AnimeZupCăutare

Aripi insangerate

Thx HandOfBlood si Love_Vampire pentru parerea voastra, apreciez faptul ca imi spuneti ce credeti despre aceasta poveste a mea.


In sala consiliului

A doua zi membrii consiliului se intalnira din nou pentru a afla ce vesti aduce Castiel, insa se vedea foarte clar pe fetele lor ca inca mai erau putin speriati de ceea ce se intamplase cu o seara in urma. Hageshi a fost primul care a deschis discutia.
-Deci, Castiel, ai spus ca ai niste informatii importante.
-Da, Mare Sef al Consiliului Negru.
-Hai, curaj. Spune-ne despre ce este vorba, il indemna Tetsujin si el marcat de ceea ce se intamplase.
Inainte ca Narkangelul sa zica ceva, Rose, Lilith, Krad si Michael intrara impreuna in incapere. Toti membri isi indreptara atentia catre cei patru ingeri care au indraznit sa intre neanuntati in sedinta. Aparitia lor provocase neliniste printre membri, care stupefiati de lipsa lor de respect incepura sa susoteasca intre ei.
-Ce cautati voi aici? Intreba Tetsujin linistit.
-Aceasta este insolenta pura! Tuna Hageshi. Iesiti afara imediat, altfel o sa ma vad nevoit sa va dau eu!
-Avem voie sa participam la orice consiliu pe care il convocati. Ar fi trebuit sa ne chemati si pe noi, raspunse Michael care pasise in fata celoralti.
Raspunse calm incercand sa nu se lase intimidat de amenintarile Marelui Intelept Hageshi, ii era intr-adevar putin frica de acesta dar acum trebuia sa isi controleze si sa isi ingroape acea teama, deoarece in fata lui nu avea voie sa arate acest gen de sentimente, in momentul in care acelea ar fi iesit la suprafata batalia ar fi fost pierduta si ei puteau sa plece acasa.
-Nu aveti nici un drept sa fiti aici, nicaieri nu scrie ca aveti voie sa participati. Este la alegerea conducatoarei sa va lase in consiliu, spuse Aoshy.
-De fapt, avem tot dreptul. Conducatoarea ni l-a oferit, zise Krad zambind.
-Ai dreptate, aproba Tetsujin aducandu-si aminte ca exista un document in biroul sau care le dadea dreptul sa participe.
-Bine. continua Castiel.
Castiel se uita furios direct in ochii lui Michael, intre ei avand loc un schimb rapide de priviri dupa care Narkangelul se intoarse cu fata la cei doi intelepti pentru a le raspunde.
-Hissori si Ikusa au gasit-o pe Maiestatea Sa, conducatoarea noastra, Ayame.
-Ce veste minunata!
-Cand au gasit-o? Intreba Rose neputand sa isi tina gura inchisa.
-Ce conteaza? Intreba la randul sau Castiel uitandu-se urat la Rose.
Aceasta ramase uimita de comportamentul ciudat al ingerului si se decise sa nu mai scoata un singur cuvant. Michael isi puse mana pe umarul ei, mangaind-o usor, spunandu-i astfel sa nu se supere si sa stea linistita.
-Pentru noi conteaza, zise Krad uitandu-se si el furios la Castiel care incepe sa il calce pe nervi.
-Conteaza foarte mult. O sa va spunem de ce, continua Lilith care incerca sa calmeze apele ce incepeau sa arate foarte nelinistit.
-Au gasit-o acum trei zile. Si-a amintit singura cine este cand a fost ucisa prietena ei umana, Steph, de un demon.
-Atunci s-a intamplat? Intrebara Krad cu Lilithi, ambii foarte uimiti.
-Da. De ce?
-Pentru ca eu in acea seara la ora douasprezece fix am avut o viziune in care am vazut-o pe conducatoarea noastra si imi spunea ca nu va dura mult si se va intoarce la noi, zise Michael serios.
-De ce nu ne-ai spus asta pana acum? Il intreba Hageshi furios.
-Am crezut, toti patru, ca este doar un vis, raspunse Lilith.
-Oricum nu mai conteaza. Ce este important este ca se va intoarce in curand, zise Krad.
-Continua, Castiel.
-Daca au gasit-o si si-a amintit cine este, de ce nu au venit si ei cu tine? Au probleme cu trezirea conducatoarei?
-Nu. Conducatoarea noastra si-a recuperat o mare parte din amintiri si va transmite ca va renaste in doua zile pamantesti, adica va ajunge aici in aceasta seara. M-a trimis sa va transmit sa incepeti pregatirile pentru aranjarea camerei ei si a altor trei incaperi.
-Cele trei incaperi sunt pentru...
-Pentru mine, Ikusa si Hissori. Maiestatea Sa ne-a luat sub protectia ei de azi inainte.
-Daca acestea sunt oridinele Maiestatii Sale, atunci noi le vom indeplini cu bucurie.
-Da. De abia astept sa o avem din nou langa noi.
-Ce ne mai transmite Inaltimea Sa?
-Hm... mai intai trebuie sa recunosc ca am folosit abilitatea speciala a castei mele pentru a o salva pe Inaltimea Sa, dar atunci cand am salvat-o nici unul dintre noi nu stia ca ea este. Asa ca eu in douazeci si una de zile pamantesti, adica aproape o saptamana pentru noi, ma voi transforma in FallenAngel.
-Atata timp cat ai salvat sufletul cuiva important nu avem de ce sa te pedepsim, ba din contra meriti sa fi rasplatit pentru sacrificiul tau.
-Nu doresc nimic, insa va multumesc pentru intentia Domniilor Voastre.
-Bun, tu vei fi unul dintre FallenAngel dar celalalt cine va fi?
-De fapt, cei care sunt meniti sa fie FallenAngeli sunt Ikusa si Hissori. Eu sunt cel de care trebuie sa va fie frica. Se pare ca eu voi aduce dezechilibrul in lumea noastra.
La auzul acelor cuvinte toti membrii se uitara ingrijorati la Narkangelul ce statea in fata lor. Ii auzea cum vorbeau intre ei, intrebandu-se ce vor face cu el, ce se va intampla cand va deveni FallenAngel. La un semn al lui Hageshi se facu liniste in sala.
-Castiel, trebuie sa te intorci inapoi la conducatoarea noastra sau poti sa stai aici?
-Am ordin sa raman in Eden pana la renasterea Luminatiei Sale.
-Foarte bine. sper ca nu te va deranja daca vom pune pe cineva sa te insoteasca peste tot, nu?
-Nu. Va inteleg ingrijorarea, din aceasta cauza nu ma voi impotrivi propunerilor si deciziilor voastre.
-Ma bucur sa aud aceste vorbe intelepte, spuse Tetsujin manadru de fostul lui protejat.
-S-a incheiat aceasta sedinta. Sarcina voastra este de a va asigura ca apartamentele Maiestatii Sale impreuna cu cele ale celor trei protejati ai sai vor fi gata inainte de sosirea ei.
-Iar eu ce voi face?
-Castiel, nici unul dintre cei care se afla aici, acum, nu iti poate ordona ce sa faci, nu te poate obliga sa spui ceva ce conducatoarea noastra ti-a ordonat sa nu ne zici. Ca protejat al ei nu poti primi ordine decat de la cineva mai sus in rang decat Ayame sau de acelasi rang cu aceasta.
-Pe scurt, esti liber sa faci ce vrei. Sa stii ca tot vei avea o escorta, noi nu iti putem da ordine, dar putem da ordin ca tu sa fi escortat peste tot.
Cei patru ingeri elementari nu se mai amestecara in discutiile membriilor dar in acea clipa considerara ca trebuie sa adauge si ei ceva. Nu erau deloc incantati de ceea ce dezvaluise Castiel. Primul care vorbi a fost, ca de obicei, Michael.
-Domniile-Voastre, va rog sa ne acordati noua onoarea de a-l escorta pe Castiel.
-Da, va asiguram ca nu o sa il scapam din ochi, zise Krad.
-Foarte bine, Michael. Puteti sa fiti escorta acestuia, dar cand se va intoarce Ayame veti fi escorta ei si numai a ei, zise Hageshi.
-A, aproape ca uitasem. Vreti sa locuiti in apropiere de Maiestatea Sa? Ii intreba Tetsujin.
-Da. Ne-ar fi mai usor sa o aparam daca se intampla ceva, zise incantata Rose.
-Va vom aranja si voua camerele.
-Daca totul s-a aranjat, sedinta se incheie.
Toti iesira in liniste gandindu-se cu ingrijorare la ceea ce aflasera. Cei patru ingeri elementari ramasera in urma uitandu-se dupa Castiel. Michael ii facu semn lui Lilith sa il urmeze in timp ce ceilalti ramasera sa vorbeasca.

La ea in camera

Cerul era de un albastru fara de pata, nici macar pasarile nu zburau, neindraznind sa intrerupa acel albastru infinit. Era ultima zi de normalitate sau mai bine zis era ultima zi a ei in acel corp. De fiecare daca cand se uita in oglinda o vedea pe Yuri, numai ca Yuri nu mai exista, aici era buba, aici era rana care continua sa sangereze fara ca ea sa poata face nimic. I-a oferit sansa de a se contopi cu ea, dar nu a vrut si acum nu mai exista din cauza sa. Ar fi vrut sa adoarma din nou pentru a-i da o sansa la o viata fericita fetei, inca nu era prea tarziu pentru alter-ego-ul ei, dar nu putea sa o faca sa preia controlul corpului sau si acum Yuri devenise prea slaba pentru a mai incerca sa traiasca, sa se lupte pentru viata ei, asa ca renuntase, nemainteresand-o ce avea sa se intample cu ea. Ayame facuse tot ce putea pentru ca ego-ul ei sa se simta bine, dar tot se simtea vinovata pentru distrugerea vietii sale. Nu putea sa uite discutia pe care o avusese cu Yuri in mintea ei, intr-o gradina mare, plina de trandafiri rosi. Isi aduse aminte din nou de acea scena.
„-Ce frumos este aici! Exclama Yuri ingenunchind si mangaind cu varful degetelor petalele trandafirului.
Credea ca este singura in acel loc minunat, dar cineva se uita la ea cu un zambet trist, nestiind ce sa faca: daca sa o scoata din acel vis frumos sau nu; din pacate trebuia sa vorbeasca cu aceasta.
-Este intr-adevar un loc foarte frumos, spuse Ayame rupand un trandafir. Acest loc intruchipeaza sufletul tau sau poate pe al meu, dar nu este bine nici asa, il intruchipeaza pe al nostru.
Yuri se intoarse speriata si se uita uimita la cea care ii vorbise.
-Tu esti ingerul din visele mele! Esti real? Cum de esti in mintea mea?
-Tu esti reincarnarea mea. Acele vise pe care le aveai erau strigatul meu de ajutor. Sunt in mintea ta pentru ca tu esti o persoana foarte importanta care a fost aleasa sa fie aparatorul sufletului meu. Este complicat, eu nu ma reincarnez ca ceilalti ingeri. Eu am nevoie de un alt suflet care sa ma protejeze in timp ce „dorm”.
-Deci eu am fost protectoarea ta?
-Da si inca esti, vei fi pana in ultima clipa a renasterii mele.
-Ce se va intampla cu mine? Intreaba roscata fara pic de frica in glasul sau, banuind ca va muri dar fara sa se teama de acea moarte sigura.
Ayame isi lasa capul in jos nestiind cum sa ii zica acelei fete atat de bune si intelegatoare ca va muri.
-Voi muri, nu-i asa? Intreba Yuri fara frica ci doar cu o curiozitate imensa.
-Da, zise Ayame de abia reusind sa rosteasca acel simplu cuvant.
-Nu fi trista, acesta este destinul meu. Ma bucur ca eu am fost protectoarea ta – sincer, chiar ma bucur – astfel l-am cunoscut pe Ikusa. M-a invatat ce este dragostea, zise ea zambindu-i calduros.
-Da, are aceasta putere desi el nu stie. Ma iubea; asa cum te iubeste pe tine acum si pe mine acum foarte mult timp.
-Ce s-a intamplat?
-Stii ce s-a intamplat, ai revazut acea scena de foarte multe ori in visele tale, mai mult decat ceea ce ai vazut tu nu iti pot spune nici eu pentru ca nu stiu, nu imi amintesc.
-Oh...
-Vrei sa ne unim? O intreaba Ayame din senin.
-Poftim?
-Iti pot oferi o sansa la viata. Putem sa ne unim sufletele, astfel formand unul singur, iar amandoua vom putea sa traim.
-Nu, multumesc. Stiu ca o sa fiu o povara pentru tine. Tu esti atat de hotarita si increzatoare si nu iti este frica sa iei decizii care influenteaza vietile supusilor tai. Eu nu sunt asa, eu nu pot face asa ceva.
-Vei invata sa fi. Te rog, nu vreau sa iti distrug viata,
-Nu mi-o distrugi. Nu te mai gandi la acest lucru. Eu trebuie sa plec acum. Prietena mea cea mai buna, stii, cea care a fost calcata de camion, ma asteapta in lumina. Mi-a parut bine! spuse Yuri disparand din acel loc.
-Nu pleca! Dar era prea tarziu.
Incercase sa o aduca inapoi, dar dadu gres. Yuri nu mai vroia sa vina inapoi si acesta era sfarsitul.”
Ayame se prabusi, cazand in genunchi pe podeaua rece din lemn de stejar. Lacrimile ii inundasera fata la amintirea acelei discutii. O influentase pe Yuri toata viata ei si stia ca existasera momente in care o ajutase pe micuta domnisoara, dar toate acele lucruri palea in comparatie cu alegerea lui Yuri. Era cu adevarat o sfanta si ceea ce era cel mai rau era ca nimeni nu avea sa afle despre acest sacrificiu al ei. Nimeni.
In timp ce ea plangea, Raphael inca dormea, netrezindu-se deloc toata ziua. Ayame il linistise pe Hissori, spunandu-i ca era absolut normal sa doarma atata timp, avand in vedere prin ceea ce trecuse. Il lasase sa stea langa ea fara sa ii dea vreo sarcina, desi el venea din ora in ora sa se asigure ca ea nu are nevoie de el. Incetase sa mai vina pe la ora sase seara dupa ce se asezasera la masa si mancara niste preparate italiene, pe care Ikusa le comandase, Hissori pleca sa o vegheze pe Raphael iar ea se ruga de Ikusa sa o lase sa iasa la o plimbare. Cu greu reusi sa obtina aprobarea acestuia, iar dupa o scurta plimbare urcase sus in camera sa, unde retraise acea discutie cu Yuri si apoi cu greu reusi sa se urce in patul moale pentru a se linisti.
Incetase sa mai planga si se urca incet in patul ei pentru a dormi putin. Nu reusea sa adoarma orice ar fi incercat sa faca, deodata auzi cum ceasul de pe hol anunta ora noua, nici nu isi dadu seama cand trecuse timpul. Fara sa constientizeze, incepuse sa se gandeasca cu tristete la ikusa, care statea in fata usii ei, pazind-o. Imediat ce incepuse sa se gandeasca la el, somnul puse stapanire pe ea, facand-o sa uite de Yuri care disparea incet si sa se gandeasca la cel care era de partea cealalta, refuzandu-i dragostea.
Se trezi cand il auzi pe Narkangel intrand grabit in camera. Il vazu si se sperie de felul in care se purta: se uita in incapere cautand ceva disperat.
-Unde este? Unde este demonul? A fugit?!
-Ce demon? Ikusa esti bine?
La intrebarea ei, el se intoarse si o cantari bine. observa cum respiratia ii este egala, netulburata in ritmul ei si ea este calma, putin speriata de actiunile sale, apoi fara sa vrea observa ca este imbracata cu o camasa de noapte din matase subtire de culoarea merelor verzi. Ochii il purtara spre sanii ei ce se miscau in ritmul respiratiei, iar sfarcurile se conturau frumos prin materialul subtire, lasandu-i imaginatia sa intre in actiune in incercarea de a o dezbraca de tot. Isi ridica privirea rusinat de ceea ce facuse, in secunda urmatoare. Incerca sa se uite in ochii ei, sa o vada ca si conducatoarea lui, dar tot ceea ce putea sa vada era cat de frumoasa era in acea seara: parul ei roscat si revel era desfacut si putin ravasit, ochii ei verzi sclipindu-i in intunericul incaperii ca cei ai unei pisici si buzele rosii, carnoase care erau putin intredeschise; toate acestea il invitau sa stea langa ea si sa o stranga in brate, sarutandu-o si alintand-o. Fara sa isi dea seama de ceea ce facea, intinse mana si ii atinse usor chipul, simtind sub degete pielea catifelata a fetei ei. Ayame inchise ochii bucurandu-se de senzatiile pe care le provoca mana lui pe pielea sa, apoi fara nici o avertizare o saruta pe gat, urcand usor spre buze. O saruta incet si pasional, iar ea ii raspunse cu aceasi pasiune. Era atat de usor sa se lase purtat de forta sentimentelor sale, uitand de rangul pe care ea il avea. Trupul ei incepuse sa tremure si sa se arcuiasca de cate ori o atingea. Ii daduse jos camasa si apoi o facuse sa stea pe spate in timp ce el ii umplea fiecare particica din pielea ei cu saruturi, dupa ce o saruta pe tot corpul, el isi dadu jos tricoul albastru inchis, ce statea mulat pe trupul sau si pantalonii albi si se intoarse din nou langa aceasta, incepand sa ii sarute si sa ii muste usor sfarcurile pana cand i se intarisera. Isi mai trrecu o data buzele peste sani ei, apoi cobori incet in jos pe abdomen, coborind si mai jos pana... in acea clipa ea nu mai simti nimic.
yeee!in sfarsit ai pus continuarea.abea am asteptat-o.acum sa trecem la capitol.imi place extrem de mult stilul tau de a scrie.moduri de expunere ai...cea ce este foarte bine.povestea este originala,nu am mai auzit ceva asemanator pana acum.tot ce pot spune este BRAVO si spor la scris in continuare!chear nu ma asteptam ca yuri sa refuze sansa de a traii.vad ca ikusa nu a putut rezista tentatiei ,bravo lui!dar vad ca castiel este dezamagit ca va devenii un fallen angel.abea astept continuarea,desi nu cred ca o sa o pui prea curand.succes la examene si bac.
stiu ca a durat mult si ca este putin, dar am venit intr-un final cu o continuare. Deh, scoala asta nu ma lasa sa respir:)

Inapoi in Eden

Lilith se duse dupa Castiel si il urmarise pana la apartamentul acestuia, dupa care se posta in fata usii lui, asteptand urmatoarea lui miscare. Ceilalti trei ingeri: Rose, Kard si Michael asteptara ca cei doi sa iasa din raza lor vizuala pentru a putea incepe discutia.
Michael era nelinistit in legatura cu transformarea lui Castiel in FallenAngel, era foarte rara acea abilitate a sa de a salva vieti doar Narkangelii puteau sa o aibe si nu toti erau inzestrati cu ea, din cate stia doar el si cu Ikusa detineau acea putere, nu stia ca o avea si Castiel. Din aceasta cauza ingerul se intreba de ce Ikusa nu s0a folosit de acel dar, de ce l-a lasat pe Castiel sa o salveze pe fata. Ceva era in neregula, simtea acest lucru, cu toata aceasta poveste numai ca nu putea sa puna degetul exact pe problema. Ceilalti il vazura cat de nelinistit era, asa ca il lasara cateva minute sa se calmeze iar cand vazura ca nu se linisteste, intervenira.
-Hey, Michael! Ce este in neregula cu tine? De cand a disparut Castiel din fata noastra te porti de parca esti un leu in cusca, zise Krad.
Michael se duse dupa Lilith, era sigur ca ea era in fata apartamentului lui Castiel. Trebuia sa fie si ea de fata. Ceilalti se uitau ciudat la liderul lor neintelegand de ce se indreapta spre Lilith cand el i-a spus clar sa se duca inainte, dar au tacut si l-au urmat si in numai cinci minute se aflau in fata apartamentului lui Castiel.
-Buna! S-a intamplat ceva? Intreba ea uimita si putin speriata.
-Nu stiu, el ne-a adus aici, zise Rose aratand spre Michael.
-Este ceva in neregula cu el, voi nu simtiti?
-Nu, eu nu am simtit nimic, zise Rose care se uita amuzata la un fluture ce se invartea in jurul ei.
„Un fluture? Ce cauta un fluture aici, in Eden?” se intreba Michael care acum se uita si el fermecat de frumusetea micii insecte.
-Eu am simtit un fek de aura de rau augur, dar a fost pentru o secunda asa ca nu cred ca este ceva foarte important, spuse si Lilith, amintindu-si de sentimentul pe care il avusese cand Castiel trecuse pe langa ea.
-Dar daca este ceva important? Daca, de fapt, Castiel a vrut sa devina FallenAngel?
-De ce ar vrea asa ceva? Intreba Krad.
-De ce nu? Ai avea mai multa putere decat toti ingeri, ba ar fi mai puternic si decat Ayame, zise Lilith devenind serioasa.
-Pana si Ayame ne-a transmis ca el este cel de care ar trebui sa ne ferim, continua Michael uitandu-se la fluturele acela si automat si la Rose care se juca la fel ca un copil cu insecta.
-Castiel, Castiel, focul este Castiel! Canta Rose incepand sa danseze cu fluturele ce se juca cu ea.
Toti trei se intoarsera spre Rose care nu avea nici o grija ci continua sa cante.
-Rose, Castiel nu are nici o putere asupra focului, spuse Krad indepartandu-se spre aceasta si oprind-o din dansul ei.
Rose se uita la el de parca nu ar fi stiut ce vorbeste.
-Nu. Ai uitat? Castiel e ingerul focului, trebuie sa se trezeasca in orice clipa.
Krad se intoarse cu fata spre ceilalti doi ingeri care se uita ingrijorati la ea; nici unul dintre ei nu intelegea ce are, de ce spune acele lucruri, parea a fi intr-o transa dar nu puteau sa fie siguri de acest lucru.
-Rose, scumpo, eu sunt ingerul focului. Nu ma mai tii minte? Eu, Michael, am fost intotdeauna ingerul focului.
-Te inseli. Tu nu esti ingerul focului. Castiel este, el a fost primul. Voi nu stiti. Ati uitat si cand se va trezi, cand el se va trezi, va fi rau, foarte rau.
-El cine? Castiel?
-Nu! Tipa ea frustrata pentru ca ceilalti nu o inteleg. EL, cel din Castiel.
-Lasa-l pe el. Ce am uitat? Intreba Lilith speriata acum, de felul in care se purta colega ei.
-Ati uitat, ati uitat, zise dand din cap. Nu mai stiti, Castiel este ingerul focului.
-Da, am inteles acest lucru Rose, dar spune-ne ce am uitat?
-Ce s-a intamplat. Ati uitat.
-Povesteste-ne, adune aminte ce am uitat.
-Nu se poate.
Fluturele ii trecu din nou prin fata ochilor si ea incepu inca o data sa danseze, dar de aceasta data nu mai canta nimic.
-Rose, opreste-te si explica-te! Izbucni Krad.
Aceasta se intoarse cu fata spre el uimita. Nu intelegea ce vrea sa spuna Krad si mai ales nu intelegea de ce era suparat pe ea.
-De ce tipi la mine? Intreba cu lacrimi in ochi.
Se schimbase la o suta optzeci de grade. Vocea care cu cateva minute in urma semana cu cea a unei copile, acum revenise la normal iar atitudinea ei de copil disparuse, inlocuita de atitudinea ei normala.
-Care este ultimul lucru pe care ti-l amintesti ca l-ai facut? O intreba Michael suspicios dupa ce incerca sa prinda fluturele dar nu reusi.
-Stateam aici si am vazut un fluture si apoi Krad a tipat la mine fara nici un motiv.
-Ceva rau se intampla, spuse Lilith. Ai fost intr-un mod ciudat controlata.
-Mai bine zis: ceva rau o sa se intample.
-Trebuie sa aflam daca ce a spus Rose este adevarat.
-Ce am spus eu? Intreba ingerul si mai confuz.
-O sa iti zic pe drum. Krad, tu ramai aici sa il pazesti pe Castiel. Eu, Lilith si Rose ne vom duce in biblioteca. Peste trei ore va veni Lilith sa te inlocuiasca. Da?
-Am inteles. Acum fugiti sa aflati ce se intampla.
Krad ramase de paza in timp ce ceilalti trei se dusera in biblioteca.

Pe Pamant

Totul era pregatit. Trebuia numai sa astepte momentul potrivit in care vor da lovitura, mai trebuia sa apara Uriel cu informatiile despre locatia celor patru si vor ataca.
-Esti sigura ca este bine ce vom face? Adica daca iese ceva rau, va fi ca si cum le-am declara razboi, spuse Ashi ingrijorat de succesul planului.
-Normala ca totul va fi bine. de aceasta data nu vom mai da gres. Eu ma duc cu Uriel dupa Raphael, tu te duci dupa ayame. Ikusa si Hissori vor fi atat de ocupati cu domni politisti, aici de fata, incat nu vor putea face nimic sa le salveze, poate doar sa ii omoare dar cum nu au voie sa ucida oameni...
-Nu o sa poata sa faca nimic, spuse Uriel intrand in camera.
-Uriel! Bine ai venit! Zise Akki prefacandu-se fericita.
-Akki esti si mai ingrozitoare cand te prefaci fericita, te rog nu mai zambi spre mine pentru ca am impresia ca deja am inceput sa orbesc.
-Termina cu minciunile, stiu ca nu mai poti astepta sa afli vestile, zise si Ashi.
-Deci?
-Ikusa si Ayame se afla intr-o plimbare prin padure. Se pare ca Ikusa simte ca ceva se va intampla, dar s-a lasat convins de Ayame pentru a iesi din casa. Se indreapta spre o cabanuta in mijlocul paduri.
-Hissori si Raphael?
-Hissori o plimba pe Raphael prin gradina. Raphael pare slabita insa nu stiu de ce.
-Nu conteaza.
-Sunt exact unde vrem noi sa fie. La distranta unul de altul, nu vor avea nici o sansa.
-Pregati-ti tot ce mai este de pregatit pentru ca ne vom duce sa vizitam niste vechi prieteni, zise Akki zambind diabolic.
Se duse si le ordona politistilor care erau sub vraja ei sa o urmeze si ea impreuna cu Ashi si Uriel plecara spre casa de vacanta a celor doi ingeri pentru a-si pune planul in aplicare.
Oh mai,in sfarsit ai pus continuarea....mult ti-a luat dar ai avut timp cu greva si protestele astea sa schimbi.acum sa vorbim despre capitol.Ai pus prea mult despre ce se intampla in Eden si prea putin despre ce se intampla pe Pamant.Ce ai pus la Pamant a fost despre planul demonilor dar despre personajele principale nimic.Greseli nu am vazut dar nici nu ma prea uit la astea,ma intereseaza mai mult continutul.Moduri de expunere ai avut,dar cum sa nu ai caci esti o profesionista.Imi place foarte mult ficul si sper sa ai timp cat de cat sa scrii.
Ja ne, si sper sa postezi cat mai repede celalalt capitol.Sa pui mai mult despre Ikusa,Ayame,Hissori si Raphael.
oare ce o sa se intample? de Raphael nu am ma auzit aproape nimic de cand s-a transformat si ar fi foarte frumos sa descrii si cateva sentiente de-ale ei in legatura cu aceasta schimbare majora. povestea e captivante, tinandu-te cu sufletul la gura pe tot parcursul ei.
m-ai lasat in aer facandu-ma curioasa in legatura cu Rose. chiar ma intriga comportamentul ei. Castiel mi se pare baiat bun. acum sper sa nu faca probleme prea mari.
abia astept sa vad ce o sa se intample in continuare si cum o sa se descurce personajele. spor la lucru si multa imaginatie!
Multimesc tuturor pentru parerile pe care le-am impartasit cu mine. Sper sa continuati sa mi le spune-ti fie ele rele sau bune. Multumesc ca cititi:)
Acum imi cer scuze, dar sunt ocupata cu bac-ul si admiterea si nu prea am timp pt scris.

Capitolul XIII

In camera ei

Isi mai trecu o data buzele peste sani ei apoi cobori incet in jos pe abdoment, coborind si mai jos pana... in acea clipa ea nu mai putu simti nimic. Se ridica in capul oaselor pentru a se uita derutata in jur, isi dadu seama ca tot ce se intamplase nu fusese decat un vis frumos, mult prea frumos si mult prea real pentru binele ei, dar totusi doar o dorinta ce a prins viata pentru cateva secunde, minute in mintea ei.
Se ridica in picioare si se dadu jos din pat, uitandu-se la el sa vada cat de gol este pentru a se convinge si a convinge si subconstientul ei ca totul nu a fost decat o iluzie. In ciuda faptului ca isi tot repeta acea fraza, lacrimile aparusera, totusi, in ochii ei verzui.
-Nu este chiar ce te asteptai sa gasesti, nu regina mea? Spuse o umbra care aparu din senin in camera.
La auzul acelei voci, Ayame se intoarse cu fata la umbra, putin iritata ca cineva o vazuse in starea aceea. Din nou aparuse exact in momentul in care lasase garda jos. Era ceva foarte familiar in felul in care vorbea umbra, numai ca oricat s-ar fi chinuit sa isi dea seama de cine ii aminteste nu reusea sa gaseasca raspunsul si asta o enerva.
-Ce vrei lasule?
-Nu sunt las, spuse umbra imitand pe cineva care era profund ranit in orgoliul sau.
-Atunci de ce nu iti arati fata?
-Ce glumeata esti. Credeam ca pana acum ti-ai dat seama cine sunt.
-Am cativa candidati, dar nu ma pot hotari care este castigatorul.
-Oricum hai sa terminam discutia despre mine, sa vorbim despre tine.
-Nu ai ce sa vorbesti. Sunt bine, sanatoasa. La fel ca intotdeauna.
-Oare? Aparentele insala de multe ori...
-Te asigur de aceasta data ele nu insala, zise Ayame foarte serioasa incruntandu-se.
-Permite-mi sa nu te cred, iti spun si de ce nu te cred. Te-am vazut cum te-ai facut bucatele. Esti sparta. Ma mira cat de bine ascunzi acest lucru de toti cei din jurul tau, dar pe mine nu ma poti pacali, sa stii. Eu te stiu mult mai bine decat oricine din aceasta lume. Cat vei rezista pana nu vei mai putea sa menti aceasta aparenta, este o intrebare pe care mi-o pun de ceva timp incoace si la care nu gasesc nici un raspuns concret.
-Nu este nimic in neregula cu mine. Corpul acesta uman...din cauza sentimentelor este atat de slab.
Uitandu-se la cel care statea ascuns in intuneric, se gandea la cel ce se putea ascunde in acea umbra. Intr-un sfarsit alese sa mearga pe noroc.
-Asta spun toti.
-Ce vrei de la mine, Lucifer? Intreba ea pierzandu-si rabdare.
-Ma uimesti. Esti sigura ca eu sunt?
-Da, spuse ea desi nu era foarte sigura. Cine altcineva ar avea puterea sa faca asa ceva? Intreba aratand spre el.
Nu era foarte sigura ca el era, dar a ales sa mearga pe ghicite, asa ca astepta sa vada ce avea sa se intample mai departe.
Fara sa mai zica un cuvant in plus, in locul umbrei Lucifer isi facu aparitia in carne si oase. Se uitara cateva minute unul in ochii celuilalt incercand amandoi sa il faca pe celalalt sa se supuna, insa nici unul dintre ei nu reusi. Asa ca Lucifer incepuse sa se apropie de ea, neluandu-si privirea de la aceasta. Se opri in momentul in care ajunse atat de aproape incat trebuia sa isi lase capul in jos pentru a-i vedea minunatele peruzele. Ayame observa pentru prima data cat de inalt este, era cu cel putin un cap mai mare decat ea, asa ca atunci cand se uita la aceasta avea impresia ca o priveste de sus, de parca ar fi fost doar o floare mica si firava.
-Hm, ce frumos mirosi, spuse el punand mana pe mijlocul ei si tragand-o mai aproape de trupul sau pentru a-i simti mai bine parfumul.
Ea nu se impotrivi apropierii aceleia neasteptate. Statea rigida in bratele lui, intrebandu-se de ce nu simtea nici o repulsie fata de el, simtea un fel de intelegere amestecata cu mila, dar mila pentru ce? Nici ea nu stia raspunsul la acea intrebare. Mai simtea si miscarile lui care actionau ca un balsam asupra inimii ei ranite, ceea ce era foarte ingrijorator si mai ales ca sangele incepuse sa ii alerge prin vene cu frenezie, iar acest lucru nu scapa atentiei fostului inger.
-Cum este sa simti sangele fugind prin venele tale? O intreba cu un zambet prevestitor de rele pe chip.
-Daca tu esti cel ce o face, atunci nu este deloc bine.
-O, hai, nu fi asa.. de rea.
-Ce vrei de la mine?
-O sa afli in curand.
-De ce nu acum?
-Pentru ca nu vreau sa iti spun.
-Daca nu ai nimic sa imi zici, atuunci poti pleca, zise Ayame incercand sa iasa din imbratisarea aceea.
-Nu pot pleca, raspunse strangand-o si mai tare in brate, lipind-o si mai mult de trupul sau.
-O sa il chem pe Ikusa, il ameninta roscata.
-O,o, periculosul de Ikusa, zise ranjind. Raspunde la urmatoarele intrebari: „De ce nu l-ai chemat cand am aparut? De ce nu ai fugit de mine cand m-am apropiat? De ce nu o sa ma opresti din sarutul pe care ti-l voi da?”
-Pof..t... dar nu mai apuca sa termine cuvantul.
Ayame nu mai apuca sa termine deoarece se trezi cu mana lui pe ceafa ei fortand-o sa stea locului in timp ce el se apropia de ea. Isi lipi buzele de ale ei si vazand ca se opune sarutului, o musca tare de buza de jos, dandu-i sangele. Din cauza durerii ea deschise hura sa tipe, dar i-a astupat-o Lucifer repede cu sarutul lui. Era atat de brutal si o ranea, nu ii placea deloc, dar nu putea sa il cheme pe Ikusa, sa o vada in aceasta ipostaza pentru ca si-ar fi putut pierde controlul si nu si-ar mai fi dat seama ce face, iar puterile nu putea sa le foloseasca deoarece si-ar fi distrus astfel corpul si nu era timpul pentru ca ea sa renasca. Nu putea decat sa astepte si sa spere ca avea sa termine repede si sa o lase in pace. Se simtea atat de neputincioasa si fragila in acel moment incat ar fi vrut sa isi elibereze puterile doar sa nu il mai lase pe el sa continuie cu acel sarut care trezea atat de multe amintiri amare, dar nu putea sa faca acest lucru, soarta pamantului depindea de ea. Trebuia sa indure. Din pacate ceea ce aceasta nu si-a putut da seama, din cauza corpului ei uman, era ca Lucifer isi muscase limba si in timp ce o saruta ii otravea sangele, amestecandu-l cu al sau. Se opri in clipa in care acesta considera ca ii era de ajuns, nu vroia sa o omoare, vroia doar sa ii otraveasca modul de a gandi, sa o faca sa vina la el de buna voie. Cand puse capat sarutului, ii sopti la ureche ca nu a facut acele lucruri din cauza ca dorea sa aibe pe cineva langa ea care sa distruga singuratatea. Ayame il plesneste imediat cum reuseste sa isi elibereze mana din stransoarea lui.
-Sa nu ma mai atingi niciodata! Tipa ea furioasa.
-Ce o sa imi faci daca o sa te ating? Intreba cu o sclipire diabolica in ochi dupa ce facu un pas spre ea.
-Am sa te distrug! Raspunde Ayame dandu-se un pas mai in spate incercand sa mentina o distranta intre ei doi.
-Da, sigur, zise Lucifer sceptic apoi disparu fara a mai zice un cuvant in plus.
Ayame se prabusi literalmente in pat si incerca sa adoarma, doar ca somnul refuza sa vina oricat incerca ea sa isi scoata din minte ceea ce se intamplase cu cateva minute inainte. Intr-un sfarsit adormi, dar tot ceea ce visa era legat de Lucifer. Orice se intamplase in vis, stia ca aparuse si acesta si ceea ce era cel mai rau era ca participarea lui era foarte importanta atat pentru soarta ei cat si pentru soarta planetei.
vin cu inca o continuare, chiar sper sa imi spuneti parerea voastra, pls:)


In Eden

O liniste apasatoare si solemna domnea in incapere. Era foarte normal ca acea liniste sa domneasca peste toate lucrurile care ii inconjurau pe cei trei ingeri ai elementelor care se aflau in biblioteca palatului cautand in arhive sa vada cine fusese primul inger al focului. Fiecare cauta ceva care sa le faca lumina in toata acea problema.
Isi pierdusera ziua in acea biblioteca nereusind sa gaseasca nimic care sa sugereze faptul ca Michael nu era primul inger al focului. Nervos, acesta isi ridica ochii din cartile pe care le avea in fata si incepu sa o interogheze pe Rose.
-Rose iti amintesti ceva din acea intamplare?
-N. Pe cuvant ca nu imi amintesc nimic. A fost ciudat... era ca si cum fluturele acela era singurul lucru interesant din lume.
-Ai spus ca ingerul focului a fost Castiel, ca eu am fost dupa el. De ce?
-Nu stiu! Zise Rose foarte iritata ca nu poate sa isi aminteasca.
Un vant patrunse in incapere, care ii facu pe cei trei sa simta cum un fior rece le strabate spatele, o data cu acesta o figura formata din lumina aparu in camera.
-Cine esti tu?! Intreba Michael care se ridicase speriat in picioare si care avea deja o mingie de foc formata in mana.
-Nu trebuie sa te panichezi, Michael. Nu sunt dusmanul vostru, zise acea persoana cu o voce groasa, foarte impunatoare.
-Dar nici aliatul nostru, spuse Krad care si el era in picioare pregatit de atac.
-Doar timpul poate hotari daca sunt sau nu aliatul vostru, momentan sunt aici sa va dau cateva indici.
-De ce? Intreaba ingerul focului sceptic si incordat, nerenuntand la mingia de foc din mana.
-Sa spunem doar ca am motive intemeiate sa va ajut. Dar, spuse el punand acent pe ultimul cuvant si facand o pauza considerabila.
-Normal, exista si un „dar”! zise Krad ironic.
-Dar, nu aveti voie sa le spuneti celorlalti ingeri despre existenta mea.
-Atata mister si atatea intrebari la care nu vrei sa raspunzi ne fac sa nu avem incredere in tine, spuse Rose.
Acea persoana disparu din fata lor si aparu in spatele lui Rose, punandu-si mainile in jurul ei intr-o imbratisare ce arata putin ciudat.
-Nu am ce sa fac, va trece ceva timp pana sa va spun adevarul despre identitatea mea, ii sopti la ureche acesteia.
Rose se sperie si zbura automat de langa acel inger inca necunoscut , in timp ce Krad si Michael zburara si ei in fata colegei lor, uitandu-se amenintator la acela.
-Spune ce ai de spus si pleaca.
-Va inteleg aceasta repulsie a voastra fata de mine si o sa plec imediat ce o sa zic ce am de spus.
-Te ascultam.
-Eu sunt vinovat pentru ceea ce Rose a spus in aceasta dimineata. Am incercat prin acel fluture sa o fac pe Rose sa va povesteasca ce s-a intamplat, insa am avut niste probleme. Vedeti voi, toti ingeri elementelor pot fi folositi ca un fel de mesageri, pot fi controlati pana la un anumit punct sa faca si sa spuna ce vrea cel care exercita acest control. Problema este ca cel care vrea sa exercite acest control nu poate decat cu ingerul elementului spre care are o afinitate. Tu, Michael, o poti simti pe Ayame, iti poti da seama ce simte in momentul in care un sentiment domina peste celelalte si automat este foarte puternic, dar in acelasi timp pentru ca reprezinti focul un alt inger te poate controla, dar mai putin pentru ca ai o vointa de fier. Lilith are o afinitate spre Raphael, ingerul Seraphim, iar Krad ca si Rose au acea sensibilitate fata de cei doi FallenAngeli. Bun, eu nu va pot controla, nici pe tine, Michael, si nici pe Krad, sunteti prea puternici, iar eu nu pot sa stabilesc o legatura cu voi. Lilith este ingerul apei si este foarte instabila asa ca nici cu ea nu ar fi iesit nimic, a ramas Rose cu care cu greu am reusit sa stabilesc o forma de control. Ati vazut si voi ce a iesit din acest transfer.
-Treci la subiect, spuse Michael nerabdator.
-Sa nu mai ai vreo data tupeul sa imi dai mie ordine! Zise acea persoana care il dadu pe Michael cu capul de masa.
Ingerul focului simti cum o putere ii impinge capul spre masa, insa nu putu sa faca nimic sa opreasca acea coliziune. O durere incredibila ii cuprinse tot capul, facandu-l sa cada in genunchi si sa isi puna mainile pe cap, incercand sa suporte acea durere. Ramase ingenunchiat, neputand sa se ridice din cauza pamantului care se invartea in jurul sau.
-Sunt aici sa va ajut si vreau respectul vostru. Sunt mult mai puternic decat voi toti la un loc, pot sa va distrug cu o singura pocnitura din degete. Asa ca alegeti-va cu grija cuvintele. Castiel a fost primul inger al focului ales de Ayame. O sa va intrebati de ce nu mai este. Raspunsul este urmatorul: asa cum v-am povestit mai sus, fiecare dintre voi patru are o afinitate, voi patru cu Castiel, Ikusa si Hissori ati fost protejati lui Ayame din cauza ca erati speciali. Bun, in momentul in care i-a oferit puterea focului lui Castiel, acesta a devenit foarte sensibil, mult mai sensibil decat este normal, la starea de spirit a lui Ayame, dar in acelasi timp a devenit sensibil si la un alt inger care controleaza focul, nu va voi spune numele sau. Daca vreti sa ma credeti, normal daca nu puteti sa aflati cine este mai exact acest inger si ce l-a pus pe Castiel sa faca. Va voi mai spune urmatoarele lucruri, poate va vor ajuta sa aflati cine este, poate nu, Michael, Ikusa si Castiel, voi trei aveti acel dar de a transfera puterea voastra vitala, sunteti singuri care detin aceasta abilitate. Nimeni nu o mai are. Rose, tu ai doua personalitati: una timida si rusinoasa, alta puternica si indrazneata, aceste personalitati ale tale alterneaza, adica o data prima renaste ca inger, urmatoarea data cea de-a doua renaste si tot asa, momentan, din pacate, acum esti timida. Lilith este foarte schimbatoare, dar in acelasi timp poate calma o atmosfera tensionata, insa o poate face si sa explodeze. Krad si Hissori puteti fi foarte eficienti si reci in situatii de criza, in timp ce ceilalti se pierd, voi gasiti solutia, asa ca te-as sfatui Krad sa fi aproape de Hissori cand sunt situatii de criza. Castiel mai are o calitate sau un defect, depinde de cum vreti sa priviti, care isi face aparitia doar cand primeste o putere din afara. Adica acel defect si-a facut aparitia cand i s-au oferit puterile focului si isi va face aparitia cand va deveni FallenAngel. Acel defect este a doua lui personalitate care iese la iveala cand devine mai puternic. Trebuie sa aveti grija cu aceasta a doua personallitate deoarece este foarte periculoasa.
Nu termina bine de spus aceste informatii ca o alta rafala de vant patrunse si le dadu fiori pe sira spinarii. La fel cum a aparut acel inger, la fel a disparut lasandu-i pe cei trei uimiti de noile lucruri aflate. Acum nu mai trebuia sa afle daca era adevarat ca Castiel fusese ingerul focului, trebuia sa afle ce facuse de i s-au luat puterile.
Statura inmarmuriti din cauza celor aflate cateva minute bune, apoi zapaciti si putin speriati isi spusera la revedere, ducandu-se fiecare in camera sa, pentru a dormi cateva minute, inainte sa isi reia slujba de a-l pazi pe Castiel.
ms alee pt ca citesti si pt ca imi spui parerea ta. sper ca si ceilalti sa impartaseasca parerea lor cu mine.


Prin gradina

Era o dimineata superba. Razele soarelui intrau nestingherite pe fereastra camerei si ii incalzea chipul adormit a lui Raphael. Hissori statea pe un scaun si se uita rabdator la ea, fiind fascinat de cum arata fata ei scaldata in lumina soarelui. Nu se miscase, nu se trezise, nu se schimbase nimic de cand a terminat acel ritual, asa ca atunci cand ea deschise ochii, nu ii venea sa creada ca s-a trezit. Se uita neincrezator la fata care incet se ridica in capul oaselor fara sa spuna un cuvant. Avea impresia ca viseaza asa ca se ciupi de brat pentru a fi singur ca nu viseaza. Isi inrosi vratul de ciupituri pana sa isi dea seama ca nu dormea si ca trebuie sa se opreasca.
Raphael deschise incet ochii prevazatoare. La inceput lumina puternica de dimineata insotita de culorile care pareau mult mai vii ii ranira ochii, dar se obisnui repede cu mediul inconjurator. Se uita in jur incercand sa isi dea seama unde se afla cand il vazu pe Hissori care statea uimit in scaun si intelese. El era cel care o trezise din nou in acea lume plina de mistere si neintelegere. Uitandu-se la el simti cum celalalt ego al ei, fata pe care ei o numeau Ran, incerca sa iasa la suprafata. Un val de sentimente o lovi si isi dadu seama ca ea il iubeste pe cel care statea in scaun. Se intrista gandindu-se la ego-ul ei caruia i se rapise fara nici un drept sansa la viata din cauza ei. Oriunde s-ar fi aflat, in orice forma s-ar fi reincarnat aducea necaz, tristete si mizerie. Toate amintirile ii revenira, ranind-o prin simpla lor aducere aminte, asa ca lua o hotarire. De aceasta data nu avea de gand sa mai lase sa se intample o alta nenorocire, nu avea sa mai ia o viata pentru ca ea sa si-o continuie nestingherita pe a ei. Incepu sa spuna in gand o incantatie care o ajuta sa absoarba personalitatea, sentimentele si modul de gandire al celuilalt ego al ei, unindu-se cu aceasta. Unirea celor doua personalitati se facu cu succes, acum cele doua ego-uri: Raphael si Ran erau unul singur care alcatuiau ingerul Seraphim Raphael.
In timp ce ea isi revenea, Hissori astepta nerabdator ca ea sa spuna ceva, sa vada daca mai ramasese ceva din cea pe care o iubea.
-Buna... Hissori, spuse ea zambindu-i.
-Buna Raphael. Te simti bine?
-Da... ma simt foarte bine, zise aceasta izbucnind in ras la fata pe care o avea el.
-Ce este? Ce s-a intamplat? De ce razi? Intreba Hissori nedumerit.
-Pentru ca nu ti-ai dat seama.
-Ce sa-mi dau seama?
-Stiu ca m-ai mintit. Eu as fi disparut daca Raphael nu s-ar fi simtit vinovata pentru faptul ca mi-a distrus viata.
-Ran? Intreaba ingerul cu atata speranta in glas incat aproape ca nu putu sa rosteasca acest cuvant.
-Da si nu.
-Explica-te.
-Raphael si-a unit personalitatea, sufletul cu al meu, astfel vom putea amandoua sa traim.
Hissori incepu sa zambeasca si se duse la ea si o lua in brate sarutand-o in timp ce o invartea prin camera.
-Nu imi vine sa cred! Of, Doamne. Te iubesc, scumpete! Spuse el sarutand-o pe toata fata.
-Stiu, stiu, soptea Raphael in timp ce ii atingea fata cu mainile ei pentru a fi sigura ca este adevarat.
-Acum stiu si eu, zise Ayame intrand in camera pe neasteptate.
Ayame intra in incapere curioasa sa vada ce este cu zgomotele ce se aud din aceasta. Trecea pe langa usa camerei atunci cand auzi o fata razand, asa ca astepta putin in fata usii intrebandu-se daca este bine sa intre peste ei, dar curiozitatea de a afla daca Raphael este bine o impinse sa intre.
-Maiestate! Spuse Hissori, punand-o pe Raphael inapoi pe pat si aratandu-si aripile.
Auzind-o pe conducatoarea lui, Hissori rosii, dar isi arata respectul fata de ea. Stia ca nu are nimic impotriva iubirii dintre doi ingeri si simtea o bucurie enorma stiinda ca ea il va sustine in aceasta dragoste interzisa de legile lor.
-Maiestate? Intreba Raphael uimita de aparitia lui Sanct angel in incapere.
-Da, Raphale. Ea este regina noastra, a cherubimilor, zise Hissori lamurind-o.
-Sanct Angel este regina voastra? Intreba aceasta din nou continuand sa aiba aceasi expresie de uimire pe chip.
-Da, acesta este rangul meu. De unde ma cunosti? Este prima data cand ne intalnim...
-Nu iti aduci aminte? O intreba Raphael pe Ayame, dar cand vazu privirea ei nedumerita isi dadu seama ca nu are nici o amintire despre acea vreme. Cat timp am fost adormita?
-Nu stim cu exactitate.
-Cat timp?
-Pai, sa vedem... noi, ingerii suntem in anul doua mii noua sute, numaratoarea a inceput cand a fost creat Sanct Angel, Ayame. Inainte de domnia ei a fost Razboiul Castelor, dar nu ai renascut niciodata in acest doua perioade. Daca ai fi renascut atunci am fi stiut.
-Sa inteleg ca am trait printre muritori foarte mult timp.
-Da, aproba Ayame.
Nici nu termina bine de raspuns ca deodata isi simti genunchii moi si o stare de lesin o invada facand-o sa cada in bratele deja intinse si pregatite ale lui Ikusa. Nu stia care era problema. Nu se simtea rau sau slabita, era mai mult un fel de moleseala care aparuse pe neasteptate la fel ca un fulger intr-o ploaie de primavara si nu putea sa fie decat un semn rau. Corpul ei uman incepea sa dea semne de dezintegrare, iar ea tocmai l-a trait pe primul, al doilea avea sa fie mult mai sever. Trebuia sa mai reziste putin, nu mai avea mult de asteptat pana la renasterea ei.
Ikusa statea cu conducatoarea lui in bratele sale si nu putea sa isi ia ochi de la modul in care parul ei statea ravasit in toate partile si modul in care chipul ei arata, asa cu ochi inchisi. Apoi si-a scuturat capul si o ajuta pe Ayame sa stea pe picioarele sale.
-Te simti bine, Maiestate? O intreba Hissori ingrijorat.
-Nu, nu se simte deloc bine, daca nu va...
Toti ochii se indreptara spre Raphael care incepuse sa vorbeasca, avand un ton foarte serios, plin de ingrijorare si cu un iz de furie in el, dar nu stiau persoana care era responsabila pentru furia ei.
-Trebuie sa renasc curand, nu va mai dura mult, zise Ayame intrerupand-o pe Raphael si oferindu-i o privire prin care o atentiona sa taca din gura.
Raphael se uita curioasa la Sanct Angel, intrebandu-se de ce nu le spune adevarul, dar vazu in ochi ei rugamintea si totodata avertismentul de a-si tine gura asa ca nu zise nimic, renuntand la acel subiect destul de repede. Ayame ii multumi din priviri pentru discretia ei.
-Hissori, as vrea sa vi cu mine in gradina sa ne plimbam putin. Nu am mai vazut lumina soarelui de foarte mult timp prin ochii mei si as vrea sa vad din nou frumusetile acestei lumi.
-Maiestate?
-Du-te cu ea, Ikusa va ramane langa mine, nu-i nici o problema, sunt absolut sigura ca este capabil sa aiba grija de mine singur.
-Multumesc, Inaltimea-Voastra, zise Arkangelul, ajutand-o pe Raphael sa se ridice sa mearga dupa care, incet, parasira camera.
Se plimbara prin gradina in liniste, bucurandu-se de razele calde ale astrului zilei si parfumul imbatator al florilor. Ii venea sa strige din cauza satisfactiei care ii desfata fiecare celula din corp, dar se abtinu. Ce nu putea sa isi controleze era zambetul pe care il avea pe chip si nici nu ar fi vrut sa il ascunda, chiar daca risca sa o doara dupa obraji din cauza lui. Se sprijinea de umarul lui Hissori bucurandu-se de fiecare clipa, fiecare parfum, fiecare adiere usoara a vantului care ii mangaia pielea si parul. Ii lipsise enorm de mult aceasta lume, aceste puteri pe care le recuperase, insa toate aceste lucruri paleau pe langa sentimentul de multumire, de impinire pe care il avea in acel moment mergand alaturi de Arkangel. Stia de la Ran cum se numea acel sentiment pe care nu il mai traise pana in acea clipa, insa nu ii venea sa creada ca ea putea sa se bucure de acesta, nu a fost creata pentru a se desfata cu acest seniment, dar totusi il traia. Inainte, atunci cand traise in Eden ca ingerul Seraphim toti se fereau de ea din cauza felului in care arata. Era considerata ingerul ghetii deoarece numai gheata putea sa o caracterizeze. Era constienta ca de cate ori se vorbea de ea sau i se facea vreo descriere aparea acest cuvant: „gheata”, care ajunsese intr-un timp sa o obsedeze. Ochii, parul totul trebuia sa fie urmat de acel cuvant ingrozitor, niciodata nu putea sa fie descrisa simplu folosindu-se doar de cuvantul alb sau argintiu, nu erau destul de expresive. Singurul lucru care aducea o pata de culoare pe fata ei ingrozitor de alba erau buzele pletorice. Se uita la cel care statea langa ea, gandindu-se la toate acele descrieri din trecut care inca o bantuiau si se intreba daca va putea el sa o iubeasca pe ea, ingerul Seraphim si nu felul in care arata in acel moment ca om. Simti cum un nod i se formeaza in gat si cum inima ii era cucerita incetul cu incetul de indoieli, cu greu se hotari sa formuleze acele indoieli cu ajutorul cuvintelor pentru a afla adevarul, pentru a afla daca erau sau nu justificate. Simtea nevoia avida de a afla adevarul chiar daca acel adevar avea sa o arunce in cele mai adanci gropi ale dispararii.
-Stii cum arata ingerul Seraphim? Intreba ea uitandu-se in fata, astfel incercand sa nu se uite la el.
Ghicind subiectul care o apasa, se opri si puse mana pe barbia ei fortand-o sa se uite direct in ochii lui asemeni pietrei lapis lazuli. Se impotrivi la inceput, insa renunta usor stiind ca nu va iesi din acea situatie decat daca o infrunta direct.
-Da, stiu. De ce ma intrebi? Spuse Arkangelul accentuand fiecare cuvant, avand un ton nepasator.
-O sa ma mai iubesti chiar daca voi arata ca ea?
-Da, scumpo. Nu conteaza cum arati. Te iubesc pentru ceea ce esti, nu pentru cat de frumoasa esti sau pentru ca ai ochii verzi si parul roscat. Aceste lucruri conteaza atat de putin pentru mine, pe cand sufletul si inima ta sunt nepretuite.
Nu o mai lasa sa rosteasca un cuvant in plus deoarece o lua in brate si o saruta. Doar atunci cand simti ca a lasat-o fara suflare ii dadu drumul. Tocmai se pregateau sa isi continuie plimbarea cand vazura politistii care ii inconjurasera, aparand de nicaieri. Intinse mana in dreptul lui Raphael intr-un gest protectiv, in timp ce se uita in toate partile, mai putin in spatele lui, pentru a-si da seama ce se intampla. Dintotdeauna fusese un uituc si aiurit, iar in acea situatie aceasta combinatie era periculoasa. Din aceasta cauza nu reusi sa isi dea seama la timp ce se petrece ca se trezi fara Raphael in spatele sau. Se uita ingrozit cum demonul zbura cu ea in brate, aterizand langa colega lui la o departare de vreo douazeci de metrii.
-Hey, aici fraiere! Striga Uriel batjocoritor incercand sa o tina pe fata.
Aceasta se zbatea din toate puterile, ba chiar reusise sa il muste de mana insa nimic nu avea vreun efect asupra demonului. Dintii ei nici maca nu lasasera o urma pe pielea acestuia si pentru prima data isi dadu seama de fragilitatea corpului uman si o data cu aceasta revelatie veni si sentimentul de neputinta, insa acest lucru nu o linisti, de altfel pe nimeni nu ar linisti o asemenea revelatie, ba din-npotriva o facu sa se lupte si mai tare in bratele rapitorului ei, luptand nu cu el ci cu acel sentiment de neputinta, incercand sa-si dovedeasca sie insesi ca nu este neputincioasa.
-Taci, tampitule! Acum stie unde suntem, zise Akki dandu-i o palma peste ceafa.
-Tu esti idioata, stia din-nainte sa zic eu ceva unde suntem! Ti-am zis ca nu este un loc bun.
-Ce faceti aici? Intreba Hissori dezvaluindu-si furios aripile impecabile.
Nu mai avea nici un motiv sa isi ascunda aripile sau identitatea. Politisti erau sub o vraja necunoscuta lui, asa ca nu avea de ce sa isi faca griji. Vedea rosu in fata ochilor si abia putea sa isi stapaneasca puterile sa nu explodeze totul in jur, omorindu-i pe toti din jurul sau.
-Am venit sa o luam pe ingerul Seraphim.
-Nu va voi lasa.
-Ce vei face? Ne vei omori? Fi serios pentru a ajunge la noi trebuie sa treci de politisti si stim cu toti ca nu ai voie sa omori oameni.
-A, nu iti poti folosi aripile, spuse Akki plictisita.
-Ce? Intreba Hissori uimit de afirmatia rivalului sau.
Acea afirmatie nu facu decat sa il enerveze mai rau. Se gandea cu superioritate cum poate un amarit de demon sa ii spuna lui ce poate si ce nu poate sa faca. Mainile incepura sa ii tremure dein cauza nervilor, apa din pahar incepu sa dea pe afara iar el nu mai putea sa o tina mult timp in frau. In momentul in care aproape pierduse controlul o vazu pe Raphael si se linisti. In clipa urmatoare un calm infricosteror puse stapanire pe el.
Hello:-h ! Imi place foarte mult acest fic, ai ceva diferit si original care ma atrage si care m-a facut sa il citesc de vreo trei ori :d . Nu aveam cum sa trec cu vederea acest fic avand in vedere titlul care mi-a sarit in ochi si pe care il ador. Nu imi place modul in care Ikusa o trateaza pe Ayame, dar banuiesc ca fara astfel de parti nu ar mai fi interesanta povestea :-). Ma bucur ca nu te axezi numai pe cei doi, ci scoti in evidenta si celelalte personaje la momentul potrivit. Se vede ca ai experienta si talent la chestia asta, si sunt sigura ca multi ar vrea sa le aiba (printre care si eu) Abia astept continuarea (repede, te rooog [-o< ) , si sper ca demonii aia o sa primeasca ceea ce merita fara ca Ikusa sau Hissori sa aiba de suferit.
Buh bye :*
___________________________________________

Uita de tot ... Uita de tot,
Uita de lume,
De sentimente, de suflete pereche,
De soapte la ureche ... Fii rece
Nu-l lasa pe el sa te-ntunece.



Destiny, I'll mess with you, you've got me loose.
Buna!Huh,sper sa mi se puna mesajul.Acum,ma bucur ca pui mai des capitolele,macar avem si noi ce sa citit.So,sa revenim la capitol.Mi se pare... briliant.Este o mare diferenta intre Hissori si Ikusa,Hissori este dulce si spre deosebire de Ikusa,nu are nici o problema cu iubirea intre ingeri.Mda,Ikusa este mai ciudat.Trupa Vesela formata din demonii aia incepe sama enerveze.Odata o vor pe Ayame odata pe Ran.De Akki ce sa-ti mai povestesc...Planul lui Lucifer da roade,noroc chior.Saraca Ayame,in niciuna dintre vietile ei nu are parte de iubire adevarata,mereu se gaseste cineva sa strice tot.Greseli am vazut doar una, ai scris cu litera mica ,dar nu mai gasesc unde.Astept continuarea,repede.Acum,spor la scris si bye1
ms de pareri. Inca un nou subcapitol, de data aceasta despre cei doi protagonisti;))
App, stupid me, trebuie sa fac un anunt foarte important si deasemenea foarte trist. Incet, incet ma apropi de sfarsitul acestei povesti si as vrea sa multumesc tuturor celor care au avut rabdarea si interesul sa citeasca aceasta poveste. So, Thank you very much and Gomene!


In padure

Ayame statea dreapta cu privirea atintita in fata, la privelistea de afara, in timp ce Raphael trecea pe langa ea. In acea milisecunda in care ele se aflau una langa cealalta, ingerul Seraphim ii trimise o amintire, care o soca pe Sanct Angel.
Se afla in Eden, in palatul ei – cel putin credea ca este al ei in aceasta amintire pe care Raphael i-a trimis-o – intr-o incapere care nu ii era deloc cunoscuta. Era imbracata intr-o rochie galbena dintr-un material fin care parea fluid; dupa postura corpului ei si mai ales dupa modul in care isi framanta mainile, banuia ca astepta nerabdatoare pe cineva. Din cand in cand isi aseza rochia, inlaturand scamele inexistente de pe acesta in timp ce incet, incet isi pierdea rabdarea. Ayame se intreba curioasa pe cine astepta cu atata ardoare. Nu era ceva nou pentru ea aceste viziuni cu ajutorul carora isi aducea aminte ce facuse intr-o alta viata, dar de acea situatie nu isi aducea aminte deloc, de obicei isi aminte franturi, dar in acel moment acea amintire nu trezea in aceasta decat paraxienie. Curioasa sa stie ce simtea cu adevarat in acea clipa, se unii cu ea din amintire. In momentul urmator simtii o rasuflare calda mangaindu-i ceafa. Cineva aparuse din senin in spatele ei, dar nu ii trezea decat ura, teama ca s-ar putea sa fie descoperita – nu se astepta sa dea peste aceste sentimente si se intreba de fapt, pe cine asteapta de trezeste acest gen de sentimente in ea – si nu se obosi sa se intoarca deoarece stia cine se afla in spatele sau.
El vorbise primul, el sparse tacerea care incepuse sa o chinuie.
-Ia te uita pe cine avem noi aici. Cu ce te pot ajuta, asta daca te pot ajuta cu ceva? O intreba acesta razand.
Simtea cum scarba isi face loc printre repulsie si furie, insa pe fata ei nu se vedea decat un zambet incantator si o pereche de ochi foarte seriosi.
-Vreau sa stiu ce ai de gand sa faci.
-Vrei sa ni te alaturi? O intreba uimit.
-Am de gand sa te opresc, zise ea cu seriozitate.
Isi dadu seama ca nu era o vizita de curtoazie, iar ea zambi si mai tare cand vazu dezamagirea inasprindu-i trasaturile.
-Nu ai puterea necesara, iar eu nu sunt prost sa iti dezvalui planul meu. Doar Sacred Wings poate sa ma opreasca, numai ca nu vrea.
-Daca ea are de gand sa nu se bage este treaba ei, dar eu nu am de gand sa te las sa iti faci de cap si sa strici serenitatea din acest loc.
-Nu poti face nimic. Ai putea sa mi te alaturi... dar fraza ramase neterminata deoarece il intrerupse.
-Citeste-mi pe buze: „Niciodata!”.
-Si atunci? Ce idei iti trec prin capsorul acela dragut al tau? Crezi ca va avea succesc vreuna?
-Ce ai tu de gand sa faci? Mai intreba o data Ayame.
Nici unul dintre ei nu vroia sa isi dezvaluie planurile. El nu dorea mai mult din orgoliu decat din teama ca ar putea sa il opreasca, iar ea nu vroia sa riste o posibila implicare a lui in planurile sale, cu scopul de a le distruge. Chiar daca stia ca nu avea cum sa il opreasca, putea sa ii amane putin planurile pana avea sa o convinga pe Sacred Wings sa se implice.
Se uitau unul la altul, nici unul dintre ei nevrand sa cedeze. In momentul in care clipise, el o prinse de mana tragand-o in bratele lui cu intentia de a saruta acele buze atat de apetisante ale celei ce indraznea cu atata curaj sa il sfideze. Tocmai ce vroia sa isi puna aripile in jurul ei pentru a nu-i vedea cineva care putea sa treaca pe acolo si sa arunce un ochi, cand in camera aparu unul dintre protejatii ei. Auzindu-l cum intra in incapere si simtindu-i aura care ajunsese sa ii fie atat de cunoscuta se departa instantaneu de Sanct Angel, care se clatina putin pe picioare incercand sa isi revina.
-Poate alta data, Sanct Angel, ii sopti la ureche, lingandu-i-o.
-Ayame, te-am cautat peste tot. Vino repede, esti cautata de Dumnezeu.
Aici totul lua sfarsit si ea isi reveni. Se bratele lui Ikusa care o striga speriat si ingrozit. Se uita in ochi lui incercand sa gaseasca acolo ceva mai mult decat lasa sa se vada. Era prima data cand il vedea atat de ingrijorat pentru soarta ei si nu pentru Yuri. Ii zambi cald dandu-i de inteles prin acel zambet ca este bine, apoi se aseza mai bine in bratele sale, dorind sa se bucure cat mai mult de siguranta si caldura emanata de Narkangel. Ar fi dorit sa stea asa pentru totdeauna numai ca avea ceva de facut, nu mai avea timp sa leneveasca.
Acea amintire incepu din nou sa i se deruleze prin fata ochilor dar de aceasta data din cauza ca ea vroia acest lucru, nu ca ar fi obligat-o cineva. Se intreba ce motiv ar fi putut sa aiba Raphael de i-ar fi aratat asa ceva si apoi isi aminti de sentimentele pe care i le trezise acea persoana al carui chip nu putu sa il vada si isi dadu seama ca Raphael o avertiza in privinta lui Lucifer. Ingerul Seraphim stia ce vroia sa faca si ii spusese intr-un mod foarte unic sa aiba grija la ingerul cazut pentru ca nu poate sa aiba incredere in el si era adevarat dar nu avea alte optiuni din pacate.
Intre timp, Ikusa se linistise, iar cand o simti pe Ayame cum se aseaza mai bine in bratele lui avu pentru un moment intentia de a o pune pe picioarele ei si de a se departa de ea, insa acea intentie disparu la fel de repede cum aparuse, permitandu-si cateva clipe de fericira pura. Ar fi vrut, chiar, sa o mangaie usor pe obraz, sa ii simta pielea catifelata dar stia ca daca si-ar fi permis sa faca acel gest atunci nu avea sa se mai poata opri. O voce ii sopti ispititoare: „Nu te oprii, stii ca vrei sa o faci... stiu ca vrei sa o faci...deci fa-o... nu te opri. Ce poate fi atat de rau in a fi cu cea pe care o iubesti si te iubeste?” acea voce il trezi si ii dadu drumul lui Ayame, ajutand-o sa stea pe picioarele ei.
-Sunt bine, zise ea simtind nevoia sa confirme acel fapt. Vreau sa ma plimb putin prin padure.
-Daca vom fi atacati...
-Nu vom fi, spuse Ayame foarte increzatoare.
Erau clipe, exact ca acea in care se afla atunci, cand ura cu cata seninatate putea sa minta pe cineva, asa pe fata, fara absolut nici o problema, dar stia ca era de datoria ei sa ajute destinul sa se implineasca, pentru ca daca nu se implinea acel destin atunci altul mult mai intunecat ii lua locul. Nu putea sa isi scoata din cap o fraza pe care oameni il foloseau destul de des, si anume: „Alege raul cel mai putin rau.”, asta facea ea, alegea raul care afecta cel mai putin pamantul, deoarece aceasta era datoria ei.
-Dar este posibil, se incapatana Narkangelul sa isi impuna punctul de vedere.
-Ikusa, vreau sa ma plimb prin padure. Ori vi cu mine ori stai aici, in oricare din aceste cazuri eu tot o sa ma plimb prin padure. Ne-am inteles?
-Foarte bine.
Ikusa ceda. Stia mult prea bine ca atunci cand ea vroia ceva din tot sufletul si mai ales cand folosea acel ton atat de ferm nimic nu putea sa ii stea in cale, ar fi fost in stare sa trateze cu lei sa se dea la o parte din calea ei in acel corp uman. Asa ca o urma fara sa mai zica ceva in plus.
In timp ce Ayame se prefacea ca se uita entuziasmata si interesata in toate partile, Ikusa o urmarea atent. Fiecare miscare a ei era analizata, pentru a putea sa isi dea seama dupa miscarile ei daca ceva nu este in ordine. Astfel daca avea sa lesine putea sa o prinda inainte ca ea sa faca cunostinta cu pamantul. Ayame era, la randul ei, atenta la ceea ce se intampla in jur. Trebuia sa ajunga cat mai aproape de mijlocul padurii, astfel nu aveau cum sa scape, iar din cauza ca avea toate simturile in stare alerta isi dadu seama cand intra intr-o bariera, lucru pe care Ikusa nu il constientiza. Deja venise timpul si ea nu apucase sa vorbeasca cu el, desi ea cautase ispre acea bariera spera ca totusi sa aibe mai mult timp la dispozitie pentru a-si gasi curajul necesar sa il infrunte pe Narkangel. Din senin simti nevoia de a-i explica tot, numai ca trebuia sa se controleze, stiind ce putea sa se intampla daca ii zicea adevarul. Se adancise in acele ganduri, gasind numeroase motive pentru care nu putea sa ii explice, cand se sperie vazandu-l pe Ikusa aparand de nicaieri in fata ei, oprind-o.
-Ce s-a intamplat? Il intreba ea prefacandu-se ca nu stie ce se intampla.
-Nimic, sunt curios sa stiu motivul pentru care ne tot departam de casa.
-Pentru ca aici va avea loc o lupta care ne va hotari soarta, ii raspunse ea stiind ca nu avea nici un rost sa il minta.
-Poftim?! Esti nebuna? O intreba el enervat din cauza calmului cu care trata acea situatie.
-Ikusa stiu cum te simti... dar Ikusa nu o lasa sa termine.
-Ba nu! Nu stii!! Tipa Ikusa simtindu-se tradat, dar nu se simtea tradat de conducatoarea lui ci de iubita, ceea ce nu facea decat sa inrautateasca lucrurile.
-O sa intelegi mai tarziu.
-Da, Ikusa. O sa intelegi, zise Ashi, care aparu cu politisti dupa el, imitand-o pe Ayame.
Vazandu-l Ayame ii mai arunca o privire Narkangelului prin care isi cerea scuze, apoi o lua la fuga spre Ashi. Stia ca nu exista alta cale prin care sa il oblige pe inger sa se lupte, era singura metoda, dar desi cunostea acest amanunt, inima ei striga ca nu este bine, ca nu face altceva decat sa il raneasca. In ciuda durerii din ce in ce mai acute din inima ei, aceasta continua sa avansese spre Ashi. Senzatia de mers cu incetinutorul, de scurgere a timpului extrem de incet care ii dadea impresia ca nu va ajunge la demon la timp puse stapanire pe ea si o facea sa innebuneasca, din fericire atunci cand ajunse acea senzatie disparu si timpul reveni. Desi avea reflexe foarte bune si ar fi putut sa o prinda pe conducatoare inainte ca aceasta sa inceapa sa fuga, Ikusa nu facu nimic pentru a o opri. Statea impietrit si se uita cu groaza la scena ce se derula in fata ochilor sai, nu credea, isi spunea cu incapatanare ca este doar un cosmar si ca in orice clipa se va trezi la realitate. Vroia sa tipe, sa o acuze de tradare dat ceva il impiedica sa formeze cuvintele, vedea numai rosu in fata ochilor in clipa in care sentimentul de tradare fusese inlocuit cu cel de furie. Facu un pas inspre ei, insa gandindu-se mai bine se opri, vroia sa vada ce avea sa faca conducatoarea lui, daca avea sa fie in pericol atunci era nevoit sa inceapa sa se lupte cu acei politisti umani, pentru ea se dadusera la o parte, in schimb pentru el nu aveau sa se miste.
Ashi ramase cu gura cascata din cauza alegeri ciudate a ingerului. Statea in fata ei, cantarind-o de sus in jos si invers, nevenindu-i sa creada ca se afla din nou in prezenta ei. Intinse mana sa o atinga pe obraz si la fel ca si in trecut ea se feri de mangaierea lui. Isi retrase, atunci, mana uitandu-se la ea. Nu intelegea ce are mana lui de ea se fereste de fiecare data cand vrea sa o atinga. Se uita la aceasta pana incepu sa vada cum sangele tuturor celor pe care ii omorise ii pateaza incet mana. Isi ridica ochii salbatici, uitandu-se direct in cei verzi ai lui Ayame.
-De ce? Poti vedea sangele?
Ikusa auzindu-l intelese ca ceva nu este in regula. Il cunostea inca de pe vremea Razboiului Castelor si stia ce avea sa urmeze cand avea acea sclipire salbatica in ochi. Un moment simti nevoia de a sari in ajutorul ei, dar nu se putea misca din acel loc, incepu sa urmareasca nelinistit discutia dintre cei doi.
-Poftim? Intreba Ayame nedumerita.
-De ce te feresti de fiecare data cand vreau sa te ating?
-Eliberezi energie negativa, intotdeauna ai eliberat doar ca acum sunt intr-un corp uman, iar daca ma vei atinge imi voi pierde cunostinta, ii explica ea.
-Minciuni! Vezi sangele si ti-e scarba sa te ating! Esti la fel ca ceilalti. Am facut asta pentru tine! Tipa el aratandu-i mainile, bagandu-i-le in fata.
Se enerva vazand-o cum sta neclintita si rece in fata lui, insensibila la sentimentele sale si incepu sa isi concentreze toata puterea in maini, avand de gand sa lanseze toata acea energie negativa spre ea pentru a o distruge. Daca el nu putea sa o aiba atunci nimeni nu avea sa se bucure de ea.
Ayame se uita la Ashi cu dezinteres si cu mult calm, stia ca Lucifer nu avea sa il lase pe acesta sa ii faca ceva, asa ca nu avea de ce sa isi faca griji. Ii parea rau pentru fostul inger, il placea pe Ashi si pentru scurta perioada cand se aflase sub aripa ei protectoare incercase sa aiba grija de el si sa alunge rautatea si sadismul ce se aflau ascunse adanc in inima ei, dar daduse gres si din cauza esecului ei el a avut de suferit, iar acum avea sa moare.
Ikusa privea scena neintelegand de ce sta in fata lui, in timp ce Ashi se pregateste de atac. Nu stia ce are Ayame dar nu putea sa o lase sa se sinucida chiar in fata lui, singura cale de a o salva era sa ii omoare pe acei politisti. Tocmai se pregatea de atac cand vazu cum Ashi este omorit, sangele lui ajungand sa il stropeasca si pe el.
Ayame in schimb nu clipi deloc cand demonul a fost ucis, iar ea a facut o baie in sangele aceluia. Statea in continuare in acelasi loc asteptand ca ceva sa se intample, dar ce nu putea sa spuna.
am venit cu un nou capitol!;)) pls don`t kill me.

In gradina

Isi dadu seama ca au dreptate. Nu putea sa isi foloseasca aripile, ceea ce insemna ca nu avea cum sa o ajute. Era inconjurat din toate partile de politisti umani pe care nu putea sau mai bine zis nu avea voie sa ii omoare pentru ca in acel moment daca nu ar fi fost pentru acea lege i-ar fi dat la o parte dintr-o singura miscare. Parca ar fi fost legat de maini si de picioare si nu putea decat sa se uite cu ingrijorare la Raphael care se calmase brusc, renuntand sa mai lupte cu cei doi demoni.
Raphael se oprise din lupta ei pentru a-si concentra toata energia intr-un singur atac cu speranta ca va reusi sa scape din ghearele celor doi. Numai ca exact in clipa in care vroia sa elibereze acea energie avu o viziune care o facu sa renunte la ceea ce avea de gand. Plangand si simtind cum se scufunda incet in inconstienta din cauza lipsei de aer, isi facu o rana in podul palmei si apoi ranind-o pe Akki isi amesteca sangele ei cu cel al demonului.
Hissori vazand-o, nu mai tiu cont de oameni care il inconjura. Tot ceea ce stia era ca Raphael era pe cale sa se transforme intr-un demon iar el asista neputincios la aceasta tranzitie. Nu ii mai pasa de nimic si de nimeni, asa ca incepu sa omoare sau sa raneasca, depindea de norocul lor, politisii care aparea in continuu de nicaieri, incercand sa il opreasca. Tot ceea ce vroia sa faca era sa o tina in brate si sa o apere de tot raul din lume, nu avea voie sa dea gres. Daca nu putea sa o protejeze pe dragostea vietii lui, cum putea spera vreodata sa o protejeze pe conducatoarea lui. Era pentru prima data cand isi dadu seama ca nu il intelesese pe Ikusa in toate acele intamplari. In acea clipa intelesese cu adevarat ceea ce simtise colegul sau si anume, simtea cum o haita de lupi ii sfasie incet sufletul.
-Ce face?! Tipa Akki speriata.
Uriel se intoarse confuz sa o intrebe de ce a tipat, dar ramase uimit cand vazu cum din rana lui Akki se scurge sangele in rana din podul palmei lui Raphael, fiind asimilat de inger. Uriel o trase atunci pe Akki din mainile ingerului Seraphim, intrerupand cu succes acel ritual ciudat. Se uita cu groaza la Raphael, speriat de privirea insalbaticita a ingerului. O tinea pe Akki in brate nestiind ce sa faca mai departe: sa fuga cu ea sau sa stea si sa vada ce se va intampla mai departe.
Corpul lui Raphael incepuse sa se dezintegreze incet din cauza sangelui demonic pe care il asimilase. Simtea cum veninul ii otraveste fiecare particula din corpul ei si cum acesta respingea acea substanta toxica. Se chinuia sa lupte cu propriul ei corp si sa incerce sa asimileze cat mai mult din acel sange. Puterea ei cu a demonului incepuse sa se amestece si sa o forteze sa renasca in propriul ei trup, distrugandu-l astfel pe cel uman. Incerca sa simta cat mai putne lucruri in timp ce se transforma, nu vroia nici sa simta, nici sa se gandeasca la ceea ce facuse si la ceea ce insemna de fapt aceasta alegere.
Nu dura mult acest proces de distrugere si renastere. La sfarsit avu loc o mica explozie de enrgie, dupa care noul ei trup fu inundat intr-o lumina rosiatica, atragand privirile tuturor celor din jur care se uitau ingroziti si uimiti la ea, pana si Hissori se opri din masacrul politistilor pentru a se uita la aceasta. Nu era deloc cea pe care o cunosteau cei trei din povesti. Arata ca ea la trup, la fata, la forme dar parul ei argintiu fusese inlocuit de unul de culoarea vinului de Burgundia, ochii mari de cunloarea onixului se transformara intr-un rosiu sangeriu, cat despre buzele ei senzuale si ispititoare erau acum la fel de negre ca abisul apelor. Era ea si totusi nu era ea. Sangele demonic o schimbase poate pentru toata eternitatea. Aripile inca nu ii aparusera, ramasera ascunse sau poate sangele inca nu reusisa sa le schimbe. Lui Hissori nu ii pasa care era motivul, el stia doar ca atata timp cat aripile nu ii apar, mai exista timp sa o salveze. Masacrul incepu din nou, alimentat de speranta lui puerila ca inca mai exista o sansa.
Intr-un final reusi sa treaca de variera vie care fusese formata de politisti hipnotizati. Fugii spre Uriel pe care il omori infigandu o sabie facuta din intunericul abisal al noptii in inima. Se uita la sabia din mana lui si simti ca intr-adevar aceasta se afla la locul potrivit. Se simtea mai puternic si mai sigur pe el, chiar mai calm tinand-o in mana. O scoase din trupul mort al demonului fara pic de atentie, lasand sangele sa se scurga incet pe lama intunecata. Uriel o scapa pe Akki dupa care se parbusi la pamant mort, inainte sa moara nu se gandi decat la cat de mult ii pare rau ca nu a plecat atunci cand a avut sansa, numai ca acum era prea tarziu chiar si pentru parerile de rau. Hissori vru sa se apropie de Raphael, sa o ia in brate, sa ii auda glasul ei angelic, mangaietor dar aceasta se intoarse si il tintui cu privirea facandu-l sa impietreasca in acel loc. Nu mai exista nimic din bunatatea de altadata in ochii acea burgundii ce parca ii distrugeau inima cu acea privire. Era de un milion mai rea decat haita de lupi ce ii mancasera sufletul, numai ca trebuia sa afle ce fusese in capul ei de a facut acel lucru. Asa ca o intreba sperand sa obtina un raspuns satisfacator.
-De ce Raphael? De ce ai facut asta? Vocea lui nu putea sa transmita toata durerea pe care o simtea in acel moment.
Raphael simti, insa, acea durere lovind-o din plin, direct in mijlocul pieptului, acolo unde se afla inima si pentru o secunda extrem de lunga nu mai putu sa respire.
-Nu o sa intelegi, nu acum cel putin, raspunse ea inspirand adanc.
-Fa-ma sa inteleg, altfel nu cred ca o sa pot sa traiesc fara vreo explicatie.
-O sa poti, spui asta acum dar o sa vezi ca o sa poti trai cu timpul.
-Puteai sa ma astepti sa te salvez. Nu era nevoie sa recurgi la aceasta portita.
-Stiu, dar trebuia sa te fortez sa ii omori pe acei oameni.
-Poftim? Spuse Hissori abia reusind sa inteleaga ceea ce a spus.
-Ayame o sa iti explice de ce trebuia sa fac ceea ce am facut, zise ea cu o voce goala de orice fel de emotie.
-Ce treaba are conducatoarea noastra in toate aceste lucruri?
-Nu stiu de unde, dar ea stia, stia tot ce avea sa se intample azi, aici.
-Nu se poate... ea nu a stiu... imposibil...
Lui Hissori ii cazu fisa in acea secunda, desi inca exista o parte din el care ii spunea ca este imposibil sa fie adevarat ceea ce aflase. Ea cu Ayame stiau despre toate aceste lucruri si au continuat pe acel drum refuzand sa infrunte destinul. Furia puse stapanirea pe el pentru prima data de cand se nascuse, facand sa apara din nou acea sabie cu lama neagra.
-Tu! Tipa indreptand sabia spre ingerul Seraphim. Ce te-a rugat sa nu ne spui atunci in camera?
-O sa vezi, o sa afli destul de curand, o sa se intample peste cateva minute, zise ea privind undeva departe de el, departe de acel loc.
Apoi cu lacrimi in ochi si fara sa mai zica un cuvant in plus intinse mana in directia lui, facandu-l sa zboare pana in mijlocul unei balti pline cu sange uman, sange pe care el il varsase, dupa care o lua pe Akki, pe care o trezi si pleca cu aceasta in orasul demonilor, Chaos. Nu ii arunca nici macar o privire, nu se uita nici o data in spate la arkangel. Pur si simplu disparu lasandu-l pe acesta sa se uita dupa ea.
Arkangelul se trezi stand singur in acea gradina, inconjurat de toate acele cadavre, acei oameni pe care el i-a omorit. Isi lasa ochii in jos incercand sa nu mai vada acea scena, cand vazu un trandafir alb, ce ca prin minune supravietuise picioarelor nemiloase ale lui si ale oamenilor, statea in fata lui timid, firav si singuratic. Trandafirul parea bolnav asa patat de sangele celorlalti. Se uita fascinat la acea planta care il facea sa uite de crima ce tocmai o comosese. Era uimit de norocul sau poate puterea acelei flori care reusise sa reziste veninului. Petalele din exterior fusesera afectate de otrava dar centrul era la fel de inocent si pur la fel ca in ziua in care inflorise. Reusise cumva sa isi apere inima chiar daca infatisarea i se schimbase. Acel mic trandafir ii oferi lui speranta de care avea atata nevoie pentru a continua sa traiasca, daca inima acelei plante reusise sa isi pastreze inocenta, purtitatea atunci si inima lui Raphael poate ramasese la fel de pura. Avea sa o aduca inapoi cu sau fara voia ei. O noua flacara se aprinse in sufletul sau, alimentandu-i speranta si totodata si dragostea.
Gandurile ii fura intrerupte de sangele ce parea sa inceapa sa se miste si care venea incet spre el.
Uite-mă aici după un timp mai lung în care am lipsit pentru că am avut anumite probleme cu contul.Dar mă ţin de promisiune.Mai devreme sau mai târziu.De jumătate de oră mă chinui să scriu ceva aici şi tot nu ştiu.Adica m-a uimit complet Raphael prin gestul ei dar sper ca totuşi, sentimentele ei pentru Hissori nu s-au stins.Atunci ar însemna ca acel lucru l-a făcut degeaba şi ar fi păcat.Mare păcat.
Nu mi se pare că a procedat corect Ayame.Adică, ar trebui să se gândească şi ea la consecinţe.Nu e corect faţă de ceilalţi ea nu ar fi trebuit să le ascundă lucrurile alea lui Ikusa şi Hissori [abia aştept să le aflu şi eu :x]
Vino repede cu continuarea că înnebunesc.:*Spor la scris şi multă inspiratie!
scuzati intarzierea, vin cu un nou sub capitol. sper sa va placa.

In luminis

Timpul incetinise pentru toti cei ce se aflau in acel mic luminis.
Statea nemiscata in fata ucigasului lui Ashi, nici macar nu clipise atunci cand sangele o atinse, in acele momente semanan cu o statuie din Grecia antica a zeitei Afrodita, mai ales asa cum statea in fata acelui demon fara nici o emotie pe chipul manjit.
Ucigasul se apropie cu grija de ea si punandu-si ambele maini pe umeri ei, o intoarse cu fata spre Ikusa care astepta nerabdator sa vada ce avea sa se intample mai departe.
Narkangelul se uita cu o obsesie ciudata la sangele demonic ce se prelingea incet pe fata conducatoarei, croindu-si un drum pe pielea ei, coborind incet in jos pe gat si apoi disparand in linia formata de sanii ei. Se uita cu atata atentie incat avea impresia ca poate auzi sunetul facut de sangele ce picura lent. Din acea stare il scoase vocea batjocoritoare a demonului.
-Nu este asa ca este magnifica? Il intreba ucigasul lui Ashi pe Ikusa.
-I-ati mainile imputite de pe ea! Tipa el dandu-si seama ca se afla in bratele inamicului.
-Nu este nevoie sa te enervezi. Nu as vrea sa se intample ceva rau cu oameni aceia.
-Ce vrei si mai important cine esti?
Aproape ca regreta ca puse acea intrebare deoarece in secunda urmatoare simtii ochii aceia malefici cum il strapungeau in suflet si energia negativa care il inconjura impiedicandu-l sa respire. Stiu in acea clipa ca nu era un demon normal.
-O, ma simt jignit. Cum poti intreba asa ceva? Zise zambind.
-De obicei eticheta te obliga sa te prezinti inaintea adversarului tau...
In ciudata acelei atmosfere si energii, Ikusa se incapatana sa taca si continua cu raspunsurile istete si aluziile batjocoritoare.
-Ce te face sa crezi ca tu esti adversarul meu? Il intreba incepand sa rada vazandu-i expresia socata.
Ikusa isi dadu cu groaza seama cine era adversarul lui de fapt. Innebuni si incepu sa omoare fara pic de regret oameni din jurul sau, incercand intr-o incercare disperata sa ajunga cat mai repede la Ayame, care nu avea puterea necesara pentru a se apara. In timp ce el incerca sa isi croiasca drum prin zidul acela uman, ingerul se mustruluia pentru ca nu a fost indeajuns de atent, ca n u a pazit-o cum trebuie. Nici nu vroia si nici nu putea sa se gandeasca ce s-ar fi intamplat daca nu ajungea la timp sa o apere de acel inamic. Isi auzea inima cum batea din ce in ce mai tare pana cand nu mai putea sa isi auda vocea interioara din cauza ei. Adrenaina ce crestea in continuu actiona ca un combustibil pentru furia lui crescanda pana cand a atins apogeul si nu mai era de ajuns sa ii omoare cu diversele lui puteri si metode, ii trebuia ceva nou si descoperi o noua putere. Uitandu-se la mainile lui facu sa apara o sabie alba, facuta din putere astrala pura.
In timp ce Ikusa incerca sa ajunga la ei, demonul o intoarse pe Ayame cu fata la el si se uita direct in ochii ei mari si verzi.
-Unde esti tu acum? In ce colt al mintii tale, in ce lume fantastica te-ai ascuns pentru a scapa de intelegerea noastra? Te-ai razgandit? O intreba el ridicandu-si usor barbia si apropiindu-si buzele atat de mult incat aproape ca i le atingea pe ale ei.
Nu primi nici un raspuns din partea ei, dar nici nu se astepta sa primeasca, insa Ikusa il onora cu un raspuns destul de taios.
-Daca te atingi de ea, scursura ce esti, te omor! Tipa el indreptandu-si sabia in directia lui.
Daca privirea sa ar fi putut sa omoare atunci demonul ar fi fost de mult mort. Gelozia isi spuse cuvantul in acea replica deoarece ii simti ghearele in inima lui atunci cand il vazu cum se apleaca sa o sarute.
-Sa te vad, micutule! Il provoca demonul.
Apoi indreptandu-si din nou atentia spre Ayame, continua.
-Nu conteaza unde te-ai refugiat. Eu o sate gasesc. O sa te gasesc si o sa te scot afara.
Din nou se uita in ochii ei verzi, dar de aceasta data incepu sa simta cum se scufunda incet in acea mare verde formata de ei. In cateva secunde se afla in mintea ei care arata ca un labirint plin de scari si usi care duceau catre cine stie ce loc magic sau amintire de mult uitata. Totul parea identic, simetric, nu era nimic care sa indice ca dupa usa respectiva se afla Ayame, se vazu nevoit sa deschida fiecare usa in parte pentru a descoperi ce se ascunde in spatele ei. Din fericire putea sa se multiplice asa ca sarcina aceasta devenise putin mai usoara. Dupa cateva mii de usi verificate simti un miros slab de trandafiri, era extrem de slab si ar fi putut foarte usor sa fie imaginatia lui dar stiind ca trandafirii sunt florile ei preferate asa ca hotari sa urmareasca acea dara, zicandu-si ca nu poate strica. Parfumul il duse pana in spatele unei uso speciale. Aceasta avea semnul conducatoarei sculptat in lemnul din care era facuta, asa ca zambi dandu-si seama ca a gasit-o intr-un sfarsit. Deschise usa usor si pasi in incapere, in momentul in care intra in acea camera usa se inchise automat si disparu. Se uita in jur si nu putea sa vada altceva decat un camp nesfarsit plin cu trandafiri negri cu reflexie rosiatica. Se apleca si culese una dintre acele multe florii, il mirosi bucurandu-se de mirosul sau imbatator. In cateva clipe trandafirul se ofilii transformandu-se in cenusa in mana lui, se uita la cenusa florii incercand sa inteleaga ce se intamplase cand o auzi.
-Nu este locul tau aici. Nu esti binevenit in acest loc de aceea trandafirul a murit. Pe orice pui mana, acel lucru, in cele din urma va muri si se va transforma in cenusa. Nu oricine poate sustine acesti trandafiri in viata.
-Intr-un final te-ai hotarit sa te arati, Sanct Angel. De ce te-ai ascuns? Stiai ca eu voi veni sa te caut si sa te aduc inapoi la realitate. Nu as vrea sa ratezi micul nostru moment de intimitate, spuse Lucifer lingandu-si buzele.
Ayame se uita la el si nu il vedea pe el ci vedea acea scena pe care i-a trimis-o ingerul Seraphim. In acel moment se indoia de justetea si corectitudinea deciziei sale, din pacate era prea tarziu pentru a da inapoi.
-Stiai ca acesti trandafiri au fost acum multi, multi ani albi?
-Ce? Intrebarea ei il lua prin surprindere, nu se astepta la o asa intrebare, care nu avea nimic in comun cu ceea ce spusese.
Era curios sa stie de ce ii pusese o astfel de intrebare.
-O sa fie a treia oara cand voi fi infectata cu sange de demon. Au fost albi si puri pana cand am fost in Chaos sa negociez un tratat de pace cu Ashi, atunci am fost infectata prima dara. Nici nu am stiut ce se intampla cu mine, am lesinat si m-am trezit aici. M-am trezit in acest loc si aici am stat timp de zece saptamani dar cand am revenit la realitate nu imi aminteam ce s-a intamplat, asta pana cand m-ai infectat tu din nou. A doua oara nu a durat atat de mult, iar cand m-am trezit mi-am amintit totul. Mi-ai mai strecurat tu sangele tau numai ca nu a fost indeajuns pentru a produce schimbari, acum am venit aici sa vad ce culoare vor avea trandafirii dupa acest transfer. Stii ce este ironi? Intreba ea dupa o scurta pauza.
-Ce este ironic?
-Faptul ca ei cred ca eu sunt pura, inocenta, nepatata cand de fapt sunt mult mai patata si impura decat vor fi ei vreodata si totusi eu sunt cea pe care o apara cu pretul vietii lor. Eu nu mai sunt Yuri, am fost o data de mult ca ea, dar am trecut prin multe lucruri, prin multe incercari si m-am schimbat... poate de aceea Ikusa nu o sa ma iubeasca niciodata...
-Asta te deranjeaza? Ca ii pacalesti pe cei din jur? Lasa-ma sa iti expllic mai bine ce re deranjeaza, de fapt. Te deranjeaza faptul ca tu esti impura si Ikusa este pur si totusi el nu vrea sa te manjeasca pe tine, cand de fapt tu esti de mult manjita si orice ar face nu ar putea sa faca niciodata atata rau cat ti-a facut sangele demonic.
-Hai sa terminam! Zise ea si punandu-i un deget in dreptul fruntii il dadu afara din mintea ei dupa care il urma si el.
Primul lucrur pe care il vazu fu zambetul victoriei pe care il avea el pe fata. Scarbita isi intoarse privirea in directia unde Ikusa continua sa macelareasca fara pic de regret oameni incercand cu disperare sa ajunga la ea. Ramase placut surprinsa vazandu-l cu sabia in mana, insa in acelasi timp un fior ii strabatu spatele facandu-i pielea ca de gaina. Nu mai vazuse acea spada de mult timp si ar fi vrut sa puna mana pe ea sa ii simta sufletul lui Ikusa, deoarece sabia avea o legatura psihica cu sufletul lui, asa cum facuse de atatea ori in trecut atunci cand stia ca ceva este in neregula cu el, dar nu mai avea timp de pierdut cu amintiri frumoase. Atingerea calda a demonului ii zise ca timpul sosise pentru a renaste. Simtea cum mana lui Lucifer se aseaza pe barbia ei, fortand-o sa se uite din nou la el, cu unghia de la cealalta mana ii zgarie buza de jos a lui Ayame, lasand sangele sa se adune apoi trecand cu degetul peste rana si il duse la gura, lingand si bucurandu-se de gustul metalic ce ii acapara total pupilele gustative. Isi facu o crestatura adanca pe incheietura celeilalte maini, lasand sangele sa curga, sa murdareasca si sa otraveasca locul unde a cazut. Duse incheietura in fata ei si astepta rabdator ca ea sa bea de buna voie lichidul gros. Incerca sa nu se gandeasca la nimic in acele clipe si ezitand isi puse buzele in jurul ranii, incercand sa suga si sa inghita itrava ce ii inunda incet gura. Scarba o coplesii, facand-o sa nu poata sa inghita lichidul care incepuse sa ii arda cerul gurii si limba. Instinctiv vru sa isi retraga buzele, proind izvorul acela nesvarsit dar demonul nu o lasa, obligand-o sa inghita si sa continua. Ultimul contact cu realitatea fu tipatul disperat al Narkangelului cand o vazu cum cade in bratele rivalului sau. Incet, numai pentru ea sopti o scuza pentru durerea ce i-o provoca.
-Nu!!! Tipa Ikusa care nu mai avea decat doi pasi pana sa ajunga la ei.
Nu, nu, nu! Ikusa si Hissori trebuiau sa scape de demonii aia fara sa aiba ceva de suferit!
Demonii aia o sa fie torturati pentru eternitate( in special AkkiX( ) , iar Lucifer...pentru el am alte planuri>:) . Sper ca ingerasii aia se pun pe treaba si le salveaza, ca altfel ii iau si pe ei la bataie :70: .
Despre fic...eu cred ca daca chiar vrei critici dure ar trebui sa faci greseli intentionat, ca altfel nu mai ai commuri dure deloc :)). Am mai vazut cateva greseli de tastare, dar e omenesc (eu verific de trei ori fiecare capitol si tot imi scapa cateva).
Sa stii ca eu chiar ma bucur ca te apropii de sfarsit, atata timp cat ai si partea a doua ( te roog spune-mi ca ai si partea a doua[-o< )
Cam atat, spor la scris!
Buh bye >:D<
momentan nu stiu daca va avea si o continuare. sa ajung mai intai la sfarsit si apoi mai vad incotro ma indrept de acolo.:)
So uitati continuarea. Momentul mult asteptat a sosit. Lucrurile incep sa iasa la iveala.

In gradina

Hissori cazuse in genunchi uitandu-se in continuare la acel trandafir alb care continua sa il fascineze, sa il obsedeze. Nici nu isi dadu seama cum sangele il invaluie incet, devenind intr-un mod morbid o a doua piele pentru acesta. Se sperie atunci cand sangele ii acoperise ochii, orbindu-l si incercase sa se lupte, sa dea jos acel giulgiu, insa fara nici un succes, adevarata transformare deja incepuse si nimic nu avea sa o opreasca. Sangele incepuse sa se invarteasca in jurul lui, protejandu-i trupul, dar distrugand tot ceea ce il inconjura. In cateva secunde se afla intr-o sfera formata din acel lichid gros, rosu, iar cand intinse mana sa il atinga fu nevoit sa si-o retraga rapid din cauza caldurii puternice ce parea sa o emane acel lucru. In clipa urmatoare totul se intunecase si incepura amintirile sa navaleasca si sa ii agreseze mintea. Nebunia batea la usa cerandu-i sa deschida pentru a-l proteja in abisul format de bratele ei subtiri si aducatoare de uitare. Puse mana pe clanta pentru a o lasa sa intre, insa se razgandi, alungand lasitatea si imbratisand curajul, infruntand toate acele amintiri. Avea sa indure acea viteza cu care retraia momentele dintr-o viata anterioara de mult uitata. Nu mai era constient de realitate, de ceea ce insemna realitatea de fapt, uitase de ea fiind preocupat cu vartejul de memorii in care era captiv, nu simtea nimic sau mai bine zis le simtea pe toate deodata: bucurie, extaz, tristete, depresie. Trecea prin toate starile sentimentale care au fost provocate de intamplarile prin care trecuse. El devenise incapabil sa discearna ceea ce simtea el de ceea ce simtise cand acele intamplari avusera loc, nici frustrarea nu putea sa domine toate acele stari, pierzandu-se in inlantuirea acea. Se vedea nevoit sa astepte sfarsitul acelui cosmar ce parea a nu avea unul. Nu stia nici o metoda sau poate nu putea sa gaseasca una prin care sa scape din acel infern. Vroia sa isi aminteasca, dar nu in acel mod crud si alert care il antrena la maxim si de aceea se lupta impotriva acelui val.
Toate acele lucruri se intamplau pe plan psihic, pe planul fizic situatia statea altfel. Sangele ce se invartea in jurul sau formase o sfera si il ridicase de la sol, din exterior puteai sa vezi cum lichidul se misca in interiorul acelei sfere de parca ar fi fost viu. O pasare nestiutoare s-a asezat pe acea sfera si a fost imediat inghitita de lichiudul rosiatic. Nu era deloc inofensiva si nu avea de gand sa ii dea drumul lui Hissori decat dupa ce termina cu acesta. Parea cu adevarat vie si asta era cel mai infricosetor, insa ingerul nu putea sa se gandeasca la acest fapt, fiind ocupat cu propriul sau infern. La un moment dat, bule mici incepura sa apara peste tot la suprafata, dand impresia ca sangele incepuse sa fiarba.
Trecuse o ora de cand se afla in acea inchisoare cand aceasta exploda improscand cu sange tot ce se afla in jur. Acum in locul acelei sfere, statea mandru un inger sau mai bine zis ceva ce parea a fi inger, cu privirea inainte si capul sus, el parea sa nu isi dea seama de locul in care se afla si nu intelegea de ce se gasea acolo. Ochii odata, de mult, albastri blanzi, limpezi acum erau de un albastru inchis, duri si reci: daca s-ar fi uitat la tine ai fi simtit cu adevarat cum iti ingheata sangele in vene; parul argintiu, scurt avea acum varfurile rosii dandu-ti impresia ca si le-a inmuiat in lichidul vietii furat chiar de la adversarii sai, insa cea mai izbitoare schimbare era cea suferita de aripile sale impecabile; nu mai aveau acel alb imaculat, ci acum fiecare pana era facuta din sange. Devenise FallenAngel, un inger creat pentru a proteja Pamantul sau... a-l distruge. Isi desfacu aripile iesite dintr-un film de groaza si se inalta deasupra acelei paduri pentru a vedea mai bine lumea ce il inconjura, traindu-si viata fara sa fie constienti de firul de ata de care atarnau. Se uita cu ochii lui de gheata cautand cu disperare un motiv pentru care sa lase in viata acea planeta. Depresia il cuprinse cand nu gasise nimic din ceea ce spera. Furia inlocui depresia cand isi aminti ca el nu ar fi pierdut-o pe Raphael daca nu era pentru acele furnici pe care ei trebuiau sa ii protejeze numite oameni. Se intreba pentru cine sa lupte, daca meritau acele fiinte atat de imperfecte sa li se acorde de atatea ori o a doua sansa cand el nu putea sa dispuna de una. Toate catastrofele naturale se intamplasera din cauza lor, ei distrusera planeta, adevarat cu cateva influente negative din partea demonilor, dar nu aceia le pusera sabia in mana, ei doar le ofereau un impuls, restul era mana lor. Condamnasera de mult acea lume la moarte si de aceea se hotari sa curme Pamantul de alte suferinte si sa ii aduca moartea mai repede. Tocmai se pregatea sa inceapa ritualul de distrugere cand isi dadu seama ca nu poate sa faca mai nimic fara celalalt FallenAngel, insa se hotari ca pentru moment se putea multumi doar cu cutremure si inundatii, din fericire pentru pamanteni in acea clipa aparura Lilith si Krad in fata sa. Acestia se uitau ingroziti la fostul Arkangel.
-Ce vreti? Ati face bine sa va intoarceti in Eden, asta daca nu vreti sa muriti, zise Hissori rece.
Nici o emotie nu ii trada glasul, era ca si cum inima lui murise si fusese uitata si lasata undeva in acea transformare si nu erau departe de adevar.
-Dar... Ayame si Ikusa inca sunt acolo jos.
-Trebuie sa imi pese? Ei nu i-a pasat. M-a trimis aici stiind ce avea sa se intample cand stia ca nu trebuie sa ii lasam pe FallenAngeli sa apara. Humph... ce ironie, am fost trimis sa ma opresc pe mine sa ma transform, un ras nebunesc, isteric iesi din gatul sau si apoi deveni din nou serios zicand: Stia ca o voi pierde.
-Ei? Intreba Krad, nestiind la cine se refera si sperand sa mai castige niste timp.
-Ayame, spuse el rostind acest nume cu atata scarba si sila incat ai fi crezut ca vorbeste de un gandac sau altceva de acest fel.
-Stia ce avea sa se petreaca?! Lilith intreba ingrozita, nevenindu-i sa creada.
-Da. Ea si ingerul Seraphim, amandoua stiau si ne-au condamnat, pe mine si pe Ikusa. Ne-au tradat... m-a tradat...
-Asteapta sa vorbim cu ea, sa vedem ce s-a intamplat, incerca Lilith sa il convinga.
-Unde este Raphael? Intreba Krad, observand lipsa acesteia si punand in acelasi timp gaz pe foc.
-M-a tradat.
-Nu te-a tradat, se auzi o voce de fata foarte incet, slaba, lipsita de putere.
Toti ochii se indreptara spre cea care a rostit acele cuvinte. Hissori vazand-o, simti cum furia si frustrarea cresc in el. Ochii sai devenira si mai reci si duri decat erau cu cateva minute inainte, daca asa ceva este cu adevarat posibil. Nereusind sa isi tina furia in frau, zbura spre ea, in mana sa aparand sabia cu lama neagra, vrand sa o omoare, inca putin si ajungea la aceasta, avea sa fie o razbunat pentru suferinta care ii distruse inima.
muaahahaha acesta este penultimul capitol si intr-un sfarsit dupa un an de postat si 2 ani de cand scriu la aceasta poveste voi pune si eu un fini la aceasta poveste...sau poate nu? Daca vreti sa cititi si continuarea postati dorinta voastra aici si voi tine cont de ea.
Astept cu nerabdare(chiar vb serios cand spun cu nerabdare) parerile voastre.


In luminis

Lucifer o tinea in brate pe Ayame, uitandu-se batjocoritor in directia lui Ikusa care statea in fata sa furios, plin de sange si atent la fiecare miscare a adversarului sau. Ochii sai negri luasera foc. Demonul era constient ca daca Narkangelul ar fi avut puterea de-al omori cu ajutorul privirii, atunci el ar fi fost de mult mort, statea in fata lui sfidator, tinand in mana sabia alba facuta din insasi lumina soarelui, era o sabie unica, una facuta din puterea astrala a posesorului. Cei doi s-au infruntat pentru cateva secunde doar din priviri, doua peechi de ochi, plini de furie, plini de putere care vroiau ca celalalt sa isi plece privirea.
-Nu ai puterea necesara sa o iei din mainile mele, zise Lucifer foarte increzator si arogant.
-Cine esti si ce vrei cu Ayame? Spuse printre dinti inclestati ingerul in timp ce mai stranse putin manerul sabiei care il alimenta intr-un mod ciudat cu putere.
-Sunt cel care ii poate oferi ceea ce vrea, ceea ce isi doreste, zise misterios.
-Poftim?! Exclama Ikusa nevenindu-i sa creada ceea ce tocmai auzise.
-Da. Esti atat de orb... lasa-ma sa fac putina lumina in creierul acela incetosat. Se simte atat de singura incat m-a lasat sa o sarut, a fost atat de usor sa o vrajesc... daca as fi incercat as fi putut sa o fac a mea... nu s-ar fi impotrivit mai deloc. Si stii de ce? Pentru ca tu i-ai frant inima si in trecut si i-o frangi si acum.
-Nu... nu este adevarat, sopti nevenindu-i sa creada.
-Ba da... il imita Lucifer. Acesta este doar inceputul. Acest sarut nu inseamna decat inceputul, sfarsitul... hm... presupun ca sfarsitul depinde de tine, insa va veni singura la mine si tu cu standardele tale imposibile nu vei mai putea sa faci nimic, rase si apoi o arunca pe Ayame spre Ikusa, care o prinse imediat. Asteapta si vei vedea, Narkangelule, o sa o pierzi. O sa vezi cum in fiecare zi ceva trece de azi inainte, ea se va stinge, se va ofili ca un frumos trandafir ce este si nici unul dintre voi nu va avea puterea de a o salva, continua acesta dupa care disparu, lasandu-i singuri.
Confidenta cu care a rostit acele cuvinte il sperie pe inger si il facu sa devina mai indarjit in sarcina lui de a-si apara conducatoarea. Din pacate pentru el, nu trebuia sa o apere sau sa o iubeasca de la departare ci doar sa o iubeasca.
Sufletele oamenilor isi cereau tributul, iar ca raspuns la strigatele lor mute, sangele Narkangelului incepu sa ii alerge prin vene, influentat de adrenalina eliberata in corp. El isi dadu seama ce avea sa se intample asa ca o saruta pe buze pe Ayame, tandru, soptindu-i la ureche, promitandu-i ca nu o va lasa niciodata sa devina o fantoma si apoi punand-o jos pe iarba moale, se duse sa stea in cea mai mare balta de sange uman. Avea sa devina FallenAngel pentru a o proteja si a o iubi. Alese in acea clipa sa imbratiseze acea transformare, acea binecuvantare si in acelasi timp blestem dulce-amarui. Intelese mult prea bine ce sugerase demonul si daca Ayame vroia sa fie iubita atat de mult, atunci mai bine el era cel care avea sa ii indeplineasca aceasta dorinta decat sa o lase sa cada in mainile acelui nenorocit. Nici nu suporta gandul, imaginea cu ea in bratele altui inger il tormenta, nici nu vroia sa isi inchipuie ce i-ar fi facut imaginea ei in bratele unui demon. Acceppta cu toata fiinta lui, din toata inima, acea schimbare si se lasa in voia acelui vartej. Nici nu incerca sa se impotriveasca pentru ca stia ca nu avea sens. Trecu prin aceleasi etape ca si Hissori, numai ca pentru el toata schimbarea dura doar treizeci de minute, aproape jumatate din cat i-a trebuit Arkangelului. Dupa ce transformarea lua sfarsit, Ikusa avea doar aripile schimbate, care acum erau formate din sange, semanand la perfectie cu cele ale lui Hissori. Aterizase foarte usor pe pamant, de abia atingand cu varful picioarelor iarba si se duse la conducatoarea sa, care inca era inconstienta. O lua in brate cu intentia de a se duce dupa colegul sau, insa cand se intoarse ii vazu pe Michael si Rose aterizand pe pamant, aratand foarte ingrijorati de soarta lor. Ramasera in locul unde aterizasera si se uitau la el, nestiind ce sa spuna sau sa faca.
-Ce se intampla aici? Intreba intr-un sfarsit Michael sperand sa nu fie nevoit sa se lupte cu camaradul sau pentru a o salva pe conducatoarea lor.
-O ambuscada, am incercat sa ajung la regina noastra, dar nu am reusit sa ajung la timp... Lucifer deja o infectase, zise Ikusa suparat ca a dat gres in a o proteja.
Desi era suparat, era si uimit de cunostintele pe care le poseda, cunostinte si amintiri care nu erau inainte accesibile. Numele demonului ii venise de undeva din subconstientul sau, il cunostea dar de cand sau de unde nu putea sa spuna, acele memorii inca nu si le amintise, inca nu avea acces la ele.
-Dupa cat sange este aici, au fost multi... ai facut tot ce ai putut, zise Rose incurajatoare, oferindu-i un zambet ingerului.
Ikusa se uita la ea de parca nu stia cine este, se intreba cum avea tupeul sa-i zica acele cuvinte, vroia sa ii spuna vreo doua insa Michael il opri inainte sa rosteasca ce avea de gand.
-Este foarte buna la suflet, uita ce a zis, nu a vrut sa iti reproseze.
-Mdea... bine.
Michael rasufla usurat ca a scapat atat de usor de furia Narkangelului. Trebuia sa se poarte cu manusi cu el, altfel cine stie de ce era in stare si ce ar putea sa faca.
Ikusa isi lua zborul fara a mai spune un cuvant in plus. Cei doi il urmara in liniste, nici unul dintre cei doi gardieni nu aveau curajul necesar de a-l mai intreba ceva. Rose se sperie cand vazu privirea furioasa pe care o vazu dupa ce incerca sa il incurajeze, sa-i ridice moralul, iar Michael il cunostea destul de bine pentru a-si da seama ca in acea clipa orice cuvant putea sa il enerveze trimitandu-l intr-o stare in care omora pe cei ce aveau ghinionu-l de a-i iesi in cale. Nu vroia sa fie el responsabil pentru moartea lor, asa ca amandoi prevazatori alesera tacerea.
Narkangelul zbura cu toata viteza spre Hissori. In momentul in care se finalizase acea transformare, se crease o legatura de sange intre el si camaradul sau, asa ca simtea starile prin care el trecea. Incercase sa il ignore deoarece incepuse sa il influenteze si pe el, dar nu reusise. Il speria foarte mult dorinta lui de razbunare si dorinta de a distruge Pamantul, trebuia sa ajunga la timp pentru a-l opri. Nu avea voie sa dea gres si de aceasta data, toata planeta conta pe el pentru a o salva.
Ayame incepuse sa se foiasca in bratele lui, insa ingerul era mult prea concentrat in a-si tine sentimentele sub control si separate de cele ale lui Hissori pentru a-si da seama. Se simtea mai linistit cand se afla la cativa pasi departare de camaradul sau, in acest timp Ayame deschise ochii si era constienta atunci cand ajunsera la destinatie.
Krad cu Lilith se aflau cu el si il auzi pe ingerul pamantului vorbind. Ayame il auzi si ea si ii trebuira cateva minute sa inteleaga exact ceea ce se vorbea.
-Unde este Raphael? Intreba Krad, observand lipsa acesteoa.
-M-a tradat.
-Nu te-a tradat, se auzi vocea lui Ayame, foarte incet.
Cei trei se uitara la ea, Hissori vazand-o simti cum furia si frustrarea cresc in el, ochii sai devenira si mai reci si duri decat erau cu cateva secunde inainte. Nereusind sa isi tina furia in frau, zbura spre ea, in mana sa aparand sabia cu lama neagra, vrand sa o infiga adanc in inima conducatoareai, sa simta si ea cum este sa fii injunghiat de cineva in care ai incredere in inima, inca putin si ar fi ajuns la aceasta, avea sa fie razbunat pentru suferinta care ii manca inima. Ceea ce Hissori nu stia era ca nu avea nici o sansa sa o atinga pe Ayame, deoarece Ikusa era atent la fiecare sentiment si stia exact cand avea sa loveasca. Lumina se ciocni cu intunericul, provocand mici stelute, nici unul dintre aceste doua nereusind sa il supuna pe celalalt. Lama lui Hissori se afla doar la cativa milimetri de fata lui Ayame, insa incet se departa de aceasta. Toate lucrurile acestea se petrecura in cateva secunde, ingerii elementari nici nu apucara sa se miste. Ikusa cu o calmitate de temut facu sa apara sabia cu lama alba si para lovitura camaradului sau cu multa eleganta. Privirile li se intalnira, cea a Narkangelului era flegmatica, calduroasa in timp ce a Arkangelului semana cu privirea unui om nebun, a unei persoane care a pierdut tot si orbit de durere vroia razbunare.
-Da-te din calea mea, Ikusa, sau te omor si pe tine! Il ameninta el.
-Nu.
Acest raspuns atat de simplu, temperat si totusi incarcat cu o hotarire de fier il deruta pe Hissori si ii uimi pe cei patru. Nu semana deloc cu inflacaratul Narkangel care mai intai actiona si mai apoi punea intrebari, acum rolurile parca se inversasera: Ikusa devenise cel calm care actiona cu hotarire in momentele de criza si Hissori devenise cel care se arunca inainte, gandindu-se la sfarsit asupra pagubelor produse de acele actiuni pripite. Din pacate el nu isi dadu seama de aceasta schimbare de roluri dintre ei doi, acesta nu vedea decat partea goala a paharului si de aceea actiona in acel mod.
-Ikusa, uita-te la noi. Uita-te si vezi ce ne-a facut. Suntem niste proscrisi, niciodata nu vom fi acceptati inapoi in Eden. Suntem periculosi. O sa ne priveasca intotdeauna cu spaima in ochi, nici nu ar trebui sa existam!
-Hissori, adu-ti aminte. Stiu ca iti amintesti cum era cand eram FallenAngel, doar ca blochezi toate intamplarile frumoase si le vezi doar pe cele rele si urate. Exista si o parte plina a paharului. Crezi ca partile bune nu pot sa le acopere pe cele rele?
-Nu ma intereseaza cum era atunci, atunci nu exista Raphael, ba nu, nu, Raphael, Ran. Ran sora ta, cum ai putut sa-i faci asa ceva? Spune! Cum?!
-Imi pare rau Hissori, dar nu era sora mea.
-Nu ai pic de inima!
-Ba da, numai ca unele lucruri trebuiau sa se intample si oricum, nu eu am pus-o sa faca acele lucruri, ea si-a ales singura calea pe care a dorit sa mearga.
-Minti!
-Nu minte, zise o voce cunoscuta.

Chaos

Nu vroia sa ii dea drumul comorii sale, dar nici nu putea sa o duca in Chaos cu el, acum ca Ashi murise, el devenea conducatorul de drept al Iadului. Arunca trupul lui Ayame care inca era inconstienta in bratele deschise ale lui Ikusa si disparu. Nu trebuia sa stea sa vada daca ingerul a putut sa o prinda, deoarece il cunostea foarte bine pentru a fi sigur ca a prins-o. Un sentiment de bucurie il invada cand isi dadu seama ca planul sau, intr-un sfarsit, a inceput sa se puna in miscare.
Ajuns in Chaos, Lucifer isi ocupa locul de drept ca si conducator al demonilor, cum intra in sala tronului o vazu pe ingerul Seraphim care statea in tronul sau cu o expresie trista pe fata ei rece, insa ceea ce iesea in evidenta era sangele ce ii pata frumoasa rochie. Cei doi se uitara in ochii celuilalt, intr-o liniste totala pret de cateva minute. Lucifer distruse linistea primul.
-Deci... ce cauti tu aici?
-Pai...
-Stai asa, sa nu ma intelegi gresit. Ma bucur ca esti aici, doar sunt curios ce a fost in capul tau cand ai ales aceasta cale.
-nu sunt ca tine, Lucifer, inca sunt inger. Daca vor gasi o modalitate de a ma curata de acest venin in urmatorul an, atunci eu voi pleca de aici cat de repede pot.
-O, ba esti ca mine, vezi tu, eu nu sunt nici demon, nici inger. Eu sunt nemuritor. Tu muritoare, dar nu aparti nici demonilor, nici ingerilor, esti ca mine, poti merge oriunde vrei tu.
-Este o diferenta, eu mai am o sansa de a reveni la normal, tu nu. O sa ma salveze, sa vezi.
-Dragostea aceasta este atat de induiesetoare! Oricum ma bucur ca mi-ai zis, stiu ca nu aceasta era intentia ta, dar sangele demonului ce curge acum prin venele tale te obliga sa imi zici adevarul. Altceva ce imi place este ca pot sa iti spun planurile mele fara sa imi fie teama ca ma vei trada, zicandu-le prietenilor tai ce am de gand.
-Ce ai de gand sa faci? Zise Raphael incercand sa se abtina, sa nu ii arate zambetul victorios ce vroia sa iasa la suprafata.
-Mai intai spune-mi motivul exact pentru care ai ales acea metoda, cale de a-l trezi pe SunLight.
-Ce?! Spuse ea ingrozita la auzul acelui rang, tot cheful de ras ii disparu.
-O, interesant. Tu nu ai putut sa vezi cine este SunLight si cine MoonBlood. Ai crezut ca Hissori, fiind cel bland, cel flegmatic, va fi automat MoonBlood, ei sa stii ca ai gresit si greseala ta s-ar putea sa te coste scump.
Raphael se pregatea sa plece, simtindu-se vinovata pentru ceea ce s-a petrecut, insa Lucifer aparu in fata ei si o impinse inapoi in tron.
-Nu te las sa pleci pana nu imi spui ce vroiai sa ii marturisesti lui Ayama in camera si de ce ai ales aceasta cale. Apoi te las sa te duci la scumpul tau iubit, spuse el zambindu-i batjocoritor.
Raphael statea pe tron gandindu-se ce sa faca, in timp ce isi freca incheietura mainii drepte din cauza ca Lucifer o smucise c-am tare si o durea ingrozitor, iar durerea nu mai trecea.
-Ayame m-a rugat atunci sa nu le spun despre conditia in care se afla. Corpul ei uman era pe moarte si ea nu putea sa renasca. Eu mi-am dat seama pentru ca am mai vazut pana atunci un inger care se aflase in aceasi situatie, de aceea am recunoscut semnele. Stii si tu acest fapt, doar tu i-ai oferit puterea necesara pentru a nu murii.
Raphael omise sa ii spuna despre amintirea ei din trecut pe care i-a transferat-o conducatoarei cu speranta ca va renunta la decizia ei. Isi spuse cu parere de rau ca nu a mers, dar parerile de rau nu o mai puteau ajuta in acel moment.
-De ce nu vroia ca ei sa afle?
-Pentru ca nu ar mai fi lasat-o sa iasa din casa si ei nu s-ar mai fi transformat in FallenAngel.
-Aha, asta s-a intamplat. Bun. De ce ai ales acest drum? Continua Lucifer cu interogatoriu.
-Nu stiam ca el va deveni SunLight si crezand ca se va transforma in MoonBLood am vazut care imi erau optiunile. Daca nu fugeam de el, acesta nu s-ar fi enervat si nu ar fi omotit oamenii, asa ca am ales sa plec, insa nu am stiut ca va trebui sa ma infectez, zise ea plictisita de conversatie si nerabdatoare sa plece, sa ajunga cat mai repede la Hissori pentru a-l calma.
-Apropo sa stii ca daca nu ai fi facut acel schimb, el oricum ar fi devenit FallenAngel si chiar asa cum suspectai tu, MoonBlood, spuse demonul punand gaz pe foc, facand-o pe Raphael sa se simta si mai vinovata decat se simtea. In timp ce avea loc acea transformare s-a nascut in inima lui ura impotriva lui Ayame, asa ca acea ura a preluat controlul, devenind ceea ce a devenit, continua non-salant.
-Pot pleca acum? Intreba Raphael cu vocea tremuranda, incercand sa isi tina lacrimile sub control.
-Desigur, esti libera.
Raphael iesi din camera tronului, grabindu-se sa ajunga inapoi pe Pamant.
Lucifer statea in picioare uitandu-se la tronul imens captusit cu piele rosie, ce statea chiar in fata sa. Se gandea amuzat la semnificatia acelor bucati de lemn, nu exista coroana, nu exista sceptru doar acel tron. Cine statea in el era regele, conducea intreg Iadul. Isi dadu seama putin trist ca el nu statuse niciodata pe acel scaun, acum avea sa fie prima data cand avea sa se aseze pe el si odata asezat o mare responsabilitate ii va ingreuna umerii. O pereche de pasi se auzi pe marmura rece, o pereche de pasi care se indreptau spre el. Se intoarse enervat sa vada cine detinea atata tupeu incat il intrerupea din meditatie. Ramase uimit cand il vazu pe Uriel tinand-o pe Akki in brate, plin de sangele ei.
-Hm, ai scapat rozatoareo.
-Nu datorita tie, zise Uriel nestiind cu cine sta de vorba.
-Nu la tine ma refeream, dar intr-adevar esti aici din cauza ca ai reusit cumva sa scapi.
-Raphael i-a distras atentia iar eu am luat-o pe Akki si am fugit.
-Ca un las, continua Lucifer in locul demonului.
-Da tu cine esti de ma judeci pe mine?! Tipa furios Uriel, enervat de tonul superior pe care acel necunoscut il folosea.
-Eu ma numesc Lucifer. Sunt primul inger facut de Dumnezeu, singurul inger care s-a razvartit impotriva Lui! Tu cine esti? Un amarat de demon, o furnica.
Desi nu tipa, Uriel se dadu cativa pasi inapoi, simtind forta cuvintelor lui, isi dadu seama cu cine vorbeste si forta pe care o detinea acesta.
-Poti sa o lasi jos, oricum nu mai are mult si moare, poate doar un miracol o va salva.
Uriel se uita la trupul ce incet, incet devenea un cadavru al lui Akki si ramase uimit. Nu ii venea sa creada ca nu isi daduse seama ca viata se scurgea incet din corpul acesteia, o lasa sa cada la picioarele sale, fara sa ii mai pese de aceasta.
-Rautatea-Voastra, imi permiteti sa va intreb ce s-a intamplat cu Ashi?
-Este mort, doar tu ai supravietuit, zise Lucifer considerand-o pe akki ca si moarta.
-Am inteles, zise el cu o nota de tristete in glas.
-Poti parasi incaperea, te voi chema eu daca am nevoie de tine.
Uriel iesi din sala tronului lasandu-l pe lucifer sa se bucure de noul sau rang.

Desupra gradinii

Raphael iesi din camera tronului, indreptandu-se spre Pamant. Se simtea prost pentru ceea ce facuse, nici nu putea sa isi inchipuie prin ceea ce trecea el in aceste momente de neintelegere si durere si toate acestea se intamplasera din cauza ca ceva o impiedicase sa vada adevarul. Nu o interesa cine, desi poate ar fi trebuit sa acorde mai multa atentie asupra autorului, sau ce in acea clipa, tot ceea ce o interesa era sa rezolve situatia creata inainte ca ceva rau sa se intample cu planeta.
In doar douazeci de minute ajunsese in gradina din spatele acelei case. De departe putea sa ii vada pe cei patru ingeri ai elementelor cum stateau in jurul lui Ayame si a celor doi FallenAngel care incrucisasera sabiile. Se apropie indeajuns de mult incat putea sa auda cum aripile lor bat aerul, speriindu-se cand il auzi pe Hissori cum tipa.
-Minti! Zise SunLight.
-Nu minte, spuse Raphael stiind de ce era atat de nervos.
-Raphael, sopti el intorcandu-se sa o vada.
Ii recunoscu vocea care il linisti instantaneu, uitase de Ikusa, de Ayame, nu ii mai pasa. Facuse sa dispara sabia, nevrand sa o sperie si se apropie de ea, dar se opri cand o vazu pe Raphael ca se departeaza de el. Dezamagirea, furia, tristetea aparura din nou in inima sa distrugand bucuria revederii. Isi inclestase dintii, incepand sa vorbeasca printre ei, incercand sa isi controleze furia care crestea, amenintand ca va exploda.
-Te inteleg, uita-te la mine, ce am devenit. Nici eu daca as fi in locul tau nu as vrea sa ma ating de mine. Nu pot sa te oblig pe tine, tocmai pe tine sa faci asa ceva.
-Nu, Hissori. Nu este adevarat.
-Atunci de ce nu ma lasi sa te strang in brate? Sa te sarut?
-Pentru ca stiu ca nu imi vei mai da drumul. Locul meu nu mai este in Rai asa ca nu te pot lasa sa ma prinzi in „capcana” ta.
Auzind raspunsul isi pierdu din nou cumpatul si pentru a treia oara in acea zi facu sa apara sabia lui abisala.
-Ea este de vina! Tipa, intorcandu-se cu fata spre Ayame si vru sa o atace din nou, insa Rapahel il opri.
-Opreste-te! Daca vrei sa ma strangi in brate, sa fiu din nou asa cum eram inainte atunci acceptati soarta ca un FallenAngel, ca un SunLight. De abia dupa ce iti vei accepta destinul vei putea sa ma salvezi, doar tu poti sa ma purifici. Ai la dispozitie un an, daca tu nu iti accepti soarta atunci m-ai condamnat la acest stadiu pentru eternitate.
Hissori se calmase, sorbind fiecare cuvant care iesea de pe buzele sangerii, incercand sa retina fiecare cuvant, fiecare miscare usoara a gurii ei. Presimtea ca nu mai avea sa stea mult si o va pierde din nou. Arata de paca l-ar fi hipnotizat cineva.
Asa cum intuise el, Raphael dupa ce termina micul ei discurs se uita trist la iubirea ei si se intoarse incet cu spatele, zburand inapoi in Chaos, unde Lucifer o astepta curios si nerabdator. Ii lasa pe cei sapte ingeri uitandu-se dupa ea, fiecare maciat de propriile lui ganduri, insa Ikusa se trezi primul din acea stare din cauza sentimentelor lui Hissori de tristete, depresiea, deznadejde care il asaltau, crescand cu fiecare secunda ce trecea.
-Hissori?
-Da? Spuse el uitandu-se trist la cel care il strigase.
Toti cei din jurul sau ar fi preferat sa isi dea viata decat sa vada acea expresie de delasare totala, de absenta a sperantei. Ayame se stapani si nu isi ingropa fata in pieptul puternic al celui care o tinea protector in brate. Ceilalti nu aveau aceasta portita de scapare, asa ca nici ea nu avea voie sa o foloseasca, isi zicea in gand. Simtiea nevoia de a-l consola, de a-i spune ca o sa il sustina, ca o vor aduce inapoi, numai ca nu stia cum va primi el aceste cuvinte de consolare, dar hotari sa riste si sa le spuna. Hissori tocmai de acestea avea nevoie si atunci cand le auzi, ele avura efectul unui balsam, calmandu-l, chiar daca nu puteau sa ii alunge durerea, puteau sa ii ofere speranta de care avea atata nevoie.
-O sa te ajut sa treci peste toate acestea. O sa vezi, totul o sa fie bine, o sa te ajutam sa o aduci pe Raphael inapoi.
-Crezi ca pot sa o aduc inapoi?
-Da, ai puterea necesara, zise Michael foarte confident, incercand sa ii ridice moralul.
-Tu nu te baga! Tipa Hissori la el pe neasteptate.
In acea secunda pentru cateva minute devenise din nou cel care fusese inainte, dar isi reveni rapid.
-Iti promit ca o sa te ajut, zise si ayame stiind ca pe ea vroia sa o auda promitandu-i.
-si daca o aduc inapoi ce se va intampla dupa? Vom fi condamnati pentru incalcarea legii noastre?
Era instabil in acel moment si daca nu ii convenea raspunsul conducatoarei ar fi putut sa o i-a razna de tot. Nu avea de gand sa il minta, insa nici tot adevarul nu putea sa i-l marturiseasca daca avea sa il ceara deoarece nici ea nu il stia, asa ca se hotari sa aleaga calea de mijloc.
-Nu. Nu veti fi, eu nu voi lasa sa se intample asa ceva. Imediat ce ajung in Eden voi avea grija ca acea regula sa dispara. Este ceva la mijloc, un secret mult mai mare decat cel al ucigasului meu, un secret ce ne afecteaza atat pe noi cat si pe demoni, zise Ayame uitandu-se spre cerul senin.
Simti o putere care crestea incet in interiorul sau si stiu ca venise intr-un sfarsit momentul in care avea sa renasca. Il pupa pe Ikusa, care se luptase cu ea in brate, iar apoi ii sopti sa ii dea drumul. Acesta putin sceptic si neincrezator ii dadu drumul, ramanand uimit cand o vazu cum pluteste. Le zambea calduros tuturor celor care se uitau la ea, nevenindu-le sa creada. O lumina o invalui, ranindu-le ochii celorlalti ingeri, acea lumina provenea din interiorul sau si distrugea corpul uman, dar in acelasi timp crea corpul ei de inger. Cand lumina s-a stins, in mijloc ghemuita si invaluita in aripile ei mari, una neagra, alta alba, statea Ayame. Isi desfacu aripile, stand dreapta in fata camarazilor ei. Pe chip nu i se citea nici cea mai mica stanjeneala sau timiditate, nu era deloc pudica, isi arata corpul gol cu formele lui frumoase in toata splendoarea lui. Ikusa devenind gelos isi dadu pelerina jo, imbracand-o pe conducatoarea sa. Aceasta mbratisa haina, tragand in piept cat mai mult aer amestecat cu parfumul FallenAngelului. Odata renascuta, Ayame le facu semn celor sase ingeri sa se indrepte spre Eden, unde cand au ajuns au fost intampinati cu bratele deschise. O singura diferenta au observat supusii ei si anume nu mai era conducatoarea pe care o stiau, care avea intotdeauna un zambet pe buze. Acum in fata lor statea o femeie matura, serioasa si rece care ii ingrozea pe toti.
Am revenit si...o Doamne,cate s-au intamplat!Ce tare este!Deci nu imi vine sa cred cate s-au intamplat.Atitudinea lui Hissori e...neasteptata,a avut curajul sa o atace pe conducatoarea lui,urat.Ikusa s-a desteptat in sfarsit,credeam ca nu o va face niciodata.Si momentul mult asteptat,renasterea lui Ayame.Super!Niste capitole reusite,tipic tie.Am vazut ca ai inceput cu litera mica propozitia si ai avut cateva greseli de tastatura,in rest totul este in regula.
Spuneai ca vine ultimul capitol...trist.In legatura cu partea a doua,eu chiar vreau sa o scrii.Sa o scrii?!Ca de nu ma supar pe tine.
Salut!!!!! Sa sti ca imi place foarte mult fic-ul tau,parca ii o carte nu-ma ca cineva a postat-o pe internet.Ce pot sa spun.......IMI PLACE........II SUPER.........IL ADOR.Chiar asa ii sa sti.Deocamdata sunt pe la primele pagini,dar imi place foarte mult.Nu am sa fiu ca si altii care te intreaba ce ai scris mai departe,din potriva voi vedea eu insami continuarea.imi place mult.Bye, Bye
sorry de intaraziere dar am venit cu continuarea. va multumesc pentru parerea voastra.

Anul 167

-Maiestate! Maiestate! Nu aveti voie sa coboriti jos pe Pamant! Este periculos! Pamantul este plin de demoni si de demoni reincarnati! Tipa Ikusa zburand dupa tanara si copila lui regina.
Ayame il auzi, insa in loc sa se opreasca, incepu sa zboare si mai repede. Stia ca daca o va prinde din urma distractia avea sa se termine. Se saturase de atata munca si de toate regulile acelea care nu faceau altceva decat sa ii lege si mai tare de pamant, sa le fure din libertatea mult ravnita si in special sa ii taie minunatele aripi, condamnandu-le la o viata in care vantul nu i-ar fi mangaiat penele. Stia cat de importanta este ea pentru ei, dar cateodata simtea nevoia sa isi desfaca aripile si sa zboare, sa lase acea adiere plina de miresme incantatoare sa o alinte, sa o simta din nou mangaindu-i pielea si ciufulindu-i parul. Trecuse atata timp de cand zburase ultima data, incat avea impresia ca nu fusese decat un vis frumos. Asa ca se intoarse pentru a-i arunca un zambet dulce urmaritorului ei, rugandu-l cu ajutorul privirii sa o lase sa se bucure de cele cateva minute de libertate. Putin trist, Ikusa isi dadu acordul pentru aceasta mica plimbare, multumindu-se sa o vegheze de la departare.
O iubea si de aceea accepta aceste mici scapari ale ei. Ar fi vrut sa o protejeze si sa o fereasca de tot ce era rau in acea lume, insa nu avea puterea necesara pentru a infaptui aceasta dorinta avida a sa. Fiind constient de acest fapt, se multumea cu micile placeri, dorinte pe care putea sa i le indeplineasca. Nu ii placea atunci cand era nevoit, obligat de anumite imprejurimi sa ii distruga micile placeri pe care si le dorea in acele momente, i se rupea inima cand o refuza.
Nu mai aveau mult si ajungeau pe Pamant. Ikusa se trezi din gandurile sale cand o auzi pe Ayame. Un zambet, involuntar, ii lumina chipul la auzul incantarii din vocea conducatoarei lui.
-Hai, Ikusa! Nu o sa te astept prea mult daca zbori atat de incet! zise ea zambindu-i, find foarte fericita in acele clipe.
-Inaltimea Voastra...
Nu il lasa sa termine.
-Aici suntem singuri, nu mai esti obligat de eticheta sa imi spui „Maiestate”, spuse ea repede, nelasandu-l sa isi termine fraza.
Ikusa dadu din cap in semn de acceptare.
In zece minute ajunsesera pe Pamant, in locul ei preferat, loc ce avea sa devina peste multi, multi ani omenesti parcul de unde a fost rapita reincarnarea ei, Yuri. Era noapte in acel loc magic, ceea ce facea ca totul sa para si mai frumos si misterios. Luminile micului sat din departare nu facea decat sa amplifice frumusetea locului, dar paleau in comparatie cu stelele de pe cer. Ayame se opri intr-un mic luminis din padure, uitandu-se la astrul magnific ce isi arata fara pic de retinere eleganta. Lumina rece a lunii ii mangaia pielea, facand-o sa para de un alb imaculat, rece si dur. Il astepta pe Ikusa sa se apropie, iar cand il simti in spatele sau se intoarse, ridicandu-se pe varfuri pentru a-l saruta. Dupa ce il saruta cu toata pasiunea din inima ei, se lasa moale in bratele lui puternice, lasand libere sentimentele pe care le tinea sub control in fiecare secunda a zilei si a noptii. Acesta nu se impotrivi sarutului si nici nu o indeparta atunci cand ea isi puse capul pe umarul lui stang. Adevarul era ca ii lipsise aceste mici gesturi, ii lipsise trupul ei gol langa al lui. Gelozia il prinse in capcana sa pentru cateva minute cand isi aminti ca in ultimele saptamani o gasise de mai multe ori singura in compania lui Ashi sau, si mai rau, a lui Michael, insa impinse acea memorie neplacuta in uitare. Tot ceea ce conta atunci era ca in acea clipa se afla in bratele lui si nu ale altcuiva. Puse mana pe barbia ei, ridicandu-i capul pentru a o saruta din nou, pentru a-i simti acele buze trandafirii dupa care duse dorul atata amar de vreme. Din pacate sarutul lor a fost intrerupt.
-Ikusa! Maiestate! Exclama socat Hissori.
Fiind ingrijoat de disparitia conducatoarei incepuse sa o caute. Cum nu o gasise in Eden, plecase pe Pamant indreptandu-se foarte furios si suparat spre locul ei preferat.
Ikusa luat prin surprindere de aparitia camaradului sau, o impinse pe Ayame si se dadu un pas inapoi, insa conducatoarea lui se apropie de el si il imbratisa. Nici un gest nu putea sa declare atat de clar: ”Este al meu!” ca cel pe care il facuse in acel moment.
-Hissori, zise ea simplu, zambetul disparandu-i lasand in urma o expresie serioasa.
-Ce se intampla aici?
-Iti uiti locul, Hissori! Tonul ei il egala pe cel al lui Hageshi, autoritar si fara drept de raspundere.
Arkangelul dandu-si seama de greseala capitala pe care o comise, ingenunchie si o pereche de aripi impecabile isi facura aparitia scaldand totul in jur intr-o lumina calda si primitoare, aproape egaland-o pe cea a soarelui. Parctic, aripile lui captau lumina lunii dand impresia celui care se uita ca radiaza.
-Maiestate, imi cer scuze. Socul este de vina, insa cu riscul de a incalca din nou eticheta si legile, trebuie sa va intreb ce faceti aici?
-Exact ce se vede.
-Dar incalcati cea mai sfanta lege a noastra! Exclama stupefiat Arkangelul.
-O lege care este cercetata. Banuiesc ca ceva nu este tocmai in ordine cu legea respectiva. Jura ca nu vei spune la nimeni despre aceasta.
-Jur, Inaltimea-Voastra, zise el punandu-si mana dreapta in dreptul inimii, desfacandu-si aripile ca juramantul sa fie valabil.
Pe neasteptate un grup de demoni aparura in acel luminis si unul dintre ei trase cu sageti in Ayame reusind sa ii nimereasca ambele aripi, astfel imobilizand-o la sol.
-Maiestate, stati in spatele meu. Nu sunteti pregatita sa va luptati si ati mai fost si ranita, zise ingrijorat Ikusa care se antrenase cu ea si stia de ce este in stare.
Demoni le facura semn la oameni ce ii acompaniau sa ii atace pe cei trei ingeri.
Ikusa ii facu cu ochiul lui Hissori apoi prin cateva semne rapide i-a transmis acestuia planul de atac. In timp ce el ii ataca prin stanga, camaradul sau avea sa ii atace prin dreapta, asigurandu-se in acelasi timp ca nici unul dintre ei sa nu ajunga la conducatoare. Ikusa isi scoase sabia de la brau si ii taie abdomenul primului inamic. Numai atunci cand sangele ii atinse pielea isi dadu seama de greseala pe care a facut-o. In urmatoarea secunda striga la Hissori incercand sa il avertizeze.
-Nu ii varsa sangele! Se auzi tipatul lui ingrozit.
Insa era mult prea tarziu, Hissori care nu pleca niciodata din casa fara cutitele lui, deja il ranise pe adversarul sau. Auzindu-l pe Narkangel, se intoarse spre el, neintelegand de ce era atat de speriat de sangele demonilor. Uitase regula numarul unu intr-o lupta, in acea secunda, si anume: „Niciodata nu iti intoarce spatele la adversar”. Cutitul lui, cel pe care il lasase in demon, il simtea in acea clipa cum intra intre omoplatii sai, sfasiindu-i si taindu-i pielea, grasimea, muschii si venele; pentru un moment, cand cutitul intrase pana la maner respiratia i se oprise. Simtea cum se sufoca incet. Se lupta pentru fiecare picatura de aer pe care reusea sa o inhaleze su avea impresia ca fiecare gura de oxigen se micsora considerabil, lasandu-l pe el fara cel mai important element care sustinea viata. In realitate cutitul fusese scos, iar demonul omorit, numai ca Hissori era prea preocupat cu incercarea lui de a respira pentru a mai fi constient la ceea ce se intampla in jurul sau. Ikusa il salvase, el vazuse ce se intamplase si zburase la prietenul sau pentru a-l ajuta dupa care rosti repede o vraja care il vindeca si care ii reda inapoi puterea de a respira. Dupa asta cei doi se ocupara de ceilalti doi oameni care erau controlati de doi demoni. Ii imobilizara si plecara in cautarea demonilor, dar din pacate nu reusira sa ii gaseasca, asa ca se intoarsera la conducatoarea lor. Ajungand in luminisul unde a avut loc acea lupta, se trezira imobilizati de sangele uman pe care l-au varsat. Speriati, incercara sa scape insa nu avura nici un succes. Sangele ii inconjurase, formand un al doilea strat de piele.
Ayame se uita neputincioasa la acel ritual, nestiind ce se intampla. Era atat de ingrozita si de speriata incat statea inmarmurita in fata celor doi ingeri, nereusind sa se adune pentru a gasi o solutie care sa ii ajute pe cei doi.
Dupa douazeci de minute care trecura foarte lent, sangele se retrase eliberandu-i pe cei doi, numai ca dupa ce ii elibera, ei erau schimbati. Aratau la fel, trasaturile lor ramanand neschimbate dar aripile lor erau rosii si lasau impresia ca sunt facute din sange. Se apropie de ei, frapata intr-un mod ciudat de acele aripi, pentru a-i vedea mai bine si se sperie cand isi dadu seama ca nu era o simpla impresie, aripile celor doi chiar erau din sange. Isi duse mainile la gura, astupandu-si buzele rozalii catifelate incercand sa opreasca tipatul ce vroia sa iasa afara. Un rau de sange ce parea sa curga la infinit, murdarind penele ingerilor, un rau plin de visele si lacrimile si amaraciunea oamenilor ucisi, asta semnificau aripile lor. Atata amaraciune, atata durere nu putea sa isi inchipuie cum asa de trist putea sa existe. Cu lacrimi in ochi, Ayame il imbratisa pe Hissori, dupa care se duse la ikusa sa il imbratiseze, dar de aceasta data nu mai iesii din bratele Narkangelului. Acesta o mangaia pe cap in timp ce cu cealalta mana o tinea strans langa el, in timp ce frumoasa lui conducatoare plangea cu atata ardoare.
-Ce facem acum? Intreba Ikusa cu inima stransa, deoarece nu vroia sa ii auda glasul ingrosat de plans al lui Ayame dar nu mai putea sa suporte sa ii auda scancetele.
-Intrebarea nu este ce facem, ci ce suntem? Zise Hissori rupand o pana din aripa sa stanga, investigand-o captivat de stralucirea ciudata a acesteia.
-Nu stiu, dar vom merge in Eden si vom afla ce s-a intamplat cu voi. Este imposibil sa nu existe ceva despre aceasta transformare a voastra.
Cei doi dadura aprobator din cap si plecara spre Eden. Odata ajunsi in orasul lor, fura mustrati de cei doi mari intelepti ai consiliilor, in special cea care a fost mustrata cel mai mult a fost Ayame pentru comportamentul ei neadecvat. Cand terminara prelegerea se dusera cu totii in biblioteca, cautand ceva despre acea ciudata transformare.
Aflara ca ei se numesc Fallen Angeli, unul dintre ei este SunLight care este pasional, infierbantat si mai intai actioneaza dupa care afla daca aceea este persoana cautata, iar celalalt este MoonBlood care este o fire calma, calculata, cu capul pe umeri. MoonBlood este singurul care il poate calma pe SunLight cand acesta are o criza. Mai gasira un lucru important si anume: nu puteau exista decat doi Fallen Angeli in acelasi timp, al treilea aducand Apocalipsa, distrugerea, haosul. Fallen Angeli nu puteau fi creati decat atunci cand un inger a varsat sangele unui om pentru a apara o persoana iubita. S-au linistit atunci cand au aflat acele informatii, deoarece ele spuneau ca cei doi sunt de partea binelui si atata timp cat nimic rau nu se va intampla cu persoana pentru care au varsat sangele, ei continuau sa fie buni. Asada, Ikusa si Hissori devenea garda personala a lui ayame, inlocuindu-i pe cei patru ingeri ai elementelor.
Din acea zi, care putea fi considerata si fatidica si norocoasa, Fallen Angelii incepura sa o apere pe conducatoare.
Ceea ce nici unul dintre ei nu stia era ca un inger numit Metradon, ingerul universului, i-a facut pe acei oameni sa ii atace. Intr-un fel el facuse posibila acea transformare a celor doi in Fallen Angeli si facuse acest lucru cu scopul de a o proteja pe Ayame de un mare rau. Vazuse viitorul, un viitor oribil care il determinase sa se amestece in viata lor. Spera ca cei doi Fallen Angeli sa o poata proteja pe conducatoare. Din pacate nu putea sa se mai foloseasca de abilitatea lui de a vedea in viitor decat peste trei ani. Nu putea face altceva decat sa spere ca a putut sa o ajute.
Nici o problema,toti am fost ocupati cu primele zile de scoala,ce nasol.Dar in sfarsit ai pus ultimul capitol,si asta este important.Imi pare asa rau ca s-a sfarsit,dar sper sa scrii si partea a II-a.Ficul asta a fost ca o carte.sa stii ca nu toti au talentul tau si a altor cativa membrii de pe Zup.Sunt foarte curioasa cine este acest Metradon.Acum astept peripetiile din partea a II-a,daca o scrii.
Anul 178

Luna pusese de cateva minute stapanire pe cerul intunecat brazdat de stele ce semana cu un copil mic cu pistrui pe fata lui inocenta. Ayame statea in camera ei, la biroul din lemn de cires cu trandafiri mici incrustati pe margini. Era rezemata de scaun, uitandu-se la stiloul fin si coala de hartie impecabila din fata sa. Nu stia ce sa scrie, sau mai bine zis, nu stia cum sa scrie informatia care o obseda de cateva seri, nelasand-o sa doarma. Vroia sa asterne pe acele bucatele goale atat informatiile acelea vitale cat si sentimentele ei pentru Ikusa pentru ca stia ca in acea seara ceva rau avea sa se petreaca. Nu stia ce va avea loc, dar avea un sentiment rau-prevestitor ca orice ar fi fost nu era de bine. Un fior ii strabatu spatele cand vantul rece de toamna patrunse prin usa deschisa a camerei care dadea in balconul deschis, impodobit cu tufe de trandafiri rosii cataratori. In spatele ei cu mainile asezate pe spatarul scaunului statea Metradon cu o tristete enorma care reusea sa isi faca cunoscuta prezenta pe chipul sau. Ii parea rau ca ea va muri in acea seara si vor trece doua mii sapte sute de ani pana isi va aduce aminte de ceea ce se petrecuse in acesti primi ani ca si conducatoare. Ayame nu era constienta de prezenta acestu inger in incapere, ea credea ca este singura. Metradon era suparat pe Dumnezeu in acea clipa deoarece nu intelegea de ce facuse toate aceste lucruri, de ce se chinuise atat pentru a le sterge semenilor sai amintirile erei in care Lucifer s-a razvartit si de ce inca se chinuia sa pastreze acest cumplit secret. Luase o decizie in acea zi, avea sa se amestece de acum incolo. Azi totul era pierdut, dar exista un maine, iar acel maine era foarte departe, insa nu conta. Atunci cand va veni avea sa fie pregatit. Disparu din camera, nevrand sa vada ce avea sa se intample mai departe deoarece stia mult prea bine decat ar fi dorit.
Ikusa intra pe neasteptate in camera, atat de usor incat Ayame nu il auzi si o sperie cand isi puse mainile pe umerii ei. Se ridica rapid de pe scaun pregatindu-se sa se apere daca era cineva care prezenta un pericol, insa vazandu-l pe Ikusa se calma si se lasa imbratisata de iubitul ei, SunLight.
-Ce cauti aici? Il intreba ea surprinsa si fericita de vizita lui neasteptata.
-Am simtit nevoia de a te vedea, nu stiu de ce. Pur si simplu treceam pe langa usa ta cand m-a lovit un dor nebun dupa ochii tai verzi, zise el sarutand-o.
Sarutul ce vroia sa fie unul scurt, se transforma intr-unul pasional. Ayame vru sa rupa acel act de o pasiune incredibila, insa Ikusa isi puse mana pe mijlocul ei si o tinu lipita de corpul sau. Acel sarut dura cateva minute, apoi el dori mai mult. Dori sa o simta goala, sa ii simta pielea catifelata lipindu-se de a lui. Isi dorea sa fie a lui in acea noapte. A lui si numai a lui. Sa ii auda gemetele dulci de placere cum cresteau in intensitate pana cand ajungea pe culmile extazului cand nici un sunet nu mai reusea sa scape deoarece era prea coplesita de placearea pe care o traia, asta isi dorea. Ayame se pierdu in valul de sentimente care o invada. Vag isi dadu seama cum este luata pe sus si purtata spre patul imens ce trona in camera. Baldachinul ii mangaie pielea, apoi Ikusa o intinse pe cearceaful albastru pal din matase si se aseza langa ea, luand-o in brate. Ea se cuibari la pieptul lui, ascultandu-i bataile inimii. Au stat cateva minute bune asa, imbratisati, fiecare inhaland cu o placere crescanda parfumul celuilalt. Isi strecura mainile sub tricoul lui mulat, plimbandu-si degetele peste muschii definiti. FallenAngelul inchise ochii, stand nemiscat in timp ce ea ii ridica tricoul, sarutandu-i abdomenul, uracand spre pieptul lui, muscandu-l usor de gat si ajungand la gura lui ispititoare. Nu il vazu cand deschise un ochi si cum il inchise rapid, un zambet jucaus si pervers aparandu0i pe chip. Un mic tipat se strecura printre buzele ei cand Ikusa se rostogoli, imobilizand-o pe Ayame sub trupul sau puternic. Incepu sa se foiasca, incercand sa scape din imbratisarea lui, dar era o joaca pentru ea. Nu vroia sa scape, dorea doar sa se joace putin cu el. Ikusa razand incepu sa o gadile, facand-o sa uite de incercarile ei de a se impotrivi atingerii sale. Apoi schimba tactica si oprindu-se din gadilat, o saruta. Devenise o lupta dulce-amaruie intre indragostiti pana cand reusira sa stea dezbracati unul in fata celuilalt. Era prima data cand Ayame statea in genunchi, in pat goala in fata lui Ikusa. Nici o roseata provocata de stanjeneala sa nu ii mai aparu in obraji deoarece intr-un mod ciudat se simtea bine. Simtea un foc imens alimentat de privirea satisfacuta a lui Ikusa care nu se mai satura de acea priveliste. Totul de aici s-a incins. A cedat in acea lupta in care amandoi au incercat sa se opuna dorintei lui de a inceta acea avalanse de sentimente si de a incepe cu adevarat actul sexual. Dura o jumatate de ora in care fiecare ajunsese pe extazului.
Acum Ayame statea in pat, invelita pana sub sani cu cearceaful moale si uitandu-se la Ikusa care se imbraca in sila, nevrand sa plece si sa o lase singura, dar era obligat. Ar fi vrut sa ii spuna sa stea, sa nu plece si sa o lase singura, insa avusese de prea multe ori acea discutie ca sa mai poata spera ca de aceasta data avea sa fie altfel. Ikusa ii arunca o privire rapida si vazandu-i expresia de om resemnat se opri pentru a vorbi cu ea.
-Ayame, am m-ai avut aceasta discutie de foarte multe ori, zise el asezandu-se pe pat cu spatele la ea.
-Nu am spus nimic! Exaclama ea ridicandu-si mainile intr-un gest defensiv.
-Stiu, dar ai acea expresie pe care o faci introtdeauna cand nu iti convine ca te las singura.
-Doar nu ai vrea sa fiu fericita, acum. Nu?
-Nu, dar nici sa fi in acest fel.
-O sa imi treaca, o sa vezi.
-In legatura cu ziua de maine, de fapt, mai bine zis in legatura cu seara aceasta...
-Da? Intreba Ayame, curiozitatea facandu-i cute fine pe frunte.
-Am o presimtire rea. Adica simt ca ceva rau va avea loc in aceasta seara.
-Stiu ce vrei sa zici, dar te asigur, te poti duce linistit la tine in cariera. Nu voi pati nimic, doar va am pe voi doi sa ma aparati.
-Da, asa este, spuse el intinzandu-se si pupand-o pe frunte pe tanara lui conducatoare.
Ayame insa stia mai bine. Imediat cum auzi usa inchizandu-se zambetul pe care il afisa pana atunci disparuse facand loc unei expresi neutre a unei persoane care nu se astepta sa se trezeasca a doua zi. Inchise lumina de langa pat ce fusese aprinsa de Ikusa si se intinse in pat, incercand sa adoarma. Somnul o prinse in panzele sale destul de repede, ghidand-o spre un taram al viselor frumoase si al dorintelor implinite.
Linistea puse stapanire peste orasul ingerilor si mai ales puse stapanire peste castelul in care Ayame dormea ca un copil, neavand nici o grija. Castelul dormea si el nebanuind ce avea sa se intample mai departe.
Prin negura noptii, o prezenta neagra incarca atmosfera. Aceasta asteapta in liniste sosirea orei decisive. Dupa ce ceasul a batut ora douasprezece, anuntand astfel miezul noptii, acea persoana pune mana pe clanta, apasand usor, sperand sa nu faca nici un zgomot. Linistea noptii este tulburata de scartaitul ielei, care o facu pe acea persoana sa incremeneasca pentru cateva clipe. Dupa ce se asigura ca acel scartait nu a fost auzit de nimeni, intra in camera cu pasi usori. Fara a pierde timpul uitandu-se prin incapere, se indrepta cu siguranta cuiva care a mai pasit in acea camera spre patul din mijlocul incaperii. Ajungand langa pat, astepta putin, ascultand vantul ce misca lin baldachinul din matase alba, inainte sa se apuce de treaba.
-Hai, da la o parte baldachinul acela. Ce mai astepti? Cineva sopti nerabdator.
-Nu cred ca este bine sa facem asa ceva.
-Ba da. Ea nu este conducatoarea noastra, este o impostoare Castiel, incerca in continuarea sa il convinga de justetea actiunilor sale.
-Cum de esti asa sigur, Chase? Intreba Castiel sovaitor.
-Oh, lasa-ma pe mine sa termin aici daca tu nu esti in stare.
Fara a-l mai lasa pe Castiel sa mai zica un cuvant in plus, Chase preluase controlul asupra corpului lui Castiel. Era hotarit sa o omoare pe conducatoare chiar acolo si atunci. Nimic nu putea sa il faca sa isi schimbe planurile, asa ca dadu fara pic de sovaiala baldachinul si ramase inmarmurit cand vazu ca nimeni nu doarme in acel pat. Statea, tinand baldachinul, uitandu-se la patul care era ravasit dar in care nimeni nu dormea. Cu o miscare mecanica, negandita, dadu drumul la acea perdea dar ochii sai ramasera fixati in acelasi loc. Furios, se intoarse cu spatele la pat si se uita iscoditor prin camera. O vazu stand la birou scriind ceva. In nici doua secunde a ajuns in spatele ei si apucand-o de par ii trase capul pe spate.
-Deci, esti treaza, zise Chase cu un zambet diabolic pe fata.
Deja isi inchipuia cum avea sa arate capul dulcei lui conducatoare, odata ce viata s-ar fi scurs din ea. O licarire ucigasa ii aparu in ochii sai sangerii.
-Chase, scumpule, chiar ma intrebam cand o sa iti faci cunoscuta existenta, zise cu calm Ayame.
Uimit de calmul si de cunostintele ei, Chase se sperie si ii dadu drumul.
-De unde ai aflat? Cum ai aflat?
-Am stiut de existenta ta din prima zi in care i-am oferit control asupra focului.
-Si atunci de ce i-ai mai oferit acea putere?
-Pentru ca eu am incredere in toti supusii mei. Pastram speranta ca te va tine sub control, ca nu te va lasa sa faci ce vrei tu, sa iti faci de cap, zise Ayame putin dezamagita.
-Naiva ca-ntotdeauna. Focul nu poate fi tinut sub control, zise el foarte stapan pe sine.
-Da, sunt naiva. Dar te asigur ca dupa aceasta seara nu voi mai fi atat de naiva, spuse ea apoi isi inchise ochii si incepu sa sopteasca o incantatie.
-Ce faci?! Tipa Chase ingrozit simtind cum puterile il parasesc.
O apuca din nou de par si o arunca in peretele pe care se afla usa. Nici un sunet nu se auzi iesind din gura conducatoarei, insa o mica grimasa ii umbri chipul pentru cateva secunde. In ciuda faptului ca o tot arunca de colo-colo prin incapere, Ayame nu isi pierdu concentrarea si continua sa spunacuvintele cu ajutorul carora ii va lua puterea de a controla focul. Apoi mai trebuia sa reziste cateva minute pentru a-i tranfera puterea aceasta lui Michael. Chase innebunise din cauza ca simtea cum se apropie sfarsitul si oricat de tare ar fi lovit-o, oricat de tare ar fi aruncat-o, ea nu inceta. O idee ii lumina mintea, care il facu sa se opreasca si sa se uite la conducatoarea lui. Un firicel de sange i se prelingea din crestetul capului, iar buza ii era putin taiata intr-un colt. In afara de aceste lucruri nimic nu ii mai strica perfectiunea corpului. Nu mai putea sa se salveze, insa putea sa incalce ordinul pe care il primise, acela de a o rapi si sa ii ofere soarta care il astepta si pe el. Nu mai statu mult pe ganduri. Isi baga, pentru a cincea oara in acea seara, mana in parul ei si cu cealalta o apuca de aripa stanga, cea neagra. Cu ultimele lui puteri, trase de ea si apoi, vazand ca nu reuseste sa o rupa, facu o vraje care il ajuta sa smulga aripa. La fel facu si cu cea alba. Ramase placut impresionat de puterea, pe care o detinea conducatoarea lui. Cu ambele aripi smulse ea cazuse in genunchi, insa nimic nu ii strica perfectiunea chipului ei. Alti ingeri in locul ei ar fi tipat de durere, ar fi innebunit de durere, ea nu. Linistea noptii nu a fost tulburata decat de micuta bufnitura facuta atunci cand genunchii ei au atins podeaua. Vroia sa rada dar cand o vazu atat de linistita, innebuni, claca. Vroia sa o vada suferind, tipand nu asa calma, rece si calculata. Din fericire, Ayame deja terminase incantatia si puterea de a controla focul l-a parasit pe Chase, ducandu-se in corpul lui Michael unde avea sa renasca atunci cand el va reveni in Eden. Chase s-a intors de unde a venit, cazand in somnul fara de vise care avea sa ii fie realitatea si viata pana cand o noua putere va aparea care avea sa il trezeasca. Il lasa pe Castiel sa se confrunte cu ceea ce ego-ul lui facuse. Ingrozit, acesta cazuse in genunchi langa Ayame, lacrimile curgand siroaie pe obrajii lui.
-Iarta-ma, Maiestate. Iarta-ma! Trebuia sa te apar, insa eu te-am omorit. De mine trebuia sa fi pazita. Gardianul a devenit ucigas. Merit sa fiu blestemat pentru restul eternitatii! Zise Castiel neindraznind sa se uite in ochii conducatoarei lui mult iubite.
Vru sa spuna ceva dar sangele, venit din stomac din cauza ca avea o hemoragie interna, o inneca facand-o sa tuseasca. Un firicel de sange i se prelinse din coltul stang al gurii, dandu-i o frumusete mortuara atunci cand isi intoarse capul si ii zambi lui Castiel. Chiar si pe pragul mortii avea o aura ce ii oferea ceva aparte.
-Nu esti tu de vina, zise ea cu greu.
Un acces de tuse o cuprinse, murdarindu-se si ma mult cu lochidul ce ii sustinuse viata.
-Ba da, este.
-Nu, nu este. Nu te mai invinovati, stiam ca exista posibilitatea ca Chase sa preia controlul insa am ignorat acest fapt. Eu sunt de vina, spuse ea mangaindu-l pe obraz, lasandu-i cateva dare de sange.
In urmatoarea secunda cazu in bratele intinse ale lui Castiel, murind din cauza pierderii excesive de sange. Acesta o intoarse cu fata spre el si ramase, asa, cu ea in brate, leganand-o ca pe un copil care adormise.
Toate aceste lucruri durara exact patruzeci de minute. Era ora douasprezece si patruzeci de minute noaptea. Ora la care de obicei Ashi ii facea o vizita conducatoarei, desigur, aceasta nu stia despre aceasta vizita nocturna. De altfel nimeni nu stia de acele vizite nocturne pe care el le facea pentru a se asigura ca Ayame era bine. Ramase socat cand intra in camera si il vazu pe Castiel stand pe jos cu corpul rigid al lui Ayame in brate. Castiel era plecat in lumea lui imaginara in care totul era bine si perfect.
-Ce ai facut?! Tipa cu o voce ragusita Ashi care avea impresia ca totul este doar un vis urat.

Castiel auzindu-l isi ridica privirea, uitandu-se la el de parca Ashi ar fi fost cel nebun, nu el.
-Am omorit-o, dar doarme acum asa ca nu mai tipa, o sa o trezesti, se auzi vocea lui lipsita de orice fel de emotie.
Ashi vazu rosu in fata ochilor, nu putea concepe asa ceva. Nu putea sa conceapa cum cineva putea sa o omoare pe conducatoare. Flacari ii ardeau in ochii sai rosiatici. Furia prelua controlul si cu o singura vraja il omori pe Castiel, apoi dupa ce il omori mai facu o vraja si incinera corpul Narkangelului. Stia ca el va fi considerat criminalul dar nu ii pasa. Era bucuros ca a putut sa il pedepseasca el personal pe Castiel. Dupa planurile lui, cei doi sefi ai consiliilor nu aveau sa il mai gaseasca in Eden a doua zi, avea de gand de mult timp sa plece in Chaos si sa devina conducatorul demonilor. Spera ca daca va fi pe picior de egalitate cu Ayame atunci aceasta avea sa il iubeasca pe el, nu pe Ikusa. Acum nu mai avea de ce sa amane, de ce sa mai stea in Eden. Conducatoarea a murit, a fost ucisa iar maine cand Ikusa avea sa o gaseasca panica avea sa puna stapanire pe ei, nu putea sa se lase prins. Hotarit sa nu il prinda dimineata in Eden, Ashi o lua pe Ayame in brate si o puse in patul ei, invelind-o. Asa cum o asezase, ddadea impresia ca doarme, insa daca te-ai fi uitat mai bine ai fi observat ca aripile lipsesc si ca in anumite locuri, pielea ei alba era patata de purpuriul vanatailor ce incepeau sa isi faca aparitia. Cu un sarut ii petcetlui buzele reci si rigide.
O briza usoara aduse cu ea mai mult decat aerul plin de miresmele noptii, aduse o idee, o porunca. Metradon aparuse imediat si se postase in dreptul lui Ashi pentru a incerca sa il apere, insa fara nici un efect. Briza isi atinse scopul. Metradon simti inca o daca cum este redus la neputinta tocmai de statutul sau. Tipa furios, intrebandu-l pe Dumnezeu de ce face aceste lucruri, insa in camera nu se auzi nimic doar o briza mai puternica patrunse in incapere racind pentru cateva secunde locul. Metradon disparu, stiind multe prea bine ca nu mai putea face nimic. Avea sa il lase pe Ashi sa isi duca noul plan la indeplinire.
O idee noua ii trecu prin minte. Avea sa faca un ritual prin care toti ingerii aveau sa uite ce s-a intamplat in acei ani. Toti vor uita toate actele de eroism ale celor doi FallenAngeli, Ayame va uita ca l-a iubit vreodata pe ikusa. Avea sansa sa o cucereasca el, sa o faca sa il iubeasca. Nu statu mult pe ganduri. Facu ritualul, universul ii oferi puterea necesara si tocmai termina acel ritual, cand o parte din putere ii disparu si nu avu destula pentru a-l putea sigila cum trebuie. Metradon, inger al universului, aproape isi daduse viata pentru a-i fura jumatate din puterea pe care ritualul i-a oferit-o. Desi avea control absolut asupra universului nu putea sa impiedice ritualurile care foloseau esenta cosmosului. Era bucuros ca a reusit sa le ofere o portita de iesire ingerilor si era sigur ca in timp ei aveau sa isi aminteasca vag ce s-a intamplat.
Cum termina ritualul iesi din camera, plecand spre orasul demonilor. Nu isi dadu seama ca atunci cand incepuse ritualul timpul se oprise si in loc sa dureze trei ore, nu trecuse nici macar un minut. Asa ca in momentul in care usa camerei se inchise, orologiul batuse ora unul dimineata.
A doua zi, Ikusa o gasi pe conducatoare in acea stare si il cauta furios pe Ashi pentru a-i cere socoteala. Nu il gasi nicaieri, nici pe el, nici pe Castiel, asa ca presupuse ca Ashi il omorise si pe Castiel, pleca in Chaos dupa aceste crime ingrozitoare.
A fost o zi trista si ingrozitoare pentru toti ingeri din Eden. O zi pe care toti erau siguri ca aveau sa o tina minte, insa dupa noua zile de la moartea conducatoarei o lumina orbitoare acapara orasul si le sterse din minte tuturor ingerilor ce se intamplase in timpul domniei lui Ayame. Deasemenea, acea lumina le oferi o stare de liniste, de pace si armonie astfel nu aveau sa se intrebe ce se intamplase cu amintirile lor, de ce nu isi puteau aduce aminte de chipul conducatoarei sau de ce Ikusa si Hissori au murit la varsta de doua sute patru ani, respectiv doua sute zece ani.
Timpul avea sa erodeze acea mantie care le invaluise amintirile si intr-o anumita masura gandirea libera si vointa. Metradon nu putea decat sa spere ca Ayame va avea puterea necesara pentru a gasi adevarul pe care Dumnezeu il ascunse cu atata ardoare. Inca o data totul depindea de vointa unui singur inger, de vointa lui Sanct Angel.

THE END
deci m-am intors si o data cu revenirea mea voi posta cateva randuri din urmatorul volum. Sa imi spuneti parerea voastra va rog, pentru ca daca nu o faceti o sa iau asta ca pe un raspuns si nu voi mai posta continuarea.

ARIPI INSANGERATE
VOLUMUL II
CRUDUL ADEVAR
Capitolul I

In camera ei din Eden

Cioc, cioc, cioc.
Cineva batea increzator in usa.
Din pacate pentru acel cineva, ea nu se simtea in stare la acea ora sa dea ochii cu cel care ar fi putut sa fie de partea cealalta. Vroia doar sa se lase purtata de val spre abisul crud al somnului. O noapte fara vise era tot ce isi dorea, asa ca ii spusese sa plece, insa el continua sa bata insistent in usa. Nici macar curiozitatea de a afla identitatea acelei persoane iritante nu putea sa o faca sa se ridice din pat, nu conta in acea clipa acel amanunt, nu vroia sa raspunda numai ca nici el nu vroia sa o lase in pace. Se ridica furioasa din pat, uitand sa isi i-a halatul si deschise usa. Statea enervata cu mainile puse pe soldurile ei in fata usi cand isi dadu seama ca nu era tocmai imbracata corespunzator. Tot ce ii apara goliciunea era o camasa din matase transparenta, fina de un roz pal asemanator florilor de cires. Vazu cum ingerul ce statea in fata ei o cantareste de sus pana jos, o licarire diabolica aparandu-i in ochii negri ca noaptea. Simtii cum obrajii albi incep sa se imbujoreze din cauza priviri pline de dorinta care o cerceta. Nu ii trebuia o oglinda pentru a vedea de ce este el atat de interesat de ceea ce se afla din-naintea lui. Parul ei roscat era lasat liber si cadea rebel pe umerii ei, nevrand sa ii acopere bustul, ochi verzi obositi, plictisiti aveau mici pungute umflate sub ei, dar nu isi pierdusera, inca, stralucirea insolenta. Buzele ii erau putin rosii din cauza ca si le muscase incercand sa uite de toate problemele care nu vroiau sa ii dea pace. Camasa ii mangaia pielea fina a corpului si nu impiedica pe nimeni sa ii vada sani mari, rotunzi care statea fermi, ci din contra invita privirile sa le acorde atentie. Apoi daca reuseau sa iti dezlipesti privirea de la sanii cu sfarcuri tari puteai sa vezi abdomenul lucrat si o pereche de chilori din dantela foarte minusculi. Un zambet ii aparu cand isi imagina cum arata in acea secunda, dar disparu in clipa a doua, amintindu-si de cel care statea in fata ei, asteptand ca un leu sa isi prinda prada.
Ingerul isi ridica privirea si se uita in ochi ei, dupa care isi trecu limba peste buze, zambindu-i. Continuand sa se uite direct in ochi ei intra in camera, obligand-o sa se dea inapoi si inchise usa in urma lui. Era o priveliste ciudata sa vezi cu nici unul dintre ei nu se uita in alta parte, se privesc fix si cum unul face un pas inauntru celalalt se da un pas inapoi. Arata ca un dans ciudat, plin de senzualitate si promisiuni interzise.
Toata increderea si aerul de superioritate pe care le avea, pe care le castigase de-a lungul vietii sale de conducatoare se dusesera pe apa sambetei. Isi facu curaj si spuse o rugaciune repede catre Dumnezeu rugandu-l sa o ajute sa isi tina vocea sub control, sa nu o tradeze prin tremurul sau.
-Nu... nu ai ce cauta aici, zise cu vocea tremuranda.
Se mustra in gand pentru slabiciunea pe care o arata in fata lui. De atatea ori se inselase si tot de atatea ori inima ei se sparse si tot nu putea sa isi inabuse sperantele ca poate el se va razgandi. Nu mai vroia sperante desarte. Nu mai putea continua in acest mod. Era ca un joc de-a soarecele cu pisica din care amandoi ieseau sifonati. Vroia sa termine cu toate problemele, sa le rezolve apoi se hotarise sa dispara. Nu mai vroia si nici nu mai putea sa suporte singuratatea. Asta era blestemul tuturor conducatorilor. Incepu sa protesteze, incercand sa ignore inima care incepuse sa o intepe atunci cand el se apropie mai mult de ea.
Ayame continua sa protesteze dar acesta ii puse dupa cateva minute un deget pe buze, impiedicand-o sa mai rosteasca inca un cuvant in plus. Apucand-o de mana, o lipi de trupul sau plin de muschi. Cu mana stanga o strangea de mijloc, tinand-o lipita de corpului lui, in timp ce cu cea dreapta ii mangaia spatele coborind spre fundul bombat. Pe neasteptate, inainte ca mana sa sa ajunga la fundul ei, isi baga cealalta mana in parul lung, matasos si tragandu-i capul pe spate o saruta. Ii trasa conturul buzelor cu limba sa, apoi ii musca usor buzele si vazand ca nu il lasa sa patrunda in locul acela plin de arome minunate o musca mult mai tare, facand-o sa isi deschida gura pentru a lasa sa iasa un mic tipat de uimire. Acesta nu rata ocazia si nelasand-o sa tipe, ii invada gura cu limba lui. Se purta ca un adevarat invadator, cautand locurile cele mai dulci ale gurii ei si exploatandu-le la maxim. Dupa ce o saruta, o lua in brate fara nici un efort, ignorand incercarile de a nu-l lasa sa o ia in brate si o duse in fata patului. Dand baldachinul la o parte o aseza atent pe saltea, insa pana sa se urce ea se rostogolise si se daduse jos. Incerca sa fuga, dar o prinse din urma si apucand-o de mana dreapta o trase spre el. Ayame se lovi de corpul lui masiv si aproape ca se prabusise, insa o prinse inainte sa atinga podeau si o imbratisa aproape sufocand-o. Fara sa zica un singur cuvant sau sa se enerveze pentru ca a incercat sa scape, o lua in brate, ingropandu-si chipul in parul ei si o duse din nou la pat, dar de data aceasta se urca tinand-o strans in brate. O aseza pe salteaua moale, punandu-si mainile peste ale ei si sarutand-o, posedandu-i toata gura. U putea sa isi miste decat picioarele deoarece acesta statea peste ea, trupul lui lipit de al ei, imobilizandu-i talia cu ajutorul picioarelor. Dupa ce saruta fiecare centimetru al fetei ei, cobori jos sarutandu-i gatul apoi cu mana stanga ii rupse camasa subtire pentru ca limba sa sa poata sa se joace cu sfarcurile ei tari. Ajungand la sfarcurile tari, Ayame incepu sa vorbeasca.
-Ikusa, te rog, nu... nu face asta... vocea conducatoarei trada nesiguranta si frica de inca o dezamagire.
Stia ca vocea ei trada si o dorinta de a-l avea atunci si acolo dar pretul acelei dorinte o ingrozea. Deodata simti nevoia de a-l vedea, de a-i vedea fata asa ca incerca sa isi ridice capul si reusi cu greu, numai ca in locul lui Ikusa se afla Lucifer. Vazandu-i chipul si recunoscandu-l incerca sa se ridice, sa scape si, spre surprinderea ei, reusi. In momentul in care reusi, se trezi brusc in pat singura, invelita cu cearceaful fin, rozaliu. Era transpirata toata si tremura usor din cauza brizei reci ce venea de afara. Se uita in jur pentru a se convinge ca a fost doar un cosmar, acelasi care o bantuia in fiecare noapte, in care Ikusa venea sa faca dragoste cu ea dar undeva pe drum era inlocuit de Lucifer. Se dezveli, indreptandu-se spre balcon pentru a lua o gura de aer proaspat cand vazu ca are camasa sfasiata. Atunci il auzi. Ceea ce se intamplase in acea seara nu fusese un vis, constientiza ea furioasa.
-Nu puteai sa te lasi in voia sentimentelor? O intreba Lucifer putin frustrat.
I se vedea conturat organul prin pantaloni negri-verzui pe care ii purta.
-Nu ai ce cauta aici! Spuse ea jumatate soptind, jumatate tipand, in timp ce facu patura sa vina la ea si se infasura in aceasta, acoperindu-si goliciunea.
Apoi, pe neasteptate, emana din mana dreapta o mingie de energie. Din pacate Lucifer se feri, aparand in spatele ei si punandu-i mana pe barbie. Ayame se smuzi, fugind din bratele lui. Nu prea avea ce sa ii faca. Diferenta de putere dintrei ei doi era imensa, nu avea nici o sansa sa il invinga.
-Ntz... ntz... ntz. Nu este frumos ce ai facut, zise el zambitor.
-Da, Lucifer, nu stiam ca este un sfat deghizat. Te invit sa imi parasesti incaperile si sa ma lasi in pace.
-Oricum, gresesti cand spui ca nu am ce cauta aici, regina mea. Nu te-ai intrebat niciodata, in aceste doua saptamani, de ce tot apar in visele tale?
-Esti cel mai mare cosmar al meu, este si normal sa ma terorizezi si oricum asta faci tu. Terorizez pe toata lumea care intra in contact cu tine.
-De fapt, te terorizez doar pe tine, ar trebui sa te simti flatata. Stii ca ti-am zis ca o sa iti spun de ce nu te las in pace in ultima ta seara ca muritoare?
-Da... imi amintesc, zise reticenta.
-Ei, bine, a venit momentul. Trebuie sa te trezesti si sa vii langa mine ca si regina mea. Amandoi vom domni peste ingeri si demoni! Afirma Lucifer cu un ton pasional si cu mult suflet.
-Esti nebun! Nu te apropia de mine!
-O, ba nu. Trebuie sa iti amintesti si voi fi rabdator pentru ca stiu ca nu va mai dura mult, o sa vezi. O sa iti aduci aminte despre noi doi si o sa vezi ca am fost facuti unul pentru celalalt.
Nu o mai lasa sa spuna nimic, luand-o prin surprindere cand aparu la cativa centimetri de ea si punandu-i palma pe frunte o facu sa adoarma instantaneu. O prinse in brate inainte sa cada si o puse in pat, invelind-o.
-Acum dormi, regina mea, maine o sa ai o zi plina, zise el sarutand-o tandru pe frunte, mangaindu-i parul.
Se mai uita o singura data la ea zambind diabolic dupa care disparu, lasand intunericul sa il inghita.

In camera lui Ikusa

In camera alaturata de cea a conducatoarei, doar la cativa metri departare, dormea Ikusa. Visul sau era dominat de amintiri, de ceea ce se intamplase cu foarte putin timp in urma.
„-Nu ai puterea necesara sa o iei din mainile mele, zise Lucifer foarte increzator.
-Cine esti si ce vrei cu Ayame?
-Sunt cel care ii poate oferi ce vrea ea, zise el misterios.
-Poftim?
-Da. Esti atat de orb. Lasa-ma sa te luminez. Se simte atat de singura incat m-a lasat sa o sarut, a fost atat de usor sa o vrajesc... nu s-a impotrivit mai deloc. Si stii de ce? Pentru ca tu i-ai frant inima.
-Nu... sopti Ikusa nevenindu-i sa creada.
-Ba da... il imita Lucifer, batjocoritor. Asta este doar inceputul. Acest sarut nu inseamna decat inceputul. Va veni ea singura la mine si tu cu standardele tale nu vei mai putea sa faci nimic, zise demonul si apoi o arunca pe Ayame spre Ikusa, care imediat o prinse.
-Asteapta si vei vedea, Narkangelule, o sa o pierzi. O sa vezi cum in fiecare zi ce va trece ea se va stinge si nici unul dintre voi nu va putea face nimic, spuse asta si disparu lasandu-i singuri.”
Narkangelul avea impresia ca se afla in fata unui film si este un simplu spectator. Apoi filmul se opri si in momentul in care crezu ca acel cosmar se terminase inca o scena mai apare in fata ochilor sai.
„Se afla intr-o camera ciudata, in care toate lucrurile erau in nuante de rosu si negru. I se parea straniu dar nu era pentru prima data cand se gasea in acea incepere. Se uita in jur pentru a gasi o fereastra, ceva care sa ii indice unde se afla, insa pana sa gaseasca asa ceva auzi o voce care il facu sa incremeneasca.
-Buna MoonBlood.
Seriozitatea din vocea celui care a vorbit nu anunta ceva bun. Ceea ce i se parea suspect, era faptul ca nu i se adresase dupa numele lui sau dupa casta sa ci dupa rangul pe care il avea ca FallenAngel. Se intoarse cu fata la el si ramase uimit cand il recunoscu pe Lucifer. Acesta statea in fata lui, zambindu-i in acelasi mod calduros dar acel zambet ii baga frica in oase mai rau decat daca nu ar fi zambit deloc.
-Buna, Lucifer.
-Ma cauti pe mine sau pur si simplu ai gresit camera? Il intreba Lucifer cu masca de calmitate absoluta incepand sa se fisureze dezvaluind furia ce clocotea dedesupt.
-De fapt, chiar pe tine te cautam, marai Ikusa.
In acel moment Ikusa semana cu un tigru siberian ce este gata sa isi atace prada. Era greu sa isi pastreze calmul cand simtea tensiunea dintre ei.
-Chiar ma intrebam cand o sa ai curajul sa ma infrunti, zise el incercand sa il provoace pe MoonBlood la o lupta.
-Nu am venit sa ma lupt cu tine, zise incercand sa se calmeze.
Simtea cum incet sangele incepea sa ii arda venele, circuland cu o viteza incredibila. Vroia sa se bata cu el, vroia sa ii dea o lectie infumuratului. Inca un cuvant rostit de sus si avea sa il invete minte, poate si niste maniere. Urmarea cum fiecare cuvant ii iesea pe gura si se pregatea ca un tigru sa loveasca. Stia ca era mai puternic dar isi jurase ca nu avea sa iasa din acea bataie intreg.
-Oricum, nici nu ai putea sa ma dobori, micutule.
Asta era. Acesta era cuvantul care a dezlantuit iadul. Ikusa il lovi cu pumnul in abdomen iar Lucifer luat prin surprindere zbura cativa metri in spate. In timp ce demonul se ridica Narkangelul facu sa apara sabia lui cu lama alba si intr-o secunda varful sabiei atingea gatul adversarului amenintand sa dezvaluie ce se afla, de fapt, sub acea piele extrem de alba. Narkangelul banuia ca sub ea se ascunde o piele de sarpe, care de altfel l-ar fi caracterizat mult mai bine. Lucifer nu se clinti. Se uita cu ura in ochi lui, daca ar fi putut, l-ar fi omorit doar cu o singura privire. In clipa urmatoare Narkangelul se trezi cu demonul in fata sa, uitandu-se batjocoritor direct in ochii lui negri.
-Nu intelegi. Stiu de ce ai venit si sa stii ca nu o poti avea, iar daca ne vom lupta pentru ea, atunci tu vei pierde. Asa ca pleaca de aici pana nu ma supar si te omor.
Refuzand sa se dea batut, Ikusa se intoarse cu fata la adversarul lui si ii trimise o flacara albastra in abdomenul. Lucifer se dadu un pas inapoi, speriat de focul care il ardea ingrozitor si pe care nu putea sa il faca sa dispara. Nu isi daduse seama cand Narkangelul facuse sa dispara sabia si sa apara o flacara de culoarea albastra.
-Nu ma mai subestima!
O alta flacara se apropia de el, dar de aceasta data era pregatit. Ca atac, Lucifer trimise o mingie neagra care la contactul cu atacul adversarului sau exploda absorbind atacul si disparand si el. Ikusa furios, isi scoase sabia din nou la iveala si vru sa il atace pe demon dar se opri cand auzi usa deschizandu-se.
Sacred Wings aparu in camera, insa nu putea sa o vada prea bine deoarece intunericul o apara de ochii lui iscoditori.
-Ce se intampla aici? Intreba ea uitandu-se la sabia din mana lui Ikusa.
-Nimic, raspunse Lucifer. Nimic care sa te intereseze. Ce cauti aici? Ce vrei?
Printul intunericului se uita furios la cea care aparuse asteptand ca aceasta sa spuna ceva. Mana dreapta si-o tinea ascunsa la spate si forma o alta mingie neagra cu care sa il atace pe Ikusa. Nu isi dadu seama ca Sacred Wings vede acel atac si il va impiedica.
-Iesi afara, ii spuse ea lui Ikusa cu o voce grava, in timp ce se uita in ochii egalului ei incercand sa il faca sa isi plece capul.
Narkangelul se vazu nevoit sa iasa, stia mult prea bine ca nu putea sa se masoare nici cu el, nici cu ea. Fierbea de furie si se simtea neputincios in fata rivalului sau. Cu greu puse mana pe clanta si deschise usa pierzandu-se in intuneric. Din pacate nu reusi sa dispara atat de repede cum a vrut deoarece auzi ultimele cuvinte rostite de Lucifer.
-Nu o poti avea. Este a mea! Sa iti fie clar acest lucru! Tipa el pentru a fi sigur ca Ikusa il aude.
Isi lasa capul in jos, simtindu-se ca ultimul inger de pe pamant in acel moment deoarece a parasit lupta ca un las. Nu va mai putea niciodata sa o priveasca in ochi pe regina inimi lui stiind ca nu a avut curajul sa lupte pentru dragostea lor.”
Se trezi brusc din acel vis, plin de transpiratie. Se dadu jos din pat si ignorand faptul ca era doar in boxeri, iesi din camera sa indreptandu-se sprea cea a conducatoarei, care nu era decat la cativa pasi departare.
Ridica mana pentru a bate in usa dar ramase asa, cu ea ridicata, gandindu-se daca era bine sa o deranjeze. Se intoarse in camera lui, zicandu-si ca regina lui nu trebuia deranjata la o ora atat de tarzie pentru nimic. Si oricum, nu putea sa apara, asa, in miezul noptii la aceasta in camera dupa ce o evitase de cand ajunsesera in Eden.
Nu stia ca de partea cealalta a usii, Ayame statea rezemata, neavand, nici ea, curajul sa iasa pentru a se duce in camera lui in cautare de alinare si protectie. Vraja lui Lucifer nu dura decat cateva minute, dupa care se trezi speriata si statea jos rezemata de usa, plangand incet din cauza drumului pe care trebuia sa mearga.
Salut din nou! Imi pare bine ca ai continuat. Chiar ma intrebam cand vei mai posta ceva. Pana acum e foarte bine si m-ai facut curioasa in continuare.
Am vazut cateva mici greseli, dar nu e asa de important.
Ai o idee foarte buna si sper ca o vei continua. Merita sa fie publicata si fiecare librarie ar trebui sa aibe macar 10 volume. Nu glumesc!
Cu ocazia asta ai putea sa treci si pe la povestea mea, daca ai timp.

Sa pui continuarea cat mai curand!
See ya!
:zuppy10::zuppy10:
In camera lui Hissori

Hissori nu avea somn, de altfel era la fel ca in celelalte nopti de cand venise in Eden. Statea pe balcon cu trandafirul alb de pe campul de lupta, uitandu-se la luna. Arata ca o statuie a unui inger pazitor. Din pacate el simtea ca daduse gres in as apara atat conducatoarea cat si iubirea. Acum cand ceva timp trecuse, revenise cel de odinioara si putea sa se gandeasca cu calm la tot ceea ce se intamplase in acele cateva ore. Pentru a mia oara o lacrima i se prelinse pe fata lasand in urma doar o inima ranita. Se uita la privelistea din fata sa dar nu vedea nimic din frumusetea nopti si a astrului care proteja acest taram. Era pierdut in vinovatia care il macina incetul cu incetul. Ikusa, Ayame, Tetsujin, toti trei au incercat sa il scoata din acea stare insa toate incercarile lor au fost sortite esecului. O inima ranita, sentimentul de neputinta, vinovatia pentru ca nu s-a ridicat la asteptarile celor din jur erau rani ce numai timpul putea sa le vindece. Numai ca timpul de care avea el nevoie nu exista. Nu il puteau lasa in pace deoarece aveau nevoie de ajutorul lui, acum cat inca haosul era tinut la respect.
Sunetele linistitoare ale nopti au fost intrerupte de sunetul cuiva care batea la usa. Instinctiv s-a intrebat cine putea avea tupeul sau insolenta de a intrerupe acea melodie naturala, insa doar atat a facut. S-a intrebat. Curiozitatea lui s-a terminat. Continua sa stea ca o stana de piatra pe balcon, ignorand insistenta acelei persoane. O auzi cum intra in incapere, cum se uita prin camera si cum intr-un final deschide usile balconului si isi face aparitia.
-Buna Hissori! Spune o voce prietenoasa si voioasa de fata.
Vocea desi frumoasa nu se compara cu cea a lui Raphael. Ii era dor de vocea ei, ii era dor de tot ce tinea de ea. Cazu din nou in amintirile lui cu iubirea vieti sale, ignorand-o pe cea care venise sa vorbeasca cu el.
Zambetul lui Rose disparu cand vazu ca sclipirea ce ii aparuse cand ii auzise vocea se pierduse din nou in acel arginte viu, lasand in urma doi ochi umflati si rosi din cauza oboseli si a stari din care nu vroia cu nici un chip sa iasa. Un fior ii cutremura spatele la vederea acelor ochi arginti care aratau ca metalul lipsit de viata al carei culoare o imprumutau. Arata groaznic. Riduri fine ii brazdau fata, iar parul, o data aranjat, era acum ciufulit si neingrijit. Isi pierduse si el stralucirea specifica. Ii parea rau lui Rose pentru Arkangel. Din adancul inimii ei dorea sa il ajute, insa Michael nu o lasase sa il viziteze din cauza ca, zicea el, era „instabil”.
De cand se intorsese in Eden, Hissori era temut de toti ingerii, pana si batranul general Tetsujin renuntase la micile lui discuti in contradictoriu cu el deoarece nu vroia sa il enerveze si astfel sa declanseze o catastrofa. Rose nu intelegea sau cel putin nu vroia sa priceapa, vroia doar sa il ajute, sa ii dea de inteles ca ea nu se teme de puterea ce dormea in acesta. Nu trebuia sa poarte manusi sau sa se controleze. Venise aici sa ii zica toate aceste lucruri si se vazuse descurajata de atitudinea lui. Isi lua inima in dinti si incepu sa vorbeasca.
-Hissori ceea ce faci nu este bine, nu este normal. Stiu ca suferi si te simti vinovat dar trebuie sa induri. O vom salva dar pentru a o salva trebuie sa fi tare.
Spunea vrute si nevrute si ii dadea impresia lui Hissori ca nu avea sa se mai opreasca niciodata. Vocea ii tremura usor din cauza emotiilor. Spera din tot sufletul ca vorbele ei sa il atinga si reusira. O auzea vorbind, nu intelegea de ce se obosea. Ce insemna el pentru ea? Nimic. Apoi deveni constient ca incepuse sa se lupte cu acea stare, care incerca din nou sa il traga in nemiscare. Oboseala il lovise imediat ce revenise la suprafata. Furios, o ignora stiind ca nu avea voie sa se lase invins, nu si de data aceasta. Nu stia de ce in acea clipa ii revenise vointa de a se lupta, de a se trezi la realitate. Pentru prima oara de cand venise in Eden vazu cu adevarat peisajul mirific din fata sa, pentru prima oara vazu cu adevarat trandafirul alb ce isi pierduse stralucirea si se vestejise.
„Asa arata si el?” se intreba putin speriat de imaginea lui neingrijita, neglijata. Inca o data gandul il purta spre Raphael. Amintirea ei isi cerea tributul, doar ca el nu mai era dispus sa i-l acorde. Nu era inca moarta si nu avea de gand sa o lase in Chaos pentru restul eternitatii. Se intoarse si se uita la Rose.
Narkangelul vazu cum ochii odata lipsiti de viata si tulburi incep sa se limpezeasca si sa revina la viata.
-Hissori? Ma auzi?
-Da. Te-am auzit de cand ai ciocanit la usa, esti foarte insistenta, zise el rece.
Rose nu se sperie de totnul lui neprietenos.
-Nu imi vine sa cred... te simti bine? Ai nevoie de ceva? Nu iti este foame? Incepu sa il bombardeze ea cu o suta si una de intrebari, rostite atat de repede incat il lasa uimit pe Arkangel.
-Rose... Rose! Tipa el la aceasta.
Tacu imediat ce il vazu ca se enerveaza. Nu vroia sa simta pe pielea ei cat de puternic este.
-Imi este foame dar o sa mananc mai incolo. Acum vreau sa ma intind putin. Ma simt foarte rau.
-Normal ca te simti rau. Stii macar cat timp a trecut de cand stai aici, asa?
-De cateva zile?
-Incearca sapte zile.
-Umane?
-Normal ca nu! Spuse iritata Rose. De ce am masura timpul in zi umane?
Il lasase fara cuvinte. Mai bine nu ii spunea adevarul, deoarece cand il aflase incepuse sa simta in totalitate acele zile in care nu dormise, nu mancase, nu bause si statuse in picioare. Ameteala puse stapanire pe el si aproape ca se prabusise pe podea, dar din fericire Narkangelul il prinse inainte sa faca cunostinta cu podeaua. Incerca sa o impinga, sa o respinga simtindu-se si mai neputincios acum ca il ajutase o fata, dar nu reusi.
-Toata lumea are nevoie de ajutor din cand in cand. Nu poti sa le faci pe toate singur, ii spuse zambind.
Continua sa stea imbufnat in timp ce inainta cu grija, sprjinindu-se de ea spre pat.
-Stii o lectie importanta care este predata la academie este acceptarea ajutorului din partea coechipierului. Noi, Narkangeli suntem mandri din nastere si in timpul acestei lecti multi se aleg cu rani destul de serioase.
-Si invatati lectia? Intreba FallenAngelul curios.
-Da, majoritatea. Cei care nu o invata nu trec mai departe. Nu absolva academia daca nu demonstreaza ca si-au invins mandria. Intr-un razboi acest orgoliu ne poate costa victoria.
-Subtil, Rose. Foarte subtil, raspunse Hissori zambindu-i.
-Ma duc sa iti fac ceva de mancare si apoi o sa te ajut sa te cureti putin. Asta daca ma lasi, bineinteles.
Vroia sa refuze dar stomacul lui protesta atat de tare incat orice refuz nu ar fi fost acceptat. Asa ca singurul lucru pe care putea sa il faca era sa zambeasca si sa ii multumeasca, ceea ce si facu.
-Multumesc mult pentru ajutor, Rose.
-Nu ai pentru ce. Acum odihneste-te si in cateva minute o sa vin sa iti aduc mancarea. Ai preferinte?
-Nu. Orice o sa faci va fi destul de bun pentru mine.
Rose disparu din camera ducandu-se in bucatarie pentru a-i prepara ceva, lasandu-l pe Hissori singur prada gandurilor sale.
FallenAngelul statea intins in pat si se uita pe geam la cerul instelat. Orice ar fi facut gandul il purta tot la dragostea lui, dar acum nu mai se lasa sa cada in acea lume plina de deznadejde. Cumva, Rose reusise sa ii aduca speranta in suflet si pentru aceasta ii va fi vesnic recunoscator si indatorat. Deodata o intrebare ii aparu in minte: „Oare cum se simtea Ikusa?”. El se plangea ca Raphael nu era langa el, ca nu o putea atinge dar cum ar fi fost daca ea ar fi fost aproape si nu ar fi putut sa o atinga. Nu era deloc drept si era un egoist pentru ca in tot acest timp acesta se gandise doar la inima lui ranita si nici o clipa nu i-a trecut prin cap ca Ikusa, prietenul sau cel mai bun, suferea de un milion de ori mai tare. Se hotarise ca de acum incolo nu mai avea sa se planga. Avea sa il sustina pe SunLight asa cum si acesta il sustinuse pe el. Ii multumi lui Rose pentru mancare si apoi o ruga sa il lase singur deoarece vroia sa se odihneasca. Rose nu s-a impotrivit ci s-a conformat si l-a lasat sa manance in pace. Avea sa le spuna maine celorlalti ca Hissori si-a revenit.

Iadul

Undeva, sub milioane de tone de apa, in ascunzatoarea lui Lucifer, Metradon il cauta pe fostul locatar, sperand ca acesta sa fie undeva prin acele incaperi. Din pacate se inselase, dar nu pierduse totul. I-a trebuit o ora de-a ingerilor pentru a se uita prin toate acele camere si din cauza ca a petrecut atata timp acolo il facu pe Lucifer sa arunce un ochi in ascunzatoarea lui sa vada cine ii deranjeaza locul preferat. A ramas surprins cand l-a vazut pe ingerul universului stand non-salant pe patul lui. Nu se astepta ca acesta sa il caute, niciodata nu era un semn bun cand Metradon vroia sa discute cu cineva. Se intreba cu o frica ce incepea sa isi faca cunoscuta prezenta, ce dorea acesta de la el. Isi dadu seama ca singura modalitate prin care va afla era sa il intrebe.
-Deci... ce te aduce pe aici, pe la mine, Metradon? Il intreba Lucifer mergand ca o vulpe spre un scaun de la barul ce se afla in fata patului.
-Stii ce s-a intamplat acum multi, multi ani cand tu ai decazut? Ii raspunde el la intrebare cu o alta intrebare.
Ura acest tip de raspuns si ingerul universului stia acest lucru, insa nu putea sa faca nimic. Nimeni nu putea sa se masoare cu Metradon.
-Da, imi amintesc. Cum as putea uita vreodata ce s-a intamplat atunci? Intreba demonul cu o nota de tristete in glas.
O expresie de tristete poposi pentru cateva secunde pe fata lui. Nu era o memorie prea frumoasa cea care ii trecuse prin fata ochilor.
-Nu ai vrea ca acele vremuri sa se intoarca?
-Acele vremuri nu se vor intoarce niciodata. Este imposibil! Stiti si tu ca nimic, niciodata nu poate sa fie la fel dupa un razboi.
-Oare?
-Metradon te-a lovit Dumnezeu de prea multe ori in cap? Nu inteleg ce iti veni asa dintr-o data. Parca nu aveai voie sa te cobori pe Pamant? Si ce sunt cu aceste intrebari?
-Nu am voie, dar pentru ce Dumnezeu nu stie, nu ma poate pedepsi.
-Chiar crezi ca El nu stie?
-Da. Este ocupat cu nu stiu ce alta lume nou-nascuta. Daca ar stii ceilalti ce este de fapt Dumnezeu...
-Dar nu trebuie sa afle si nu vro afla. Si oricum, El va afla despre nesubordonarea ta.
-Nu conteaza. Deja acest subiect devine plictisitor.
-Ce vrei atunci?
-Vreau sa renunti la planurile tale. Nu vreau sa te mai legi de Ayame, zise Metradon cu o flacara arzand in ochii lui albi.
-Nu imi spune, si tu esti indragostit de dulcea bomboana a cherubimilor, spuse batjocoritor Lucifer.
-Nu, nu sunt indragosti de ea. Ayame are alt suflet pereche si acela nu sunt eu, dar nici tu.
-A, da. Am uitat ca tu stii care drumuri se intersecteaza cu care si ce ne asteapta pe fiecare pe acea cale. Din pacate nu iti poti vedea destinul tau.
-Nu despre mine este vorba. Nu mai schimba subiectul! Tipa Metradon enervat de comportamentul lui Lucifer.
-Calm, calm... nu trebuie sa te enervezi, zise el ridicand mainile in semn de aparare.
-Ma plictisesti ingrozitor. Iti mai repet inca o data, sper ca vei baga la cap ceea ce iti zic. Nu ai voie sa te atingi de Ayame. Las-o in pace sa isi vada de drum. Are deja o groaza de piedici pe care trebuie sa le treaca, nu mai are nevoie de inca una.
-Nu ma sperii tu pe mine, Metradon. Am planurile mele si o sa le duc la bun sfarsit. Cand o sa termin cu Ayame va fi regina mea, iar noi amandoi com domni atat peste Eden cat si peste Chaos si Pamant.
-Uiti ca eu te cunosc. Tu nu esti demon si nici nu vei fi vreodata. De fapt, Ashi este regele demonilor, tu esti doar un impostor. Cand se va intoarce Ashi, isi va relua locul.
-Slabiciunea aceea de demon nu poate sa faca nimic.
Metradon nu se astepta la atacul lui Sacred Hermit. Din fericire ingerul universului nu avea un corp fizic ci psihic si de aceea nu putea sa fie ranit. Asta il facea si atat de periculos. Intr-o lupta, acesta ar fi iesit castigator deoarece putea incasa orice fel de lovitura fara sa pateasca nimic. Desi nu putea fi ranit, Metradon nu agrea ca cineva sa il atace, asa ca riposta, trimitand un fulger spre Lucifer. Acesta se feri si vru sa il mai atace o data cand isi dadu seama cat de inutil avea sa fie atacul.
-Bine, bine. Ma predau. Nu ma mai ataca, zise Lucifer ridicandu-si mainile deasupra capului pentru ca Metradon sa vada ca nu mai are nimic in ele.
-Esti plictisitor. Raspunde-mi la intrebare si promit ca voi pleca.
-Nu renunt la planurile mele. Stiu ca tu inca crezi ca eu sunt bun, dar sunt doar iluziile tale. Nu vreau acelasi lucru. Ayame, tu, eu vrem lucruri diferite. Ea vrea sa afle adevarul, tu vrei ca ea sa afle doar o parte din adevar si sa o protejezi pe ea si pe restul cherubimilor de cealalta parte, iar eu... ei bine sa zicem ca eu doresc sa fiu singurul si cel mai mare conducator al celor trei lumi. Deci nu sunt bun, am planuri malefice.
-Dar te-ai razvartit impreuna cu Sacred Wings pentru ca voi doi nu erati de acord cu Dumnezeu!
-Da si uite unde ne-a adus acea insolenta. Ea este moarta sau poate inchisa in cine stie ce loc, iar eu exilat aici! Intotdeauna cand lupti pentru ceea ce este bine pierzi. Faza cu binele intotdeauna castiga este o porcarie, un basm si tu stii acest lucru. Doar esti ingerul universului, tu faci legile, tu controlezi destinele! Ai stat pebara si te-ai uitat cum ne-a macelarit pe toti!
Toata frustrarea si-o varsa pe Metradon in acea clipa cu ajutorul acelor cuvinte. Acestea sustineau un adevar crud care a fost ascuns si care vroia sa iasa la iveala. Intrebarea era daca cei care erau in cautarea acelui adevar vor fi in stare sa il suporte. Nici chiar Metradon nu stia acest lucru. Nu stia cine avea dreptate, cine va iesi cel mai bine din aceasta aventura.
-Imi pare rau, Lucifer. Am fost un prost pentru ca nu v-am ajutat. Nu am stiut unde se va ajunge.
-Parerile de rau nu schimba nimic. Nu o va aduce pe Sacred Wings inapoi, nu va ridica blestemul lui Raphael, nu imi va curata mie aripile, nu ii va aduce aminte lui Ayame de cine era! Daca te-ai fi implicat poate nu s-ar fi intamplat ce s-a intamplat.
-Stai asa, atunci ii pica fisa lui Metradon. Ceva nu era in regula. De ce nu ii spui pe nume lui Sacred Wings?
-Nu te intereseaza, zise Lucifer incercand sa para indiferent.
Spera ca ingerul universului sa nu isi fi dat seama ce se intamplase. S-a chinuit atata timp sa isi ascunda adevaratul plan de el incat ar fi insemnat o adevarata pierdere daca in acel moment si-ar fi dat seama de adevar.
-M-ai pacalit! Nu o poti obliga pe Ayame sa se transforme in Sacred Wings! Alexiel va prelua controlul asupra ei si Ayame va muri sau mai bine zis va disparea!
-Ti-am zis ca nu sunt bun. O vreau inapoi pe Alexiel. Tu nu stii prin ce chinuri am trecut dupa moartea ei. Nimeni nu stie, nimeni nu poate intelege!
-Dar totusi...
-Nu imi pasa.
Lucifer disparu lasandu-l pe Metradon inmarmurit in ascunzatoarea lui. Dorea doar sa fie singur. Amintirea lui Alexiel il facea sa sufere si acum, dupa atatia ani. Il ura pe Metradon in acea clipa deoarece ii adusese din nou aminte de ea. Se intreba furios de ce nu putea sa il lase in pace si sa nu se mai bage. Toate ar fi fost bine si frumoase daca el ar fi procedat asa cum facuse acum multi ani si refuzase sa intervina. Sacred Hermit se izola in camera sa din Chaos, refuzand sa iasa de acolo pentru urmatoarele cateva zile.