AnimeZupCăutare

Aripi insangerate

chiar nu imi place sa fac dublu post:(( asa ca pls, pretty pls o parere ceva?
App sorry ca este atat de scurt, but this is it. Daca sunteti constiinciosi si imi spuneti ce parere aveti scriu unul mult mai lung data viitoare.


In Tinutul Nicaieri

Undeva, departe, unde intunericul domneste si unde nimic palpabil nu exista, unde ideile se creaza si cele mei frumoase, dar si cele mai terifiante visuri i-au nastere, cineva se trezeste. Cum putea sa existe in acest loc o constiinta, nimeni nu putea raspunde, insa exista si asta nu era un semn bun.
-In sfarsit, putere! Tipa acesta in negura nebuna a acelui loc.
Legile fizicii nu se aplica in acest loc, care nu a mai vazut lumina soarelui de decenii, poate chiar de la facerea lumii. Haosul, nebunia dar in special rautatea si sadismul domnes aici. Din ele toate a fost creat El. O fiinta atat de plina de rau incat il provoaca doar din amuzament, distractie. Se ingrozeste si freamata natura cand acesta era in preajma, astrele isi ascundeau lumina fiindu-le teama ca ar putea muri daca fie si p raza l-ar atinge. Fusese inchis in acel loc pentru a apara lumea de sadismul lui, dar acum ii venise timpul sa iasa din nou afara, sa isi demonstreze inca o data cruzimea, sa cutremure pamantul cu actiunile lui. Singura lui dragoste, daca stia macar ce inseamna acest cuvant, acest sentiment era chinul pe care il provoca oricarei vietati.
„Nu imi vine sa cred! Pampalaul acesta este un Narkangel acum. Ce frumos! Ce perfect! O sa ma pot folosi de toate acele tactici secrete pe care le-a invatat la Academie, asta daca a fost in stare sa invete ceva... la cat de smiorcait si slab este, nu m-ar mira daca nici macar nu a putut sa treaca de primul examen. Oh, de ce a trebuit sa ma nasc in trupul acestui amarat? Dar oare cat timp am fost inchis in acest abis? Conteaza?! Nu, nu conteaza. O sa aflu eu destul de curand tot ce vreau sa stiu, tot ce ma intereseaza. Acum vreau sa aflu ce putere este aceasta care m-a trezit din amorteala. Are un gust diferit... nu mai este aceeasi care mi-a fost data la nastere. Focul nu ma mai controleaza. Si, oricum dupa mica mea fapta pe care am comis-o cu atata placere, nu cred ca Ayame i-ar mai fi oferit puterea focului stiind ca eu sunt gata sa apar imediat cum el devine mai puternic. Dar stai! Daca imi aduc bine aminte... da, ea deja initiase acel transfer. Imi luase controlul asupra acelui element din-nainte sa mor. Oare cine este acum noul inger al acestui element atat de volatil si periculos? Si daca altcineva detine aceasta abilitate, atunci si el are o dubla personalitate? De abia astept sa il intalnesc, ar veni sa fie fratele meu sau ceva de genul acesta. Ah, nu mai am stare! As spune ca fierbe sangele in mine, dar eu nu am sange, de altfel nu am nici macar corp... stau de atata timp inchis aici, incat nici nu mai stiu cum sa ies din acest loc ingrozitor. Gandul meu tot timpul se intoarce la placerea pe care mi-o ofera sansa de a vedea lumea de afara. Nu va mai dura mult, o simt cum creste. Ah, de abia astept sa ies de aici!
Ceva o sa se intample in urmatoarele zile, iar acel ceva va sparge lacatul custii mele, eliberand infernul. Aproape ca pot sa simt sangele cum se scurge printre mainile mele... mmm... am atatea de facut o data ce voi fi din nou liber, incat nici nu stiu cu ce sa incep mai intai. Ca orice bun spion si asasin o sa verific mai intai terenul. Nu stiu ce o sa ma astepte afara. De altfel, nici nu stiu daca roscata de ayame mai este conducatoarea cherubimilor. Sper ca inca este; nu de alta, dar vreau sa imi i-au revansa. Cum o sa o pot face daca ea nu s-a mai intors inapoi in Eden? Ultima noastra lupra s-a terminat cu o egalitate, nu pot suporta asa ceva. Eu am omorit-o, ea m-a ucis, inchizandu-ma in acest loc pentru restul eternitatii. Nu accept asa ceva, mai ales ca m-am trezit. Doar unul singur poate fi castigator in aceasta lupta! Razbunarea mea va fi cruda si dulce. Ca tot mi-am adus aminte de scumpa mea Sanct Angel... ma intreb ce s-o fi intamplat cu Lucifer. Acum ca nu o sa ma m-ai poata controla pot sa fac tot ceea ce imi doresc fara sa ma impiedice el. Am scapat de acel nebun sacaitor. Daca ar stii ingerii ce plan are s-ar razgandi si i-ar da alt titlu, nu acela de rege al Demonilor. Nimanui nu ii trece prin cap de ce face toate acele lucruri. Ha! Oricum, puterea pe care o primeste este din alta parte, de alt nivel, insa nu stiu ce nivel. Cat de periculoasa este? Cat de puternic voi deveni? Ce pot controla? Aceste lucruri nu le pot afla decat experimentand si este atat de dulce sa experimentezi...
Nu imi pot da seama ce fel de putere este aceasta care ma hraneste. Daca ar fi fost o parte din cea a lui Ayame atunci as fi stiut, dar nu este. Faptul ca nu stiu nu imi da pace. Ma seaca pe creier. Daca voi avea un alt sef? Dar ce fel de inger ar fi putut avea asemenea posibilitati? Trebuie sa stiu care sunt obligatiile, conditiile, daca exista, pe care idiotul le-a acceptat. Trebuie sa ma controlez si sa mai astept cateva zile, doar cateva zile. O sa revad din nou lumina soarelui, nu ca ii duc lipsa, dar ar fi o schimbare bine venita. O sa imi incep capodopera, seria de crime la care visez de mult.
Ingerii si demonii, amestecati, crucificati cu aripile smulse, prajindu-se la soare. O intreaga campie cu aceste trofee ce incet putrezesc, stand ca un adevar de neclintit, reprezentand minunata mea arta moarta. Aproape ca simt gustul sangelui victimelor mele. Raurile o data albastre vor devenii sangerii, pamantul se va cutremura ingrozit, astrii vor disparea de pe cer speriati. Haosul va domni si frica va face legea! Lumea va ingenunchea cersind indurare. Totul va fi perfect! Nimeni nu va putea sa ma opreasca, nimeni nu se va razvarti impotrivia mea. Mai ramane doar sa aflu secretul nemuririi si atunci voi putea domni pentru restul eternitatii.” Se gandea acea chestie.
Mintea lui bolnava crea scenarii peste scenarii, inchipuindu-si scene oribile, hidoase care ar cutremura pe oricine, chiar si pe cei mai sangerosi demoni.
Acest monstru nu ar fi trebuit sa fie niciodata creat. Era o greseala a universului cu care trebuie sa se confrunte ingerii. Dar oare vor fi destul de puternici? Oare Ayame va rezista intalnirea cu acesta? Cum avea sa se comporte conducatoarea cand va da ochii cu ucigasul care a omorit-o cu cateva mii de ani in urma?
Helău. Dau edit când termin de citit şi scuze că tocmai acum dau un reply, dar cum a venit iarna mi se opreşte netul din 5 în 5 minute. Ştiu că nu am nici o scuză şi de aceea nu încerc să mă justific.

Edit:
Am revenit, Cam târziu, ce-i drept, dar mai bine mai târziu decât niciodată.
Hmm, ştiu prin ce trece Hissori şi ştiu că chestia cu Raphael l-a dat foarte rău peste cap, totusi atitudinea lui e foarte nesăbuită. I mean, s-a schimbat mult în capitolele anterioare. Totuşi, am observat că a început să îşi recapete calmul şi frivolitatea de care dădea dovadă înainte. O bilă albă.
Am fost foarte surprinsă, nu surprinsă când am citit că el a devenit ceea ce trebuia să devină Ikusa. O schimbare totală de situaţie. Totuşi, a izbucnit mult prea repede. Mă încântă de fiecare dată ceva scris de tine.
Ah, apare primul înger care a primit puterea focului:x care este şi ucigaşul Ayamei. E chiar sadic. Îmi place. Chiar vreau să aflu mai multe despre el. Mult mai multe.
Am observat câteva cratime puse aiurea şi câteva greşeli de tastare. Inversarea literelor. Nimic important.
Oricum, nimic nu-mi schimbă părerea despre minunatul tău fic; ah, da nu sunt linguşitoare. Nu sunt genul. Mă ştii doar.
Mâine o să lau încă un reply la ultimul capitol postat.
Chiar vreau să mai scrii despre primul îngr al focului şi despre cum a ajuns acolo unde se află acum.
Gata, mă opresc din aberaţii şi îţi doresc multă inspiraţie. Poate mai postezi un capitol de Crăciun. Drept cadou:x
Hugs >:D<
Scuza-ma. Ti-am tot promis de mult ca dau un repley dar toanta de mine am fost ocupata cu alceva si am uitat. Am recuperat capitolele. Imi pare rau pentru Hissori ca nu poate fi cu Raphael,dar vor fi o data si o data...Sunt curioasa cine e acest inger sau ce este el asa de sadic. Cred ca acum va aparea actiunea. Capitolele au fost reusite,greseli am vazut numai cateva.Inca o data scuze.
Am aterizat si eu.
Deci FallenAngel sar putea ca din ficurile pe care le-am citit ficul tau sa fie preferatul meu.
Imi place descrie ta,actiunea pe care nu o grabesti si mai ales ca titlul m-a atras.
Sa nu lungesc vorba astept urmatorul capitol,GAMBATE!!!si succes!!!
Salut! Am trecut si eu pe aici pentru ca am vazut un nou capitol. Dupa parerea mea, ceea ce a spus aceasta " creatura " a fost prea mult. Adica s-a gandit prea mult. Nu trebuie sa te superi, e doar parerea mea.
Dar mi-a placut si sper sa o ti tot asa.
Daca nu te superi, ai putea trece si pe la mine? Nu vreau sa imi dea avertisment (din nou ) administratoarea site-ului. Daca iti place, da-mi comment si voi pune in continuare.

OK! Acum chiar am terminat.

See you later!
deci pentru ca ati fost atat de buni si v-ati impartasit parerile voastre cu mine vin azi cu continuarea;) Va multumesc mult pentru parerile voastre si sper sa mi le spuneti si de aceasta data.;)


In camera de consiliu

Soarele apare, incercand sa lumineze si sa incalzeasca inimile celor ce incearca sa isi duca vietile linistiti, dar nici macar acesta nu poate sa faca minuni. Exista cineva, care traia undeva printre nori, care isi pierduse abilitatea de a se bucura de aceste mici minuni. Acea persoana era nimeni alta decat Ayame, conducatoarea cherubimilor. Statea in fata usii, in camera ei, pregatindu-se sufleteste pentru a iesi din incapere. Avea mana dreapta crispata pe clanta, chinuinu-se sa gaseasca puterea de a deschide usa, pentru a pleca de acolo, pentru a da ochi cu inteleptii.
De partea cealalta o astepta infernul si nu il dorea, vroia sa ii ofere inapoi viata lui Yuri si sa stea ascunsa, dormind, linistita in aceasta, dar nu putea. Cei doi Fallen Angeli stateau de o parte si de cealalta a usii, insotiti de Michael si Krad. Acestia erau garda ei personala, care se presupunea ca trebuie sa o protejeze, dar mai rau o raneau, cel putin unul dintre ei o facea. Nu era in stare sa dea ochii cu Ikusa, nu dupa ce se petrecuse cu o seara in urma. Se simtea atat de slaba, de vulnerabila. Nu avea nici o treime din puterea de care dispunea Lucifer, deci ii era imposibil sa il invinga, sa il oblige sa o lase in pace. Daca ea nu avea puterea sa il infrunte, „Ce puteau sa faca ceilalti?” era intrebarea care ii chinuise somnul azi-noapte.
Intr-un final ofta si iesi din incapere, nu mai putea sa traga de timp. Cei patru ingeri se inchinara cand o vazura aparand pe hol.
-Ridicati-va, va rog. V-am mai spus, nu este nevoie de asa ceva... zise ea lasand fraza neterminata pentru ca ochii ei verzi cazura pe capul impodobit cu parul lung, matasos, negru al lui Ikusa.
Pentru o secunda avu intentia de a intinde mana sa i-l atinga, insa se stapani stiind ca era un gest interzis.
Ceilalti se ridicara si asteptara rabdatori sa vada incotro se indreapta conducatoarea pentru a o urmari ca niste protectori cuviinciosi.
Ayame ofta inca o data, indreptandu-se spre sala consiliului, unde trebuia sa discute cu ceilalti despre Castiel sau mai bine zis despre cel care traia in inger, Chase. Se gandea cu groaza la viitorul care era atat de neclar vazut de ochii sai. Niciodata drumul pe care il alesese nu fusese atat de imprevizibil si periculos.
„Oare nu intotdeauna a fost asa? de ce imi par atat de insuportabile toate aceste etichete, aceste actiuni pe care le fac de atata amar de timp? Nu ar trebui sa fiu obijnuita cu ele?
-Ti-a venit vremea, ii sopteste vocea Lui.
De ce a trebuit sa imi amintesc de ceea ce mi-a zis? De ce?! Unde ma duce drumul acesta pe care sunt nevoita sa merg? Ce am facut inainte de prima domnie de a fost nevoie sa fiu pedepsita? Oh, de ce nu imi pot aminti tot? Stiu ca mai este ceva... dar imi scapa printre degete de fiecare data. O alta viata inainte de Razboiul Cherubimilor, o viata care a fost eradicata total din mintea noastra. Dar de catre cine si de ce, nu stiu...”
Desi in sufletul ei se dadea o adevarata lupta, desi ar fi vrut din toata inima sa renunte, sa arunce mastile ce incet se dezintegrau devenind nimic, Ayame mergea pe holul din marmura, gol inconjurata de gardieni ei, spre sala de consiliu. Nimic din nesiguranta din sufletul ei nu i se vedea pe chip. Arata asa cum trebuia, ca o conducatoare, ca singura persoana ce era in stare sa rezolve toate problemele si sa ia decizii fara sa clipeasca. Doar cei foarte apropiati de roscata ii cunosteau chinul, insa niciodata nu vor putea sa il inteleaga, oricat de mult ar fi incercat. Chinul de a detine atata putere si de a fi obligat sa porti pe umeri o responsabilitate imensa, sa depinda de tine milioane de vieti. Se simtea ca o pasarea exotica inchisa intr-o colivie care a fost obligata sa se adapteze noilor conditii. Macar de ar fi fost atat de simplu.
Au ajuns in fata impunatoarelor usi din stejar. Inainte ca ea sa apuce sa puna mana pe clanta pentru a o deschide, Ikusa a fost mai rapid si deja o deschise, dandu-se la o parte din calea ei. Isi lasa capul in jos si cu mana stanga ii facu semn sa intre.
-Poftiti, Maiestate, sopti.
-Multumesc... facu o scurta pauza inainte sa gaseasca curajul sa ii rosteasca numele... Ikusa.
Trecu pe langa el, doar cativa centimetrii despartindu-i, ceea ce il facu pe brunet sa isi doreasca sa o opreasca, sa o stranga in brate. Nu era orb, vazuse privirea plina da durere pe care conducatoarea o avea de cand iesise din dormitor.
„Atat de aproape incat ii pot simti rasuflarea atingandu-mi pielea, alintandu-mi-o si totusi suntem atat de departe unul de altul... o prapastie se afla intre noi si nu va disparea curand. Eu sunt dispusa sa incerc sa o inlatur, dar el se va intalni cu mine la jumatatea drumului? Nu... nu o va face...” se gandea Ayame.
In sala se aflau toti inteleptii, asteptand-o linistiti. Atunci cand isi facu aparitia se auzi cum s-au ridicat si au salutat-o, distrugand pacea acelui loc.
-Buna ziua, Inaltimea-Voastra! Spusera in cor facand o mica plecaciune fiecare.
-O zi buna si voua, raspunse inclinand putin capul in semn de respect.
Nu se putea citi nimic pe chipul ei. Era ca o statuie inghetata in eternitate, doar ochii plini de viata tradau o constiinta, poate si niste sentimente dar nimeni nu putea fi sigur de acestea din urma, nimeni in afara de Ikusa.
-Stiti de ce ne-am intalnit, nu este asa? ii intreba vocea ei trimitand fiori reci pe spatele lor.
-Da, Maiestate.
-Este vorba despre Castiel, zise Hageshi putin suparat.
-Da. Cred ca a venit momentul sa va povestesc ce s-a intamplat cu adevarat atunci.
-Ce s-a intamplat? Intreba curios Aoshy.
-Cautam un raspuns, vroiam sa aflu de ce Dumnezeu ne-a interzis sa iubim pentru ca...
Ayame a fost intrerupta inainte sa termine ceea ce avea de zis de un foarte speriat si furios Narkangel.
-Taci din gura! Izbucni Ikusa.
-Cum iti permiti sa tipi la Maiestatea Sa? tuna Hageshi, ridicandu-se in picioare indignat de atitudinea lipsita de respect a celui mai drag protejat al sau.
Michael, sari si el, in fata Fallen Angelului, tinandu-l de maini pentru a nu o atinge pe conducatoare. Acesta nu se zbatea... prea mult, insa oricat ar fi incercat sa se elibereze, Michael era mult mai puternic decat el.
-Imi pare rau, Ikusa, dar trebuie sa se afle adevarul. Intotdeauna am stiut ca se va afla. Acesta trebuie sa iasa la iveala o data si o data si nu numai el. Sunt multe lucruri in drumul meu pe care trebuie sa le aflu... sa le impartasesc.
Tristetea se citea in ochii si glasul ei, dar chipul ii ramase la fel de impietrit.
Hissori se intoarse pentru a o privi. Nu putea sa isi imagineze cum se simtea sau ce era in capul ei, de a luat o asemenea hotarire.
„Oare nu stie ce se va intampla daca recunoaste asa ceva? Pentru numele Lui, este cea mai sfanta lege!” se intreba el.
Nu stia raspunsul, dar poate il va afla in curand, desi adanc in sufletul lui si-ar fi dorit ca aceasta intrebare sa ramana fara un raspuns, din cauza ca se temea de consecintele dezvaluirii lui.
Ikusa era pe punctul de a innebuni de furie. Se smucea in mainile ingerului focului incercand sa scape, sa o oblige sa taca. Vroia sa tipe ca tot ce a fost intre ei a fost o greseala, ca minte, dar nu avea puterea necesara de a spune asa ceva. Nu dorea sa o lase sa se distruga, iar Michael nu intelegea si nu vroia sa il ajute.
-Michael, nu vreau sa te ranesc, asa ca da-mi drumul, nu intelegi! Se rasti Fallen Angelul la cel care inca il tinea imobilizat.
-Ba da, inteleg. Ai luat-o razna. Acum taci si asculta. Nu scapi din stransoarea mea.
Ayame ii oferi un zambet trist inainte sa inceapa din nou.
-Asa cum spuneam. Eu cercetam acea lege, deoarece eu si Ikusa eram iubiti, recunoscu ea ignorand amenintarile Narkangelului care se incapatana sa se zbata.
Toata lumea a fost socata. Nimeni nu stia ce sa zica. Hageshi, care statea in picioare, a cazut inapoi in scaun nevenindu-i sa creada. Hissori si-a lasat capul in jos refuzand sa se uite la chipul celor din jur, iar Krad ingenunche uitandu-se pierdut la cea care statea in fata lui, la conducatoarea lui mult iubita. Cat despre Michael, ei bine acesta ii dadu drumul lui Ikusa, intelegand intr-un final de ce acesta se zbatea atat de tare. Fallen Angelul, o data eliberat, se duse in fata lui Ayame, punandu-si mainile pe umerii ei, scuturand-o furios in speranta ca poate acum la sfarsit avea sa ii vina mintea la cap.
-Ai innebunit? Ce este gresit cu tine? Reprezentai tot ce este mai pur, mai perfect. Acum esti manhita. Am vrut sa iti spun de mult, totul a fost o greseala. Totul! Tipa Ikusa disperat pana cand neputincios cazu in genunchi in fata ei, mainile coborindu-i pe talie.
Nu arata, dar a afectat-o foarte rau ceea ce a zis Ikusa. Era atat de inconstient cateodata de puterea cuvintelor, lasandu-se condus de pasiunea inflacarata ce ardea in el, incat nu intelegea cum un singur cuvant, o singura fraza putea sa doara de o mie de ori mai mult decat o rana facuta de o sabie.
„Sunt manjita? Totul a fost o greseala? Nimic nu a fost adevarat? Ingerii sunt capabili sa se insele? De fapt, el este capabil sa ma minta? M-a mintit atatia ani... pentru ce? Pentru ce!” aceste intrebari i se perindau prin mintea ei fara nici o pauza, innebunind-o usor.
De atat a fost nevoie: o singura fraza, pentru a o schimba pentru totdeauna. In sfarsit a reusit imposibilul. Era pura asa cum o credeau ei. In sfarsit, acel ceva care ii oferea acea minune numita sentiment se rupse. Nu mai simtea nimic. Aceasta schimbare i s-a vazut in ochii care cu un minut inainte erau plini de viata, iar dupa erau goi si reci de parca cine traia in acel trup se suparase si plecase refuzand sa mai auda acele cuvinte. Intotdeauna a considerat ca perfectiunea era rece si avusese dreptate. Puritatea, perfectiunea erau reci, atat de reci ca isi simtea inima inghetand.
-Totul a fost o greseala? Intreba ea de parca nu ar fi inteles, in timp ce ii puse mana pe barbie, ridicandu-i capul pentru a se uita in ochii lui negri, dar si pentru a-l lasa pe el sa ii vada pe ai ei.
Ikusa se ingrozi. Ochii ei verzi erau goi si il ingrozeau, il speriau. Se intreba cu teama ce a facut.
-De ce? De ce ai mai stat cu mine daca sunt o greseala? Intreba ea.
Nu avea raspuns. Nu putea sa isi retraga cuvintele. Raul era deja facut. A rostit acele vorbe doar pentru a o impiedica sa recunoasca, dar fusese prea tarziu si nu facuse decat sa o raneasca. Nu se gandise nici o secunda ca avea sa o raneasca atat de tare, nu se gandise pentru ca judecata ii fusese intunecata de furie, dar acesta nu era un motiv care sa il justifice.
-Ayame ai incalcat legea pana la capat? O intreba Tetsujin cu jumatate de glas.
-Daca vrei sa stii daca m-am culcat cu el, atunci raspunsul este da, zise fara pic de retinere sau de rusine. Voi accepta orice pedeapsa veti hotari sa imi dati, insa mai intai lasati-ma sa va spun ce s-a petrecut. Mi s-a parut si inca mi se pare ceva suspect cu aceasta lege, care nu dateaza din aceasi vreme cu crearea noastra, sau mai bine zis a celor pe care noi ii consideram un mit. Asa ca am inceput sa cercetez si cu cat aflam mai multe cu atat lucrurile deveneau mai complicate. Intr-o seara, cand ma plimbam prin gradina castelului si cand am trecut pe langa stejarul cel mai vechi si inalt din gradina am auzit pe cineva vorbind. Atunci a fost prima data cand l-am vazut pe Lucifer si cand el m-a vazut pe mine. Nu stiu ce plan diabolic a scornit in acea clipa, dar din acea zi nu a mai trecut seara fara sa ma viziteze si sa incerce sa ma convinga sa ma duc cu el in Iad. Insa dupa cateva luni a incetat din senin, apoi a venit ziua in care alter egoul lui Castiel, pe numele sau Chase si-a facut cunoscuta prezenta. Vedeti voi, in timpul primei mele domnii cand dumneavoastra m-ati obligat sa imi aleg pentru gardieni, cel de-al patrulea a fost Castiel si lui i-am oferit puterea focului, o puetere dominata de Lucifer, asa ca atunci cand a primit-o a fost creat Chase, un sadic, un demon subordonat al celuilalt monstru care nu trebuia sa existe. Cred ca acesta l-a pus pe Chase sa ma rapeasca, dar el si-a pierdut cumpatul cand a vazut ca ii i-au puterile, m-a omorit. Nu puteam sa ma apar si sa fac ritualul in acelasi timp. Asa ti-ai primit puterile Michael. Nu ai fost prima mea alegere pentru ca nu stiam daca puteam sa va transfer o parte din forta mea si erai foarte entuziasmat in acea vreme, incat imi era teama ca vei fi ucis din cauza acestui entuziasm. Imi dau seama cat de mult am gresit, dar asta este.
-Deci era adevarat ceea ce spunea Rose, sopti michael fara sa isi dea seama ca vorbise cu voce tare.
-Daca ti-a zis ca Narkangelul Castiel era primul inger al focului, atunci da, raspunse Ayame fara sa clipeasca.
Ikusa continua sa stea ingenuncheat in fata ei, tacand din gura, ignorat de toti cei din jurul lui, inclusiv de conducatoarea pe care o iubea atat de tare. Nu stia ce sa faca, nu stia daca procedase bine.
„De ce am vrut sa opresc? Oricum nu imi pasa de ce se va intampla cu mine. Am incercat sa o opresc din cauza ca nu doream sa se afle de relatia noastra pentru a avea in continuarea speranta ca vom fi candva impreuna sau din cauza ca nu vroiam sa sufere, sa o vada ceilalti asa cum credeam eu ca o vor vedea? Dar nu am putut sa o opresc si s-a aflat. Ce vor face? Ce se va intampla de acum inainte?” se gandea el ingrijorat pentru soarta conducatoareai lui iubita.
-Dar cu Ashi cum ramane? A disparut imediat dupa ce Maiestatea Voastra a fost ucisa. A doua zi, Ikusa v-a gasit, iar Ashi nu era de gasit nicaieri, afirma Aoshy.
-Nu vom stii niciodata ce s-a petrecut atunci, decat poate daca ne va spune Chase, ceea ce nu cred. Castiel nu isi aminteste si nu este constient atunci cand Chase conduce, pe cand acesta din urma poate sa afle anumite lucruri de cand este Castiel constient.
-De fapt, nici Castiel nu a fost gasit in acea zi si apoi am aflat ca este pe Pamant, reincarnat. Am presupus ca s-a luptat cu Ashi si a pierdut, zise Tetsujin. Era un Arkangel pe vremea aceea, desi nici acum ca Narkangel nu este prea puternic.
-Ciudat, nu se petrec prea multe schimbari de acest fel... zise Ayame cazand in propriile ei ganduri.
-Nu conteaza. Ce treaba are acel Chase cu Castiel acum? Nu va primi control asupra focului, primeste putere de undeva din univers. Deci nu reprezinta un pericol, spuse Hageshi.
-Intr-adevar, nu primeste putere asupra focului, insa este un pericol deoarece nu conteaza de la cine sau ce primeste putere, Chase se va trezi si va prelua din nou controlul. Depinde de Castiel daca se va lupta sau daca va ceda.
-Si ce facem in acest caz?
-El distruge echilibrul, si asa fragil, al relatiei dintre cei doi Fallen Angeli. MoonBlood reprezinta tandretea lunii, a noptii, iar SunLight reprezinta taria si caldura soarelui, nu exista un al treilea pentru ca nu are de unde sa isi ia puterile, nu are ce sa controleze asa ca va avea cate jumatate din fiecare parte si va strica echilibrul provocand la inceput fara sa vrea catastrofe. Va aparea un conflict si vom trebui sa il rezolvam. Trebuie sa ne punem intrebarea cat de mult vrem sa riscam. Sa il omorim acum inainte sa devina Fallen angel sau sa gasim o metoda de a-l ajuta, de a nu se lasa controlat?
Era o decizie mult prea importanta pentru a hotari singura. Era vorba despre viata unui inger. Desi ea simtea ca poate suporta consecintele acestei decizii pe deplin deoarece nu ii mai pasa. Pierduse puterea de a avea sentimente, de a tine la ceva sau cineva, asa ca nu avea sa simta regretul deciziei sale sau cel putin avea impresia ca pierduse acea abilitate.
-Nu putem sa il condamnam la moarte, asa pur si simplu... sopti Tetsujin.
-De ce nu? Este un pericol, trebuie tratat ca atare, zise socandu-i pe toti din incapere.
-Vorbesti despre viata unui inger! Tuna Hageshi.
-Vorbestu de viata si lumea oamenilor, raspunse cu calm.
-Trebuie sa fie o alta cale, zise Aoshy.
-Nu este o alta cale.
-De fapt...
Toti ochii se indreptara spre Hissori.
-Te ascult SunLight.
-Am putea sa ii despartim pe cei doi. Ati spus ca el va primi o parte de la soare, o parte de la luna puterea asa ca atunci cand se transforma ii despartim. Putem face asta daca ii lasam lui Castiel puterea lunii si lui Chase pe a soarelui, adica, din ceea ce a fost creat, focul. Astfel Chase va iesi din trupul ingerului si nu va mai exista un dezechilibru pentru ca nu va mai exista un al treilea Fallen Angel.
-Nu stiu daca pot face asa ceva, SunLight, raspunse Ayame fara sa se uite la el.
-Maiestatea Voastra nu poate, insa eu cu Moonblood si cu ceilalti ingeri elementari putem.
-Atunci totul depinde de voi sase. Eu nu pot sa ma implic in asa ceva. Nu detin puterea necesara.
-Da, Maiestate, zise inclinandu-se, insa vrand adanc in inima lui sa o stranga de gat pentru atitudinea de superioritate ce o afisa.
-Bun. Acum mai ramane o singura problema. Care imi va fi pedeapsa? Intreba indiferenta uitandu-se la cei doi conducatori ai Marilor Consilii.
-...Maiestate...
Buna! Chiar daca nu am mai comentat pana acum nu inseamna ca nu am citit fiecare capitol si ca nu l-am asteptat pe urmatorul cu nerabdare in fiecare zi. As vrea sa te felicit pentru acest fic ce s-a dovedit extraordinar inca de la primul capitol.
Acest capitol pot sa spun ca m-a impresionat profund, mai ales modul in care ai redat sentimentele lui Ayame:bv:
Cat despre Ikusa, nu pot sa spun decat ca m-a dezamagit cumplit:?? Cum a putut sa il ia gura pe dinainte chiar in halul asta fara sa se gandeasca la Ayame si la cat de mult o va rani:99:
Oricum te felicit din nou pentru munca ta si pentru faptul ca te-ai indurat de noi cu sezonul doi(la aceasta ora inca mai sunt capabila sa fac rime:ha:).
Astept next-ul asa ca multa inspiratie in continuare si mult timp liber. Aa si... sarbatori fericite(cam devreme dar...:eto:).
Yee...acum nu a trebuit sa imi spui tu ca ai pus capitolul,am descoperit eu singura. Capitolul acesta a fost foarte bun, mi-a placut atitudinea lui Ayame. Ikusa este uneori cam fraier, cum sa ii spuna fetei(femeii) ca totul a fost o greseala dupa cate s-au intamplat intre ei? Mi-am dat seama cine este acel inger sadic, acum sa vedem ce o sa se intample in continuare. Am vazut cateva greseli dar in reest totul a fost Okay.Bafta in continuare!
Salut din nou! Eram in trecere si am vazut ca ai postat continuarea. Nu stii de cand am asteptat sa vad ce se mai intampla cu Ikusa si Ayame, si mai ales cum mai decurge relatia lor. Ce prost e baiatul ala! Cum sa-i spuna toate acele cuvinte? A inebunit, sau ce? Nu s-a gandit ca o v-a face pe Ayame sa planga in sinea ei si sa nu mai aibe incredere in el? Prost! Nu mai am ce spune despre el.
Foarte bine pana acum si sper sa pui continuarea in curand! Debea astept sa aflu ce se mai intampla.
Apropo, multumesc pentru comentariu la povestea mea. Dupa cum am mai spus si in comentariul de la profilul tau, voi incerca sa postez urmatoarea parte duminica. Cum nu avem scoala, am timp destul. Joi si sambata nu pot pentru ca e sora mea la comp.
Un colculator + doua surori = impartire pe zile. * smile*
Asa ca sper sa iti placa. Si acum pt. a incalzi putin lucririle, titlul urmatorului capitol e Moartea unui Lord, in care ... mai departe nu spun. Daca va intereseaza, cititi!
Acest mesaj e adresat tuturor celor interesati de povestea mea. Daca nu, treceti mai departe. Nu ma supar.

Acum trebuie sa inchei. Deja am scrias prea mult!

See you later!
Tot nu scapi de mine. Sunt obişnuită cu stresatul oamenilor.Revevind la ceea ce ai scris... Vreau să spun că e genial.
Ah. mersi că m-ai lămurit în legătură cu Castiel şi Chase, dar tot îmi place de ei şi sunt curioasă să văd dacă cei doi FallenAngeli reuşesc împreună cu cei cu puterea elementelor. Nu ştiu. Vreau să reuşească, dar mai pe la sfârşit. Să îl lase pe castiel la început să deţină controlul, sau pe Chase şi mai pe la sfârşit să reuşească. Chiar aştept. Mor de nerăbdare.
Aşa. Ayame; mi-a plăcut de ea. Adică, chiar trebuia să spună pentru ca să ia o decizie în legătură cu cei doi. Plus că era de datoria ei şi dacă nu zicea nu se mai afla şi despre ucigas, pe care îl ador :x Apropo, nu poţi să pui poze? ;;)
Ah, am adorat izbucnirea furiei lui Ikusa. Acolo mi-a plăcut cel mai mult. Acum sunt chit amândoi. Şi Ayame l-a rănit pe Ikusa, acum era rândul lui. Şi totuşi, nu ar trebui să devină de gheaţă. I mean, mai are încă şanse. Nu s-a sfârşit totul.
Eh, eu termin aici cu aberaţiile. Cred că deja ţi-am împuiat capul.
Îţi doresc Crăciun Fericit de pe acum, multă, dar multă inspiraţie. Hugs >:D<
Va multumesc tuturor pentru ca citit si impartasiti parerile voastre cu mine.>:D<

In Chaos

Lucifer se intoarse in palatul lui din adancul Iadului suparat si nervos din cauza lucrurilor care nu decurg deloc asa cum isi doreste sau asa cum a planuit, desi acestea doua apar a fi asemanatoare pentru el nu sunt. Dar toate la timpul lor. Cum ajunge in palat ii ordona lui Akki, care printr-un miracol sucit reusise sa supravietuiasca, sa o obllige pe Seraphim sa ii spuna ce vede in viitorul apropiat. Stia ca nu se putea baza prea mult pe viziunile acesteia, insa putea sa isi dea seama daca lucrurile aveau sa se indrepte spre directia in care el dorea sau nu.
In timp ce astepta stand pe tronul lui, amintirile ii invadara mintea. Amintiri care ar fi trebuit sa fie de mult uitate, memorii ce dureau, care nu vor devenii niciodata acel gen de amintirii care era dulci-amarui, ci aveau sa ramana pe vecie amare, dureroase.

„Ma aflu in una din miile de gradini din Eden, frumoasa gradina pe care am ingrijit-o cu atat de multa dragoste in ultimele cateva luni, langa cel mai inalt si batran stejar, asteptand-o pe Ea. Soarele se afla pe punctul de a se scufunda de tot in intunericul nerabdator al noptii. Aproape a venit timpul. Ma uit in jur, dar nu ii vad silueta de madona nicaieri, in zare.
Oare nu va veni? Oare inca mai este suparata pe mine?
Nu stiu raspunsul la aceste intrebari care ma chinuie si ma macina pe interior. Dar nu mai conteaza in urmatoarele secunde deoarece aud din senin o pereche de aripi cum bat deaupra capului meu si pur si simplu stiu ca este Ea.
Instinctiv imi ridic priviea spre locul de unde vine acest sunet de-a dreptul incantator si o vad. Frumoasa ca o floare exotica, coboara usor spre mine. Parul ei pana la umeri, negru, luceste ca un diamant in lumina apusului, iar ochii argintii-albastri ma incalzesc cu fericirea ce straluceste in ei. Ca de obicei raman frapat de aparitia ei.
-Buna Lucifer! Spune oferindu-mi un zambet calduros.
-Buna...Alexiel... o salut de abia reusind sa ii rostesc numele din cauza emotiilor.
Intotdeauna reuseste sa ma faca sa ma simt ca un copil mic in fata primei lui iubiri. Intind mana spre ea si o trag in bratele mele. Aceasta isi odihneste capul pe pieptul meu, iar eu imi sprijinesc barbia pe parul ei, inhalnd mirosul de liliac pe care il emana. Ea isi pune mainile delicate pe pieptul meu si iese din imbratisare, lasandu-ma cu un sentiment de respingere. Ceva nu este in regula. Privirea pe care mi-o ofera acum nu prevesteste nimic bun. Ma intreb unde a disparut fericirea, voia buna, dragostea cu care a venit.
-Ce s-a intamplat Alexiel? O intreb fiindu-mi teama de raspunsul ei.
-Cum ai putut sa te bagi intre Fallen Angelul Ikusa si Sanct Angelul Ayame? Spune aproape tipand.
-Nu inteleg ce vrei sa zici... raspund intorcandu-i spatele pentru a nu o lasa sa imi vada minciuna.
-Ba intelegi mult prea bine! De data aceasta chiar tipa, aparand in fata mea, in timp ce in privire ii apare focul furiei.
Este asa de frumoasa cand este fuioasa...
-Nu vreau sa se afle ca de fapt tu esti dragostea mea, recunosc eu continuand sa ii evit privirea.
-Dar sa mergi pana acolo unde il ameninti pe Ikusa ca daca se mai apropie de ea va regreta... asa ceva nu se face! Esti inger! Trebuie sa reprezinti ceea ce este mai pur, mai perfect in lumea aceasta. Tu te comporti ca un muritor de rand...
Asta a infipt un pumnal in inima mea, dar inspir adanc lasand durerea sa treaca. Nu o pot invinovati pentru ca crede asa ceva. Nu stie ce are de gand Dumnezeu sa faca. Daca ar sti nu ar mai fi atat de intelegatoare, dar nu pot sa ii zic nimic. Sunt pur si simplu legat de maini si de picioare.
-Alexiel, crede-ma. Este mai bine asa. nu trebuie sa stie nimeni despre noi doi.
-Si nu stie nimeni! Of, Lucifer cine crezi ca stie? Am fost atat de precauti, este imposibil ca cineva sa isi fi dat seama.
-Dumnezeu banuieste... dar nu ma lasa sa termin.
-Si ce daca? Dumnezeu, El insusi, reprezinta dragostea si bunatatea. De ce nu ar fi de acord cu noi doi?
-Si daca El reprezinta, dar nu sustine? O intreb eu uitandu-ma pentru prima oara de cand a inceput sa tipe direct in ochii ei.
-Nu inteleg... spune lasandu-si privirea in jos.
Stiu ca nu intelegea, se vedea, de altfel, pe fata ei ca nu o face. Dar cum pot eu sa ii spun adevarul? Cum pot eu sa ii calc in picioare crezul? Daca il ponegresc pe Dumnezeu ce va crede? Ma va crede si astfel toata speranta in ceea ce este bun in aceasta lume va disparea sau nu o va face si atunci totul se va sfarsi intre noi?
-Nu conteaza- lasul de mine! – stiu ca esti suparata pe mine, dar iti promit ca nu se va mai intampla, bine?
Ii i-au mainile in ale mele asteptand cu speranta ca ma va ierta.
-Bine, sopteste.
-Acum, imi pare rau, dar trebuie sa plec.
Imi zambeste, iar eu o pup pe frunte. Ochii care imi sunt incetosati de o panza subtire de lacrimi, elibereaza acum una singura ce se pierde printre firele ei matasoase. Ma intorc rapid pentru a nu o lasa sa vada perlele sarate ce imi pateaza obraji.
A doua zi s-a dat legea ca ingeri nu au voie sa iubeasca si asa a inceput sfarsitul.
”

Raphael intra in sala tronului trezindu-l din acea stare in care Lucifer isi amintea momente critice din viata sa.
-M-ati chemat, Rautatea Voastra? Il intreba uitandu-se cu dispret la acesta.
-Da, ai intarziat, zise incercand sa isi recapete stapanirea de sine.
Acele amintiri erau unele pe care nu dorea sa le retraiasca, pe care incercase cu atata disperare sa le ingroape si nu reusise.
-Nu eram in oras, raspunse uitandu-se oriunde prin incapere numai direct la el nu.
-Dar pe unde umblai?
-Nu te intereseaza! Suiera privindu-l direct in ochii negrii rosiatici.
Lucifer se uira la aceasta curios. De cand venise in Chaos avea momente cand disparea. Se dusese la acea vila unde se petrecuse transformarea, dar nu o gasise niciodata acolo. Se gandise mult la locul in care isi petrecea timpul, cautandu-l, insa nu reusise sa dea de acesta. Trebuia sa fie atent la Raphael, nu vroia ca toata lumea sa stie de planurile sale. Mai ales nu dorea ca ingerii sa le cunoasca, daca demonii aveau sa afle avea sa se ocupe foarte usor de ei, insa ingerii erau cu totul o alta poveste.
-Ba ma intereseaza.
-Nu le spun ingerilor nimic, paranoicule. Stii ca nu pot intra in lumea lor. Ce mai vrei de la mine? Intreba exasperata.
-Dar pot sa vina ei la tine. Te pot salva... rasuci Lucifer cutitul in rana.
Vedea mult prea bine durerea din inima ei din cauza faptului ca acum nu mai facea parte din acea lume minunata numita Eden si nu putea sa rateze o asemenea ocazie sa se joace cu ea.
-Trebuie sa o omoare pe Akki, dupa ce o infecteaza cu sangele lui Ayame. Deci pana nu indeplinesc aceasta fapta nu voi putea fi salvata, raspunse fara sa se gandeasca.
Lucifer zambi cand o auzi. Doar atunci cand ii vazu zambetul Raphael si-a dat seama de greseala capitala pe care o comisese. Ii dezvaluise aceluia care era modalitatea prin care putea fi salvata.
-Esti bun...
-Da, stiu, dar nu sunt atat de bun precum mi-as dori.
-Dar nu o sa iti zic ce se va intampla in viitorul apropiat, a zis aruncandu-i o privire ucigasa inainte sa paraseasca incaperea.
Lucifer a lasat-o sa plece stiind ca oricat ar fi incercat in acele clipe sa afle ceea ce dorea nu ar fi reusit niciodata sa obtina adevarul despre ceea ce vazuse. Facuse o greseala si singura modalitate prin care stia cum sa o repare era sa nu ii spuna nimic despre viziunile ei. Nu dorea sa o tortureze si oricum aflase o informatie importanta, poate chiar mai importanta decat acele previziuni.
Statea pe tronul sau gandindu-se la ceea ce a fost si cum va afecta trecutul viitorul. Avea un sentiment rau prevestitor in legatura cu planurile sale. Presimtea ca nimic nu va iesi asa cum planuia. Destinul lui Ayame era scris de mult si era un destin care nu putea fii intrerupt de altcineva din exterior, ceea ce il facea sa se intrebe ce avea Dumnezeu de gand cu acel inger. Oricat isi batea capul nu reusea sa isi dea seama care era drumul pe care Ayame il avea de parcurs.
Hehe. Prima şi dau edit mai târziu când termin de citit şi thanks că ai venit cu următorul capitol.
scuze pentru intarziere.:)
În Castel

Castiel se trezi plin de transpiratie si cu o senzatie de teama care îi controla tot trupul. Tremura si nu putea sa îsi revina din acea stare oricât de mult si-ar fi dorit.
- Ce se întâmpla? Se întreba încercând sa se controleze.
Se putea citi teama din glasul sau. Acel tip de teama creata din nesiguranta, neîntelegerea unor momente ca cel în care Castiel se afla. Nu putea sa ignore faptul ca ceea ce i se întâmpla putea sa fie un fel de pregatire pentru transformarea prin care avea sa treaca pentru a deveni un Fallen Angel. Nu îsi dorea sa devina asa ceva. Îl îngrozea numai simplul gând, nici nu vroia sa accepte adevarul, sa îsi accepte viitorul pentru ca daca ar fi facut-o nu ar mai fi putut sa functioneze. Se întreba de ce nu îl lasase atunci pe Ikusa sa o salveze pe conducatoarea lor. Ce îl împinsese sa faca acel gest, nu stia. Îi era frica de puterea pe care, el considera, nu o merita si se mai temea si de responsabilitatea cu care venea aceasta putere. O responsabilitate mult prea mare pentru acesta. Nu credea ca se va descurca.
Statea în pat, în fund, strângând cearceaful în mâini în timp ce încerca sa se linisteasca, atunci când auzi o voce slaba de undeva. Nu întelese ce a soptit, dar nu conta. Aceasta continua sa susoteasca în capul sau refuzând sa taca.
- Înnebunesc? Ce se petrece cu mine? Sopti strângând cearceaful si mai tare în mâini încercând sa puna capat acelor soapte.
Deja totul devenise prea ciudat pentru Castiel asa ca se ridicase din pat si se îmbraca pentru a iesi afara sa se plimbe, pentru a întâlni o fata cunoscuta si a discuta cu el. Orice, numai sa nu mai fie singur. Imediat ce puse piciorul pe hol s-a trezit înconjurat de Lilith si Rose.
- Buna Rose, Lilith. Ce faceti? Le întreba zâmbindu-le bucuros ca avea cu cine sa vorbeasca.
- Bine, raspunsera amândoua în unison.
Rose îi zâmbi calduros în timp ce Lilith se uita ciudat în directia lui. Nu îi acorda atentie lui Lilith deoarece ea întotdeauna fusese putin sucita si oferea priviri ciudate din când în când tuturor. Nimeni nu putea sa înteleaga îngerul ce controla apa, nimeni mai putin Ayame. Aceasta reusea cumva sa înteleaga mult prea bine ce se petrecea în sufletul si inima supusilor ei.
- Dar tu ce faci? Nu arati prea grozav inazi, observa Rose care se uita cu interes la Castiel, masurându-l de sus în jos si invers de parca îl vedea pentru prima data în viata ei.
Ceva nu era în regula cu persoana lui, numai ca îngerul aerului nu putea sa îsi dea seama ce. Ceea ce o deranja cel mai mult la acesta erau ochii caprui care parca se întunecasera, capatând o nuanta mai închisa decât erau de obicei.
- Nu ma simt prea bine, într-adevar, dar în rest nu am nimic, raspunse lasându-si capul în joc, deranjându-l la culme modul iscoditor în care Rose îl privea.
Simtea ochii ei negrii patrunzându-i în suflet, distrugându-i toate barierele pe care le ridicase, lasându-l vulnerabil.
- Ceva efecte adverse din cauza transformari pe care o vei suferi? Întreba Lilith fara a se uita în directia lui.
- Se poate spune si asta. Apropo unde sunt ceilalti doi? Cum de v-au lasat singure?
Se auzi Castiel întrebând pe un ton rautacios. Rose nu rata privirea uimita a îngerului si îsi dadu seama ca ceva era în neregula. Încerca sa se duca lânga Lilith, sa îi sopteasca impresiile ei însa nu fusese destul de rapida deoarece îngerul apei deja daduse în clocot.
- Adica ce vrei sa insinuezi? Întreba furioasa.
Ochii ei capatara o nuanta de albastru si mai închisa, daca asa ceva se putea iar în jurul aripilor ei albe aparu o aura albastruie care crestea în intensitate cu fiecare clipa.
- Ca nu poti sa îmi faci fata, papusa, zise Castiel apucând-o pe Lilith de gulerul bluzei si tragând-o spre el, lipindu-i trupul de al lui.
Erau de aceeasi înaltime asa ca furtuna oceanului se întâlni cu linistea pamântului si se produse scântei. Lilith se elibera, dându-i peste mâini si forma o bula de apa în care îi imobiliza mâinile aceluia.
- Ce spui de asta, hm? Întreba victorioasa.
- Lilith! Exclama Rose speriata atunci când vazu o a treia bula formându-se în jurul capului lui Castiel.
- O, o... ce temperament încântator, afirma îngerul zâmbindu-i într-un mod în care o provoca pe Lilith sa îl raneasca, sa îi arate ce poate sa faca.
- Ce este în neregula cu tine?! Tipa îngerul aerului dând cu pumnii mici în pieptul lui Castiel.
Lacrimi începura sa se formeze în ochii negri, blânzi.
- Nu este nimic în neregula cu mine. Ce este în neregula cu tine? O întreba uitându-se de sus la ea.
Nu parea sa îi pese deloc de bula de apa care se forma încet dar amenintator în jurul capului sau. Era înfricosator modul rece si calm cu care trata toata acea situatie.
- Castiel, trezeste-te! Îl zgâltâii Rose.
-Castiel, Castiel. Peste tot Castiel. Chase spune-ti. A, da, încântat de cunostinta. Scuze ca nu pot sa dau mâna cu voi, sunt putin imobilizat... momentan, spunând asta se uita fulgerator direct în ochii lui Lilith.
Cele doua fete împietrira când îl auzira. Nu întelegeau exact ce se întâmplase în acele secunde. Vocea îi era putin schimbata iar privirea, de obicei calduroasa si primitoare se schimbase în ceva de nedescris. Îl cunosteau, dar în acelasi timp nu îl cunosteau. Era ca si cum ar fi fost o cu totul alta persoana. Nu stiau daca aceasta atitudine a lui se datora transformari pe care era nevoit sa o suporte sau nu. Si daca nu transformarea era de vina, atunci nu puteau sa nu se întrebe îngrozite ce cauza acel comportament. De când se întorsese conducatoarea lor lucruri ciudate se petreceau. Mai ales între ea si Ikusa, iar garda ei personala se simtea neputincioasa în a o ajuta sa clarifice lucrurile care îi întunecau privirea si faceau sa îi apara riduri fine pe frunte.
- Castiel, linisteste-te, spuse si Lilith oprind bula din evolutia ei.
- Sunteti proaste? Sau poate doar va prefaceti? Le întreba râzând ca un nebun.
Rose o lua de brat pe colega ei si o trase mai departe de Narkangel pentru a vorbi în liniste cu aceasta fara interferenta îngerului. Lilith nu se opuse, dar nu îl scapa din ochi pe Castiel. Nu dorea sa îl lase sa scape mai ales ca nu stia de ce este în stare.
- Nu cred ca este Castiel, sopti Rose.
- Cum sa nu. Esti oarba? Întreba Lilith uitându-se uimita la colega ei.
- Este corpul sau dar nu este sufletului lui acolo... de fapt, sufletul sau este pe acolo dar este inconstient. Cine vorbeste este un necunoscut, o alta persoana total diferita. L-ai auzit, a spus ca se numeste Chase.
- Îti dai seama cum suna? O întreba uitându-se la aceasta ca la o nebuna.
Nu putea sa accepte asa ceva. Nu existau boli nici fizice si nici psihice pentru îngeri, erau imuni la asemenea degenerari fizice si mentale. Doar oameni aveau asemenea probleme. Era blestemul lor pentru pacatele savârsite.
- Da, stiu. Cu toate aceste, este adevarul.
- Este imposibil.
- Nu chiar. Oameni au o boala numita personalitate multipla, de ce nu ar putea avea si Castiel asa ceva? Întreba.
- Pentru ca suntem îngeri! Nu putem sa fim bolnavi, totul functioneaza perfect, corpul nostru este perfect! Asa ne-a facut Dumnezeu, asta este vointa Sa.
- Dar daca nu este ceva ceva fizic? Daca aceasta personalitate s-a nascut din cauza ca a detinut puterea focului? Gândeste-te Lilith. Aminteste-ti ce spun legendele. Fiecare înger legendar are o putere elementara pe care o controleaza, daca asta înseamna ca ei ne pot controla pe noi, îngerii elementari? Sacred Wings apa, Lucifer focul, SunLight aerul si MoonBlood pamântul. Deci... focul are doua fete: una a distrugerii si durerii si una a vietii si renasterii. Castiel a reprezentat binele, tipul acesta raul atunci când a detinut puterea focului. Nu este posibil?
- Dar asta înseamna ca si eu ar trebui sa am o a doua personalitate pentru ca apa are tot doua fete la fel ca si focul, spuse Lilith încapatânata.
- Ba da, Rose. Este posibil. Si chiar asa s-a întâmplat, spuse cineva care aparuse din senin si auzise ultimele lucruri soptite între cele doua.
Olala, in sfarsit ai postat. Cat am asteptat continuarea...Asa, mi-a placut ca te-ai axat doar pe Castiel, Lilith si Rose. Sunt curioasa sa vad cine e aceasta persoana misterioasa care a aparut la sfarsitul capitolului. Actiunea decurge normal, dar te-ai repetat intr-o propozitie care nu o mai gasesc. Astept capitolul urmator, Ja ne!
Salut din nou! Ce bine ca ai puis nrmatorul capitol pentru ca debea asteptam sa vad ce se mai intampla.
Stiu ca am venit cam tarziu, dar am avut alte treburi de facut, plus scoala care tocmai a inceput.
Oricum, sunt aici si mi-a placut tot cr ai scris pana acum. Nu am nimic de comentat, dar vreau sa vad ce se intampla cu Ikusa si Ayame. Sunt foarte curioasa cum va decurge relatia lor.
Apropo, asa cum ti-am scris si la profil, am pus continuarea si astazi incerc sa mai pun una. Sper ca ai timp si treci pe acolo.
Cam atat!

So, see you later!
continuarea la prima parte a acestui sub capitol.:P
-Maiestate!
Exclamara si ingenuncheara in fata conducatoarei lor, aratandu-si in mod respectuos aripile superbe care emitau culori in nuante de albastru si argintiu. Ayame le lua mainile ajutandu-le sa se ridice, incercand sa zambeasca insa nu reusi sa schiteze decat ceva ce vroia sa semene a zambet.
-Maiestate! As ingenunchea, dar dupa cum puteti sa vedeti... sunt putin imobilizat... asa ca sper ca imi veti ierta lipsa de respect de care dau dovada, zice razand si aruncandu-i o privire ucigasa, Chase.
-Chase. Te-ai decis intr-un sfarsit sa ne onorezi cu prezenta ta... minunat.
-Trebuia sa imi prezint multumirile. Doar tu ai fost de vina pentru reintoarcerea mea printre cei vii.
-Da, intr-adevar. Si eu trebuie sa ii multumesc lui Castiel pentru ca a salvat corpul meu muritor.
Rose si Lilith se uitau la cei doi discutand de parca purtau o conversatie normala, tipica nu de parca ar fi fost doi dusmani de moarte care nu doreau altceva decat sa scape unul de celalalt. Bineinteles, conducatoarea lor nu era asa, era buna insa in acel moment era mai rece decat iarna siberiana, ceea ce le provoca fiori celor doua fete.
-Bun. Ce ai zice daca le-ai spune animalutelor tale de companie sa isi retraga catusele? Intreba Chase dand din gene intr-un mod care vroia sa fie atragator dar il facea sa para ingrozitor.
Ayeme uitandu-se la acesta cu aceasi privire goala si rece pe care o avea de cand a auzit afirmatia lui Ikusa, nu se obosi sa ii spuna lui Lilith sa il elibereze ci chiar ea il elibera pe Chase din inchisoarea lui marina, inlocuind-o cu una din foc.
-Este mai bine asa? Il intreba fara nici o emotie.
-Mult mai bine, raspunse Chase zambind.
-Rose, Lilith, va multumesc pentru ajutorul vostru. Va puteti retrage. MoonBlood si Michael va ocupati de Chase. Nu il scapati o secunda din ochi, s-a inteles? Vorbi ea uitandu-se pe rand la cei carora le adresa comenzile.
-Maiestate... vru sa protesteze Ikusa, dar a fost oprit inainte sa termine.
Krad si Michael au sarit pe acesta sa il opreasca din a scoate o alta perla care avea sa o raneasca pe conducatoarea lor, insa nu a fost nevoie de interventia lor.
-MoonBlood. Nu ma intereseaza ce crezi. Faci ce spun, daca nu, vei suporta consecintele, spuse intorcandu-se sa se uite la cei care statea in spatele ei la cativa pasi. Acelasi lucru este valabil pentru restul. Asa cum v-am dat puterile, atat de simplu pot sa vi le si iau inapoi. Cat despre voi, cei doi FallenAngeli, nu sunteti obligati sa ma paziti. Daca nu va convine ceva, discutati in consiliu. Insa sa stiti ca nu accept nici o actiune asa de capul vostru. Veti da socoteala pentru greselile voastre. S-a inteles?
-Da, inaltimea voastra, raspunsera toti in cor aplecandu-si capul.
-Imi place aceasta tipa. Sigur este Ayame? Intreba Chase pe Michael, singurul care se uita la el.
Conducatoarea pleca urmata de Krad care arata la fel de rau pe cat se simtea. Dintre toti, el era cel mai afectat de schimbarea personalitatii conducatoarei sale. Avand pamantul ca element central ce ii influenta viata si personalitatea, acesta avea nevoie de stabilitate, de rutina, insa nu mai simtea nici un pic de stabilitate in spiritul lui Ayame. Era ca si cum aceasta a fost impartita in milioane de personalitati, fiecare cerandu-si dreptul sau la viata, la replica. In mintea lui singurul vinovat era Ikusa. Orice s-ar fi aflat intre cei doi, nimic si nimeni nu ii dadea dreptul de a se comporta asa cum o facuse. Nu ii dadea dreptul sa o distruga in acest mod pe iubita lor conducatoarea. Era atat de furios, nu dorea decat sa il invete minte pe Ikusa sa o mai raneasca in acest fel pe Ayame, insa nu putea.
Revenind la cei trei ingeri care stateau si se uitau unii la altii. Sa vedem ei ce cred despre ceea ce tocmai s-a petrecut. Michael se uita urat la Ikusa in timp ce acesta ii intorcea privirea, iar Chase ii privea incantat pe cei doi asteptand sa izbucneasca bomba. Nu a trebuit sa astepte foarte mult.
-Nu aveai nici un drept sa o ranesti in acest fel pe conducatoarea noastra! Tipa Michael acuzator.
-Nu te intereseaza ce drepturi am eu. Si oricum, ceea ce a fost facut nu poate fi desfacut, zice intorcandu-si privirea.
-Chiar nu iti pare rau deloc? Macar acolo putin?
-Nu este treaba ta! Tipa Ikusa la ingerul focului, incordandu-si mainile, incercand din rasputeri sa se abtina din a-i da una direct in fata lui Michael.
-Ba da este! Ai ranit-o, Ikusa. Ai ranit-o enorm de mult. Inchipuie-ti cum este sa iti spuna cineva cu care tu ai trait momente nemaipomenite, ca ai fost nimic! Tipa Michael apucandu-l de gulerul tricoului cu care era imbracat ingerul.
-O, da, deci asta s-a intamplat. Fallen Angelul a tradat-o... zise Chase, dar fu intrerupt de cei doi.
-Gura! Tipara amandoi uitandu-se pentru o secunda la el.
-Michael, tu nu stii nimic! Nu stii ce inseamna dragostea cu adevarat. Nu ai cum. M-am indragostit de ea fara sa stiu, fara sa vreau. Prima data au fost doar atingeri usoare, din greseala, numai ca nu erau din greseala, erau intentionate si credeam ca nu le dadea importanta... dar m-am inselat pentru ca si ea facea acelasi lucru, insa eu am fost prea orb si nu am vazut asta. Apoi, eu am lipit-o cu spatele de perete si am sarutat-o. Doamne, nici nu iti inchipui cum este sa ii simti buzele pe ale tale, sa ii simti gustul... tot eu am fost cel care a bagat-o in pat si am facut dragoste cu ea. Am fost inconstient, am crezut ca nimic rau nu se va intampla, dar s-a intamplat. Si vrei sa stii ce inseamna asta? Inseamna ca eu am fost cel care i-a semnat condamnarea la moarte! Eu, Michael! Eu! Nu mai vreau sa fac aceasi greseala. Am vazut fiecare clipa atunci cand ea a stat acolo in acea lume in care trebuia sa isi dovedeasca inocenta, puritatea. Stii cat de greu i-a fost? Stii cat a suferit? Nu stii cat ma bucur ca ea a uitat, dar eu nu pot sa imi dau seama cum am putut uita asa ceva, zise el indurerat cu ochii sclipind. Dar mi-am amintit si nu voi mai face aceasi greseala. Nu mai pot sa fac aceasi greseala stiind ceea ce stiu acum.
-O... ce induiesetor...
-Gura! Tipara din nou cei doi.
-Stiu ce inseamna sa iubesti pe cineva si sa suferi. L-am pierdut pe Ranpu. Il iubeam si i-am intors spatele in acea seara. Te rog, nu face acelasi lucru.
Ikusa nu mai spuse nimic, il lua pe Chase si pleca, lasandu-l pe Michael sa il urmeze. Linistea era atat de totala incat durea, dar nici unul dintre cei trei nu dorea sa o strice pentru ca nu mai aveau ce sa spuna. Nici macar Chase nu se simtea in stare sa spuna ceva, fiind convins ca daca va mai scoate un cuvant o sa isi vada spatele.
Dupa o absenta mica datorita inventiei(total enervanta) numita scoala am revenit.
Critici nu am sa-ti spun din doua motive: 1.nu ma pricep la asta si 2.nici nu mi s-a parut nimic in neregula la acest capitol:-"
Ar fi o greseluta neimportanta: Ayeme -> Ayame dar dupa cum am spus nu este importanta:))
Din nou te felicit pentu modul in care descrii sentimentele personajelor tale:bv:
MoonBlood. Nu ma intereseaza ce crezi. Faci ce spun, daca nu, vei suporta consecintele, spuse intorcandu-se sa se uite la cei care statea in spatele ei la cativa pasi. Acelasi lucru este valabil pentru restul. Asa cum v-am dat puterile, atat de simplu pot sa vi le si iau inapoi. Cat despre voi, cei doi FallenAngeli, nu sunteti obligati sa ma paziti. Daca nu va convine ceva, discutati in consiliu. Insa sa stiti ca nu accept nici o actiune asa de capul vostru. Veti da socoteala pentru greselile voastre. S-a inteles?
Cam dura Ayame... imi place>:)
Te felicit si astept next-ul.
:bye:
Hi>:D<…Stiu ca nu am reusit sa-mi duc la bun sfarsit promisiunea, si nu cred ca mai are rost sa-ti spun cat de rau imi pare, o sa-mi astept pedeapsa binemeritata.
Sa revenim la fic, decurge perfect, nu stiu ce altceva in afara de laude as putea spune la adresa acestui fic, cu exceptia unor capitole mai vechi, daca nu ma insel ultimul si penultimul capitol al partii I, in care ai lasat sa-ti scape cateva( mai multe) greseli de tastare. In partea a II-a nu am gasit nimic, inafara de vreo 3-4 “i-au”, despre care ti-am mai spus de cateva ori.
Povestea devine din ce in ce mai interesanta, incalcita si captivanta, ne dai rapunsul la unele intrebari si in acelasi timp creezi noi mistere in ceea ce priveste istoria ingerilor si a demonilor, astfel reusesti sa captivezi cititorii.
Din nou am observant o usoara lipsa de spatiu, nu chiar in capitol, ci intre capitol si restul postului. In utimul post am obervat aceasta greseala, si unde, dupa prerea mea ar fi aratat bine si un scurt titlu, si daca spuneai ca scrii capitolele inainte, atunci iti este si mai usor, deoarece stii daca un anumit capitol are o parte a doua si ai putea sa scrii “partea a I-a ”, sau “partea a II-a” inaintea fiecarui capitol (scuze, nu ma pricep la explicat...) Ai fi avut o scuza daca te hotarai pe parcurs si nu ai fi stiut cat de lung e capitolul.
Cam atat…chiar si mie mi se pare aiurea sa las un comm. atat de scurt dupa o absenta atat de lunga…gata, acum poti sa ma omori:d
multumesc pentru ca cititi si impartasiti parerile voastre cu mine>:D<
inseamna foarte mult pentru mine asta;) THX!

Prin univers

Undeva în adâncul înghetat al universului, Metradon se uita cu tristete la o sfera din lumina ce înfatisa lumea îngerilor. Ar fi vrut sa îl opreasca pe Ikusa, sa îi închida gura, însa trebuia sa se întâmple. Trebuia sa îl lase pe acesta sa o raneasca pentru ca tot el sa îsi dea seama cât de mult se înseala si sa se întoarca înapoi la conducatoare. Alta cale nu exista, altfel nu avea sa constientizeze acel adevar pe care cu atâta încapatânarea îl nega. Nu avea nici o îndoiala ca Ayame nu îl va primi înapoi, îl iubea mult prea mult si orice ar fi zis, nu putea sa arunce atât de usor o asemenea dragoste. Pâna la urma, erau facuti unul pentru altul.

Simti o perturbare în univers provocata de sufletele pierdute ale îngerilor, care erau închise peste tot prin univers în diferite planete si comete. Îsi îndrepta atentia spre sufletul care provoca acel dezechilibru si atentia îi cazu pe satelitul natural al Pamântului, Luna. Metradon se îndrepta spre aceasta cu curiozitate sa vada peste ce suflet blestemat avea sa dea. Ramase uimit când patrunzând în miezul planetei dadu peste sufletul lui Alexiel care era constienta. Toata aceasta întâmplare îl lua pe nepregatite si nu stiu cum sa se comporte, asa ca statea acolo fara sa faca nimic. La un moment dat întinse mâna spre chipul ei pentru a o atinge, însa nu putu. Mâna lui trecu prin chipul ei, facând-o pe aceasta sa zâmbeasca într-un mod care i-ar fi încalzit inima, asta daca ar fi avut una.
- Alexiel, esti treaza, zise Metradon uitându-se uimit la proiectia astrala a îngerului.
- Metradon? Întreba ea confuza.
- Da. Stii unde esti?
Alexiel a închis ochii pentru câteva secunde si largindu-si aura a încercat sa îsi dea seama de împrejurimile locatiei sale.

- Luna? Spuse într-un sfârsit dupa câteva secunde de concentrare.
- Ce îti amintesti? O întreba curios.
- Nu multe. Eram cu Lucifer, cu jumatatea mea, apoi a început sa se comporte ciudat... ne-am certat si apoi nimic. Totul este învaluit în întuneric si ceata. Ce s-a întâmplat, Metradon? De ce ma aflu închisa în luna?
- Nu pot sa îti spun, îmi pare rau Alexiel.
- De ce?
- Pentru ca tu te vei renaste, dar ca sa o faci o sa trebuiasca sa îi furi energia astrala lui Sanct Angel.
- Dar asta nu înseamna ca o voi omorî?

- Ba da. Ca tu sa traiesti trebuie sa o omori pe ea, raspunse Metradon întorcându-si spatele nu a nu o lasa sa vada tristetea ce îi invadase chipul.
- Sanct Angel... vrei sa spui Ayame?
- Da. Ayame. Lucifer a decazut si acum încearca sa te aduca înapoi în lumea lor. Singura modalitate în care poate sa faca asta este doar daca o va obliga pe Ayame sa treaca pragul, sa devina Sacred Wings. Sunt multe lucruri care s-au schimbat de când ai murit, printre care si acest lucru. Ayame poate sa devina Sacred Wings, de vreme ce tu esti închisa aici. Dar o data ce îti va lua locul, Lucifer poate face un ritual prin care tu vei fi fortata sa revii pe Pamânt iar ea va fi fortata sa îti i-a locul.

- Deci faptul ca sunt treaza acum este doar o consecinta a acelui ritual care a început?
- Da. Si vreau ca tu sa ma ajuti sa îl opresc pe Lucifer.
- De ce nu o ajuti tu? De ce nu opresti ritualul? Ai puterea sa o faci! Spuse ea înfuriindu-se.
Cuvintele ei erau pline de acuzari nerostite, dar pe care Metradon le stia mult prea bine pentru ca le auzise de foarte multe ori din diferite guri. Si fu fortat astfel sa repete acelasi raspuns care îl distrugea pe dinauntru.
- Pentru ca nu pot.
- Pentru ca nu vrei! Tipa acuzatoare.

- De ce toata lumea este atât de pornita sa îmi reproseze ca nu vreau! Izbucni el. Stii macar ce înseamna o zi pentru mine? Nimic! Este la fel ca o clipa sau o era. Stii cât pot sa ma oftic si sa sufar pentru ca sunt obligat, da obligat, sa stau si sa ma uit? Sa vad cum lucrurile îsi urmeaza cursul natural si sa nu pot face nimic. Însa acum fac, acum ma implic. Chiar daca nu ajut fizic, schimb drumul lucrurilor, dar tu si ceilalti nu aveti de unde sa stiti, voi nu aveti cum întelege. Vreau sa ma asculti, termina acesta.
Alexiel nu mai rosti un singur cuvânt ci doar îl asculta cu atentie pe Metradon si încerca sa retina fiecare cuvintel din indicatiile si planul sau. Nu îi convenea ceea ce trebuia sa faca, dar pentru binele suprem avea sa se supuna. De data aceasta nu va mai fi învinsa asa de usor, de data aceasta avea dragostea de partea ei. Va face o diferenta în lupta care avea sa vina, era sigura de acest fapt.

Metradon în schimb era putin îngrijorat de modul în care ea a acceptat lucrurile. Îi ceruse, practic, sa renunte la viata sa, la independenta sa si aceasta acceptase cu o seninatate demna de o martira si care îl lasa fara cuvinte. Nu putea sa ignore asa ceva oricât si-ar fi zis ca Alexiel este bunatatea întruchipata. Se întreba încercând sa gaseasca un raspuns, o alta cale de a o ajuta pe Ayame sa îsi îndeplineasca destinul, însa nici o alta cale nu i se dezvalui. Era singura. Alexiel trebuia sa devina un fel de înger protector al lui Ayame si sa foloseasca cât de putin putea din puterea astrala a conducatoarei pentru a o ajuta sa îsi aminteasca. Îi oferi o privire calda care sa linisteasca furtuna din sufletul ei si disparu la locul lui pentru a se uita la cum se desfasurau lucrurile în Eden si Chaos.

În sala de Consiliu

Ayame îi saluta pe cei douazeci si patru de consilieri si iesi din încapere împreuna cu garda sa, care o urmau toti cu chipurile contorsionate de a-i fi crezut ca au fost torturati nu ca au asistat la un simplu schimb de replici. Dar asta facea tristetea, durerea pe care o simteau în acea clipa. Conducatoarea, însa, nu parea deloc afectata de cele ce urmau sa se întâmple. Cuvintele care o descriau cel mai perfect în acele momente erau rece, dura, de gheata. Nu mai era aceeasi persoana care intrase pe usa salii. Nu mai era persoana calda, dulce si prietenoasa pe care toti o stiau si o îndrageau, era cu totul o alta persoana.
Linistea acapara camera consiliului dupa ce Ayame disparu din aceasta. Fiecare se gândea la pedeapsa care trebuia sa o dea si la justetea acesteia. Unii chiar se întrebau daca trebuia sa îi dea o pedeapsa, daca nu cumva ar putea sa închida ochii si sa o lase nepedepsita, pâna la urma crima fusese comisa cu doua mii si ceva de ani în urma. Era tânara si naiva, era de abia la începutul domniei sale. Era si normal sa faca greseli. Hageshi fu cel care nemaisuportând linistea mortuara vorbi.

- Amândoi sunt vinovati, zise el privindu-i în ochi pe fiecare dintre cei prezenti, pe rând.
- Maiestatea Sa si Ikusa? Întreba un Arkangel care nu era singur despre cine vorbea înteleptul.
- Da. Maiestatea Sa este vinovata ca a acceptat iubirea Narkangelului, iar Narkangelul Ikusa este vinovat pentru ca a dus lucrurile pâna la capat, zise Tetsujin.
- Daca amândoi sunt vinovati, atunci amândoi trebuie pedepsiti, afirma un alt Narkangel.
- Eu ma întreb cât de bine, cât de drept este sa îi pedepsim. Adica nu credeti ca este ciudat ca tocmai Dumnezeu, Cel care reprezinta iubire, dreptate, întelegere sa ne interzica sa iubim? Nu este normal. Eu votez sa nu îi pedepsim, deasemenea votez sa anulam acea lege.

- Asta este blasfemie, Aoshy! Exclama un Narkangel.
- Nu, nu este. Este logica pura.
- Sa anulam o lege data de Însusi Dumnezeu?
Aoshy nu facu decât sa deschida o discutie în contradictoriu între aproape toti membri consiliului. Singuri care se abtineau de la comentarii erau Tetsujin si Hageshi, care se uitau nerabdatori la ceilalti. Lasara haosul sa domneasca pentru câteva minute, apoi vazând ca nu au de gând sa se potoleasca si ca discutia degenera în altceva, Tetsujin îi readuse la tacere.
- Aoshy are dreptate. Trebuie sa ne ajutam conducatoarea sa afle adevarul, nu sa o pedepsim si sa îi facem mai multe probleme, continua Tetsujin.

- Mai ales acum când trebuie sa gasim o cale de a afla cum putem sa o aducem pe Raphael înapoi. Nu o putem lasa acolo, zise un Arkangel care era de acord cu Aoshy.
- Suntem cu toti de acord sa nu îi pedepsim? Întreba Hageshi.
Toti raspunsera „da” cu mai multa sau mai putina pasiune, dar au fost de acord sa nu o pedepseasca nici pe Ayame, nici pe Ikusa. Adevarul era ca nu merita. Orice lege ar fi încalcat nu merita pedepsita. Nici nu stiau ei cât de multe piedici trebuia sa înlature ea pentru a scoate adevarul la iveala.

Aoshy a fost trimis sa îl înstiinteze pe Ikusa de hotarârea consiliului, cazând pe umerii Fallen Angelului sa o anunte pe conducatoare. Acesta a fost nespus de bucuros la aflarea vestii, dar nu atât de fericit cât a fost Metradon. Planul initial al lui Ayame a fost pus în miscare si nimic nu mai putea sa îl opreasca acum. De trei persoane depindea sfârsitul acestui plan. Trei persoane care puteau salva sau distruge lumea.
Se pare ca sunt prima.
In sfarsit, Ayame si Ikusa se pot iubi in liniste. M-i se pare ca legea aceea era chiar in plus. De ce sa interzica iubirea?
Poate ca asa, Ayame va deveni din nou vesela si zambitoarare cum era in copul ei uman. Greseli nu cred ca am vazut, sau poate nu m-am uitat.

Deci, cam atat! Spor la lucru si Seee you later!
Hello>:D< ,Se pare ca tu, spre deosebire de altii (eu) te tii de promisiuni, si ai postat azi.

Capitol nou...mi s-a parut foarte scurt, poate am citit eu mai repede sau m-am lasat purtata de val...in fine, oricat de repede am citit am gasit totusi si niste mici greseli, si ghici de care? i-a si ia:

sa îti i-a locul. - sincer, nu mai stiu pentru a cata oara, e verbul a lua...
contorsionate de a-i fi crezut ca - verbul a fi la trecut si ghici ce? se scrie legat

Povestea e superba, incredibil de superba...ai putea sa postezi un capitol pe ora? Sunt sigura ca sunt o gramada de cititori care s-ar bucura sa postezi si mai des.
De idee nu ma leg, aici nu mai am ce comenta, dar...parca Ikusa trebuia sa-i spuna ceva lui Ayame despre o pedeapsa, nu? Sa-i spui sa-i spuna mai repede, si daca tot ii spui, sa-i mai spui si ca i-am spus sa-ti spuna sa postezi mai des pentru ca cititorilor le e dor de el (de Ikusa care apare in capitolele pe care le scrii, sa nu se inteleaga gresit), bine? Din cate am inteles eu pana acum Lucifer nu e chiar atat de rau...adica, face toate asta ca sa o aduca pe Alexiel inapoi, nu?

Am observat ca ai lasat spatiu, stiam ca e ceva diferit dar doar acum mi-am dat seama.;))
Astept capitolul urmator ca sa pot sa-ti spun mai multe, pana atunci spor la scris>:D<
Ello dear după mult timp în care am încercat să ajung la zi în sfârşit am reuşit( Aleluia), aşa că m-am gândit să îţi las şi un comentariu ca dovadă a faptului că am citit şi ghici ce îmi place.
Ai un stil foarte frumos de a descrie, iar asta îmi place foarte mult. Acţiunea nu este deloc grăbită iar dialogul nici pe departe sec. Să ştii că nu am ce critica, nici măcar nu sunt bună la asta :-" ( iar tu nu cred că ai nevoie my dear).
Scuze că mi-a luat atât să comentez,dar am avut un motiv întemeiat să ştii şcoala.
Cam atât aştept nextu spor la scris şi multă imaginaţie.
va multumesc mult ca impartasiti aceste opini cu mine si ca cititi aceasta poveste a mea. sper ca veti continua sa cititi si ca nu va voi dezamagi in viitoare. scuze pentru marimea acestui capitol si pentru ca vin atat de tarziu cu continuarea.


În camera conducatoarei îngerilor

Krad deschise usa, ca un adevarat cavaler pentru a o lasa sa intre pe conducatoarea sa. Numai ca atunci când vru sa intre si el, aceasta îi facu semn sa ramâna afara. Nu era tocmai pe placul lui aceasta decizie a ei, însa trebuia sa o respecte. Arkangelul înclina capul deloc bucuros si închise usa, lasând-o singura.
Ayame se uita la Krad cum dispare în spatele acelei bucati de lemn. Avea senzatia ca usa aceea tocmai a închis viata ei, personalitatea ei si ca a lasat-o perfecta. Dar asta era doar o impresia, stia mult prea bine, cel care a reusit aceasta performanta era un anumit înger, un anumit nemernic.

Ceruse sa stea în prima ei camera atunci când ajunsese în Eden pentru ca acea camera detinea amintiri atât de dragi inimii sale, însa atunci... în acea clipa o lasau rece toate aceste lucruri. Nu mai putea sa vada farmecul trandafirilor rosii de pe balcon, nici a baldachinului care statea în acel moment teapan, lipsit de viata, rece la fel ca ea. Era fascinata de schimbarea petrecuta. Fascinata de noua viziune a lucrurilor din jur care desi erau aceleasi, pentru ochii ei erau schimbate pentru totdeauna. Îsi amintea ce a simtit prima data când a calcat în aceasta încapere si stia ce trebuia sa simta în acea clipa, numai ca nu putea. Era ca si cum ceva se rupsese în ea. Acea legatura dintre minte si inima care îi dadea posibilitatea de a simti si într-un mod ciudat nu o regreta. Acum putea sa se dedice cu adevarat telului ei fara sa fie întrerupta de niste sentimente amarâte care nu faceau decât sa îi complice viata.

Tocmai se întreba cum avea sa reactioneze atunci când avea sa îl întâlneasca pe Lucifer, pentru ca era sigura ca avea sa mai dea ochii cu el în viitorul apropiat, când simti o pala de vânt care trecu pe lânga ea, mângâindu-i umerii. Nu trebuia sa se întoarca pentru a vedea daca Lucifer se afla sau nu în spatele ei, stia cu o siguranta înfricosatoare ca el este acolo. Apoi în secunda urmatoare îi simti mâinile pe umerii ei. Nu spuse nimic, nici macar nu se misca un centimetru. Pur si simplu statu nemiscata, ne intimidata de acesta. Fapt care îl facu pe Lucifer sa îsi plimbe mâinile peste tot pe corpul ei dorind cu ardoare sa scoata o reactie de la conducatoare. Pâna si una de repulsie era mai buna decât niciuna. Ramase uimit când observa ca nu protesteaza nici macar atunci când si-a pus mâinile peste sânii ei si i-a strâns. Urmatorul lucru pe care îl simti Ayame fu cum dispar mâinile lui si apoi îl vazu în fata ei stând furios si intrigat.

- Ce este cu tine? Unde este pasiunea aceea care ardea în sufletul tau, care îl colora în atâtea culori minunate? Întreba uitându-se în ochii verzi de piatra care erau ca ai unui mort, goi.
- Nu stiu la ce te referi, spuse pe un ton lipsit de inflexiuni.
- Tie ti-a facut cineva ceva. Nu mai ai pic de sentiment în aceasta carcasa pe care o numesti trup.
- Sunt perfecta, pura, zise accentuând ultimele doua cuvinte. Sunt exact asa cum a vrut Dumnezeu ca îngerii sa fie.
- Esti cum a vrut Dumnezeu sa fii?! Nici nu stii cum a vrut El sa fim! Nici nu stii cum eram înainte! Spuse înfuriat de atitudinea rece a lui Ayame.

O apuca de mâna strângând-o putin mai tare decât era nevoie, deoarece ea nu se împotrivea si o trase pâna în fata oglinzii ce statea lânga biroul din lemn de trandafir. La fel ca si biroul, oglinda avea sculptata în rama sa mici boboci de trandafir. Îi apuca barbia, fortând-o sa se uite la reflexia ei, dar mai ales la ochii aceia de gheata.
- Uita-te în ochi tai. Uita-te bine la tine. Esti o sculptura, o carcasa a ceea ce ai fost o data. Priveste-te si spun-mi ca nu este asa. Nu am nevoie de o carcasa, de o madona. Daca nu îti poti da seama unde ai ajuns atunci nu cred ca te mai poate ajuta cineva.

- Sunt perfecta. Ce stii tu despre perfectiune? Crezi ca nu vad, ca nu te citesc ca pe o carte deschisa? Tu, fiinta perfida plina de ura si dorinte de razbunare contra unui Tata atât de întelegator si bun. Oamenii au sentimente pentru ca sunt imperfecti. Unii dintre noi, cei care au intrat în contact cu oamenii, au sentimente doar ca sa învete sa se lepede de ele, doar ca sa înteleaga cât de bine este, cât de limpede vezi lucrurile când nu esti orbit de aceste imperfectiuni umane. Sentimentele sunt... dar Lucifer nu o lasa sa termine, înfuriat de tot ceea ce afirmase.
O întoarse cu fata la el si o saruta, sperând ca astfel macar sa scoata din ea dezgustul de a fi sarutata de o fiinta atât de imperfecta ca el. Îsi forta limba printre dintii ei, sa ajunga în acel loc plin de promisiuni cu atâta furie, cu dorinta de a scoate o reactie cât de mica de la aceasta, însa nu reusi. Degeaba o sarutase, deoarece atunci când termina aceasta arata la fel, putin ravasita, însa nimic nu se vedea în ochii ei verzi ca smaraldul. O statuie. Putea sa o violeze, sa o bâta, sa o arda, nimic nu ar fi putut sa schimbe acea privire de gheata. Nimic nu ar fi putut sa întunece sau sa lumineze acei ochi duri.

- Nu ai cum sa mai profiti de mine acum. Nu mai am nici o slabiciune de care sa te poti folosi. Nu mai simt nimic, nu îmi mai pasa de nimic. Bine, nu o sa renunt la planul meu de a afla ce s-a întâmplat exact atunci la începuturi, atunci înainte ca tu sa decazi.
- Nu o sa poti afla nimic în aceasta stare. Si stii de ce? Întreba Lucifer începând sa râda ca un adevarat nebun.

- Nu, raspunse simplu Ayame.
- Pentru ca nu mai îti pasa. Înainte vroiai sa afli pentru a fi cu Ikusa, aveai un scot... atunci când i-a pronuntat numele si-a dat seama cine era vinovat pentru starea în care se afla în acea clipa conducatoarea.
- Sa nu mai pronunti acel nume în fata mea niciodata! Tipa trimitând spre acesta o pala de vânt care îl trimise în perete.
- O, în sfârsit o emotie, zise încântat, ridicându-se si stergându-si sângele ce îi aparuse în coltul drept al buzei de jos.

Tocmai vroia sa se apropie de conducatoare când Ikusa îsi facu aparitia în încapere intrând de pe balcon. Acesta zburase, aterizând în balconul dormitorului exact înainte sa îl auda pe Lucifer facând contactul cu peretele si când îl auzi intra speriat în camera, pregatit sa o apere pe Ayame daca era nevoie.
- Apare si vinovatul. Ce drama minunata cu trei actori.
- Ce se întâmpla aici? Întreba Fallen Angelul uitându-se când la Ayame, când la Lucifer.
- Putina socializare, nimic important.
Ikusa observa buzele rosii ale conducatoarei, semn ca fusese muscata atunci când Lucifer a sarutat-o si se înfurie. Nu putea sa suporte gândul ca cineva a sarutat-o pe dulcea lui conducatoare. Forma o bila de foc în mâna si o arunca în directia fostului înger. Acesta nici nu se sinchisi ci pur si simplu prinse acea mingie, stingând-o fara nici o problema. Fapt care îl înfurie pe Ikusa. Nu putea sa îl suporte pe acel înfumurat.

- Nu ai nici o sansa, MoonBlood. Si stii si tu acest lucru.
Lucifer îsi lua privirea de la adversarul lui, uitându-se la Ayame. Cu o singura miscare circulara de mâna o adormi pe aceasta, lasându-l pe Ikusa sa încerce sa o prinda înainte sa atinga podeaua. Ayame nici nu avu timp sa constientizeze ceea ce se întâmpla atât de repede a actionat Lucifer.
- Ce i-ai facut?! Ceru Ikusa sa stie atunci când o vazu pe conducatoarea lui cazând inconstienta.
Reusi sa o prinda si sa o puna pe scaunul de la birou, apoi dupa ce îi darui un mic pupic pe fruntea alba, se întoarse spre Lucifer, cu o privire dârza si pregatit pentru a se lupta cu acesta pâna la moarte, chiar daca aceasta moarte ar fi fost chiar a sa.

- O, stai calm. Doream doar sa discut cu tine între patru ochi. Cum nu pot sa ies de aici fara ca o suta de îngeri sa îmi sara în cap, nu aveam alta solutie, nu este asa?
- Ce vrei sa discuti cu mine? Întreba Fallen Angelul abtinându-se de la a refuza din start cerinta acestuia.
- Ce ti-am spus eu? De ce te încapatânezi sa respecti o regula care nu este corecta si nici nu a fost vreodata. Stiu ca înca nu îti amintesti tot, dar îti vei aminti si atunci când o vei face, vei regreta tot ceea ce i-ai facut ei.

- Regret deja, zise lasându-si privirea în jos pentru a nu se trada, pentru a nu-l lasa pe inamicul sau sa îi vada ochii care începeau încet sa se înece în lacrimi sarate.
- Nu stiu ce s-a întâmplat, ce i-ai facut, dar acum multi ani tu erai cel ce încerca sa o cucereasca, sa o protejeze, sa o faca sa întelegea cât de corecte, de pure sunt aceste sentimente. Am fost camarazi, în ciuda diferentelor dintre noi, am fost camarazi. Am luptat cot la cot pentru a apara ceea ce pretuiam cel mai mult. Eu luptam pentru ceva ce nu am fost în stare sa protejez, ceva ce am pierdut si tu pentru ca aveai. Am pierdut tot, în afara de viata mea, desi nu îti pot spune, nu îti poti închipui de câte ori as fi vrut sa o arunc doar, doar sa pot sa stiu ca am câstigat. Tu ti-ai pierdut viata si amintirile, însa ti-ai îndeplinit misiunea. Te urasc si te invidiez pentru ca ai reusit unde eu am dat gres, zise Lucifer cu o tristete atât de mare în glas, atât de dureroasa ca îl facu pe înger sa taca si sa îl asculte cu atentie.

- Cine era dusmanul? Pentru ce luptam? Întreba curios.
- Nu o sa ma crezi daca îti dezvalui. Si oricum este mai bine ca tu sa afli singur aceste lucruri.
- Sa stii ca tu tot o sa fi adversarul si dusmanul meu, indiferent de ceea ce o sa îmi amintesc.
- Este mai bine asa deoarece daca acum multi ani doare te tachinam, acum nu mai glumesc. O voi rapi pe Ayame fie ca îti place, fie ca nu. O voi rapi si o voi face a mea si Narkangelule, aceasta este o promisiune.

- Niciodata! Nu o sa te las! Tipa Ikusa aruncându-i priviri ucigase în timp ce aduna energia necesara pentru un atac puternic.
- Mai vedem, Fallen Angelule, mai vedem. Momentan tu trebuie sa gasesti o metoda de a o aduce înapoi pe domnisoara, zise aratând spre conducatoare. Si apoi mai vorbim, mai spuse el înainte sa dispara în întunericul ce se formase rapid în jurul sau si îl înghitise înainte ca îngerul sa poata sa îl atace.

Dupa ce Lucifer disparu, Ikusa o lua în brate pe Ayame si luptându-se cu dorinta de a se aseza jos, tinând-o strâns în bratele sale, o duse pe acesta în patul ei, asezând-o cu grija pe acesta. O înveli cu cearceaful alb din matase brodat cu mici petale de trandafir albastre pentru ca acesteia sa nu îi fie frig. Statu putin pe gânduri întrebându-se ce sa faca: sa plece sau sa stea cu ea, dar dorul sau pentru imaginea, prezenta ei era atât de mare încât hotarî sa ramâna lânga Ayame pâna când avea sa se trezeasca.
Sal'tare am apărut din nou pe aici mulţumesc că mi-ai spus, chiar mă întrebam când o să îl pui.
So let's see.
A fost un capitol frumos plin de descriere care a fost destul de bună din punctul meu de vedere, acţiunea nu mi s-a părut grăbită, dialogul nu a fost sec iar naraţiunea a fost destul de frumoasă. Greşeli nu am văzut decat una şi anume scot nu ştiu dar cred că ai vrut să scrii scop. Capitolul a fost lung, ca de fiecare dată. Well aştept nextu spor la scris şi multă imaginaţie şi aştept nextu.
Bye, bye.
Yay, capitol nou!

Superb, absolut superb. Capitolul putea fi si mai lung, desi pentru mine intotdeauna e prea scurt, macar putin mai lung si ar fi fost perfect. Povestea e ca de obicei, descrierea e asa cum ar trebui sa fie, toate sunt la locul lor si...totul e bine.
Am vazut o greseala de tastare, dar a trebuit sa o caut cu lupa ( mi-am pierdut ochelarii:D), si e aceeasi pe care a gasit-o si Luna Amara inaintea mea, si anume: "aveai un scot" mie mi se pare ca suna destul de amuzant:))
Ah, uitasem. Ikusa inca mai are ceva sa-i spuna lui Ayame, cred, si sunt exagerat de nerabdatore sa aflu cum ii va spune, mai ales ca Ayame pare un pic inghetata.
Cam atat, cred, astept capitolul urmator>:D<