa arata in halul acela doar .... doar pentru unul ca si el . Mi-am incruntat privirea, m-am intorsc cu spatele la ea ca sa nu o vad. La scurt timp, enervat sa suspinele ei, am plecat. Am auzit-o pe Caroline strigandu-ma dar nu m-a interesat. Nu voiam sa mai fiu cu ei. Pentru mine Jayson era acum un rival, nici pe departe o ruda, de acum, eram intr-o competitie, trofeul cel mare v-a fi dragostea lui Amber si toata fiinta ei. gadeam obsesiv, poate chiar ciudat.

Saptamanile au trecut, iar Amber tot cu Jay statea. Ma durea acest fapt, dar in acelasi timp imi alimenta ura fata de el. Accidentul a fost doar un pretext sa stea aproape de el. Cat de patetic. Il uram, foarte, dar foarte mult. Stateam in camera si priveam tavanul pierdut. Ciudat, amintirile din noaptea aceea mi-au revenit in minte, corpul ei, strigatele ei. Totul, avusesem ocazia sa ii iau ce avea mai de pret dar iarasi a intervenit el. Inca regretam faptul ca nu a murit in acel accident, sau cel putin pe masa de operatie. Enervat, mi-am luat flanela neagra de pe spatele scaunului si am iesit pe usa apartamentului. Am inceput sa merg din ce in ce mai rapid pe straga, aproape fugeam. Picaturi de apa mi se prelingeau pe frunte, se pare ca ploua. Am ajuns in fata mallului si am intrat grabit in incinta lui. Fara sa vreau am dat peste o fata. Impactul a avut ca si consecinta caderea ei peste mine, fara intentie mainile mele au ajuns pe fesele ei. M-am uitat la chipul ei, avea niste ochi albastrii superbi, aproape la fel de frumosi ca si a lui Amber. Parul negru ii acoperea putin fata, dar i-am putut observa obrajii imbujorati. Apoi mi-am dat seama ca stateam de ceva timp pe jos, intr-o pozitie nu tocmai decenta, iar oamenii se holbau la noi.

- Scuze. am murmurat in timp ce am ridicat-o.

Am privit-o incaodata in ochi, era speriata. Gafaia cu putere. Atunci i-am auzit vocea:

- Ajuta-ma !

Mi-am ridicat o spranceana la cererea proasteasca care a facut-o. Apoi am vazut niste tipi care o urmareau. Doamne ! In ce s-a bagat si fata asta ?
OOOOOOOOOOOOOOO nu voi chiar vroiati sa-l omorati pe Jayson :grr: totusi ma bucur ca a scapat cu viata si ca Amber petrece mai mult timp cu el si ca ii da sa manance si toate cele :love: Acum sa zic ce nu imi place,Danny asta ce ganduri poate sa aiba si baiatul asta ce gandeste si el vroia ca Jayson sa moara pe masa de operatii sau sa moara pe loc :scary: Mi s-a parut foarte rau atunci cand Caroline l-a strigat si el s-a facut ca nu o aude ce zice ce atata atentie pe capul lu neispravitu ala,nu mai e varmiu e rivalu meu nu ca eu l-as fi considera pe Jay un neispravit,hai ca inteleg gelozie gelozie dar nici chiar asa incat sa-i indeparteze pe cei din jurul lui cred ca ar fi mai bine sa i se aprinda calcaile dupa brunetica aia cu ochii albastrii ca nu imi place cum gandeste de loc baietelu asta Amber nu e pentru el :grr:
Hello
So... sa presupunem, doar presupunem, ca va iert pentru ce ia-ti facut bietului Jay, dar cu conditie... Vreau ca cei doi sa fie cat mai repede impreuna!!! Nu mai suport:yada: ce poate fi asa greu sa-i zica ca il iubeste sau ca o iubeste?! Pfff... Cum poate Jay sa spuna ca o sa incerce sa ignore sentimentele pe care le are fata de Amber???
Frate o iubesti spunei ca de nu te fac eu sa-i zici clar? (gata innebunesc, vorbesc cu personajele dintr-un fic...)
Cum poate scumpul meu Danny sa fie atat de rau? Cum sa-i doresti moartea cuiva, mai ales daca iti este var... Poate ca intr-un fel are dreptate, adica el a iubit-o pe Amber pentru mult timp si inca o iubeste, pe cand zapacitul ala de Jay numai acum si-a dat seama(bine ca cel putin si-a dat seama de acest lucru) Plang... lumea devine tot mai rea... Sper ca si el sa se indragosteasca de o alta fata cat mai repede, nu prea imi place ca el sufera... Dupa parerea mea Amber nici nu il prea merita asa ca ar trebui sa fie si el mai barbat, presupun ca acesta ar fi cuvantul potrivit.
So continuarea stiu ca o sa apara putin mai greu... Ehh incerc sa supravietuiesc, dar pls hurry up:o3
:bye:
Ma bcur tare mult ca aveti o asemenea imaginatie...si imi place felul in care va exprimati si punezi lucrurile cap la cap e ff tare capitolul faceti o treaba excelenta!Sincer am incercat sa fac si yo un fic si mi-a iesit o porcarie...dar voi aveti o imaginetie mai ceva ca a lui Eminescu(D-zeu sa-l ierte).

Gata1 am terminat!!!!!

Astept cu sufletul la gura continuarea!!!

Bye-bye!kissu:-* :-D :-h
yupyy....capitol extra :X.....chiar daca e din punctul de vedere a lui Danny, pe care am ajuns sa nu-l sufar...Sper ca o sa se trezeasca din obsesia pe care o are pentru Amby...si poate se indragosteste de fata aia :P:...ar fi cel mai bine.
Ia sa corectam un pic capitolul...ca am vazut niste greseli :P: (fac asta doar ca sa nu invat pentru teza la franceza:)): )
Denny a scris (07.12.2009 15:38) ↗:
Danny

O privesc si innebunesc. Nu stiu ce dracu e cu mine. Ce am patit, sentimentele mele fata de ea erau cam prea profunde si obsesive. Ma intrebam daca e doar din placerea de a avea ceea ce voia si Jayson, sau doar era un sentiment(era doar un sentiment -ai grija la exprimare,si mai ales la inversiuni)care nu-mi dadea pace, nu ma lasa sa dorm cu gandul ca altul, care nu sunt eu, o atinge, ii simte buzele si toate celelalte chestii. Nu ma puteam gandi cum avea un baiat sa ii atinga trupul acela parca de statuie, contrstruit(construit) prea perfect. Era mica de statura, dar cred ca asta o facea si mai adorabila decat era. Am fost un las incercand sa pofit de ea. Dar ce dracu puteam sa fac ? Am fost beat. Dar sunt prost ? Asta e doar o scuza, dorinta se simte si cand esti treaz(si cand sunt treaz). ma uram(Ma), uram faptul ca am departat-o de mine, ca am facut in asa fel incat sa nu ma mai vrea sa ma mai vada niciodata.(exprimare gresita..ai grija la inversiuni si repetitii.Cred ca suna mai bine"sa nu mai vrea sa ma vada vreodata) Gresisem si o regretam, dar nu aveam ce sa fac. Nu puteam da timpul inapoi sa evit (Nu puteam da timpul inapoi ca sa/si sa evit aceasta nenorocire)aceasta nenorocire. Si totusi, ma gandesc, ce s-ar fi intamplat daca Jay nu ar fi aparut, as fi continuat ? Sigur ca da ! Imi era mila de mine. Ma uram. E a doua zi dupa intamplare, ma satur sa stau in casa. Ieri dimineata am privit-o, s-a speriat, dupa cum ma gaandeam,(gandeam) corpul ei a reactionat asa cum ar reactiona un animal care a cazut prada aceluias pradator a doua oara. Priveam agitat bautura care se afla pe mini-bar. Ma tenta, dar aveam sa renunt. Sa nu mai fac aceeasi greseala de doua ori. Aceeasi prostie, care poate a doua oara urma sa fie consumata. Enervat de tentatia mult prea mare la vederea bauturii am plecat din casa. M-am dus sa ma plimb. Brusc, am ajuns la casa lui Jayson. Am privit-o de doua ori iar apoi am inaintat. Am batut la usa, odata, de doua ori, a doua oara mi-a raspuns matusa Angelique. Ochii ii erau inlacrimati, de ce naiba plangea ? S-a certat cu unchiul Takumi ?

- Ce s-a intamplat ? am intrebat cu un ton scazut.
- Jayson ... mi-a spus retragandu-si cuvintele.
- Ce e cu el ? am intrebat enervat.
- E la spital, se pareca(se pare ca) a avut un accident. zis si facut, a pufnit in plans. (nu prea are un inteles...era mai bine "zise,si apoi a pufnit un plans")

Cand am au auzit(cine au?:| este "cand am") de accidentul lui Jayson cred ca buzele mi s-au arcuit intr-un zambet care nu ar trebui sa-si aiba locul pe fata mea. M-am gandit pentru o secunde(secunda) cum ar fi daca el ar muri, eu as fi avut(eu as avea....incurci timpurile) cale libera spre inima lui Amber. Era perfect ! Dar totusi, gandurile rele mi-au fost spulverate(spulberate). M-am panicat, eram in stare sa gandesc ca si un criminal, daca ma gadeam(gandeam) mai bine si un criminal in serie ar putea gandi mult mai 'cald' decat mine. Matusa Angelique m-a luat de brat, si practic m-a obligat sa ma duc(mai bine suna"sa merg") cu ea. Am intrat in Porsche-ul ei si a pornit grabita. Cu mana dreapta si-a cautat agitata telefonul in geanta, cand l-a gasit a format un numar si si-a dus mobilul la ureche.

- Takumi ! O(h), Daoamne (Doamne)! Jayson ! a luat o gura de aer iar apoi a continuat.
- E in spital ! A avut un accident azi dimineata in drum spre scoala. Oh, Takumi ! Vin-o la spitalul central, te rog ! se ruga de unchiul inca cu lacrimile in ochi. Vin-o repede, am nevoie de tine ! a inceput sa strice(strige) in timp ce conducea.

I-am(Daca ai zis I-am, nu trebuia sa mai pui si "ei": "I-am putut vedea clar lacrimile curgand pe fata") putut vedea clar lacrimile curgand pe fata ei, nici macar nu se sinchisea sa le stearga, nu o mai vazusem pe matusa sa planga. In acel moment mi-am dat seama ceea ce era Jayson pentru ea. Unicul copil, tot ce avea mai sfant pe lume impreuna cu unchiul Takumi. Nu stiam de ce nu au mai avut o fata, sau chiar un alt baiat. Ma intriga acest fapt. Nu mi-a venit sa cred cat cat(doar un"cat" :P:) de repede am putut ajunge la spital. A parcat masina destul de stramb, dar nu cred ca i-a pasat. Pe cand sa iasa din masina s-a impiedicat, dar nu a cazut, a continuat sa mearga, mai bine zis sa fuga. Era agitata. Am urmarit-o si eu pana la receptie si a intrebat de fiul ei, dar nu i-a folosit numele, ci a cerut informatii despre accidentul care s-a petrecut pe strada cu pricina. Ne-au informat ca era intr-o operatie destul de complicata si mai avea sa dureze ceva timp. Asta a nelinistit-o si mai mult pe Angel. Dupa ceva timp a aparut si Takumi cu Eric si Elisse. Toti trei aveau chipurile ingrozite. Liss s-a dus la Angel si a luat-o in brate. Matusa nu-si mai stapanea lacrimile dandu-le frau pe fata ei.(se intelegea ca pe fata ei le-o dat drumu...nu era nevoie sa pui si "ei" )
Dupa vreo ora sau ceva in genul, am vazut-o intrand pe Amber cu Caroline, Josh si Dave in urma ei. Arata ingrozitor, avea ochii rosii si umflati. Un sentiment de dezamagire s-a izbit in plin de mine. Nu credeam ca putea sa arata(sa arate) in halul acela doar .... doar pentru unul ca si el . Mi-am incruntat privirea, m-am intorsc(intors) cu spatele la ea ca sa nu o vad. La scurt timp, enervat sa (de)suspinele ei, am plecat. Am auzit-o pe Caroline strigandu-ma dar nu m-a interesat. Nu voiam sa mai fiu cu ei. Pentru mine Jayson era acum un rival, nici pe departe o ruda, de acum, eram intr-o competitie, trofeul cel mare v-a fi dragostea lui Amber si toata fiinta ei. gadeam(Gandeam) obsesiv, poate chiar ciudat.

Saptamanile au trecut, iar Amber tot cu Jay statea. Ma durea acest fapt, dar in acelasi timp imi alimenta ura fata de el. Accidentul a fost doar un pretext sa stea aproape de el. Cat de patetic. Il uram, foarte, dar foarte mult. Stateam in camera si priveam tavanul pierdut. Ciudat, amintirile din noaptea aceea mi-au revenit in minte, corpul ei, strigatele ei. Totul, avusesem ocazia sa ii iau ce avea mai de pret dar iarasi a intervenit el. Inca regretam faptul ca nu a murit in acel accident, sau cel putin pe masa de operatie. Enervat, mi-am luat flanela neagra de pe spatele scaunului si am iesit pe usa apartamentului. Am inceput sa merg din ce in ce mai rapid pe straga, aproape fugeam. Picaturi de apa mi se prelingeau pe frunte, se pare ca ploua. Am ajuns in fata mallului si am intrat grabit in incinta lui. Fara sa vreau am dat peste o fata. Impactul a avut ca si consecinta caderea ei peste mine, fara intentie mainile mele au ajuns pe fesele ei. M-am uitat la chipul ei, avea niste ochi albastrii superbi, aproape la fel de frumosi ca si a lui Amber. Parul negru ii acoperea putin fata, dar i-am putut observa obrajii imbujorati. Apoi mi-am dat seama ca stateam de ceva timp pe jos, intr-o pozitie nu tocmai decenta, iar oamenii se holbau la noi.

- Scuze. am murmurat in timp ce am ridicat-o.

Am privit-o inca o data in ochi, era speriata. Gafaia cu putere. Atunci i-am auzit vocea:

- Ajuta-ma !

Mi-am ridicat o spranceana la cererea proasteasca care a facut-o. Apoi am vazut niste tipi care o urmareau. Doamne ! In ce s-a bagat si fata asta ?

Ai mai multa grija da repetitii, la persoane,timpuri si la inversiuni.Sper ca nu am fost prea rea...dar stresul asta ma omoara:(:
Astept urmatorul capitol...

Bye &huggs >:D<[/b]
Hy, in sfarsit un nou capitol...pacat ca nu este din perspectiva lui Jay sau a lui Amber. Deci eu ador cuplul asta. Pur si simplu ii ador:love:. Singura problema e ca nu si-au impartasit sentimentele. Faceti sa se intample cat mai repede, va rooooog...:pls:.
Nu mai am rabdare, asta astept de la inceput, iar cand o ati postat capitolul in care Jay recunoaste ca o iubeste pe Amber deja abia asteptam celalalt capitol, dar....pauza.... Nu m-am putut bucura, sa citesc si eu ceva hot, ca intre Josh si Caro:cry:.
Nu-i corect:cry:. Cred ca deja ma cam duc prea departe, cred ca o iau pe campuri....:ha:.
Astept nextu si succes la teze (aproape toti suferim de boala asta... bine ar fi fara ele...offf... dar nu se gandeste nimeni sa ne ajute sa scapam mai usor...)
:bye: :*:*:*
Ok. Mulţam tuturor de aprecieri şi comentari. Mă scuzaţi de întârziere, dar nu s-a putut până acum. Ca să mă revanşez, am făcut un mic extra.. Este din perspectiva lui Amber, dar nu îl număr ca şi capitol [ like 37 ] doar extra.

Lectură plăcută <3!
Capitol EXTRA - Amber şi Danny.

- Trebuie să plec. Dar mai vin şi mâine.
Am mers lângă el şi l-am pupat pe frunte. Mi-a prins mâna iar eu am zâmbit. După care am decis că ar fi timpul să plec. I-am făcut cu mâna.
- Mai vi şi mâine?
Am dat afirmativ din cap.
- Nu aş lipsi pentru nimic în lume.
Am ieşit şi pe hol am putut-o vedea pe mătuşa Angelique. I-am zâmbit, şi aceasta mi-a răspuns în acelaşi mod căldurs. Se lăsase oarecum seara , deşi era încă lumină.
- Mulţumesc Amber.
M-am uitat mirată la mătuşa Angelique, după care am realizat care era motivul pentru care îmi mulţumea. Am chicotit.
- Plăcerea este de partea mea. Ador să stau cu Jay.
Ochii ei s-au aţintit asupra a lor mei, cu suspiciune mă întrebă.
- Hmm, ce vrei să spui? Nu cumva..?
Mi-am ferit privirea şi m-am înroşit. A apărut unchiul Takumi la timp. Salvarea mea. M-a îmbrăţişat şi sărutat pe obraz , după care mi-a mângâiat uşor părul. A avut parte de acelaşi tratament şi mama lui Jay, numai că mai intens şi sărutul fusese cu adevărat diferit. Mi-am luat repede ochii de acolo – era prea periculos, mă făcea să mă gândesc la prea multe lucruri. Cred că obrajii mei erau foarte roşii , îi simţeam arzând.
- Rămâi la cină?
Am dat negativ din cap. Înainte să pot spune ceva, pe uşă a intrat cineva . Mi-am întors capul şi am văzut. Un trup înalt, un băiat brunet cu ochii negrii . Uitătura lui a întâlnit-o pe a mea. Cred că deja întârziasem prea mult... Era timpul ca eu şi Danny să ne rezolvăm „ problema ” . Eu nu mai puteam trăi aşa.
- Bună seara. Ăă..
Părinţii lui Jayson au zâmbit salutându-l. Eu am dat din cap.
- Vrei să te duc acasă Amby? Mi s-a adresat unchiul Takumi însă l-am refuzat.
- Mulţumesc, dar am ceva de rezolvat înainte de asta... Danny, nu ai vrea să mă conduci tu?
Nu m-am uitat la el cât am zis asta, şi probabil că a înţeles ezitarea. Era greu. Şi totuşi, trebuia să o fac. De dragul amintirilor ce ne legau, de dragul tuturor clipelor frumoase din trecut şi pentru o prietenie pe care... Pe care nu eram dornică să o pierd.
- Sigur.
Vocea îi era tristă, poate că dacă aş fi încercat aş fi înţeles. Chiar şi încercarea era dificilă în acest caz. Mi-am încălţat adidaşii şi mi-am luat jacheta. Era destul de frig afară.
- La revedere!
Am strigat către cei doi înainte să ies din casă. Mi-au făcut cu mâna în timp ce zâmbeau blând. Brunetul încă tăcea, probabil nedumerit de ceea ce urma să fac, sau să zic. O dată pentru totdeauna, trebuia să îmi rezolv singură problemele.. Astfel, poate într-o zi ajungeam să îi zic şi lui Jay că îl iubesc, şi că ceea ce simt eu pentru el nu este o iubire de frate şi soră. Poate , însă mai întâi trebuia să ies din problema asta.
Mergeam uşor pe trotuar cu el pe lângă mine şi tăcerea mă ucidea. Probabil că şi pe el.
- Amber... Îmi pare foarte rău. Nu eram prea conştient, eu...
Dar iar a tăcut. Iar eu nu am găsit o forţă potrivită să zic ceva. Mă luptam cu lacrimile, până când.. S-au oprit. Atât de brusc încât mi-am pus întrebarea : Cum ? Şi apoi, am realizat. Nu avea de ce să îmi mai fie teamă. Pentru că el, în stadiul acesta nu mi-ar mai face nimic. Trebuie doar să fiu sinceră cu el. Danny întotdeauna mă înţelesese, şi dacă o făcea şi acum – rămâneam la fel de buni prieteni. Sau încercam asta, dacă nu... Poate că niciodată nu fusesem ceea ce părusem. Am oftat, fără a mai înainta în paşi. Stătea lângă mine.
L-am privit direct în ochi. Fără ocolişuri, fără alte lucruri. Lacrimile au început atunci să curgă şiroaie. Erau ale mele, le cunoştea şi nu puteam, nu vroiam să le opresc.
- Ştiu Danny. Ştiu. Şi îmi este greu... Cu toate astea, noi am fost întotdeauna amici şi eu nu vreau să te pierd. Tu vrei? Ca amic.
A oftat şi el, arătându-mi cei mai sinceri ochi pe care îi avea şi un zâmbet asemenea. Şi-a întins mâna spre faţa mea, ştergându-mi picăturile amărui de pe obraji. Nu le-am dat la o parte. Pentru că erau alte prietenului meu, nu ale celui ce încercase să îmi facă acel lucru îngrozitor.
- Nu vreau.
Am tăcut pentru mai multe minute. Nu mai plângeam.
- Eu îl iubesc pe Jay. Mai mult decât orice, şi ... Şi nu vreau să mai fiu cu altcineva, şi probabil nu voi fi nici cu el.
Am simţit durerea din-năuntrul său , însă nu puteam face nimic. Era adevărul, şi nu mai puteam fugi de el. Nici eu , nici nimeni. Căci altfel s-ar fi produs şi mai multe greşeli, şi mai multe suferinţe. Şi eu nu mai vroiam.
- Amber... Ştiu. Mereu am şiut-o, dar parcă am încercat s-o neg. Pentru că şi eu te-am iubit în întreaga mea viaţă, de când te ştiu... Mereu am tânjit să fim mai mult decât doi prieteni. Asta a fost ok, amiciţia, atâta vreme cât nu te uitai la alt băiat. După ce George a intrat în scenă, am luat-o razna. După ce am realizat cu adevărat pe cine iubeşti, am înnebunit. Totuşi, nu am vrut să îţi fac acel lucru. Sunt sincer. Te iubesc, şi dacă pot să fac ceva prin care să te uiţi la mine cu aceaşi ochi cu care îl priveşti pe vărâ-meu, o s-o fac. Fără regrete.
Am început iar să plâng şi l-am îmbrăţişat. Acela era Danny pe care eu îl ştiam.
- Nu pot spune că vom rămâne la fel pentru totdeauna. Însă tu ai fost întotdeauna cea mai bună prietenă a mea, pe lângă faptul că te iubeam în secret.
A rânjit şi am simţit că nu putea minţi. Nu acum.
- Ok, amice. Atunci poţi sta iar cu mine în bancă? Locul ăla e groaznic fără tine. Şi...
M-am desprins din îmbrăţişare, dându-i un pupic pe obraz.
- O să îţi găsim şi ţie o fată potrivită.
Şi-a dat ochii peste cap şi eu am început să fug, acesta urmându-mă. Minţeam dacă aş fi zis că am şters totul cu buretele şi că acea parte nu mai exista. Probabil o să rămână vie întreaga viaţă, în mine. Cred că o să îmi amintesc întotdeauna că a încercat să mă.. Violeze. Cuvântul era dur, dar cel mai potrivit. Şi pe lângă asta, nu o să uit că mă iubea, poate iubise. Nu mai vroiam să o facă, nu în acel mod.
Ştiam că vorbele lui erau serioase, dar mai ştiam şi că Danny nu era chiar atât de stabil. Când vroia ceva ,trebuia să obţină. Dar dacă ceva , mai strălucitor îi atrăgea privirea, atunci ar fi lăsat totul baltă. Şi eu asta vroiam, să îi găsesc o piatră care să strălucească din interior. Şi care să fie potrivită pentru fericirea lui.
Eu ? Eu nu puteam să îi fiu decât amică.
El? Acesta nu avea să fie decât Danny, fratele lui Caroline şi prietenul meu. Băiatul cu care puteam vorbi despre matematică fără să îmi zică : de ce eşti aşa fraieră şi nu pricepi? Tipul care o să îmi zică întotdeauna : eşti foarte drăguţă ! Chiar şi când părul meu stă groaznic. Acela care mă va face să zâmbesc mereu şi totodată cel ce nu îmi va putea alunga adevărata tristeţe. Ceea ce fusese şi până acum.
- Mersi.
I-am zis când am ajuns în faţa casei. M-am depărtat de acesta, fugind în casă. Mă aşteptam să îmi mai curgă câteva lacrimi, dar nu s-a întâmplat asta. Când am intrat în casă, Josh m-a îmbrăţişat.
L-am sărutat pe obraz.
- Eşti mai matură decât credeam.
Am chicotit.
- Doar în unele privinţe.
Am fugit în camera mea, gândindu-mă la ce face Jay. În final, am ajuns să îi trimit un mesaj de noapte bună.
yupyy.....Teh :X....in sfarsit ai adus un capitol....
Deci...greseli nu am vazut :P:...si ca de obicei capitolul ese minunat ...mi-a placut ceea ce a facut Amby...a dat dovada de maturitate si sper ca Danny nu va mai incerca nimic. Nu cred ca l-ar mai ierta si a doua oara :P: .Se pare ca Angel si-a dat seama de ceea ce simte Amby pentru Jay...poate il incurajeaza un pic pe "baietelul" ei :P: .

Astept nextu ...bye & kissu :*
Lume ..imi pare rau ca nu am reusit sa ajung mai repede, insa am avut de invatat pentru teza de la mate, ultima si ce-a mai grea..nu pot intelege de ce exista atatea probleme =_= si mai aveam si cu corul scolii de sarbatori >.<...AMV-uri neterminate..chestii trestii
In fine, am sa trec peste scumpele mele probleme si am sa zic : Bun venit vacanta =] In sfarsit, pentru 3 saptamani :P

Imi cer scuze Denny, ca nu am comentat capitolele puse de tine, am reusit sa le citesc acum o saptamana, daca nu ma insel, insa nu am reusit sa las un comentariu datorita scumpelor de teme. Insa de si ai avut cateva greseli [nimeni nu-i perfect, asa ca nu-ti griji :p]mi-a placut ce ai scris tu acolo :P Nu prea am ce sa comentez, insa sper ca macar Danny sa fie fericit :D
Iar cat despre Amber, sa creasca mare mare mare mare XD ...da bine, deja m-a luat valu` ^^"

Draga mea Teh, \welcome back/ si ma bucur ca ai reusit sa postezi capitolul
imi place sa vad ca cuplul JayXAmby evolueaza, [pot sa le spun Jamby ^^" ..adica..cum e cuplul Amuto ...format din Amu si Ikuto ? ....adica Amuto :D ] ?

Anyway, stiu ca iar am salata in cap, dar Imi place cum suna Jamby :

App, sincera dupa cum a spus si Danny, acel Nu hotarat, o sa fie legat de niste intamplari? Oare ma insel? I don`t know..insa o sa urmaresc ... si imi place caracterul lui Amby, pentru ca daca cineva ar incerca sa ma violeze pe mine, cred ca pe acel cineva nu asi mai vrea sa-l vad..ce-l putin parerea mea ^^"

Oricum, astept urmatorul capitol =3

O mica intrebare.. XD [nu ma pot abtine :D ]
Ce mai face Kate? :-" Sau ati si uitat de ea ?
Merci că aţi trecut pe aici.
@ Fantasy Eyes, fidelă ca întotdeauna :]] am adus cap. 37 D: merci că ai aşteptat.
@ Kagome -- Kate e la pinguini =]] să vedem dacă mai vrea să apară. Ştii, după bătaia dată de Caro a avut de furcă cu tasu , aşa că nu prea mai are voie afară =]] dar cine ştie? Poţi să le zici cum vrei lui Jay şi Amber, mă bucur că îţi place cuplul. Şi că îţi place personalitatea lui Amber. D:

Lectură plăcută!

Capitolul 37

Au trecut săptămânile cu mult prea repede, timpul se scurgea pe nesimţite. Mă întrebam în fiecare zi : Uau. Oare când a trecut săptămâna? Dar timpul petrecut alături de Jayson mi-a rămas intact în memorie. Nu cred că ar putea fi şters vreodată. Clipa în care s-a trezit şi am ştiut că va fi bine a fost extraordinară. Nu aveam cuvinte să îmi exprim sentimentele. Nu ştiam cum să îmi exteriorizez mai bine fericirea. În cele din urmă, am fost eu cea naturală. Cred. Atunci am realizat, poate mai mult decât oricând că îl iubesc.

- Bârrr! Ce frig e!
Am fugit repede în casă. Am ieşit de dragul fondului alb, dar am zis că e mai bine la căldură. Joshua a început să râdă şi eu am scos limba la el. Era destul de dimineaţă . Mă întrebam de ce se trezise de la ora asta? Am zis că poate nu a mai putut dormi, era evident o teorie falsă. Curând , a intrat pe uşă şi Caroline. Am sărit să o îmbrăţişez , sărutând-o pe obraz. Jay era şi el în spate.
M-am aruncat în braţele lui . Eram fericită că putea ieşi din casă, că putea sta şi el cu noi deşi... Mă bucurasem atât de mult în fiecare zi când mergeam să îl vizitez. În special weekend-urile, când nu mergeam deloc la liceu şi puteam sta cu el toată ziua. Exageram câteodată cu vizitele şi mama mă ruga să stau acasă. Probabil se gândea că îl sufoc şi este posibil să o fi făcut, însă nu mă puteam opri. Vroiam să îl văd în fiecare zi, de parcă nu aş fi crezut pe nimeni atunci când îmi zicea : E bine ! Trebuia să verific, să îl ating şi să ştiu că : Da. E bine. Şi după mai stăteam lângă el, cu diferite pretexte.
Mi-a pus mâna în cap ciufulindu-mă şi eu am scos uşor limba la el. Azi era vineri, şi nu mai mergeam la liceu – era ultima zi . În sfârşit o vacanţă bine meritată, şi ninsese cu o noapte în urmă ! Deşi încă nu foarte mult, aşteptam ca de Crăciun să fie minunat – alb peste tot. Plus că.... Nici nu mai ştiam cât trecuse de când avusesem parte de un Crăciun în familie, cu toate persoanele pe care le iubesc. Să îmi amintesc bine, aproximativ şase ani? Cred că atâta vreme am petrecut-o în acel internat. Îmi fusese dor .
- Te bucuri de zăpadă, piticanie?
A zâmbit. Şi ce zâmbet! Poţi să mai faci asta odată? Te rog? Bine, asta o spuneam doar pentru mine. Cât mai puteam să îl ador, şi cât aş fi vrut să îl sărut. Mi-am oprit gândurile, realizând că nu mă mai dezlipeam de trupul lui. Toţi aveau privirile aţintite asupra noastră, însă noi râdeam unul la celălalt . Cred că nici Jay nu realizase care era motivul pentru care se „ holbau ” practic în direcţia noastră. Mi-am înlăturat braţele din jurul gâtului său şi acesta a chicotit.
A realizat că încă mai tremuram şi s-a apropiat iar de mine, fără a-mi mai da drumul. Ah , da! Aş vrea să îmi fie frig mereu, pentru ca el să mă încălzească. Nu am protestat când ne-am aşezat pe canapea şi eu stăteam lipită plus cu capul peste pieptul acestuia. Păcat că trupul meu deja era încălzit, nu aveam însă de gând să o recunosc.
- Şi de ce e toată lumea trează la ora asta?
Am întrebat într-un final, părându-mi-se ciudat. Pentru mine era ceva normal să mă trezesc la 8 dimineaţa, dar ceilalţi? În special Joshua.
Au început să râdă, iar eu i-am privit întrebător. După ce au realizat că eu chiar habar nu am despre ce era vorba, au tăcut. Cred că pierdusem multe . A apărut mama mea, pentru a mă lămuri.
- Merg după un brad mare şi natural. Nu cred că vrei ceva artificial?
Am chicotit. Asta însemna că mergeam şi eu, nu? De abia aşteptam.
- Cât de drăguţ. Când mergem?
Toţi ceilalţi mă priveau blând, chiar şi tatăl meu care de abia apăruse. Mama însă se încruntă.
- Tu nu pleci nicăieri.
Am sărit din braţele lui Jay, de parcă se întâmpla ceva grav.
- Cum aşa?
Cred că tonul meu era mai ridicat decât trebuia.
- Eşti pedepsită, domnişoară!
M-am uitat implorator către tatăl meu însă mi-a adresat o uitătură tristă. Am citit pe faţa lui : Îmi pare rău scump-o, mama ta e de vină. Aproape că îmi venea să râd, poate că aş fi făcut-o dacă nu mă deranja. Eram pedepsită timp de două săptămâni şi azi era ultima zi. Vroiam şi eu să merg să alegem un brad. Vroiam şi eu să fac asta, ştiam şi că trebuia să ne deplasăm până în Washington pentru asta – un moft atât de plăcut. Am oftat şi parcă îmi venea să plâng.
- Azi e ultima zi mamă!
A venit foarte repede şi replica ei.
- Mda, dar eşti pedepsită până la ora 3 punct domnişoară. Este de abia ora 8 şi jumătate, nici nu mă gândesc. Stai acasă.
- Dar!
Încă simţeam nevoia să protestez. Crăciunul era odată pe an.
- Nu e vina mea că ai luat un 3 la biologie, un 5 la fizică şi un 6 la matematică. Acum fi o fată responsabilă, şi nu mă fă să îţi ridic pedeapsa.
Învăţasem o grămadă în ultima perioadă, luasem câte un 10 pe lângă fiecare notă proastă . Se putea spune că îmi desăvârşisem pedeapsa, şi vroiam atât de mult să merg ! Mi-am dat seama că mă purtam ca un copil mic şi fără minte şi am oftat. Ceilalţi au început să râdă deşi Jayson se uita trist la mine. M-am aruncat iar pe canapea lângă el şi mi-am ascuns faţa . Şi-a trecut mâna peste părul meu. Hmm, ok acceptam pedeapsa dacă puteam sta atât de aproape de brunet. M-a sărutat pe frunte atunci când s-a ridicat . Ceilalţi au urcat într-o maşină ( Caroline, David, Joshua ) după care Jay i-a urmat. Tata a plecat şi el spre serviciu şi mama a spus că are cumpărături de făcut. Aşa că am rămas singură în întreaga casă.
- La naiba ! Am ţipat când m-am văzut singură. Acest fapt mi-a provocat râsul, mă purtam groaznic. Câteodată chiar aveam probleme de comportament şi atitudine. Îmi pare rău . am spus ca pentru mine şi am mers în dormitorul meu.

Era ora unsprezece când m-am trezit. Adormisem. Am mers în bucătărie, am mâncat ceva după care am făcut un duş. Am luat haine destul de groase pe mine, să fiu sigură că nu îmi era frig. De fapt, era un pluover cu roz şi alb foarte drăguţ şi o pereche de blugi cu căptuşeală pe dinăuntru. Şosete groase, la care am asortat o pereche de ghete şi am luat geaca pe mine. Mi-am pus o căciulă cu „ urechi ” , tot albă şi am plecat.
Dacă tot eram singură, puteam profita să merg să fac cumpărături pentru Crăciun. Nu-i aşa?
Mall-ul era destul de aglomerat însă mă descurcam destul de bine. Am văzut o husă pentru chitară foarte drăguţă , şi m-am gândit instantaneu la David. Chiar avea nevoie de una, aşa că am cumpărat-o rapid. Era un model interesant.
Primul cadou era cumpărat. M-am mai învârtit puţin pe acolo, fără să găsesc nimic potrivit pentru ceilalţi. Lui Caroline i-am luat un fular colorat, foarte drăguţ , lui Josh un ceas nou iar lui Danny un fes pe care scria : I’m hot . Tocmai căutam ceva pentru Jay când m-am văzut trântită pe podea.
- Auch.
Am auzit din partea celeilalte persoane. Mergeam repede fără să mă uit în faţă, şi am realizat că aşa făcea şi cealaltă persoană. M-am ridicat, întingând o mână pentru a o ajuta. Era o fată înaltă, brunetă şi foarte drăguţă. Avea ochii albaştrii. Am recunoscut-o, şi ea a chicotit.
Mi-a prins mâna, fără să îşi lase greutatea ci doar ca şi gest, ridicându-se singură. Avea şi ea câteva pungi de cadouri.
- Cumpărăturile de Crăciun? A întrebat vioaie.
- Da. Am răspuns sincer. Şi tu?
- Îhî.
- Te invit la un suc, ce zici?
Am chicotit.
- Mai am ceva de luat, ce zici după asta?
S-a gândit puţin uitându-se prin pungi.
- Şi eu. Ok.. Pot sta cu tine?
Am dat din cap în semn afirmativ. Aş fi vrut să o întreb : eşti cu George? Sau ceva asemănător, dar am crezut că sunt prea nesimţită. Şi oricum nu eram prea interesată de şaten, deşi încă durea – într-o anumită măsură – faza.
Am fost şi i-am luat într-un final şi lui Jay un cadou. A fost greu de ales, dar până la urmă m-am decis. Într-un final, am ajuns să ne luăm câte o ciocolată caldă, eu şi Andreea.
- Ah, cumpărăturile mă extenuează.
Ştiam sentimentul.
- Da...
- Ştii , Amber.. Pentru faza cu Geo, îmi cer scuze..
A trebuit să mă uit câteva secunde îndelungate la ea. Apoi am zis.
- Nu a fost vina ta.
Era puţină îndoială în vocea mea.
- Nu doar a mea.
Am privit-o întrebător iar aceasta a oftat. Am înţeles că are ceva să îmi spună.
- Uite ce e Amber, eu te plac. Eşti o persoană super , şi chiar mi-ar plăcea să ajungem prietene. Nici eu nu sunt o tipă prea rea, şi fetele ca tine sunt chiar super. Şi totuşi, îţi zic chestiile astea pentru că şi Jay e amicul meu, şi ştiu ce e mai bine pentru el. Sper doar să interprezeti cum trebuie.
Aş fi vrut să îmi feresc privirea. Dar nu am făcut-o. Merita măcar să mă uit adânc în ochii ei. Nu?*
- Spune.
- Eu am fost în seara aia la club special să îl sărut pe George, special ca tu să vezi asta.
Asta m-a uimit. Am lăsat ceaşca pe masă şi am întrebat-o.
- De ce?
- Pentru că Jay m-a rugat. Noi suntem foarte buni prieteni, dar asta vreau să rămână între noi două. Nimeni nu mai ştie. Doar că mi-a zis clar : nu te vrea cu George. Poate că nici el nu înţelegea „ de ce ” dar cred că e cu mult prea clar pentru noi două care este motivul. Cel puţin pentru mine.
Mi-a luat ceva vreme să realizez ce se întâmpla şi inima îmi bătea nebuneşte, o luam razna. Aş fi vrut să dau timpul înapoi, dacă aş fi ştiut atunci ? Ce s-ar fi întâmplat? Şi totuşi... Nu-mi venea să cred că Jay făcuse asta.
- Poate chiar nu îl place pe George.. Am încercat să adaug. Asta a provocat râsul Andreei.
- Sigur, sigur. Ăsta ar fi pretextul ei Amber.
M-am uitat frumos la ea.
- Mulţumesc.
A început să râdă şi mai tare.
- Acum era momentul când mă numeai târfă şi îmi aruncai cu ceva în cap.
Am început şi eu să râd.
- Se pare că nu sunt o persoană normală.
- Aşa e. De aia te şi plac.
Am zâmbit către aceasta. Sentimentele mele pentru Jay în această clipă erau ciudate. Dar dacă ajunsese să facă acel lucru, însemna că şi el mă plăcea, nu? Şi dacă mă plăcea ,trebuia să mi-o spună, nu?
- Şi eu te plac . . . Aş vrea să ştiu, dacă Jayson mă place, atunci de ce nu îmi spune asta?
- Tu de ce nu îi spui?
A trebuit să mă gândesc câteva secunde.
- Pentru că mi-e teamă de reacţia lui. Mă crede o „ surioară ”.
A oftat.
- Şi el crede că tu îl iubeşti ca pe un „ frăţior ” . Îţi dau termen până după vacanţă. Dacă nu, îi zic chiar eu lui Jay.
M-am înroşit puternic la faţă. Am simţit nevoia să îi mulţumesc iar.
- Mersi.
A chicotit.
- Plăcerea e de partea mea.

Am făcut schimb de numere de telefon şi am plecat fiecare pe drumul acesteia. Era deja târziu când am ajuns acasă, iar Jay nu mai era acolo. Am găsit însă un brad mare pe hol şi părinţii mei îl împodobeau. M-am dus şi eu să îi ajut, zâmbindu-le foarte fericită ( am dus şi cadourile în camera mea ) .
- Ce pui la cale ?
M-a întrebat mama dar nu i-am răspuns.
Rezervat..dau edit dupa ce citesc XD

[EDIT ]

Imi cer scz, insa vroiam sa fiu prima :D

Ohh, ca de obicei vii cu cv lin, frumos, si placut. Mi-a placut ideea acestui cap, pana la urma Deea e buna, si chiar nu ma asteptam la reactia aceea dupa ce a auzit despre Jay.

Minunat, next chapter pls :D

Ulaa...pinguiniii XD , tousi mi-e dor de Kate ^^" [am spus-o XD]

Si ms ca ma lasi :X

Bye-bye
mdea...nu mi se pare prea corect ce se face ...adica ce s-a facut sus....dar nah :P:
Deci...capitolul este super ...mi-a placut...i-ar Amby se pare ca are o perioada ca a mea...:)): si eu is pedepsita ...fara concert in seara asta :(:...
Ma bucur ca a aparut si Andreea din nou...nu cumva peste ea a dat Danny atunci :-? ? Sper ca Amby va "sari" pe Jay de acum....

Astept nextul ...sper ca vine in seara asta :P:

bye & kissu :*:
bn... am citit si capitolul aisat si e f tare


adik mie imi place moolt
si cama tat ca iar nu mai pot sa stau la cal ca face fratemiu ala micu crize de tembeliciune si ma enerveza

deci...bye!! and kissu si stept nextu!!

ja ne!!
hmmm..cred ca in sfarsit o sa i spuna lu' Jay ca il iubeste

sper:X
pur si simplu ador ficul vostru:X e superb...ahh...si Jay al meu e =p~si Josh:X

:))) ii ador:D

astept urmatorul capitol:x poate ceva picant intre Jay si Amber?;;) ca de cand astept:-<
dar se merita:X

kisses.Ja' ne!:X:

:bye:
HELLO !!! Am venit si eu cu capitolul 38, sper sa va placa si alea alea. Va multumesc [ generalizat ] pentru cei care cititi doar si pentru cei ce si cititi si postati. Nu va iau pe fiecare'n parte ca asteptati mai mult capitolul. Sper sa nu va supere faptul ca v-am lasat in plop =))) :O. O sa vedeti de ce zic :))). :>

Enjoy !


Capitolul 38

Saptamanile au trecut ingrozitor de repede. In fiecare zi, Amber, ma vizita cu zambetul pe buze, bucurandu-ne din plin de timpul petrecut impreuna. Imi placea compania ei, chiar prea mult. Deveneam dependent de persoana ei, de fiinta ei, de tot ceea ce reprezenta ea. M-am simtit vinovat cand am auzit ca matusa Elisse a pedepsit-o pe Amber pentru ca a luat un 3 la biologie si celelalte note rele. Chiar voia ca ea sa aiba doar zece pe linie ? Chiar intr-o seara am intrebat-o pe mama daca matusa Elisse a avut doar note de zece si s-a apucat de ras. A inteles indata de ce intrebam. Mi-a spus ca nu era chiar de zece pe linie dar avea note destul de bune.
Craciunul venea tot mai repede si eram incantat de aceasta treaba. Chiar mi-a placut faptul ca Danny s-a impacat cu Amber. Nu avea rost sa fie certati, pana la urma el nu a fost constient in acel moment. Cu o zi inainte de aceea sarbatoare, m-am decis sa ma duc cu mama sa fac niste cumparaturi pentru prieteni, si chair si pentru ea. Ne-am oprit la un magazin de bijuterii, si am ales niste lantisoare pentru Caroline si pentru Amber. Apoi un inel de argint cu pietricele verzi pe toata suprafata lui pentru mama. Inainte sa iesim din magazin, ceva stralucitor mi-a atras atentia, insa nu m-am oprit sa vad ce era. Am mai mers la niste magazine pentru a le lua ceva baietilor si lui tata. Mai apoi am mers la ceva parfumerie si i-am luat lui mama, ca si cadou pe care l-a vrut ea, si lui matusa Liss. Niste parfumuri destul de dragute, desigur imi placea sticla. Ne-am luat ceva sa mancam, dulce, si apoi am mers spre iesire. Datorita faptului ca magazinul acela de bijuterii a fost la intrare in mall, i-am spus mamei sa o ia inainte deoarece eu voiam sa vad ceva. Am intrat in magazin si m-am uitat in jur. Iar apoi ceva stralucitor mi-a atras atentia, din nou. Era momentul pe care il asteptam, momentul in care aveam sa vad comoara care mi-a atras atentia intr-un mod deosebit. M-am holbat incontinuu la lucrul care stralucea foarte tare in vitrina. Era un inel fin, subtire, cu o piatra rosie sangerie in forma de inima. Am stiut ca acel lucru avea sa arate mult prea bine pe mana lui Amber. I-am cerut vanzatorului sa il impacheteze intr-o cutie draguta. Indata ce l-am platit am iesit fericit din magazin. Adoram acest inel, si aveam sa i-l dau persoanei pe care o adoram. Am iesit din magazin si m-am dus la iesirea din mall, am mers in parcare la masina unde mama ma astepta nervoasa. I-am zambit dar nu i-am spus ceea ce am facut in ciuda intrebarilor ei. A abandonat destul de repede chestia cu intrebarile asa ca m-am simtit mai mult decat in largul meu. Odata ajunsi acasa am ajutat-o cu pachetele, iar apoi am mers in camera mea cu cadourile pentru prietenii mei. Am scos mica cutiuta din punga care am indesat-o in buzunar si am deschis-o. Am luat inelul in mana si am inceput sa-l invart si sa-l studiez, daca ma uitam si mai bine la el parea si mai superb. Ma pierdeam usor in culoarea aceea rosie care imi placea la nebunie. L-am pus inapoi in cutie entuziasmat de ceea ce avea sa spuna Amber despre el. Dupa vreo zece minute am auzit-o pe mama strigandu-ma la masa. M-am ridicat lenes din pat si m-am indreptat spre usa, dar inainte sa ies mi-am dat seama ca inca aveam geaca pe mine. Am chicotit, cat de aiurit puteam fi. Dragostea te imbata ! Am exclamat in sinea mea. Mi-am dat haina jos si am aruncat-o pe pat, iar apoi am mers spre sufragerie. M-am asezat la masa indata ce am ajuns in incapere si am inceput sa mananc in liniste. Mama si tata isi spuneau vorbe dulci in timp ce eu mai tuseam cateodata ca si semn ca mergeau pre departe. Ei radeau. Erau prea fericiti ca sa fie adevarat, nu i-am vazut niciodata certandu-se.

- Deci ... Jayson, stii ca maine seara mergem la matusa ta Elisse, nu ? m-a intrebat mama uitandu-se amuzata la mine.
- Da, de ce ? am intrebat uitandu-ma la ea atent.
- Doar asa, voiam sa-ti amintesc. a spus privind in gol.
- Cum as putea uita ? am zambit.

A dat din cap ca si semn ca ar aproba. Odata ce am terminat de mancat m-am retras de la masa si m-am intors in camera. Mi-am inlaturat haina de pe pat si apoi m-am imbracat in niste pantaloni lungi de trening. M-am bagat in pat mai apoi adormind.

Dimineata m-am trezit destul de indispus. Nu stiam de ce. Poate era de vina mancarea, poate ca nu. M-am ridicat din pat si mi-am luat un prosop si am iesit din pat. Voiam sa ma relax in jacuzzi, pan` la urma aveam destul timp pana pe la vreo sase cand trebuia sa mergem la Amber acasa. Am intrat in incaperea unde aveam sa-mi petrec vreo doua ore si am lasat prosopul undeva, pe un scaun care se afla acolo. M-am indreptat spre jacuzii si am dat drumul la apa. Mi-am pus si ceva spumant, daca aveam sa ma rasfat de ce sa nu o fac complet ? Am stat vreo douazeci de minute ca apa sa ajunga nivelul dorit. M-am descotorosit de hainele de pe mine si le-am aruncat pe acolo. Am intrat in cada si m-am asezat intr-o pozitie corfotabila. Apa calda imi relaxa trupul in timp ce mirosul vaniliei imi invada simturile. Mi-am sprijinit capul pe o marge si am inchis ochii. Cred ca am adormit, iarasi.
Cand m-am trezit mai ca m-am inecat. Am iesit din apa si m-am invelit cu prosopul care zacea pe scaun. Am iesit din camera si m-am indreptat spre camera mea.

- Jayson Asazuki ! mi-am auzit numele strigat de mama mea.
- Da ? am raspuns pe un ton de nevinovat.
- Ai idee cat e ora ? m-a intrebat nervoasa.
- Vreo trei ? amintrebat-o iar apoi m-am intors catre ea, am avut un soc, era imbracata intr-o rochie neagra, simpla dar in acelasi timp foarte eleganta, parul il avea strans intr-o coada lasata pe umarul drept. Am zambit, inocent.
- Arati minuat, mama, dar de ce cu graba asta ca sa te imbraci ? am intrebat-o razand.
- Ai adormit sau ce ? E cinci jumatate, pentru numele celei mai mari prajituri din lume ! a spus aceasta in timp ce se uita urat.
- Cinci ... jumate ?! am exclamat uimit.

Adormisem cam prea mult. M-am repezit in camera si m-am uitat in dulap cu ce aveam sa ma imbrac. Pentru prima data in multi ani chiar eram preocupat de acest lucru. Mi-am luat niste pantaloni negri din stofa, eleganti, perfecti pentru ocazia aceasta, si un pulover gri care se mula perfect pe bustul meu. Apoi m-am gandit ca avea sa fie putin cam prea ... seaca tinuta, asa ca mi-am luat si sacoul care apartinea pantalonilor. M-am incaltat cu niste pantofi negrii iar apoi mi-am pieptanat parul. M-am dat cu putin parfum si eram gata. M-am uitat in jur dupa pachetele in care aveam cadourile dar nu erau acolo, am presupus ca mama le-a dus deja la masina. M-am dus spre noptiera mea si am scos de acolo pungulita in care era cutia cu inelul. Am bagat in buzunar cutia si am iesit din camera. Am coborat in holul mare si i-am asteptat pe parintii mei care inca nu coborase. Cand au ajuns si ei am iesit din casa, ei au mers cu masina lui tata iar eu am luat-o pe a lui mama, a mea a fost distrusa in acel accident, asa ca trebuia sa-mi iau una noua. Pana atunci aveam sa o folosesc pe a lui mama. Am condus precaut, chiar daca nu era nimeni pe drum. Dupa vreo cinci minute am ajuns in fata casei lui Amber. Am coborat din masina si i-am asteptat pe ai mei sa ajunga. Nu au intarziat prea tare. M-am uitat in jur si am observat ca toti erau acolo deja, doar noi lipseam. Am luat-o pe mama de bratul drept, iar tata era de partea cealalta si am inaintat pe scarile care ne duceau la usa. Acolo eu m-am desprins de ei doi si am pasit in spatele lor. Ne-a deschis matusa Elisse, care purta o rochie roz, incantator de frumoasa, era seducatoare, chiar si pentru varsta ei. Am intrat inauntru, atmosfera era destul de incantatoare, puteam auzi rasetele lui Josh si ale lui Caroline, se pare ca ei aveau sa fie sufletul acestei reuniuni, ca deobicei. Din instinct mi-am bagat mana in buzunar cautand cutia ca nu cumva sa o fi pierdut, am suflat usurat cand am pipait-o cu degetele. Inainte sa ajung in sufragerie imi amintisem ca uitasem cadourile. M-am dus discret pana la tata care si el ramasese in urma si l-am rugat sa vina cu mine la masina. Am mers amandoi si am luat pachetele din protbagajul masinei lui. Mi-a zambit si mi-a multumit pentru ca ii adusesem aminte. Si eu am facut la fel. Am intrat inapoi in casa si am dus pachetele sub bradul cel mare. Apoi am intrat in sufragerie. M-am uitat dupa Amber si am vazut-o stand langa Dave si zambea. Era superba, purta o rochie, mov, in gen pulover, dar ceva mai lunga si niste colanti negrii, cred ca avea si niste cizme dar nu am bagat prea tare in seama acest lucru. Le-am zambit tuturor in timp ce m-au salutat. Pe ea o imbratisasem, i-am simtit aroma de fructe pe care o avea mereu. Nu stiu cum reusea dar ma innebunea mirosul acela. I-am zambit si ea a facut la fel. M-am asezat in partea ei stanga, Dave fiind in cea dreapta. Am stat si am conversat toti catva timp iar apoi matusa Elisse a spus ca era timpul pentru cadouri. Am zambit, totusi ma intrebam, cand sa-i dau cel de al doilea cadou ? Am ales posibilitatea de a fi singuri, asa ma scuteam de o roseala din partea ei si din partea mea. Amber a fost prima care a impartit cadourile, cand a venit randul meu pentru cadou l-am deschis nerabdator. Am sfasiat hartia cu care era invelit si apoi am avut parte de o surpriza. Intr-o cutie era o papusa barbie, blonda ca deobicei, cu o haina de iarna pe ea. M-am holbat ceva timp la cadou iar apoi am auzit niste rasete.

- Ce ? Nu-ti place ? a intrebat Amber chicotind.
- Ba da ! am spus eu mintind. Doar sora'mia mi-ar fi putut face un cadoul ca acesta. am spus zambind.

M-am uitat pentru o secunda la ea iar apoi i-am vazut ochii tristi. Ce dracu' am zis rau ? A fugit de acolo. Am aruncat cutia pe jos si m-am dus dupa ea. Am vazut ca a iesit afara si nu si-a luat geaca, am luat eu sacoul meu, primul pe care l-am apucat, si am fugit dupa ea. Ningea. S-a oprit la un moment dat cand m-a auzit. Probabil am fost un dobitoc cand am spus ca imi placea cadoul, si si-a dat seama ca minteam.
...Ce...deja s-a terminat =[
Ohh..nu-i corect, vroiam sa fie mai lung XD

Ehh, mi-a placut capitolul :P insa ai avut cateva greselute :D insa nu o sa stau sa le enumar XD

In fine si apoi nimeni nu este perfect :P

M-a amuzat in momentul in care Jay a adormit in cada..sincera, cred ca seamana pe mine XD

Hmm, iar cat despre papusa aceea , imi aduce aminte de Dupa-amiaza de sambata de Valeriu Cristea , deci daca ma gandesc bine, inseamna ca papusa aceea reprezinta ceva =3

Ahh..nu mai pot astepta XD


Teh, te rog urmatorul capitol :D


si, nu vrea sa ranesc pe nimeni insa...Fantasy Eyes te-ai referit cumva la mine cand ai spus : ,,mdea...nu mi se pare prea corect ce se face ...adica ce s-a facut sus....dar nah "
Daca da...atunci imi cer scuze daca te-am luat locul ^^"

anyway XD
yupyy ...capitol nou ...si eu am cam intarziat:(:
A fost un capitol frumos...nu ma asteptam ca JAy sa ii ia doua cadouri , si mai ales un inel . Frumos din partea lui .Totusi...de ce Amby a cumparat o papusa :|: ...ar fi trebuit sa-si dea seama ca nu mai merge...asa cum si Jay n-ar fi trebui sa zica ceea ce a zis :(:..
Astept urmatorul capitol ...pana atuni bye & kissu:*



P.S.: Kagome, ma refeream la faptul ca nu este corect sa scrii un post fara sens ...puteai foarte bine sa editezi si fara sa scrii literele alea intr-un mod fara sens. Scuze daca te-am suparat....dar nu se face asa :P
Bună.
@kagome - merci iar că ai trecut pe aici :]]. Mă bucur că ţi-a plăcut capitolul şi aşa mai departe. Sper că şi ăsta o să îţi placă. Oare? :]].
@ fantasy eyes - merci merci ;;] hei, come on =]] păpuşa semăna cu Amber!!! =]]]. Sper să îţi placă şi 39.
Apropo, pliz nu vă certaţi or something, să lăsăm conflictele la nivelul ficului şi personajelor din el , ok? :]]]. Mulţumesc tuturor.
Lectură plăcută.
Capitolul 39

- Ce mi-ai luat?
- Nu-ţi zic Dave. Am scos limba jucăuş la el şi acesta a început să râdă.
- Nici dacă te rog fooooooarte frumos?
Mă privea ca un căţeluş părăsit. Am început să râd întorcându-mi privirea.
- Nu .
- Nici dacă strig în gura mare că îl iubeşti pe Jay?
Am înghiţit în sec şi m-am înroşit instantaneu. Ştiam că nu vorbea serios, şi totuşi ! Mă bucuram că nu dădusem răspunsul pentru că Jayson a apărut lângă noi. Arăta atât de drăguţ, a trebuit să îl privesc iar din cap până în picioare şi inima mea o lua razna. Nu ştiam dacă mai are sau nu loc în piept, pentru că începuse să explodeze. Sau eu aşa simţeam. Mi-a zâmbit, cu acel zâmbet pe care îl adoram şi de care nu mă mai puteam sătura.
Eşti real? Şi era real. Când ne-am îmbrăţişat am simţit cum trupul meu tremura. Şi nu îmi era frig, era foarte cald aici. Speram ca Jay să nu realizeze asta, sigur urma să mă întrebe „ de ce tremuri? ” iar eu nu puteam minţi de Crăciun. Am fost fericită când nu a făcut-o.

Mă gândisem o grămadă ce cadou să îi iau. Nu era greu, îi luasem o păpuşă barbie , blondă micuţă ( care semăna cu mine ) şi avea şi părul cârlionţat. Bine, era doar o glumă „ ieftină ” dar ştiam că urmam să râdem mult pe această temă. Am aşteptat cu sufletul la gură cât a deschis cadoul şi chiar mă întrebam ce este în mintea lui în acea clipă. Oare ce credea că se putea afla în cutia de cadou? Expresia feţei lui meritase, făcuse acea faţă „ supărată ” adorabilă. Deşi oarecum sarcastică. Acum era momentul să îi dau adevăratul cadou. Însă, nu am mai apucat.
- Ce? Nu-ţi place?
Eram încă fericită de reacţia lui.
- Ba da ! A zis vizibil sarcastic. Doar sor’mea mi-ar fi putut face un cadou ca acesta. A zâmbit şi asta a durut şi mai tare. Doar sora lui putea face asta, nu? Adică, mai concret, eu Amber Settle eram doar o surioară mică şi prostuţă pentru Jayson. Nu eram într-atât de bună pentru el cât să ocup locul de prietenă ( iubită ) . Şi nu eram înde-ajuns de frumoasă, deşteaptă, înaltă pentru el? Nu înţelegeam ce fusese cu acel comentariu. Şi mai degrabă.. Nu înţelegeam de ce aveam eu o astfel de reacţie. În fond.. Ştiusem întotdeauna că el mă considera doar atât. Ştiusem, până să vorbesc cu Andreea !
Oare minţise? Dar nu putea. Fusese atât de serioasă. Poate doar credea că Jay mă iubeşte, sau poate că nu. Poate că fusese o glumă proastă iar eu de naivă şi fraieră ce sunt am crezut. Am realizat târziu că am început să fug , mă bucuram că încălţasem cizmele . În acea clipă eram în stare să umblu şi în picioarele goale pe afară . Nu era plăcut să faci asta iarna. Şi continuam să fug. Unde? Nu ştiam, nu realizam asta pentru că… Pentru că mintea mea era acoperită de gânduri ciudate, ce nu îmi dădeau pace. Cele mai multe erau întrebări. De ce nu mă putea iubi Jay? Sau putea? Mă iubea doar ca o surioară. Desigur. Şi totuşi, ce sperasem? Încă nu ştiam, dar vroiam altceva şi inima mea o cerea . Trupul meu tânjea după asta. Nu ştiam ce este încă, mi-era teamă să aflu. Sau poate că nu. Cu toate astea paşii mei nu se opreau, nu mai gândeam coerent şi parcă eram tot mai pierdută. De lume, de propriile gânduri şi propriul raţionament. Ah, vreau să dorm. Parcă asta aş fi vrut să fac, şi totuşi trupul meu nu se oprea. Mă mişcam în fugă şi nu mă gândeam să spun „ stop! ” . Iar eu încă nu ştiam unde mă întrept. Şi nici nu îmi păsa.
Cu greu am realizat că afară ningea, îmi plăcea ninsoarea. Mă liniştea. Dar se părea, că în această seară nu urma să o facă . Îmi venea să plâng, şi am simţit lacrimile calde căzându-mi pe obrajii reci. Nu mai puteam fugi, nu mai aveam respiraţie şi nu puteam realiza unde sunt. Îmi era frigă şi frig. Începusem să tremur deîndată ce mi-am oprit corpul într-un loc fix. Asta pentru că îmi era prea îngheţat pentru a se mai mişca. Cred că era un parc, sau ceea ce vedeam eu nu erau bănci? Lacrimile continuau să curgă şi mâinile mele nu vroiau să urce în jurul ochilor pentru a le şterge. Şi aşa mi-era greu să le ridic, de reci ce erau. Şi respiraţia îmi era iar greoaie. Vedeam vag aburul făcut de respiraţiile mele inegale. Şi atunci am văzut, am văzut chipul lui Jay stând în faţa mea şi gâfâind. Mă urmase. Şi aş fi vrut să îl îmbrăţişez şi să îl sărut. Aş fi făcut-o, ştiu asta din instinctele pe care le aveam în acele secunde. Dacă nu m-ar fi numit „ soră ” . NU SUNTEM FRAŢI. De ce nu înţelegi? Şi totuşi, puteam să ţip la el , să îi zic aşa ceva? Fără ca el să mă deteste , să mă.. nege.. Să nu vrea să mă mai vadă? Şi lacrimile parcă se înteţeau şi furia creştea. Şterge , şterge, şterge cuvântul ăla din vocabularul tău. Doar Amber. Amber şi Jay. Care nu sunt soră şi frate. Nu sunt!
- Amber.. Îmi pare rău, dar ce ai?
Mi-a zis pe o voce aproape şoptită , şi nervii mei atinseseră o culme. Ştiam că venea spre mine pentru a mă îmbrăţişa şi atunci am explodat. Obrajii îmi erau inundaţi, vocea îmi era foarte ridicată şi cât se poate de sinceră.
Ţipam.
- Te iubesc, asta am ! Şi nu , nu sunt sora ta Jay. Trezeşte-te. Nu sunt sora ta ! Nu sunt ! Nu sunt ! Şi nici nu vreau să fiu. Te iubesc, mereu am făcut-o . Şi am aşteptat să te trezeşti, dar nu mai pot. Cât mai ai de gând să mă faci să aştept? Să mă numeşti „ soră” ? Nu mai vreau ! Nu mai vreau!
Cred că exagerasem. Poate , poate un pic mai mult căci deja mă prăbuşisem în genunchi şi reuşisem să îmi duc mâinile în jurul ochilor. Dar lacrimile nu dispăreau. Am simţit braţele lui Jay peste trupul meu şi m-a ajuntat să mă ridic, prinzându-mă într-o îmbrăţişare strânsă.
- Şi eu te iubesc, piticanie. Şi nu vreau să fi sor’mea. Niciodată. Şi nu vreau nici să te mai văd cu altcineva, nici cu George nici cu Danny, nici cu oricine. Şi eu te iubesc, ce a durat atâta?
Mi-am ridicat privirea spre el. Distanţa dintre feţele noastre era considerabilă, cu toate acestea.. Acelea erau cele mai calde braţe pe care le cunoşteam, cea mai dulce voce pe care o ştiam.. Şi acele cuvinte? Îmi păreau ireale. M-am întrebat pe sine dacă sunt adevărate? Dacă le aud aşa cum sunt transmise ele? Parcă nu îmi venea să cred, şi inima mea începuse a bate nebuneşte . Serios? Serios? Serios ? Parcă aş fi vrut să sar iar cu întrebările şi să ştiu mai multe, de când? Cum? În ce fel? Pentru că îl iubeam cu adevărat şi trupul meu iar tremura printre braţele sale calde. Şi nu ştiu dacă era de la frig. Poate şi de la acesta şi de la acel sentiment ce pusese stăpânire pe mine. Dorinţa de a –l săruta, de a-i atinge chipul şi de a şti că suntem doar noi doi, împreună pentru totdeauna. Sau poate... Doar până când nu ne vom mai iubi .
Şi-a aplecat faţa spre a mea, moment în care am crezut că voi face stop cardiac. Asta nu am simţit deloc când mă sărutam cu Geo şi îşi îndrepta chipul asupra mea. Nu, pentru că asta era altceva. Cu fiecare secundă ce trecea inima mea mai căpăta zece bătăi. Şi cred că iar exageram, dar credeam că îmi va ieşi din corp. Buzele noastre s-au unit , şi nu era pentru prima dată. Însă erau îngheţate, atât ale mele cât şi ale lui şi parcă.. Parcă se încălzeau reciproc, făcându-le să pară un tot. A continuat sărutul apăsat introducându-şi limba în gura mea. Am făcut şi eu acelaşi lucru şi mâinile mele s-au urcat instinctiv în jurul pieptului său. Stătea aplecat spre mine pentru a putea ajunge şi mi-am dus degetele în jurul gâtului său, l-am îmbrăţişat şi m-am apropiat şi mai tare de el. Mâinile sale s-au pus în jurul taliei mele, ridicându-mă şi continuând acel moment magic.
Nu vroiam să se termine niciodată, vroiam să simt în continuare acei fulgi de zăpadă căzând peste trupurile noastre reci, ce se încălzeau reciproc. Peste buzele noastre unite şi peste dragostea pe care ştiam că o simţim amândoi. Eram atât de fericită, căci uitasem să şi mai plâng.
Momentul în care m-a învărtit am crezut că a durat ani. De parcă trăisem doar pentru acea clipă. Ne-am desprins şi mi-a apucat mâna stângă... Şi-a dat sacoul jos şi l-a pus peste umerii mei iar eu mi-am trecut obrazul peste gulerul hainei. M-a ajutat să îl îmbrac. Ne ştiam dintotdeauna. Ce rol aveau cuvintele? Mai aveau vreun rol?
- Amber, cum s-a întâmplat asta?
Încă mă ţinea strâns.
- Nu ştiu. Nu e vina mea.
- Atunci e a mea? A chicotit.
- Aşa cred. Dar ţie, cum ţi s-a întâmplat asta?
A părut că se gândeşte pentru mai multe clipe.
- E vina ta. Şi pentru că ai ieşit cu George, şi pentru că stai mereu în preajma mea. Şi pentru că exişti, mda, cam asta e în principal.
Am început să râd sincer.
- De aceea ai vrut să mă despart de George..
- Am vrut . Dar... Ia stai puţin?
Înainte să mai continue am sărit spre el pentru un alt sărut, la care am participat amândoi. Şi-a trecut mâna pe sub gâtul meu simţindu-l cum îmi atinge firele părului. Am început iar să tremur, ah. Ce senzaţie plăcută, de parcă nu mai fusesem atinsă niciodată. Tot corpul meu reacţiona la o singură atingere de a sa.
Ne-am desprins iar, acesta depărtându-se puţin. A început să se caute prin buzunare iar eu am chicotit.
- Ăh? S-a întâmplat ceva Jay?
Parcă rosteam într-o nuanţă nouă numele său. Nici nu îmi aminteam cum fusese înainte, aş fi vrut să fim aşa pentru totdeauna.
A găsit într-un final ceea ce căuta, în buzunarul pantalonilor şi a rânjit victorios. Avea o uşoară nuanţă roşiatică pe chip, probabil era de la frigul îngrozitor de afară. Pe care , de această dată, îl credeam minunat. Şi fulgii mi se păreau fabuloşi, nu încetau să cadă din înaltul Cerului.
S-a apropiat de mine, scoţând ceva dintr-o cutiuţă mică pe care nu o puteam distinge din cauza întunericului. Parcă ceva strălucea. Mi-a luat mâna stâng şi mi-a pus ceva pe unul dintre degete . Mi-au dat lacrimile. Un inel. Nu sunt chiar atât de proastă, era doar un cadou de Crăciun, şi totuşi !
M-a sărutat iar, ţinându-mă strâns de cele două mâini.
- Poate e prea ciudat, sau .. Oricum. Era un cadou de Crăciun. Oricum ar fi, te iubesc. Şi s-a dovedit că şi tu ai aceleaşi sentimente pentru mine. Iar eu? Eu vreau al dracului de mult să fiu cu tine, să fiu iubitul tău şi nu un frate. Vreau să fi prietena mea, iubita mea. Sau ... Nu găsesc un termen potrivit. Te vreau doar pentru mine, să fi a mea.
- Jay...
Şi-a proptit iar buzele de ale mele. Nu mă puteam sătura de acest lucru.
- Vreau.
Am reuşit să zic privind micuţul obiect de pe degetul meu. Era atât de drăguţ şi micuţ şi.. Superb? Pietricica roşie în formă de inimă am catalogat-o ca fiind un rubin. Cred. Şi... Probabil şi simbolul relaţiei noastre. Am scos din interiorul unei ghete şi adevăratul cadou pe care i-l luasem. A început să râdă în hohote când a văzut unde îl pusesem. Acum ne îndreptam uşor spre casă.
A deschis cutia rapid, şi a găsit brăţara pe care i-o cumpărasem. Şi-a pus-o la mână printr-o mişcare rapidă şi iar m-a tras lângă el.
Ne ţineam de mână, şi mi se părea fabulos. Mergeam uşor spre casă, învăluiţi de zăpadă. Eu tremuram mai tare ca el, deşi îi luasem sacoul . Acesta se mulţumea să îmi zâmbească şi să strige într-una : Te iubesc. Nu sunase la fel de frumos când o făcuse George. Acum... Putea să nici nu o mai zică, parcă odată fusese de-ajuns cât să îmi umple întregul suflet de fericire.
- Şi totuşi, cine ţi-a zis de faza cu Geo?
Am chicotit.
- Ăsta este micul meu secret.
OMG! Ce capitol minunat:X….mi-a placut la nebunie…in sfarsit si-au dezvaluit adevaratele sentimente …Abia astept sa vad ce zic ceilalti despre relatia lor ,dar presupun ca majoritatea stiau ca cei 2 se iubesc : P

Astept nextul ….bye & kyssu :*
in sfarsitttt:X:X ce bine imi pare ca si au dezvaluit adevaratele sentimente:X

si ca sunt impreunaa8->:X:X

adooor acest cupluu...e atat de frumooos8->:X

sper sa ramana pentru totdeauna impreunaaaa:X:X

astept urmatorul capitol:X:love:

kisses:* Ja'ne!:bye:
OMG!OMG!Nu imi vine sa cred cate capitole am pierdut:((
Deci pana la urma Jay i-a dezvaluit cu adevarat lui Amber ce simte sau in cazul nostru a fost invers:))
Teh nici macr nu stii cat de fericita m-ai facut=))
Ok deci(fara deci)Denny hai mai repede cu nextu` ca nu mai pot:p
Gambate la aman2:*
Oww imi pare rau de intarziere...><

intai sa rezolv problemele :D

Fantasy Eyes
Ei bine am pus acele litere alandala datorita faptului ca nu ma lasa sa postez acel comentariu pt era prea scurt, insa dupa ce am citit dupa cum vezi, le-am sters :D ...Lamurita ? Sper ca da :P

Teh...
Nu-mi place sa fiu pe picior de razboi :D

Acum capitolul :D

Mi-a placut la nebunie, ma bucur ca in sfarsit si-au declarat iubirea, sper sa fe fericiti, si desigur sa ne uimiti in continuare cu ideiile voastre
Spor la scris :D

Bye bye
Hello ! am venit cu capitolul 40. Sper ca nu ati asteptat prea mult. A da, tin sa mentionez ceva, este o replica prin tezt, care e dintr-o carte, cred ca majoritatea o stiti, recunosc ca am pus-o acolo, inspirata din carte, dar nu m-am putut abtine. Am facut referire, doar asa, trecator ca sa nu iasa vorbe :- ??
Va multumesc ca cititi si ca comentati.

Fantasy Eyes -> Mersi ca dai commuri si ca citesti in continuare. Si eu am adorat capitolul 39. :X
Simply.Mirage -> Ma bucur ca-ti place si ca citesti. Si mie-mi place ca au ajuns impreuna, nici eu nu am avut rabdare. :))
Yumina -> Mersi ca citesti si ca dai replyuri ^^
KaGoMe -> Umh, poate o sa bagam ceva complicatii pe acolo, sa nu fie asa de fericiti =). Glumesc. Mersi de commuri.

Enjoy !!

Capitolul 40

In aceea seara parca tot ce s-a intamplat pana acum a fost o binecuvantare. Faptul ca ea ma iubea mi se parea un lucru imposibil. Pana acum, desigur. In momentul in care i-am auzit cuvintele cred ca inima mea a luat-o razna, ca in filmele romantice, fluturii imi saltau prin stomac. Cum zicea intr-o carte : ' Leul s-a indragostit de miel'. Momentul in care ne-am sarutat, am simtit parca, ca acesta este primul nostru sarut adevarat, imi placea mai mult decat trebuia. M-a surprins faptul ca stia ceea ce am facut ca sa o despart de George. M-am gandit pentru o secunda ca ar fi Andreea de vina dar mi-am luat imaginea aceea din cap, nu putea fi ea. Afara ningea si noi stateam tinandu-ne de mana, nu ne pasa de frig. Am putut simtii cum tremura, era asa adorabila chiar si cand tremura. Eram un obsedat, stiu. Obsedat de ceea ce reprezenta ea, de ceea ce era fiinta ei mult prea adorabila, mult prea gingasa, prea fina. Totusi m-am gandit pentru un moment. Daca aveam sa mergem in casa, trebuia sa le spunem ceva celor de acolo, nu ? Pana la urma ... venim mult prea fericiti, Amber cu un inel pe deget, tinandu-ne de mana, s-ar putea interpreta multe cam prea devreme. Adica, nu neg ca mi-ar placea sa o am doar pentru mine, legata de mine. Dar totusi era prea mica pentru asa ceva, si eu la fel. Chiar daca eram major nu cred ca puteam fi pregatiti pentru un asemenea pas. Ajunsi in fata casei ne-am oprit. M-am intors cu fata la ea, s-a uitat cu ochii ei mari si curiosi, catre mine. I-am zambit. Apoi mi-am dus capul catre al ei, mi-am sprijinit fruntea de fruntea ei in timp ce respiratiile noastre se audeazu mult prea tare. Ea statea cu ochii inchisi inghitand sec, iar eu stateam cu ochii atintiti la ea. Barbia ii tremura in timp ce aburii ii ieseau din gura intre deschisa. Mi-am lasat buzele sa cada peste ale ei, dand nastere unui sarut. Mi-am bagat mana in parul ei si l-am strans puternic in pumn, ea deasemenea si-a incolacit o mana in jurul gatului meu si alta in parul meu. Am intrerupt sarutul pentru a lua o gura de aer.

- Si ce o sa zica parintii nostri ? am intrebat-o privind-o in ochi.
- In legatura cu ce ? mi-a raspuns cu o alta intrebare.

Am ras.

- In legatura cu noi doi.
- Aaaaa .... pai nu cred ca au ce sa zica, in fond noi suntem destuli de mari incat sa decidem singuri fara sa se bage ieri.
- Daca zici tu. am spus dand din umeri.

Am sarutat-o din nou, iar apoi am inaintat spre usa casei. Am apasat pe clanta ezitand cam putin dar intr-un final am intrat. Inca o tineam pe Amber de mana. I-am luat sacoul de pe umeri si l-am pus pe cuier. I-am scuturat parul plin de zapada si pe al meu deasemenea. Am luat-o din nou de mana si am mers spre sufragerie. Am incercat sa zambesc dar nu prea mi-a iesit, eram prea incordat. Imi era ... teama ? Da, teama de reactia parintilor nostri. Mama stiu ca avea sa accepte imediat si tata la fel dar matusa Elisse ? Dar unchiul Eric ? Sau mai bine le-as zice socrul si cu soacra. Mi-am scuturat fugitiv capul destul de discret. Aveam ganduri prea marete. Indata ce am intalnit privirile celorlalti mi-am pierdut tot curajul. Caroline si Josh ne priveau amuzati, Danny .... ei bine el ... mai ca ma ucidea din priviri iar Dave avea o fata senina, cred ca nu isi dadea seama de ceea ce aveam sa spun. In schimb mama si tata imi zambeau, nu stiam de ce, vazuse tot ? Nu aveau cum, am fost destul de departe de aici. Matusa Elisse nu era in camera si nici unchiul Eric. Ceilalti ne priveau si eu curiosi. Amber s-a desprins de mana mea si s-a dus la Caroline. Ramas singur m-am dus si eu langa mama si tata.

- Deeeeci, i-ai luat un inel fara stirea mea. Interesant ! mi-a spus mama abtinandu-se sa nu rada.
- Poftim ? am spus eu mult prea uimit.
- Crezi ca nu stiam ? a ras. Era clar ! a adaugat apoi.
- Ce sa fie clar ? am incercat sa fac pe nestiutorul.
- Eeeeh, tinerii de azi, nu isi pot recunoaste sentimentele in fata parintilor. a spus iar apoi l-a luat de mana pe tata.
- Se vede pe fata ta. a adaugat tata.
- In fine. Chiar asa de tare se oberva ? am spus agitat.
- Da, foarte. Si pe a ei la fel. De ce crezi ca s-a dus cu Caroline la baie ?

Atunci mi-am dat seama ca ea lipsea. Se rusinase ? Sau ce patise ? M-am ridicat de pe scaun si m-am dus la baia unde presupuneam ca sunt ele doua. Nu le-am gasit. Apoi m-am dus in camera lui Amber. Am ciocanit la usa si cineva mi-a spus sa intru. Am apasat pe clanta si am pasit inauntru. Caroline statea pe margea patului, iar Amber era intinsa cu o perna pe fata. Am zambit cand am vazut-o pe muza vietii mele, pe propia mea Monalisa. M-am apropiat de pat si m-am asezat si eu pe el. Caroline chicotea dar nu-mi pasa. Voiam doar sa o privesc. Acum, ca totul era clarificat, nu mai trebuia sa am nicio retinere in a admirao fara sa creada ca sunt un nebun sau ceva in genul. M-am uitat catre bruneta care inca chicotea si parca mi-a inteles mesajul si a plecat. Cand am auzit usa ca s-a incuiat m-am pus peste Amber. Ea si-a dat perna de pe fata si m-a privit timp de cateva minute, apoi si-a pus perna la loc. Am oftat. I-am indepartat ceea ce avea pe fata si apoi am sarutat-o pe frunte. Am luat-o in brate si am stat cu ea acolo, pe pat.

- Deci, de ce ai fugit ? am intrebat in timp ce ii sarutam moalele capului.
- Rusine ... poate si frica, de reactia lor.

Am ras.

- Mama si tata si-au dat seama deja. i-am spus zambind, desigur nu ma vedea, era cu spatele la mine.
- Pe bune ? m-a intrebat surprinsa.

Am strans-o si mai tare la piept, murmurand un 'da'. S-a intors catre mine si mi-a prins fata cu palmele ei delicate. Am stat asa timp de cateva minute, ii simteam respiratia ei cum se pierdea in a mea. Si-a apropiat buzele de ale mele, insa nu m-a sarutat, si le-a plimbat ceva timp peste ale mele iar apoi mi-am uscat buza inferioara. Am gemut. M-a luat prin surprindere. A ras iar apoi mi-a cuprins buzele intr-un sarut apasat. Cand ne-am desprins din sarut s-a ridicat din pat si m-a luat de mana sa ma duc dupa ea. Mi-a spus sa mergem sa oficializam relatia asta. Apoi a zambit. La fel am facut si eu. Am coborat scarile tinandu-ne de mana. De data aceasta si Elisse cu Eric erau in sufragerie. Ne priveau uimiti, Elisse era mai uimita decat Eric, care s-a multumit doar sa zambeasca. Cand am ajuns in fata lor, Amber a luat o gura de aer iar apoi a inceput sa vorbeasca.

- Mama, tata, de azi, eu si Jayson suntem impreuna. Da, da, ca si un cuplu.

Am privit reactia matusii Liss, care statea normal pe scaun, fara sa se alarmeze si doar zambea. Am privit-o confuz iar apoi mi-am mutat privirea spre mama, mi-a zambit. M-am incruntat, a avut ocazia sa-i povesteasca tot. Rasul isteric a lui Josh m-a trezit la realitate. A inceput sa ne intrebe daca asta e pe bune si daca nu glumim. Chiar cred ca-l enerva faptul ca eram cu ea. Am continuat sa zambesc tuturor din camera. Ma cam dureau obrajii, asa de lunga avea sa fie seara ? Cred ca-mi trebuie niste planuri pentru a scapa de aici, ce ar fi sa lesin ? Nu, nu, e pentru domnisoare. Dar sa ma prefac ca ma doare inima ? Nu, nu, ar merge mama la spital in locul meu. Pana la urma am renuntat la ipotezele mele stralucite si am ramas in compania celorlalti. Danny ... ei bine Danny s-a cam carat dupa ce a stat vreo zece minute de la aflarea vestii, Caroline incercase sa-l calmeze, dar fara rost.
Uiiiiii..... noul cap a sosit, si se pare k ai folosit una din frazele mele favorite :X
Felicitari Denny, se pare ca ma uimesti ca de fiecare data XD
Totusi imi e mila de Danny :D
Si abia astept sa citesc despre lucrurile picante <3

Spor la scris in orice caz :P
si iuppppiii, in sfarsit sunt impreuna.. totusi asi fii vreut sa-i vad fata lui Jay ..rosie 8D

Bye-bye