AnimeZupCăutare

Iluzii [+16 / +18]

Omg, ce fierbinte:hot:. Capitolul asta e incendiar. Pe bune. De fapt cred ca unul dintre cele mai hot din tot ficul.
M-ai surprins cu injuraturile, mai rar am vazut astfel de "dedicatii" intr-un fic:ha:. Chiar imi place la nebunie modul in care descrieti actiunea. Pur si simplu va ador:love:. Eu de ceva vreme incerc sa scriu un fic, sau macar oneshot, dar asa ma paraseste imaginatia...De aceea va admir pentru ideile pe care le aveti. Sincer, parca as vedea viata acestor adolescenti la fel de clar ca si un film.
Apropo, ca eu nu am comentat la capitolul 31, chiar nu m-am asteptat la asa ceva din partea lui Danny, adica eu inteleg ca o cunoaste pe Amber de atata timp si ca-i place rau de tot de ea, dar putea sa fie si el un pic mai bland, come on doar o iubeste nu?
Presimt ca devemiti din ce in ce mai violente...Asa ca please nu va luati de mine :pfiu: ok? :ha:.
:bye: si felicitari.
OMG :scary: VOI, CRIMINALELOR , VOI ...cred ca vreti sa incendiati a-zup-ul O_O
Sunteti date in urmarire generala, in toate tarile....pardon pe toate planetele :ha: [Ce-mi place sa fiu DEVIL XD ]
Bun..deci Deea si cu Jay, au facut-o, Caro si cu Josh din nou, acu` cine mai urmeza O_O"
Lume...yo nu stiu ce sa ma fac cu voi, dar nici fara voi...sunteti de-a dreptul de ne oprit :perv:
App..daca tot e 1 Dec. La Multi Ani Romania :D
Si ...si ..angajez pompier pentru posibile incendii, infomatii telefonice la numarul de telefon a lui Basescu, intre orele 9.am si 9.pm...:=)
App am vrut sa las comu aseara..sau mai exact azi noapte...da` n-am putut din cauza sevarului =_= ... [Ma dormiti si voi copii..nu tot blocati sevarul]
Grozav..acum si you tube-ul are sevarul ocupat..ma rog nu pot lasa nici un comm..NO WAY :scary:
Bye-Bye...bagati voi urmatorul cap [ma descurc eu cu crizele mele ..:-j]...ca apoi tu Teh mi-ai promis ca pui si astazi capitole..nu-i asa? :pls:
:scary: OMG deci chiar numi vine sa cred ca Josh a facut-o cu Caroline.Acum presupun ca o sa urmeze Amber:> : .HA-Ha-Ha...Denny hai cu next` ca abea astept sa aflu ce s-a intamplat cu Amber si Jay.Vreau sa fie cu Jay :pervers: .Ar fi zoooper.Astept nextu`.Ja ne!
Ma bucur foarte mult ca v-a placut acel cap. Scuzati de intarziere dar am avut ore in particular azi. Enjoy

Capitolul 32

Cand am vazut aceea imagine tradatoare, terifianta si sfasiatoare mintea mea nu a mai gandit pentru cateva secunde. Inima mea a stat pentru cateva secunde in loc. Respiratia mi s-a accelerat iar corpul mi s-a miscat involuntar. L-am apucat pe baiat de haine si l-am trantit pe jos. Am ridicat-o de pe pat si am strans-o in brate. Nu puteam nici intr-o mie de ani sa mi-o imaginez asa cum era acum, pe jumatate goala si muscata. L-am vazut pe Danny care se clatina, atunci mi-am dat seama ca era beat. Am vazut-o pe Caroline ca vine si a inceput sa injure. Eu aveam grija de Amber si o strigam, intr-un final m-am dus la Danny. L-am imfascat de haine si m-am uitat in ochii lui. Nu indrazneam sa-l lovesc, dar tot nu m-am putut abtine, a vrut sa profite de ea. Inainte sa fac altceva, am auzit o pufnitura iar pe Caroline strigandu-i numele lui Amber. M-am intors si pentru o fractiune de secunda am ramas fara aer. Am vazut-o pe jos, prima data nu mi-am dat seama ce s-a intamplat. Corpul meu s-a repezit la locul unde era. Inima imi batea cu putere, si picioarele imi tremurau. Imi era frica, pentru prima data in viata imi era frica cu adevarat. Sentimentul acela se datora fatpului ca nu voiam sa o pierd, nu stiu ce m-as fi facut fara ea, fara zambetul ei. Am luat-o in brate si am dus-o in camera lui Caroline. Varamea a ramas cu Danny ca sa nu cumva sa incerca sa vina dupa noi. Am deschis usa lovind-o cu piciorul si am intrat in incapere. Am pus-o pe patul moale printr-un gest foarte grijuliu. M-am uitat la ea si mi s-a parut ca nu era bine cum era. I-am dat pantalonii jos, desigur fara sa ma uit, mi s-a parut ca am rosit. Iar apoi m-am dus si am cotrobait prin dulapul lui Caro, pana cand am gasit un tricou destul de larg. M-am dus inapoi unde era mica mea regina si i-am dat tricoul pe ea. Apoi mi-am bagat mana pe sub material si i-am infascat sutienul care era si asa rupt, si l-am aruncat undeva in camera. I-am luat corpul si am pus-o undeva mai sus ca sa poata dormi mai bine, iar apoi am invelit-o. Am sarutat-o usor pe frunte si am iesit din camera. M-am dus inapoi in camera lui Danny. L-am vazut ca inca era pe jos, iar Caroline langa el, inca il injura. L-am luat de guler si l-am pleznit peste fata. L-am aruncat pe jos si am vrut sa mai dau odata dar Caro s-a bagat in fata mea.

- Jay, nu. E fratele meu, a gresit, dar tot ruda imi este, si tie la fel. Nu uita asta. Plus ca e beat, nu a stiut ce face ! a strigat catre mine.
- De ce ea ? am intrebat-o uitandu-ma serios catre el iar apoi mi-am mutat privirea spre bruneta.
- O iubeste. De acum cativa ani buni. El a iubit-o inaintea ta. mi-a spus uitandu-se la el cu mila.

O iubea ! Perfect ! Varumio o iubea, eu o iubeam, sau cel putin asa credeam, George o iubea si el. Saraca fata ! Am impins-o usor pe Caroline si m-am dus catre Danny, m-am aplecat unde era el. Statea si se uita in gol, murmurand ceva. L-am ridicat si m-am dus spre baie cu el. L-am bagat in cabina de dus si am dat drumul la apa rece. Cand picaturile i-au atins coprul si pe al meu deasemenea eu am tresarit, in schimb lui i-a luat ceva vreme ca sa-si dea seama unde era. M-a privit buciumac si m-am uitat urat catre el. Cred ca nu isi amintea nimic.

- Frate, ai habar de ceea ce erai pe punctul de a face ?

A dat din cap dezaproband, inca se uita uimit la mie.

- Data viitoare, sa nu mai bei, ca poate chiar o sa o violezi pe Amber si atunci nu cred ca mai trec cu vederea.

S-a uitat la mine ca si traznit la mine. Am iesit de sub dus si mi-am luat un prosop lasandu-l singur. Am inceput sa ma usc si apoi mi-am cautat ceva haine uscate prin dulapul lui Danny. M-am dus in camera lui Caroline si am intrat fara sa bat la usa. Cand m-a vazut s-a ridicat de pe pat si a iesit. M-am dus si m-am urcat eu pe pat in locul ei si am inceput sa o privesc pe Amber. Era asemea unui inger care dormea, un inger cazut din cer, lovit, dar in acelasi timp periculos de atragator. Cred ca in viata mea nu realizasem ceva ce tocmai azi nu am realizat. Faptul ca pe ea nu o priveam ca si pe o sora. Chiar acum ca ma gandesc, iesirile acelea violente cu George, si felul in care i-am despartit. Acum realizam ceea ce eu consideram o prostie, ceea ce Caroline incerca sa imi arate. Ca pe ea o iubeam. Dar ma intreb cand s-au intamplat toate astea ? Adica, eu parca o iubeam pe Kate, inainte sa vina Amber, totul era clar. Dar cand a venit ea, doar despre fata de langa mine vorbeam, nu trecea o secunda sa nu ma gandesc la ea. Poate inconstientul meu era chiar ... constient sa spun asa despre sentimentele mele, iar eu ma refugiam in cosntient cu gandul ca Kate era aleasa. Era ciudat, eram confuz. Am privit-o pret de cateva minute. Cred ca acum a fost momentul in care am privit-o cu adevarat, asa cum era ea. O femeie. Acum puteam sa-i observ buzele apetisante dar in acelasi timp cu un aer inocent. Parul blond, buclat, exact ca si la o papusa. Am indraznit sa dau la o parte patura care o invalea sa ii vad trupul. Dintr-o data nu mi se parea asa de 'pitica', ba chiar splendida. M-am cuibarit la pieptul ei puandu-mi capul in dreptul inimii ei.

- Oare, pe cine ascunzi, tu, acolo ? Este vreun loc si pentru mine ? am intrebat in soapta.

Am chicotit incet. Deja deveneam sentimental. I-am invelit trupul si la fel am facut si cu al meu. Am adormit cu capul pe pieptul ei.
M-am trezit de cateva ori peste noapte ca sa verific daca era bine. Ultima data cand mi-am deschis ochii, am observat ca stateam cu fata catre sanii ei. Semn ca se miscase. Am chicotit. M-am ridicat din pat, am invelit-o si am iesit din camera. Am parcurs holul pana la scari unde am coborat in sufragerie. Era impresionant cum un apartament putea sa fie supra etajat. Am auzit ceva galagie din sufragerie si m-am dus sa vad ce se intampla. Josh si Caro stateam imbratisati si se uitau la un film. Aparent se uitau, cand defapt dormeau. Am stins televizorul si m-am dus pana in bucatarie. Am cotrobait ceva prin frigider si mi-am luat niste ingrediente pentru un sandvis.

- Stii ca nu e frumos sa umbli la altii in frigider ? am auzit o foce din spatele meu, am tresarit, cand m-am intors am vazut-o pe Caroline.
- M-ai speriat vipera mica ce esti ! am spus in soapta. Vrei si tu ? am intrebat-o punand ceea ce am scos din frigider.
- Normal ! a exclamat si a venit langa mine.

Ne-am facut cate un sandvis si am inceput sa-l savuram. Am mai cotrobait prin frigider si am descoperit niste suc de portocale, delicios, adoram portocalele ! Mi-am turnat un pahar mie, iar Caroline si-a intins si ea paharul ei. A zambit. Am inceput sa vorbim despre ceea ce s-a intamplat in seara aceasta.

- De ce ai reactionat asa de .... brutal ? m-a intrebat Caroline in timp ce se uita in gol.
- Furie. Poate si teama. Teama ca Danny sa fi ajuns primul la inocenta ei. am spus si am luat o gura de suc, am auzit-o tusind mai sa se inece.
- Jay, nu-mi zice ca si tu ... . a zambit. Deci da ! a strigat. In sfarsit !
- Ce ? am intrebat-o confuz.
- Jayson o place pe Amber ! Jayson o place pe Amber ! Pot sa fiu eu domnisoara de onoare si nasa copiilor vostrii ? Pot ? Pot ? Desigur ca pot ! a inceput entuziasmata sa strige.
- Heei ! Cand am zis eu ca ... . dar nu m-a lasat sa continui.
- Nu ai zis, ci s-a vazut pe fata ta, pe reactia ta. a ras.
- Daca sufli o vorba ii zic lui Josh ca te-ai culcat cu altu'. am incercat sa o amenint.

A ras.

- Da, m-am culcat, dar cu el. Ti-am luat-o inainte. Pana la urma, eram virgina. a zis razand.
- Dracie ! Ce ati facut ? am intrebat aruncand sandvisul pe jos.
- Sex, hello ! suntem in sec douazeci si unu, nu te mai mira. mi-a spus razand.
- Ai tupeu nu gluma. am spus razand.
- Hai ca ma duc sa dorm si sa o visez pe Amber. am continuat eu luand sandvisul de pe jos si l-am aruncat la gunoi.
- Vezi sa nu sari si tu pe ea. a spus razand.

Am injurat ceva printre dinti iar apoi m-am reintors la etaj. Am mers in camera lui Caroline si m-am pus din nou in pat langa Amber. Am luat-o in brate strangand-o la piept, si in mod involuntar, in vis,cred, si ea m-a strans in brate. Mi-am cufundat fata in parul ei, mirosea a fructe.
In sfarsit ~_____________~ ..am crezut ca am patit cv O_O
ohh e chiar super dragut capitolul, dar totusi Caro are prea multa indrasneala, si mi-e mila de biata Amber, saraca ..este iubita de 3 baietii..complicat nu gluma frate, dar ce pot spune decat bv, si astept urmatorul cap,oricum deja imi sunteti datoare..ati intarziat prea mult =[


Teh...ma gandesc ca tu urmezi...baga viteza XD..spune-ai ca lucrezi la cap 33 acum cateva ore :-"
Doamne...deci ..daca ai sti cat am asteptat eu capitolul asta :(....credeam ca o sa innebunesc...dar probabil ca asta o sa fac pana pune Teh urmatorul :(.
Deci...greselu nu cred ca sunt....si capitolul mi-a placut la nebunie. MA bucur ca Jay si-a dat in sfarsit seama ca o iubeste pe Amby...acum ii trebuie doar curaj sa-i zica....s-au sa-i demonstreze:P....
Cred ca CAroline este foarte satisfacuta acum, cand Jay a recunoscut in fata ei....iar Danny...sper ca-si va cere scuze de la Amby.

Astept urmatorul capitol...pana atunci bye & kissu :*
Ehhhh, iar am intarziat.
Pana la urma visul meu se implineste:Jay o place pe Amber :yes:.
Am asteptat momentul asta inca de la primul capitol al sezonului 2. Acum chiar incepe sa-mi placa chiar mai mult povestea, de fapt iubirea e frumusetea la un fic nu? Si inca cea adevarata.
Deci ma pregatesc pentru capitole din ce in ce mai hot, nu?
:bye: and many, many kisses :*:*:*
ahhh..in sfarsit si a dat seama ca este indragostit de ea:X:X

saraca Amber...ce rau imi pare ca a trebuit sa treaca prin asta:-< sper sa il poata ierta pe Danny pentru ca pana la urma era inconstient,nu stia ce face...desi eu in locul ei nu as putea[-(
ahhh..si cand o sa mai vedem si noi un sarut intre Jay si Amber? sau poate si ceva mai mult?:D:X
abia astept nextul:X

succes! Ja' ne!:x
Hai ca pana la urma am decis sa trec si eu pe aici sa las un comment, astazi am ajuns si eu intr-un sfarsit la zi cu ficul @_@ Nu credeam ca o sa citesc atat de repede dar fratilor, e pur si simplu genial. Si povestea, si personajele.. :)) Referitor la poveste pot spune ca e aici o telenovela, la cum s-a ajuns la sezonul II, dar una foarte buna. Buna? Uhm, stati, cred ca "buna" ar fi un cuvant jignitor sa descrii povestea asta, e nevoie un cuvant mult mai mirobolant :))
Anyways, il.ador.pe.Jay. =p~ Teh stie asta de pe mess, eu ador TOTI bunocii din povestea asta =)) Si pe Josh, Danny [aww mi-e mila de el <3], Dave [mhm ce nume =p~]. Si cum sa uit eu de minunatul meu Eric, ca doar de la el se trage minunatia de Josh :> =))
Stati ca deja o iau pe aratura :)) Abia astept capitole noi si mai ales extras :> Stii tu Teh ;))

Mult succes in continuare, sper ca o sa mai aiba vreo 100 de capitole /:)
:*

[edit]: da, Simply.Mirage are dreptate, avem nevoie de un sarut JayxAmber dar la care sa participe si ea, ce dracu :)) Oh da, si multa descriere, like every single feeling she had cand o saruta Jay =)) Crazy much? Yup, stiu ca sunt ;))
Mulţumim tuturor de comentarii. Sunt foarte obosită aşa că nu o să iau fiecare reply în parte să comentez [ sincerele mele scuze ] . Am avut o săptămână cam grea, dar capitolul este scris încă de marţi. Aşa că sper să vă placă, îmi scuzaţi şi întârzierea dar nu am reuşit să intru până la ora actuală : p .
Lectură plăcută !
Capitolul 33

Îmi simţeam peoapele grele, aşa că le-am ridicat foarte uşor. Lumina din cameră nu era prea generoasă pentru starea mea de ameţeală foarte puternică. Deşi am încercat să nu mă ridic prea brutal, mi-am amintit brusc cele întâmplate şi am sărit din pat.
Nu ştiu cum s-a întâmplat că am început să tremur, dar m-am calmat după câteva secunde. Sau cel puţin ,aşa credeam. L-am zărit pe Jay stând în pat – eram la Caroline în cameră. Am oftat, văzând cu ce eram îmbrăcată. Mi-am permis să iau ceva din garderoba prietenei mele . O pereche de pantaloni de trening tre sferturi – adică trei sferturi îi veneau ei şi un tricou. Cel mai mic pe care l-am găsit. Mi-am spus că voi face duş când ajung acasă, aşa că m-am schimbat. Jayson dormea, aşa că nu am dat importanţă faptului că era în cameră. Eram prea derutată şi vroiam să plec de aici, fără să fac zgomot. Când am ieşit din încăpere, am trântit uşa – din greşeală. Cred că asta îi provocase trezirea brunetului. Totuşi, m-am gândit să plec.
Am regretat-o o clipă mai târziu . Pe holul larg se afla Danny privindu-mă pierdut ; vedeam în ochii săi tristeţe, regret, dezamăgire de sine. Şi nu puteam să îl iert, nu acum.. Nu curând. Nu puteam să îl văd, să îl privesc. Lacrimile mai aveau puţin şi cădeau, nu ştiam cât le mai puteam reţine şi .. Am început să tremur, inconştientă de gest. Acesta s-a apropiat de mine şi involuntar am făcut un pas în spate. A încercat să întindă mâna spre faţa mea şi am simţit o secundă că voi muri. Inima mea a început să bată îngrozitor de tare şi mă simţeam brusc foarte obosită. De parcă urma să cad, şi cred că dacă nu apărea Jay în spatele meu, asta se şi întâmpla. M-am simţit într-un fel uşurată când el m-a strâns în braţe şi mi-a ascuns faţa la pieptul său. Am început să plâng, dar el încă îmi ferea ochii înlăcrimaţi de privirea lui Danny. Ştiam că se simţea vinovat acesta din urmă, dar nu puteam.. Cel puţin, nu acum, să îl iert . Pentru că îmi făcuse aşa ceva, pentru că îmi trădase prietenia şi cel mai important, pentru că mă iubise în tăcere. Iar eu... Eu îi spusesem de atâtea ori că îl consider doar un amic şi că el şi Dave ar fi singurii băieţi la care nu m-aş uita în acel sens. Nu l-aş mai fi rănit de atâtea ori dacă ştiam. Şi chiar şi aşa, nu puteam ierta gestul în sine. Mă durea, adânc în inima mea, să ştiu că a avut astfel de gânduri cu mine. Că nu îmi auzea glasul plin de disperare când îi ceream să se oprească. Cum mai puteam, în cazul de faţă, să îmi opresc lacrimile? Nici măcar nu am mai încercat când brunetul s-a aflat lângă mine.
- Danny, noi ar fi mai bine să plecăm. Şi tu gândeşte-te de două ori mai bine înainte să bei. S-a făcut?
Nu ştiu dacă a făcut vreun gest, pentru că nu i-am auzit vocea şi încă nu conteneam să îl privesc. Îmi ţineam ochii ascunşi în tricoul lui Jayson. Doar când am ajuns în maşina sa mi-am înlăturat mâinile din jurul feţei şi l-am privit.
Era... Speriat , într-un fel, şi îngrijorat. Cred că pentru starea mea mentală. Am realizat vag că nu purtam sutien şi mă întrebam ce s-a întâmplat cu el. Mi-am amintit agresivitatea lui Daniel şi nu am mai zis nimic, ochii mi –au fost aţintiţi asupra geamului.
- La dracu Amber, zii ceva. Mă omori cu tăcerea asta.
Dar nu am zis. Nu puteam să vorbesc pentru că ştiam că lacrimile vor începe să curgă iar. I-am mulţumit doar când am ajuns în faţa casei.
- Mulţumesc.
Nu mi-a răspuns. A ieşit şi el din autovehicul şi m-a luat în braţe. Am fost fericită să văd că părinţii mei nu erau acasă. M-a urcat în dormitor, punându-mă în pat, dar nici atunci nu l-am privit fix în ochi. Încă simţeam că mă sparg, că în orice secundă mă voi destrăma şi nu va mai rămâne nimic din mine – psihic...
S-a aşezat lângă mine iar eu m-am ghemuit, aşezându-mi faţa între genunchi. Cred că mă clătinam pentru că a pus mâna pe spatele meu. M-a făcut să ridic capul şi să mă dau lângă el. M-a îmbrăţişat.
- Amber.. Era beat..
Am reflectat puţin la asta. Aş fi vrut să îi zic : şi ce? şi ce ? !!
- Tu mi-ai fi făcut aşa ceva dacă erai sub influenţa alcoolului? Asta înseamnă că nu ar trebui să stau pe lângă nimeni când este „ beat ” ? Mă doare oricum Jay.
Nu suna exact ca un reproş , dar nici o simplă afirmaţie nu era.
Am văzut că nu mai găseşte alte cuvinte pentru a mă consola, în fond ce putea spune? Am întrebat.
- Vrei să-mi aduci nişte îngheţată?
Cred că a chicotit şi eu am scos limba la el. Deşi am vrut să par veselă, cred că nu am fost. A adus o cutie de îngheţată cu ciocolată şi două linguri. M-am înfipt în ea fără să mă gândesc prea mult şi el a început să râdă de gestul meu copilăros. Măcar aşa mai uitam de probleme. A mâncat cu mine până când am zis : Gata, eu nu mai pot.
Am scos un rânjet prefăcut şi el a strâns îngheţata rămasă şi a dus-o în bucătărie. După ce s-a întors şi s-a pus iar lângă mine, l-am îmbrăţişat.
- Mersi pentru tot.
Stăteam foarte apropiaţi şi ştiam că nu se aşteaptă la asta. Dar nu mai puteam, simţeam că o să încep iar să plâng. Sufletul meu era distrus şi aveam nevoie neapărată de consolare. Când am văzut că nu se gândea la asta, i-am sărutat buzele.
Când am făcut contact am început iar să tremur, dar nu era „ teamă ” şi inima a început să îmi bată cu foarte mare acceleraţie. Parcă ştergeam săruturile din ziua trecută, parcă mă făcea să uit... Tot ceea ce mi se întâmplase, pentru o secundă, sau pentru mai multe clipe cât a durat sărutul. Acesta şi-a introdus limba în gura mea, clipă în care m-am pus peste el. Stăteam aşa îmbrăţişaţi până mi-am dat seama CE făceam. M-am desprins din braţele sale.
- Jay... Eu ... Scuze.. Sau.. mersi..
Nu ştiam ce să zic, dar el a venit lângă mine şi mi-a pus mâna în cap.
- Piticanie . Mi-a dat şi el un sărut scurt şi eu iar am tremurat. Cred că eram roşie toată, nu doar la faţă.
- Trebuie să plec , te descurci?
Am dat din cap dar nu l-am urmărit cu privirea. CE făcusem? Nu îmi venea să cred că fusesem în stare de aşa ceva, şi într-un mod ciudat, nu regretasem. Mă bucuram într-un fel că plecase. Altfel ştiu că i-aş fi spus şi alte.. Lucruri. Ca de exemplu : Ştii Jay, vorbesc de Danny dar şi eu te-am iubit toată viaţa mea. Diferenţa e că nu te atac. Şi ups, tocmai asta făcusem doar că fără vorbe. Nu aveam pic de ruşine. Şi aşa, am gândit să intru sub duş. Mi-am dat hainele jos şi am intrat tăcut în baie lăsând apa să mi se strecoare peste piele. O senzaţie atât de plăcută , îmi simţeam gâtul îndurerat şi mi-am amintit vag de muşcături. Am ieşit din baie doar cu un prosop pe mine , pentru a merge la oglinda mare din cameră. L-am dat jos şi m-am privit.
În zona gâtului, pe abdomen, pe braţe şi în jurul sânilor eram plină de muşcături. Cum aveam să explic asta părinţilor mei? Am început iar să plâng, îmbrăcându-mă cu o bluză cu mâneci lungi şi punându-mi o eşarfă la gât. Mi-era ruşine de mine însămi, scârbă de corpul meu... Şi aş fi vrut să îmi treacă şi umflătura buzelor. Şi acelea erau muşcate.
M-am aruncat înapoi în pat şi am auzit pe cineva bătând la uşă . Speram din suflet să nu fie mama, sau tata.
Dar era, tata.
- Amber, ce ai păţit? M-a întrebat alarmat. L-am văzut pe Jay în josul holului şi nu ştiam ce să zic.
- Nimic. .Tata.. Eu..
M-a luat în braţe şi m-a sărutat pe frunte. Parcă atunci aveam cea mai mare nevoie de tine.
- Prinţesa mea..
Nu ştiu ce îi zisese fratele meu, dar mă bucuram că nu îmi mai aduce nimic în vorbă. M-a răsfăţat toată ziua, el , mama şi Josh. Au stat pe lângă mine în aşa fel încât să nu mă simt singură. Deşi mă durea şi compania lor într-un fel, dar nu găsisem o explicaţie. Spre seară a apărut şi Caroline la noi acasă.
- Îmi pare rău.. S-a adresat părinţilor mei dar aceştia nu îi purtau nici un fel de ranchiună. M-au lăsat singură cu ea.
M-a luat repede în braţe.
- Amby, îmi pare foarte, foarte ,foarte rău pentru ceea ce a făcut Danny. Îţi jur că regretă, era beat de-a binelea. Nu ştia ce făcea, sau zicea... Eu..
I-am dat o palmă peste umăr în joacă.
- Hei, sunt bine. Cu cine crezi că vorbeşti. Sunt cea mai bună prietenă a ta, nu mă doboară pe mine .. atâta lucru. Deja la ultimele cuvinte rostite mă aflam cuprinsă între mâinile sale protectoare şi plângeam.
- Nu e ... Nu am nimic cu Danny doar că.. Nu îl pot vedea... Nu pot vorbi cu el, măcar o perioadă. Am nevoie de timp...
Erau adevărate aceste lucruri şi nu vroiam să o rănesc pe ea, sora lui.
- Dar , Caro, o să treacă şi ... Şi , nu vreau ca asta să ne afecteze pe noi două..
S-a uitat tristă la mine.
- Promiţi că nu o să ne afecteze?
Am întins degetul mic de la mâna dreaptă spre ea.
- Jur pe roz.
A oftat şi a făcut acelaşi gest ca al meu.
- Nu se poate pe albastru?
- Nope.
Am început amândouă să râdem . Oricum nu ştiam ce altceva să fac, nu puteam sta certată sau supărată pe ea , plus că nu avea nicio vină . Iar cât despre Danny... Încă nu ştiam ce şi cum urma să rezolv dar îmi era frică să mă gândesc. Mai târziu, când voi avea curajul să îl înfrunt voi vorbi deschis cu el.. .Dar nu acum.
- Vrei să stau cu tine?
Stăteam de câteva minute uitându-ne una la alta şi vorbind lucruri stupide.
- Cum aşa? E sâmbătă seara , cum să stai în casă? Josh o să mă omoare dacă fac aşa ceva.
Am chicotit şi ea a încercat să protesteze.
- Nu înseamnă nu, dar tot mai trebuie să mă lămureşti „ nişte lucruri ” .
M-am uitat suspicioasă la ea.
- Ok, data viitoare, bine? M-a pupat pe obraz şi a ieşit din încăpere iar eu am condus-o. Desigur că doar până unde se terminau scările, căci acolo era Joshua.
- Ăă, apropo, am nişte haine să îţi dau. Le-am luat azi de..Dimineaţă.
- Nu-i bai! A rânjit şi l-a luat de mână pe fratele meu acesta dându-i un sărut rapid. A apărut şi tata lângă ei şi i-a dat una în cap lui Joshua . Era în glumă, şi acela a zâmbit.
Am crezut că o văd pe Caroline înroşindu-se – doar puţin, şi totuşi cred că am avut eu păreri.
- Noi am plecat. Pa sis. M-a îmbrăţişat rapid şi au dispărut. De abia am reuşit să strig şi eu un „ pa ” înainte să închidă uşa.
- Tu nu ieşi?
Se uita la mine ciudat şi am dat negativ din cap. Atunci a sunat cineva la uşă. Mi-am rotit ochii.
- Deschid eu.
Cred că a mers în spatele meu, pentru că atunci când am deschis uşa era lângă mine.
- Salut Dave.
- Salut domnu’ Eric. Ce mai faceţi?
David a zâmbit atât de cald că nu m-am putut abţine să nu îl îmbrăţişez.
- Pot să o fur pe Amber? Am nevoie de o părere la un nou cântec.
Salvatorul meu. Nu aveam cuvinte cât de fericită m-a putut face Dave cu acele vorbe. Un singur câtec de-al lui mă putea duce în trecut, acolo unde nu mi se întâmplase încă aşa ceva. Am acceptat rapid . Nu am mai stat să mă schimb. Eram încă îmbrăcată într-o pereche de blugi simpli, bluza cu mâneci de culoare albă şi o eşarfă ce îmi acoperea gâtul. M-am încălţat după ce mi-am luat telefonul şi l-am pupat pe tata pe obraz.
- Să o aduci acasă întreagă.
Asta a spus-o foarte serios şi Dave l-a privit aprobator şi m-a luat de mână.
Am văzut că aştepta o maşină afară, un taxi mai precis şi am chicotit. Acesta a oftat.
- Mda, pot da de carnet doar la 16 ani, asta dacă o să mă lase mama. A început să râdă zgomotos.
- Eh, cum să nu te lase? Vorbesc eu cu ea.
Am zâmbit urcând în taxi-u şi el a făcut la fel. I-a dat indicaţii unde mergeam.
- Pe tine sigur o să te asculte, dadi.
Pe drum am vorbit despre diferite lucruri . Ca de exemplu, ce mai făcea Mimi ? Fata de care îmi zisese acum câteva luni că era îndrăgostit. Sau ce cântec a mai scris, la ce concerte a mai fost. Cum a fost excursia mea în Europa şi aşa mai departe. Nu adusese deloc vorba de Danny şi asta mă încânta. Când am intrat în casă am simţit miros de prăjituri abia coapte. Parcă stomacul meu a făcut zgomot şi ne-am îndreptat spre bucătărie. Acolo stătea doamna Anne cu domnul Jack.
- Bună Amber.
- Bună seara. Am reuşit să zic ruşinată.
Ne-a dat nişte prăjituri şi am mers în sufragerie. David a apucat într-o mână vioara şi în cealaltă chitara.
- La ce îţi cânt?
Am început să râd.
- Vioară.
În fond, era preferata mea. Şi scotea nişte sunete atât de minunate, aş fi ascultat încontinuu – atunci când Dave era cel ce atingea corzile. Şi a început, acele note muzicale ridicându-se în aer şi făcându-mă să visez la paradis, o lumea atât de ireală.
- Cânţi acel cântec? M-a întrebat făcând o pauză din apăsatul corzilor. M-am înroşit.
- Dar nu l-am mai cântat de mult.
În cameră a apărut Jay, înfulecând o prăjitură.
- Şi eu vreau să aud. S-a aruncat pe canapea, luând platoul cu prăjituri şi eu am început să cânt. Ca în vremurile vechi, Dave continua să apeze corzile viorii , eu îmi mişcam buzele scoţând aceleaşi sunete vechi iar Jay ne privea pe câtă vreme ne şi asculta... Pentru mai multe clipe, am reuşit să uit tot ceea ce suferisem până atunci.

Când am ajuns acasă, m-am aruncat foarte obosită în pat şi am adormit. Însă imagini terifinante au apărut în capul meu. Îmi imaginam iar ceea ce mi se întâmplase cu fratele lui Caroline , şi încercam să mă calmez , să respir mai uşor. Dar nu puteam, îmi accelerase pulsul, şi parcă dintr-o dată eram într-o pădure; aveam hainele sfâşiate şi fugeam pentru a –mi salva viaţa. Acum nu mai ştiam ce fuge după mine, dar mă auzeam ţipând, gâfâind şi încercănd să scap de acel întuneric.
După acel vis, nu am mai putut dormi.
yupyyy:X...in sfarsit ai pus capitolul...
Mi-a placut la nebunie...ma bucur ca Jay a ajutat-o ...si ca Amby a luat atitudine un pic, si l-a sarutat ...Sper ca ceea ce s-a intamplat cu Danny nu va afecta relatia lu' Amby cu Caro....Dave se pare ca mereu stie cum sa o inveseleasca.
AStept urmatorul capitol ...ca altfel nu pot invata pentru teze :(

Bye &kissu :*
Doamne..in sfarsit..am crezut ca cine stie ce-ai patit =[
M-ai ingrijorat, insa iti urez bun venit =]

Wow, se pare ca lucrurile au cam evoluat, si inca sunt surprinsa de sarutul dat de Amby ...

App m-ai facut curioasa, ce-ar fii facut Jay daca era in locul lui Danny :D ? [beat]

In fine...cred ca raspunsurile la toate intrebarile stau in urmatoarele capitole..si ce pot sa spun decat felicitari pentru aceasta munca minunata, si mult succes in continuare..si abia astept vacanta..k sa putem citi mai mult XD

Bye Bye
offf..saraca Amber! cred ca o sa i ia ceva timp pana o sa si revina si sa l poata ierta pe Danny:|
ma bucur ca s a sarutat Amber din nou cu Jay..ahhh:x dar vreau ceva mai mult>:):x..desi au mai evoluat:>:X:love:
darrr...astept astept :(:X

abia astept urmatorul capitol:X

Ja' ne!:bye:
Buna!Srry ca nu am mai lasat comm dar chiar nu am avut timp cu scoala asta de 2 lei 5 zeci am avut teze si mai una(care e luni)dar m-am pliktisit de invatat...Soooo am mai trecut si eu p-aci...ce pot sa spun la fel de tare ca intotdeauna greseli d tastare nu prea am vazut sau dak a fost erau minuscule..asa ca nu am vazut :-p :-D si totul e bn in rest
Abia astept continuarea si sper sa nu dureze moolt..ca ma plictisesc si ma arunc de la balcon(spun asta pt k nu am balcon ca dak aveam...ma aruncam de mult :-p)Concluzia:vreau continuarea..
Spor la scris si...
Bye-bye!and kissu:-*
Waaaah. Fetelor, mersi mult pentru commenturi. Nu stau sa va multumesc in parte pentru ca stiu ca asteptati cap 36 mai mult decat astea. Mersi incaodata si sper sa nu va dezamagesc ! >:D<

Enjoy !


Capitolul 34

Eram fericit dar in acelasi timp dezorinetat. Imi aminteam sarutul care pot sa spun ca mi l-a furtat. A fost printre cele mai bune saruturi primite, nu, nu aberez, cel mai bun. Inca nu stiam de ce naiba m-a sarutat. Ea intotdeauna m-a privit ca pe un frate. Inca imi amintesc ochii ei, mari si verzi, parul ei lung si buclat, parand aur in razele soarelui, era pe un leagan si zambea. Eu m-am dus catre ea si in acel moment a incercat sa sara dar a cazut. Stiu, si imi amintesc foarte bine ca m-am speriat al dracu' de tare. Cred ca de atunci am inceput sa fiu un fel de 'protector ascuns' pentru ea. Nu pot sa nu-mi amintesc zambetul ei gingas la ziua ei de nastere, cand, mama ii cumpara un cadou superb, ca deobicei. Nu puteai sa nu zambesti la vederea expresiei de copil mic, care asta era, si inocent. Erau niste vremuri superbe daca pot sa spun asa. Totusi, dupa ce am ajuns acasa m-am dus direct in camera mea. M-am trantit ca deobicei pe pat si am inceput sa reflectez asuprea problemei mele : 'Iubea pe care o simteam pentru Amber, era ca un frate sau ca un baiat ? '. Aveam o antiteza in mintea mea, una pe care o sustineam eu cu tarie si alta cu care inima mea lupta. Am analizat situatiile din toate punctele de vedere, aveam dovezi, sa spun asa, dovezi concrete. Nu cred ca orice baiat, care ar fi iubit o sora ar saruta-o doar pentru ca vrea sa fie primul. Sau orice frate o desparte pe sora'sa de baiatul pe care ea il placea. Era o impocrezie din partea mea sa neg totul. Pana la urma tot adevaratele mele sentimente vor iesi la suprafata. Dar aveam o indoiala superficial de enervanta. Ea ma iubea ? Adica ma privea ca si pe un baiat, nu doar ca si Jayson, ci ca un barbat, care chiar sa-i placa. Am privit din toate puncturile de vedere negasindu-mi o explicatie concreta, sau mai bine zis un raspuns la intrebarea mea. M-am ridicat de pe pat si am iesit din camera mea. M-am dus pana la mama in camera sa vad daca era, dar era goala. Am coborat in sufragerie si am inceput sa ma uit dupa ea, ochii mei, au fugit instinctiv in gradina, si acolo am zarit-o. Am zambit. M-am dus la ea si am imbratisat-o. M-am asezat pe scaunul din fata ei si m-am uitat la ea cu interes, ea m-a privit stupefiata si chiar curioasa.

- Jayson, ce te framanta ? m-a intrebat pe un ton dulce, cum o mama nu putea sa-si cunoasca copilul ?
- Pai ... e vorba despre o ... problema, sa spun asa, speram ca tu sa ma poti ajuta. i-am spus zambind.
- Daca nu imi spui nu am cum sa te ajut. mi-a raspuns inapoi.
- E vorba despre ceva mai complica. Adica ... sa punem o teorie, cu doua nume diferite, fara ca ele sa fie din acest oras sau chiar sa apartina vietilor noastre. i-am spus gesticuland agitat cu mana.
- Continua. mi-a spus aceasta dupa ce m-am oprit.
- Jane si ... Mike. Ei sa fie personajele. Jane si cu Mike sa fie prieteni de familie, Mike isi da seama ca o iubeste, dar nu tocmai ca un frate cum Jane il priveste. Dar Mike are o nelamurire totala, Jane il priveste ca si pe un baiat sau doar ca pe un frate si nimic mai mult ? Tu ce ai zice, mama ? am intrebat-o folosind un ton suparat.
- Hmm ... cam greu de zis, dar sunt aproape sigura ca pentru Jane, Mike, tot un frate ramane. mi-a spus zambind.

Am fost dezamagit, clar dezamagit. Mi-am incruntat privirea si m-am ridicat rapid si cu o miscare brusca de pe scaun. I-am aruncat mamei un 'multumesc' mult prea rastit. Nu am asteptat reactia ei. M-am enervat pur si simplu. M-am enervat ca sentimentele nu imi erau impartasite. Era enervant sa iubesti o persoana care te vede ca pe un frate. M-am dus la mine in camera si am trantit toate sile pe care am intrat intr-un final ajungand aici. Eram mult prea nervos, de mult nu am fost asa. Mi-am luat perinile de pe pat si le-am aruncat in perete. Nu stiam ce e aia sa imi ascund sentimentele fata de cineva. Mai ales de cineva ca si Amber. Dar totusi eu nu voiam sa stric totul, prietenia, 'iubirea' ca intre frati. Ma inebunea acest lucru. Pentru un moment mi-am imaginat-o pe amber in bratele unui baiat care nu sunt eu, jur ca era sa turbez de gelozie. Mi-am luat cheile de la masina si amiesit afara din camera, din nou am trantit toate usile.Am urcat grabit in masina si am pornit BMW-ul si apoi am mers la drum. Am accelerat nepasandu-mi de trafic. Mi-am luat telefonul si l-am sunat pe Josh, la prima incercare nu mi-a raspuns, am incercat a doua oara iar apoi mi-a raspuns.

- Care mortii masii ma trezeste ? a strigat baiatul somnoros.
- Fratitu'. i-am raspuns plictisit.
- Nu am frati ! Stai putin, Jayson ? m-a intrebat buciumac.
- Aleluia ! am strigat parand enervat.
- Care e treaba ?
- Ai chef sa mergem undeva ? l-am intrebat in timp ce am oprit masina la un stop.
- Nu prea. Scuze, dar inca nu mi-am revenit de ieri. mi-a spus iar apoi ca cascat, cred.
- Hmm ... ok. hai ca te las. Pa !

Mda. Toata lumea era ocupata. Am accelerat masina si m-am indreptat spre iesirea din oras. Voiam sa ma duc pana la Washintong, dar am abandonat ideea si m-am reintors in orasul Boston. Fara sa ma gandesc m-am dus la un bar cunoscut. Am parcat masina si am intrat in incinta cladirii. Mi-am comandat ceva de baut nu prea tare dar nici sec sa nu fie. Am baut primul pahar rapid. Mi-am luat altul si acela a mers mai greu. M-am oprit dandu-mi seama ca nu era nicio solutie sa beau, puteam sa fac ceea ce a incercat si Daniel. M-am reintors in masina si am mers spre casa. Cand am intrat i-am vazut pe mama si pe tata plus unchiul Eric si matusa Elisse in sufragerie, luau cina impreuna. I-am salutat scurt si le-am zambit. Am zabovit inca vreo zece minute raspunzand la intrebarile mamei si ale matusii Liss. Apoi m-am dus in camera mea si mi-am pus niste muzica ca sa ma relaxez. Aveam de gand sa ma uit la un film dar nu stiam care. Am inchis muzica si mi-am cautat un film prin laptop care sutn sigur ca le-am downloadat si nu le-am vazut. Am ales o comedie, cred. Am inceput sa ma uit la aceea 'poveste' care mi se parea mult prea enervanta. Am inchis programul in care urmaream filmul si laptopul la fel. M-am pus pe pat incercand sa adorm. M-a intors pe o parte si pe alta incercand sa adorm. Da in zadar, gandul imi era la Amber. Ca sa pot sa dorm linistit cred ca ar trebui sa iau o decizie. Aceea de a o ignora, adica nu pe ea, ci pe sentimentele mele. Ea ma vedea ca pe un frate, nimic mai mult. Trebuia sa ma impac cu aceasta idee chiar daca o uram cat de poate de mult. Dupa vreo ora de stat si de incercat sa dorm a avut rezultat.

Dimineata a venit rapid. Poate prea rapid. Mi-am indreptat capul spre ceasul de pe comoda si m-am uitat la ora. Mi-am dat seama ca de nu porneam la drum in minutul acela urma sa intarziu la ore. M-am ridicat din pat mult prea grabit si mi-am tras pe mine pantalonii de la uniforma. Mi-am periat dintii si in acelasi timp imi incheiam si nasturii camasii. Mi-am luat ghiozdanul si mi-am dat cu piaptanul de vreo doua ori prin par, si gata. Am luat cheile de la masina grabit si am fugit spre usa fara sa imi mai salut parintii. Am urcat in vehicol si am pornit grabit. In timp ce eram in trafic am calcat acceleratia vazand ca nu era nimeni in fata mea. Dintr-o data o masina, un jeep mai exact, mi-a traversat calea. Nu am avut cum sa pun frana la timp, am vazut o copila care statea chiar pe partea unde avea ca masina mea sa o ciocneasca.

- La dracu ! am strigat iar apoi am virat volanul in partea dreapta.

Ele au scapat, eu nu. Alta masina a venit si s-a ciocnit din plin cu a mea. Am dat cu capul de volan si mi-am simtit piciorul strivit. Iar apoi intuneric total. Fara simturi, fara constiinta, doar un corp muribund.
Yupyyy......capitol nou...cat lam asteptat :X ...Mi-a placut la nebunie....sarmanul Jay...cat sufera :(...Daca ar sti ca si Amby il iubeste....Nu a reactionat prea bine....dar asta face sa fie totul mai palpitant.Sper ca nu a patit nimic grav in accident...:(:...
Am gasit si greselute....dar sunt un pic cam ametita...nu cred ca le mai gasesc pe toate( stii tu Teh :(: )dar cateva tot le mentionez:
"dezorinetat"-dezorientat
"furtat"-furat
"Iubea pe care o simteam pentru Amber[...]"-Iubirea pe care o simteam pentru Amber
"am trantit toate sile"- am trantit toate usile
"inebunea"-innebunea
"amber"-Amber
"Washintong"-washington

Parca m-ai erau...dar nu ma mai simt in stare sa le caut :(....sper ca pui capitolul in seara asta Teh ...ca nu ma pot concentra saptamana asta la teze daca nu il pui :((:

BYe &Kissu :*
Ce..??? O_O
Pe langa faptul ca ne-ati lasat atat de mult sa asteptam [da stiu..scoala e crima curata ><] mai ni-l omorati si pe Jay
Da ..dupa cum a spus si Fantasy Eyes ai avut cateva mici greseli, dar nu cred ca conteaza :D
Teh..stii prea bine ca nu scapi prea usor ..chiar tu cu gura ta ai spus`o ca pui capitolul 35 azi :D
Te rog nu ma dezamagi ^^"
Kiss ..si nu ...nu vreau ca de moshu Nicolae...sa moara nimeni =[

Bye bye
Bună... Merci Fantasy Eyes şi merci Kagome <3 . Mă bucur că vă place. Uitaţi reacţia lui Amby, and stuff :]]. Sper să vă placă în continuare.
Lectură plăcută " <3
Capitolul 35.

- Domnişoară Settle !
Cred că era a treia oară când profesoara de biologie îmi striga numele, l-am auzit de această dată şi m-am ridicat. Stăteam în banca mea obişnuită dar Danny nu venise azi. Mă bucuram pentru asta, nu ştiu cum aş fi putut să dau ochii cu el şi să îi spun : „ Nu vreau să te văd ! ” Sau.. Nu ştiu dacă asta i-aş fi zis, dar m-ar fi durut. M-ar fi durut foarte tare, pentru că nu mai ştiam cum să mă comport cu el. Îmi fusese prieten, şi aş fi vrut să rămânem la fel. Dar mai puteam? Profesoara Greenich mi –a atras atenţia încă odată.
- Amber Settle, ce lecţie am avut pentru azi?
M-am uitat împrejurul clasei, ridicându-mă brusc. Cred că eram foarte roşie la faţă, eram pe sfârşitul orei, ascultase până atunci. Brusc mi-am amintit - nu am învăţat nimic . Nu ştiam despre ce vorbeşte. Am aruncat la întâmplare.
- Fotosinteza.
Tuturor li s-a părut amuzant şi au început să râdă. Cred că nu era răspunsul corect. M-a întrebat ce este fotosinteza şi i-am răspuns. M-am bucurat că ştiam măcar atât. Ochii mărunţi ai doamnei în vârstă de aproximativ 50 de ani mă priveau dur. Mă întrebam de ce, dar am înţeles : 1. nu eram atentă la ora dânsei, 2. veneam de pe altă planetă cu lecţia.
- Amber, stai jos. Am amuţit. Ai 3 pentru ziua de azi. Asta pentru că apreciez că ştii definiţia fotosintezei, însă noi nu am studiat această parte – încă.
Aş fi vrut să adaug ceva, dar ce era potrivit în astfel de cazuri? Nu avusesem niciodată o notă mai mică de opt, şi luasem doar doi de opt în întreaga mea viaţă. Aproape că părea amuzant, dacă aveam un umor negru. Ştiam că faţa mea era roşie toată, şi nu am vrut să privesc la colegii mei. Dar am primit câteva bileţele.
„ Bravo fată ! ” , „ Amber, ai fost atât de tare . ” , „ Se pare că nu eşti tocilară . ” , „ Poate ieşim odată , ca fetele. Ce zici? ” Toate erau semnate şi am chicotit oarecum când le-am primit. Doamna Greenich se pregătea să îmi facă o altă observaţie , când a sunat clopoţelul. Mă simţeam ruşinată. Cum se putea întâmpla un asemenea lucru? Nu erau zilele mele norocoase ; dar eram fericită pentru că fetele mă acceptau acum într-un fel în grup. Am zâmbit, ridicându-mă din bancă şi pregătindu-mă să merg la Dena. Ea era înconjurată de alte fete. Trebuia să uit pentru câteva minute măcar tot ce mi se întâmplase. Şi trebuia să găsesc o soluţie prin care să le explic părinţilor mei că am luat nota 3, deşi Caroline avea să se amuze copios pe această temă.
- Amber !
Am văzut chipul îngrozit al roşcatului şi mi-a fost teamă să întreb : „ Ce ? ” Picioarele mi s-au înmuiat înainte să aud vestea. Inima începuse să îmi bată mai tare.
- Jay, e în spital. E grav! Să MERGEM ! A ţipat fără să mă aştepte şi eu am fugit. Îmi simţeam trupul greu şi picioarele nu le puteam căra după mine, niciodată nu avusesem atât de multe dificultăţi în alergat şi lacrimile – da, lacrimi. Nu ştiam să le opresc. Nu mai ştiam să respir iar inima mi-o luase razna. Nu ştiam dacă de abia mai bate sau bătea prea tare şi eu nu mai observam acest lucru. Simţeam doar durerea îngrozitoare undeva, adânc în suflet, acolo unde doar eu o puteam „ atinge ” dar nu alina. De abia vedeam printre şiroaiele de lacrimi ce îmi înceţoşau ochii. L-am văzut pe Josh în maşină şi pe Dave mergând îngrozit într-acolo, iar eu l-am urmat. În drumul meu, George m-a strigat încercând să mă atingă. Nici nu l-am privit. Jay era singurul meu gând. Ce păţise? Jay...
- Mai repede Joshua, mai repede! L-am auzit pe David accentuând şi pe fratele meu călcând acceleraţia.
Caroline privea în gol, tristă şi nervoasă, iar fratelui meu de abia îi puteam citi expresia chipului. Era... Distrus? Cred că acesta era cuvântul potrivit. Iar eu tremuram şi plângeam, nu ştiam cum să mă opresc şi cum să îi privesc. Nu vroiam să se uite la mine şi mă bucuram că erau preocupaţi cu propriile lor temeri. Vroiam să îl văd pe Jay, nu ştiam încă ce păţise şi... Mi-era teamă să aflu, poate. . . Dar NU ! Nu vroiam să îl pierd. Nu îi spusesem încă nici măcar faptul că îl iubeam ! Da, că îl iubeam din tot sufletul meu şi că nu puteam renunţa la el . Şi că urma să lupt, acum decisesem asta. Încă corpul nu mă ajuta, pentru că încă tremura şi plânsul nu înceta. Odată ce au oprit autovehiculul am fugit în spital, fără să mai aştept pe nimeni. Nu ştiu cum am sărit din maşină, cum am deschis portiera şi cum am reuşit să ajung în spital, la etajul trei. Holul era plin de asistente şi de... Şi de patru familii. Oare cât trecuse de când îi mai văzusem aşa, împreună? Şi Danny era acolo, dar eu nu mai puteam ţine de cont de asta şi de nimic altceva. Pentru că brunetul era într-o sală de operaţii, grav rănit , grav. În pericol extrem. De ce? De ce? Dar nu mai puteam întreba. Mă aflam eu în asemenea măsură ? Am întâlnit chipurile fiecărei persoane, familia lui Dave, a lui Caroline , a mea şi ... Cea din urmă, familia lui Jayson. Iar eu am fugit în braţele mătuşii Angelique. Singurele care s-au deschis în acea clipă. Plângea, iar eu niciodată nu o mai văzusem aşa. Cred că nici ea pe mine. Nu mai puteam, încă îmi simţeam trupul tremurând şi l-am întâlnit asemenea pe al mătuşii Angel. Lacrimile noastre nu încetau , şi nimeni nu îndrăznea să zică : Nu mai plângeţi ! Pentru că nu puteam, el era probabil tot ceea ce noi aveam mai de preţ . Iar eu, cum de nu am realizat asta până acum ? Am încetat din lacrimi, mângâindu-i capul mamei lui Jayson. Aceasta a continuat în acea durere groaznică provocată de accidentul fiului său. Probabil sufera mai mult decât oricine în această cameră.
Faţa unchiului Takumi era pătrunsă de agonie, de parcă ceva îl sfâşia, de parcă era ars de viu. M-am desprins uşor din braţele mătuşii şi aceasta s-a aşezat pe un scaun, cu alte persoane pe lângă ea. L-am îmbrăţişat şi pe soţul acesteia, dar nici el nu mi-a zis nimic. Ce putea să facă? M-a ţinut strâns.
Am realizat atunci ce însemna cu adevărat Jay pentru el; singurul lui băiat, singura porţiune din Angel , ceea ce îi unea cel mai mult. Faptul că fuseseră împreună mereu şi... Cât de mult îl iubea, ştiam că prin acea îmbrăţişare îmi arăta sentimentele lui şi cum nu putea să plângă; pentru că faţă de mine el nu avea lacrimi. Nu pot înţelege cum a putut să îmi transmită atâtea, dar eu am început să plâng. În locul lui. Mi-a mulţumit discret şi ne-am aşezat pe scaune. Nu mai eram conştientă de nimic, iar tatăl meu mă ţinea în braţe ştergându-mi lacrimile. Nu mai ştiam ce să fac, aşa că m-am băgat şi mai tare la pieptul său şi am aşteptat să adorm, să uit, şi toţi să îmi zică : „ Amber, a fost doar un coşmar ! ” Dar... Asta era realitatea, aşa că eu nu am putut închide ochii. Cum nu vroiam nici ca brunetul să facă asta pentru totdeauna. Simţeam regret, pentru faptul că nu îi mărturisisem ce simt . Şi îmi era teamă să nu îl pierd, atât de tare că iar începusem să tremur şi nu mai ştiam ce să fac.. .. nu mai ştiam să respir şi nu îmi mai auzeam bătăile inimii.

Târziu ne-au anunţat că Jayson a ieşit din operaţie. Eu am sărit de pe scaun şi am început să mă agit. Nu mai puteam ,trebuia să ştiu . Şi nu îmi mai simţeam ochii umflaţi şi roşii, cum ştiam că sunt .
- Domnule, doamnă... Operaţia a avut diferite complicaţii însă noi sperăm să fie bine. L-am transferat într-un salon însă nu este bine să intre prea multe persoane. Pe rând.. Şi cât mai puţine posibil. Aşteptăm o reacţie a tânărului, dar asta poate dura şi două zile. Este într-un fel de comă, trăieşte dar nu conştientizează complet acest lucru. Ar fi mai bine să rămână doar câteva persoane aici şi să vă întoarceţi mâine dimineaţă.
Am răspuns cu toţii afirmativ la cele spuse şi ştiam că nu mai puteam sta aici, pentru că... Singurii care au rămas au fost părinţii lui Jay şi Dave, pe acesta din urmă nu l-au putut goni şi nici el nu a dorit să plece. Caroline a înţeles situaţia şi l-a rugat pe Josh să o ducă undeva să se liniştească; aşa au dispărut. Iar eu... Eu m-am agăţat de gâtul tatălui meu şi am adormit.

Patul mi se părea inconfortabil aşa că am mers să fac o baie . Şi nu avea succes.. Cât intrasem în cadă şi dădusem drumul la apa fierbinte mă gândeam la brunet, la clipa în care mă văzuse dezbrăcată. Brusc, m-am gândit cum ar fi fost să intre brusc în baie... Iar eu, să fiu acolo. Şi în acest moment nu aş fi ţipat, nu aş fi zis nimic. Pentru că aş fi dat orice să îi pot atinge iar mâinile, chipul. . . Să îi văd ochii verzi extraordinari şi să ştiu că e bine... Că e bine, chiar dacă e cu Kate sau cu oricine altcineva. Şi aş încerca să îi zic adevărul, ce simt pentru el.... Chiar dacă m-ar urî , nu conta... Pentru că regretam că nu o făcusem, pentru că îl vroiam alături de mine... Şi pentru că nu mai ştiam ce era acea apă, lacrimile mele sau apa de la robinet...
M-am băgat ameţită în pat şi inima mă înjunghia, trupul nu îmi mai răspundea la comenzi şi nu îmi puteam opri bobiţele să curgă din ochii îndureraţi. Mă ustura tot chipul aşa că mi-am băgat faţa în pernă dar nu am adormit decât peste câteva ore. . .
- Amber?
Vocea mamei m-a trezit uşor şi eu nu am contenit să privesc ceasul. M-am ridicat lent din pat privind-o, încercând să îmi zic : Ziua de ieri a fost un vis ! În zadar, ştiam că nu era aşa şi trebuia să revin la realitatea crudă, dar mi-am abţinut emoţiile puternice şi m-am ridicat intrând în baie.
Mama cred că a stat la mine pe pat, căci atunci când m-am întors era acolo. Am luat pe mine la întâmplare ceva de îmbrăcat şi mi-am strâns părul.
- Mami... Eu... Pot.. Să îl văd pe Jay? Vreau să îl văd. Vreau...
Vroiam să îi zic ceea ce simţeam, să îi spun că vreau să vorbesc cu el, şi să îl ating şi... Şi lacrimile iar au început să curgă. Dar le-am şters, încercând să nu par chiar atât de schimorcăită.
- Încă nu s-a trezit.. Am vorbit cu David la telefon mai devreme, şi a zis că au stat toată noaptea acolo dar nu a dat nici un semn de... trezire. Poate ar fi mai bine să stai acasă.
NU ! Asta nu. Trebuia să merg să îl văd, să îl ating. Fie numai şi pentru un minut, sau o secundă. Nu conta. Nu ştiu dacă aveam acest drept dar nu cerusem niciodată nimic în viaţa mea, iar acum vroiam. În gândul meu , l-am rugat pe Dumnezeu ca Jayson să supravieţuiască. Am vrut să îi promit că nu mă voi mai apropia de el şi că.... Nu îi voi mărturisi niciodată dragostea mea, dar nu am putut. În schimb, i-am jurat că îl voi iubi pe Jayson mai mult decât orice. Şi i-am răspuns şi mamei.
- Eu mă duc , eu merg să îl văd mamă! Nu vreau decât să îl văd, atât !
Am plecat din cameră privind fugitiv ceasul. Era ora unsprezece, cum putusem să dorm atât?
L-am văzut pe Josh tocmai intrând pe uşă , de mână cu Caroline . Îmi era ruşine să îi zic să mă conducă la spital, mai ales văzând-o pe prietena mea... Atât de tristă şi disperată, ştiam că nu poate să stea acum despărţită de fratele meu. Am îmbrăţişat-o strâns şi aşa mi-a răspuns şi ea. Am înţeles că tocmai veniseră de la spital.
Mă gândisem să chem un taxi, dar am renunţat la asta şi am început să fug până ce am ajuns în faţa clădirii imense şi albe. Am intrat rapid, şi am urcat la etajul în care se afla Jay. Ştiam ce expresie are faţa mea, dar nu vroiam să o recunosc. Pe hol se afla iar unchiul Takumi împreună cu Dave iar mătuşa Angelique ieşise din salonul fiului său.
- Duceţi-o acasă, măcar pentru o oră să se odihnească. Nu o să mai poată rezista mult. Ştiam că mă aude şi femeia brunetă, dar era prea ameţită pentru a-mi înţelege vorbele. Şi dumneavoastră v-ar prinde bine puţină odihnă, rămân eu aici o vreme. Am adăugat încet simţind că cer prea mult. Dar au plecat, vizibil extenuaţi. Ştiam că aveau să revină în scurt timp. David era însă mai „ vioi ” şi groaznic de trist. S-a pus pe scaun sorbind din cafea.
- Pot să ...
Mi-a adresat o privire plină de depresie.
- Da.
L-am pupat pe frunte pe Dave îmbrăţişându-l strâns. Mi-a mulţumit în şoaptă iar eu am intrat în salon...
Nu ştiam că se va întâmpla asta, dar ... Ochii mei se înecau iar dar nu mai vroiam să îi opresc. M-am aşezat pe scaunul de lângă pat şi am luat mâna stângă a lui Jay. Perfuziile mă îngroziseră întotdeauna şi mirosul de medicamente era îngrozitor. Iar el.. Arăta ca un înger rănit. Chipul său alb părea secătuit, buzele sale roşiatice nu mai aveau acum culoare. Ochii verzi nu îi puteam zări , peoapele fiind închise. Am văzut că renunţaseră la tubul de oxigen. Un doctor a intrat, privindu-mă cum îi ţineam mâna între degetele mele. Dar nu am putut a-i da drumul, altfel.. Şi eu m-aş fi spart în bucăţi. Nu a comentat nimic despre chipul meu îndurerat.
- Se va trezi, e mai bine decât aseară domnişoară. Poate ar trebui să vorbiţi, există o şansă minusculă ca el să audă. . . S-a uitat într-un dosar după care a ieşit, dar eu nu am zis nimic. M-am tras şi mai aproape de Jay şi parcă eram învăluită de căldură. Inima mi se zbătea nebuneşte în piept şi eram tristă.
- Jay... Nu o să mă părăseşti niciodată, nu e aşa? Ai promis că o să fii mereu alături de mine, nu? Noi doi, împreună pentru totdeauna. Indiferent în ce mod.
Spuneam aceste cuvinte printre suspine. Clipă în care mi-am aşezat buzele pe mâna lui rece şi am mângâiat-o cu obrazul.
- Te iubesc prea mult, iar dacă tu vei dispărea.... Eu....
Şi nu ştiam cu ce să mai continui aşa că l-am sărutat iar, buzele mele acoperindui-le pe ale sale. Ce făceam? Nu mai ştiam, dar nu mă puteam opri.
Nu mai ştiam ce se întâmpla în jurul meu, tot ceea ce ştiam era că trebuia ca brunetul aşezat în pat să se trezească, să mă privească cu ochii lui verzi intenşi şi să îmi spună :
- Ce faci aici , piticanie?
Lacrimile au continuat să curgă.
ohh...in sfarsit capitolul :X....
SArmanul Jay....nu se poate sa fie intr-o stare chiar asa de proasta ...se pare ca toti is distrusi ...Sper ca se va trezi cat mai curand...si ca isi vor dezvalui sentimentele. Acum cred ca stiu cu totii ce sentimente are Amby pentru Jay....mai trebuie sa afle si el,...
Sper ca va veni curand urmatorul capitol...pana atunci bye & kissu :*
SAD..mult prea trist.
E pacat sa citesti despre sentimentul de vinovatie de neimpartasire a sentimentelor a lui Amber.Era cumva ciudat sa 'vezi' disperarea de pe chipul lui Amby.
Totusi insa sper sa se trezeasca si sa ne incante cu minunata lui voce, si sa citim despre sentimentul care-l v-a aveam Amby.
Sincer la inceput, m-a amuzat faptul sa citesc despre cum a luat sarmana Amby un 3, lolz XD [uneori e sfant XD ]
Dar se mai intampla, si sper sa ne mai uimesti si cu alte detalii, 'picante' XD
Pana atunci asteptam ca Jay sa se faca bine si ca totul sa revina la normal :P ..sau ma rog, aproape la normal, si privind cum stau lucrurile, cred ca o sa fie o oare care evolutie :D, sau oare ma insel?

I don`t know...insa ramane de vazut.


Si spor la scris =3
Ma gandesc ca acum ca se apropie vacanta, o sa reusiti sa ne faceti un cadou frumos de craciun ?

Sper ca da... *daydream*

ByeBye

Si cu multa placere Teh <3
Hello am revenit cu capitolul 36 ^^.

Fantasy Eyes -> Mersi ca dai commenturi si ca-ti place. ^^
KaGoMe -> Stiu, eu era sa plang, dar nu-i zice lui Honey :))). Sper sa-ti placa acest capitol si sa citesti incontinuare. Mersi.

Enjoy !

Capitolul 36

O durere superficiala imi acoperea corpul. Aud vorbe in jurul meu si pe cineva palangand. Nu inteleg nimic. Dau sa ma misc si nu pot. Rahat. Simt niste lacrimi ce-mi uda mana. Ale cui sunt ? Iarasi plange mama ? Incerc sa imi misc mana, nu reusesc decat niste degete. Ochii mi se deschid si ei. Clipesc de cateva ori deranjat de lumina puternica din camera. Indata ce mi-am stabilit raza vizuala am observat ca nu era chiar asa de luminata camera. Iarasi am auzit niste voci. Un domn inalt cu parul blond s-a pus in fata mea. Cine era el ? Cred ca ma examina. Eram oare in spital ? Brusc mi-am amintit ce mi s-a intamplat, accidentul, Amber, fetita din masina, tot. Imaginile accidentul au inceput sa se deruleze prin fata ochilor mei ca un film de actiune cam neplacut.

- Oh ! Dave si-a revenit ! am auzit pe cineva zicand.

Dave ? Si mai era cineva cu o voce superba. Cred ca era Caroline. Sau poate ca nu. Ea avea vocea putin mai groasa decat aceasta fata si mai ridicata. Am incercat sa-mi misc capul dar ceva tare m-a impiedicat. L-am vazut pe acel domn reaparand in fata mea. A inceput sa-mi vorbeasca, avea o voce destul de groasa, ma deranja. Mi-a explicat unde era, cum am ajuns aici si ce am patit. Apoi suspiciunile mi s-au adeverit. Mi-am miscat buzele ca sa vorbesc dar nu am auzit nimic. Am incercat a doua oara si nici asa. A treia oara a iesit ceva susoteala si se pare ca doctorul a inteles ce am zis.

- Un baiat inalt si roscat si o fata blonda si cam scunda, dar draguta. mi-a spus zambind.

Am incercat sa zambesc. Deci Amber si Dave erau aici. Am vazut ca barbatul s-a dat la o parte si in schim in fata mi-a aparut o fata. Era asa draguta. Avea ochii inlacrimati. Era Amber, am incercat sa zambesc dar nu prea mi-a iesit. Fata i s-a instrambat si a vrut sa planga iarasi dar s-a oprit.

- Oh, Jayson ! Credeam ca te duci ! a spus si atunci si-a scapat cateva lacrimi.
- Nu mor eu asa de usor. i-am spus incet.
- Nu glumii ! Nu stii ce ingrijorata am fost ?
- Nu stiu ! am exclamat aproape mut.

A incercat sa zambeasca dar nu prea i-a iesit. Dave a venit si el langa mine si a inceput sa imi povesteasca tot mai detaliat. A fost o imprudenta sa ma grabesc asa. Mi-am instrambat putin coltul gurii iar Amber a ras. M-a sarutat pe frunte, si i-am simtit o lacrima fierbinde pierzandu-se pe fata mea. Ce prostie ! Nu trebuie sa planga pentru mine ! As fi vrut sa pot sa-i sterg lacrimile, dar degeaba, mainile nu mi le puteam ridica. M-am incruntat. Ea s-a uitat la mine pierduta iar apoi cred ca si-a dat seama de ceea ce voiam sa fac. Mi-a spus ca din cauza anesteziei pe care mi-au dat-o la operatie nu ma pot misca deocamdata. M-am bucurat. Credeam ca am ramas paralizat sau ceva in genul. L-am vazut pe Dave iesind din camera si am ramas cu Amber. Aceasta se uita la mine iar eu la ea. ce n'as da sa-ti spun ca o iubesc. Dar nu puteam, riscam ca eu sa pierd totul, prietenia ei, zambetul ei si chiar si privirea ei. Nu puteam sa pariez pe un sentiment pe care doar eu il simteam. Ii priveam chipul admirandul. Chiar si plangand era superba. Era asemenea unei zeite care era ranita pe dinauntru. Dupa cateva minute indelungate au aparut mama si tata. Le-am vazut incantarea care se putea citi foarte usor pe fetele lor. Erau fericiti ! Cred ca sa ma vada in viata. Si eu ma bucuram de acest lucru. Nu am putut sa nu zambesc cand mama m-a imbratisat cum a putut ea de strans, mai ales in pozitia in care eram. Si tata a facut acelasi lucru. Eram fericit. Inconjurat de familie. Mai bine nu se putea.

Totul a fost perfect sa spun asa. Doua saptamani de stat in spital. Amber venea de fiecare data sa ma vada, dupa scoala desigur. Am aflat de treiul de la Biologie. Cred ca matusa Liss a facut urat, dar stiu ca i-a trecut, era prima nota rea, asa ca nu are de ce sa se streseze, cred. Mie in schimb mi-a facut placere compania ei. Era mult prea adorabila. Incercam sa nu par prea 'dependent' de prezenta ei dar era cam imposibil. Adoram fiinta ei si tot ce tinea de ea. Plus ca o mai ajutam si eu la scoala, adica eram in a 11-a cred ca stiam si eu ceva din a 10. In primele zile de la 'trezirea' mea, ma hranea chiar ea. M-am cam obisnuit asa ca acum, cand nu e mama prin preasma inca mai face asta. Imi placea felul in care ma rasfata. Chiar mi-ar placea sa o am ca iubita, sau ca sotie. Dar ce mama nabii gandeam ? Sotie ? Nici macar pe departe. Cum ea, fata care ma vedea ca pe un frate sa se casatoreasca cu el. Era imposibil dar in acelasi timp posibil.

Dimineata veni usor peste Boston, a ajuns si la mine. Razele soarelui au intrat in camera spitalului dar eu eram treaz de mult. Doctorul Charlie, asa se numea, a venit la mine cu un zambet pe buze imens.

- Jay, se pare ca azi cam pleci de pe la noi ! mi-a spus fericit, m-am bucurat nespus de mult.
- Asta da veste ca sa incepi ziua ! am exclamat si eu.

Mi-a zambit si a scris ceva pe o foaie care o avea la el. A iesit din camera si dupa vreo zece minute parintii mei au intrat in camera. Mama a inceput sa strige de fericire cand i-am spus de plecare si deja incepea sa-mi adune lucurile, tata s-a dus sa completeze formularele care trebuiau completate ca eu sa ies din spital. I-am cerut lui mama telefonul si i-am scris lui Amber un mesaj.

Am plecat din spital. Sunt acasa, nu are rost sa mai mergi acolo. Jayson.

Am dat pe 'send' si i l-am dat inapoi mamei. I-am zambit si la randul ei mi-a zambit si ea. Au venit cu un carucior dupa mine. Nu prea puteam sa ma misc din cauza piciorului rupt. Se pare ca era sa-l pierd, dar ca norocul s-a refacut destul de repede, dar nu complet inca. Asistentele m-au ajutat sa ma pun pe carucior si am iesit din camera mergand pe holurile albe fastasmice ale spitalului. M-am simtit usurat cand am iest din cladirea aceea unde totul era alb. Am inspirat aerul curat de afara lasand deoparte tot mirosul acela de medicamente care iti intoarcea stomacul pe dos. M-au pus pe bancheta din spate a masinii iar caruciorul l-au inapoiat asistentelor. Parea ca acasa nu aveam voie sa plec din camera doar cand mama voia sa mergem in gradina. Ce naspa ! Uram sa stau inchis, dar totusi, daca asta imi accelera vindecarea cum aveam eu sa ma opun ? Am ajuns acasa si aproape am vrut sa sar in sus de bucurie, dar stiam ca daca faceam acest lucru ma duceam inapoi la spital. Tata m-a ajutat pana sus in camera mea sa merg. M-am pus in pai si mi-au dat laptopul sa ma 'joc'. Mi-am pus muzica ca sa ma relaxez si mi-am lasat capul pe perina. Am auzit-o pe mama cum a intrat si m-am uitat la ea, avea o tava cu mancarea mea preferata. Spaghette cu ceva sos care doar ea si Amber il stiau prepara, Amber l-a invatat de la mama. Am mancat cu pofta in timp ce mama se uita la mine multumita. Adevarul era ca mancarea din spital era chiar scarboasa. Mirosea urat si avea si gust ciudat. Ce noroc ca am o mama care stie sa gateasca ! Dupa ce am terminat mancarea delicioasa care mi-a lasat un gust mult prea dumnezeiesc, mama a plecat, trebuia sa mearga pana la matusa Liss. Nu se schimba niciodata, mereu se intalneau, nu trecea zi in care sa nu vorbeasca la telefon sau chiar sa se viziteze reciproc. Aveau o zi sfanta, Sambata. Mergeau la cumparaturi, doar ele doua. Am stat vreo patru ore asteptand sa vina cineva sa ma viziteze. Dar nimic. M-am enervat. Credeam ca ma pot stapanii sa nu-i vad pe prietenii mei, dar cred ca era inutil. am incercat sa ma ridic din pat, dar in zadar. Am incercat iarasi si spre surprinderea mea am putut dar am cazut pe jos. Acum nu ma mai puteam ridica, genial ! Am auzit cum cineva a intrat in camera si a scos un sunet cam alarmat. Am cunoscut parfumul mult prea dulce. Era Amber. A venit ! Doamne si cat ma bucuram ca era aici. M-a ajutat sa ma ridic, si eu am pus de la mine. M-a pus pe pat si datorita echilibrului ei 'stabil' a cazut peste mine, i s-a ridicat fust, mama, ce priveliste !. Am putut sa o vad rosind, cred ca inima mea mai avea putin si imi sarea din piept. Am ras ca sa nu o fac sa se simta prost.

- Piticanie, cand ma recuperez mergem sa facem exercitii de echilibru. Daca cazi pe un baiat asa ala o sa moara acolo de atac de cord.
- De ce ? a murmurat ea incercand sa se ridice.
- Ai chiloti galbeni. Sunt draguti ! am tachinat-o.
- Jayson Asazuki ! Nu ma fa sa te lovesc, acum tu esti cel neajutorat ! a strigat catre mine rosind puternic.
- Bine, bine. Glumeam, adica, chiar sunt draguti. am spus razand, m-a lovit in umar in joaca.

I-am prins mainile iar apoi am imbratisat-o neputand sa rezist tentatiei.

- Dar tu esti mai draguta. am murmurat incet in timp ce mi-am cufundat nasul in parul ei delicat.
deci la sfantul asteapta o sa ajung si eu la zi cu fic-ul vostru;))
Nu ma plang, este chiar super interesant.
Sezonul 2 se ridica asteptarilor mele;))
Asa ca dati inainte fetelor!
ohhh....capitol nou :X....si e un capitol minunat.Acum nu am mai vazut greselute...de fapt...sunt chioara de somn , si cam mahmura....dar totusi am citit . pentru ca va ador ficul :X.
Amby la cam dadacit pe Jay...si sincer, as fi facut si eu la fel in locul ei...dar el ar trebui sa-si asume riscul si sa-i zica ce simte :P....Vorba aia...pasca-s soarecele si pisica ...asa se joaca:P....
A fost tare faza cu chiloteii....muream de ras:)): ...Abia astept urmatorul capitol....care din pacate vine abia vineri :(...


Dar pana atunci , kissu girls >:D<:*
Ma bucur ca ati postat din nou, dar e prea sad:cry:. Am plans,pe bune. La niciun fic nu am plans pana acum, voi sunteti primele:cry:.
Descrieti asa de bine sentimentele incat mi-au dat lacrimile. Bine ca la acest capitol m-am mai inseninat, ca de nu.....
Erau ceva greseli, dar se iarta.
:bye: si nextu sa fie mai vesel
ahhh...cat de sweet a fost ultima parte=)))
il ador pe Jay:love::Xll iubesc...e extraaa!:X
si Joshh:X:love:
they are mineeee!:X
astept continuareaa...ceva mai picant va rooogg?:D

Ja' ne! kisses!:bye: :*