Ashi statea calm in tronul lui ascultandu-l pe Uriel. De cand a avut “placerea” sa o cunoasca pe regina lui Lucifer, a decis sa il tina pe Uriel in permanenta in preajma sa. Stia ce se intamplase si intelesese de ce ii era atat de frica lui Ashi, asa ca putea sa il ajute. In afara de aceasta era singurul care putea sa ii fie de vreun ajutor, daca vroia sa o gaseasca pe Ayame, Uriel era persoana potrivita pentru aceasta misiune, numai ca trebuia sa mearga cu el ca sa se asigure ca nu o va omori si i-o va aduce moarta. Deodata uriel tacu, ceea ce il facu pe Ashi sa cerceteze incaperea sa vada daca nu cumva cineva aparuse din senin. Atunci o vazu. Akki statea intr-o parte, ascunsa de umbre.
-Buna ziua, inaltimea-Voastra!
Ashi aproape ca se ineca incercand sa scoata cuvintele pe gura.
-Buna, dragul meu Ashi, raspunse cu un zambet rautacios.
-Ce cauti aici amarit-o?! o repezi Uriel.
Auzindu-l, Ashi se uita urat la el, dar Uriel nu il baga in seama. Nu o suporta deloc pe scorpia de Akki si nu il interesa daca o ranea sau o jignea, pentru el ramasese aceeasi persoana care nu putea sa il atinga.
-Necioplit ca intotdeauna, Uriel. Nu am venit sa ti-l fur pe Ashi, de altfel nici nu il mai vreau…
-Dar de ce ai venit? Care este scopul tau aici? Lucifer te-a trimis?
-Nu. Nu m-a trimis Lucifer. Am venit aici sa te ajut sa o gasesti pe Ayame.
-Tu vrei sa ma ajuti sa o rapesc pe conducatoarea ingerilor?
-Da.
-Te doare capul? Te-a lovit vreo usa in cap? O intreba Uriel incepand sa se invarta in jurul ei, mimand ingrijorarea.
-NU! Tipa ea si arunca o mingie de foc spre el care il linisti instantaneu. Nu stiai ca Lucifer o vrea? Il intreba pe Akki.
-Ba da…
-A… nu stiai. Nu stiai ca el o vrea pe Ayame.
-Nu este relevant. Stii de ce o vrea?
-Nu… dar banuiesc ca vrea sa dezlantuie Apocalipsa. Desi eu cred ca o vrea pentru mine.
-Nu este adevarat!
-Ba da. Pentru ca eu o vreau pe Ayame, pentru a o omori cu mana mea, el imi indeplineste dorinta.
-Nenorocito!
-Ntz, ntz, ntz. Asa vorbesti tu cu regina ta?
-Scuzati-ma maiestate.
-Ba pe mine sa nu ma scuzi! Sa stii ca daca eu apuc sa pun mana pe Ayame este a mea. Cine o gaseste acela o pastreaza, iar eu am de gand sa i-o dau lui Ashi, nu imi pasa de nici un Lucifer! Zise Uriel uitandu-se la Akki cu intenti criminale.
-Stai jos, baiete. Nu te pune cu mine ca o sa pierzi.
-Linisteste-te Uriel. Nu putem sa ii facem nimic, inca…
-Da, Maiestate, spuse demonul aplecandu-se in fata lui Ashi, apoi ducandu-se sa stea in dreapta sa.
-Fi atent. Eu o sa ma duc la sectia de politie de pe pamant si o sa ii vrajesc pe politistii de acolo. Intre timp tu trimiti pe cine vrei sa ii spioneze pe cei doi ingeri. Ei sunt impreuna cu trei fete si un demon reincarnat. Una dintre ele o banuiesc a fi reincarnarea lui Ayame.
-Doi ingeri? Aceiasi ingeri care au salvat-o pe reincarnarea ingerului Seraphim, pe fata aceea Yuri?
-Da. Chiar ei. Narkangelul se numeste Ikusa, iar Arkangelul nu am retinut cum se numeste.
-Bine. In afara de a-I spiona ce mai vrei sa facem?
-Sa o rapiti pe Yuri. Astfel eu boi trimite politia sa investigheze atunci cand sora ei va suna la politie si poate avem noroc sa ii omorim pe cei doi ingeri. Ei nu pot omori oameni, iar eu pot sa le dau super-puteri muritorilor.
-Foarte bine, cum doresti tu, stapana a intunericului.
Inainte ca Ashi sa termine ceea ce avea de spus, Akki disparu.
-Uriel?
-Da, stapane?
-Tu vei fi cel care o va rapi pe aceasta Yuri. Ai grija sa nu dai gres, pentru ca daca dai nu v-a mai exista o a doua sansa. Ai inteles?
-Am inteles, Maiestate! Spuse Uriel si pleca sa ii caute pe cei doi.
In prima clipa cand Ashi a fost singur in camera, el s-a prabusit pe tronul lui simtindu-se dintr-o data foarte slab si neputincios. Nu mai era el in varful piramidei, acum, la fel ca si atunci cand era inger, nu era decat un biet subordonat, un biet pion. O singura diferenta era, si anume: atunci cand era inger daca dadea gres nu platea cu capul pentru acea greseala, acum avea zilele numarate. Aproape ca le vedea cum trec incetul cu incetul si cum sabia cu lama ruginita se apropie de gatul lui. Inghiti in sec si se ruga lui Dumnezeu sa il crute.
In Eden
In Eden, orasul din nori al ingerilor, Aoshy se ingropase in carti si documente. Cauta moduri de a descoperi un inger care avera sa devina demon intr-un timp foarte scurt, insa nu gasise nimic. Nu exista ceva in neregula in datele despre ingeri care “venisera” in Eden in ultimi o suta de ani. Nici unul nu prezentase in viata lui de om actiuni care sa indice transformarea lui in demon. Vroia din tot adancul sufletul sau ca sa il gaseasca si sa il pedepseasca pe ucigasul lui Ranpu. Nu-l cunostea de mult timp pe acesta, dar in putinul timp in care statuse si lucrase cu el sa il considere prietenul sau si sa tina la acesta. Acum sufletul lui era condamnat sa treaca prin niste teste extrem de dificile pe care nu multi le-au trecut cu brio. In afara de acest lucru, era furios si din cauza lipsei de informatii despre prima domnie a lui Ayame. Credea din ce in ce mai mult ca Ayame a fost ucisa in acea perioada, insa nu reusea sa afle de ce, care era motivul care il impinsese pe ucigas sa faca asa ceva. Dupa cate a reusit sa afle, a dedus ca ea ori a uitat ca a trecut prin testele prin care trecea acum Ranpu, ori a fost facuta sa uite acele clipe. Ceea ce din nou ridica alte intrebari. Devenea din ce in ce mai incurcat si frustrant, in loc sa devina mai clar.
Statea pe scaun, uitandu-se pe geam la privelistea din fata lui trecand in revista tot ceea ce aflase, banuia, stia pana la acea ora. Deodata auzi pe cineva batand la usa. Ii spuse sa intre neobosindu-se sa se intoarca pentru a vedea cine este.
-Buna Aoshy. Am fost trimis de Tetsujin sa te anunt ca va avea loc un alt consiliu in mai putin de zece minute, spuse mesagerul.
In momentul in care il auzi se intoarse pentru a vedea cine este. Cunostea toti mesageri lui Tetsujin atat de bine, incat ii putea recunoaste dupa voce, dar acesta care apura avea o voce care nu ii suna deloc cunoscuta. Asa ca atunci cand se intoarse sa se uite la mesagerul care astepta un raspuns nu ramase deloc uimit cand nu il recunoscu. Ramase uimit de faptul ca acesta nu era un Arkangel, ci un Narkangel. Acest simplu lucru il lasa mut. Era un Narkangel tanar, banuia ca de abia a iesit de pe bancile scolii asa ca nu a avut timp sa inceapa scoala de instructie di metode de lupta a castei sale. In ciuda acestui fapt, tanarul avea un corp plin de muschi ce se vedeau prin hainele stramte, dar dupa cate putea sa observe el, acesta era putin c-am scund pentru casta lui, ceea ce reprezenta un mare dezavantaj si defect pentru ei. Avea parul scurt facut tepi, saten, cu o fata de copil, ochi caprui putin migdalati, un nas mic si putin in vant si doua buze pline foarte senzuale.
-Mai doriti ceva, domnule? Spuse Narkangelul uimit de felul in care Aoshy se uita la el.
-Da, imi spui si mie cum te cheama?
-Castiel, domnule.
-Castiel, te rog nu mai mi te adresa cu domnule, spunemi Aoshy.
-Bine. Altceva?
-Daca nu sunt prea indiscret, imi poti spune cum de ai devenit mesagerul lui Tetsujin?
-Toata lumea ma intreaba acest lucru, m-am obisnuit. Am reusit sa trec de examenul de intrare al academiei, dar nu am reusit sa il trec pe cel de la final, asa ca a trebuit sa dau examenul castei Arkangelilor si printr-o minune l-am luat. Astfel am intrat in atentia Marelui Sef al Consiliului Alb, iar domnia sa mi-a oferit aceasta functie.
-Bravo tie.
-Multumesc. Mai doresti altceva?
-Nu, multumesc foarte mult, Castiel.
Imediat ce usa se inchise, el se ridica din scaun adunand cateva harti si disparu indreptandu-se spre sala mare de consiliu.
In mai putin de zece minute toti membrii celor doua consilii erau in sala, sedinta putand sa inceapa.
-V-am chemat pe toti astazi, deoarece avem noi informatii de la Hissori si Ikusa. Au reusit sa reduca numarul fetelor ce pot fi reincarnarea conducatoarei noastre. Chiar acum sunt cu doua fete ce pot fi Ayame, spuse Tetsujin.
-In afara de aceasta avansare a cautarii dragei noastre conducatoare, ei incep sa creada ca exista adevar in povestile si legendele noastre, spuse Hageshi.
-La ce povesti se refera? Intreba unul dintre Arkangeli.
-Se refera la acele povesti si legende despre cum s-a razvartit Lucifer, Dumnezeu fiind nevoit sa vada cum el ii distrugea pe ceilati ingeri, neputand sa ii salveze in totalitate.
-In orice caz, nu din aceasta cauza v-am chemat aici.
-Atunci care este motivul?
-Am intarit toate garzile din oras si nu am reusit sa il prindem inca pe tradator. Un lucrur stim sigur si anume: el nu a mai avut cum sa tina legatura cu demonii.
-Ce facem in acest caz? Intreba Aoshy. Ikusa si Hissori nu o sa mai stea mult timp pe pamant, iar atunci cand se vor intoarce o vor aduce pe Ayame. Nu putem sa ii lasam sa o aduca aici daca este vreun tradator printre noi… in afara de aceasta, Ikusa va avea o criza daca va afla ca nu l-am prins inca.
-Exact. Nu putem sa il lasam sa mai umble liber, trebuie sa il prindem atat pentru siguranta conducatoarei noastre cat si pentru Ikusa. Stim cu toti ca intr-un fel se simte responsabil pentru moartea lui Ranpu.
-De acea vrem sa va cerem sa luati doi ingeri de maxima incredere pe langa domniile-voastre si sa incepeti sa testati pe fiecare inger in parte. Nu conteaza daca este Arkangel sau Narkangel. Alta solutie nu am gasit, Aoshy cauta de saptamani ceva care sa ne usureze munca, dar se pare ca munca lui nu a fost rasplatita, spuse Tetsujin foarte serios.
-Inainte de a desfinta aceasta adunare, va rog si pe dumneavoastra, Mare Sef al Consiliului Alb, cat si pe dumneavoastra, Mare Sef al Consiliului Negru, sa il lasati pe Narkangelul Castiel sa lucreze cu mine. Sunt convins ca ma va putea ajuta foarte mult in cautarile mele.
-Castiel? Il striga Hageshi.
-Da, domnia-voastra?
-Ti se ofera sansa de a lucra cu Aoshy. Accepti sau refuzi?
-Mi-ar face mare placere sa lucrez cu Arkangelul Aoshy.
-Inteleapta alegere! Tetsujin, ai ceva de obiectat?
-Nu. Nu am nimic de obiectat.
-Bun. In acest caz, sedinta s-a terminat. Fiecare sa se intoarca la sarcinile lor.
-Am inteles, vom incepe imediat ce iesim din aceasta camera! Raspunsera membri consiliului.
In camera ei
Se trezise ca are din nou una din acele viziuni ciudate cu ingeri. Singura diferenta era ca acum putea sa le vada chipurile tuturor ingerilor care interactionau cu fata ale carei amintiri le vedea. Se schimbase si decorul, nu se mai afla in camera fetei. Acum se afla afara, pe un nor, deasupra oraselor. Vedea cum trece timpul pentru pamantei si I se parea ca totul este ca intr-un basm, adica mult prea frumos pentru a fi real. Contempla privelistea din fata sa cand simti prezenta a doi ingeri. Se intoarse cu fata spre ei, ramanand uimita atunci cand ii vazu pe Ikusa si pe Hissori stand in fata ei cu capetele plecate. Nu ii trebui mult timp sa isi dea seama ca visele pe care le avea veneau de la conducatoarea lor. Asa ca le spuse sa se ridice, iar acestia o ascultara fara a spune un cuvant de nesubordonare. Ii cantari bine, intrebandu-se de ce aveau aripile rosi, din cate stia ea numai ingeri care au cazut erau pedepsiti sa aibe acel tip de aripi, ducand o viata de lupte inconjurati de sangele nevinovatilor. Deodata ca si cand Ikusa i-ar fi citit gandurile il auzi cerandu-si scuze ca a deranjat-o, dar era ceva important despre care trebuiau sa vorbeasca. Amandoi erau foarte seriosi si tristi, nici unul dintre ei neputand sa se uite in ochii ei sa ii spuna ce s-a intamplat. Il indemna pe acesta sa vorbeasca dornica sa afle ce se intamplase numai ca nici nu deschise bine gura ca imaginea se schimba. Nu se mai afla afara ci din nou in camera ingerului asteptand probabil pe cineva. Nu a trebuit sa astepte prea mult. In cateva minute auzi usa deschizandu-se si il vazu pe Ikusa intrand. El ramase neschimbat, avand aceleasi aripi rosii. Nici nu intra bine pe usa ca in doi pasi ajunse langa ea, punand mana pe mijlocul ei, tragand-o mai aproape pentru a o saruta. Speriata, Yuri se indeparta de acesta dar proiectia ingerului ramase in bratele lui, sarutandu-l cu pasiune. De la acel sarut incepura sa se mangaie tandru, descoperind fiecare centimetrul de piele. Ikusa lua initiativa si o lua in brate de parca ar fi fost un fulg ducand-o la patul enorma punand-o usor pe pat. Se trezi speriata in momentul in care Narkangelul incepuse sa se dezbrace.
Nu ii venea sa creada ceea ce tocmai visase. Ikusa si conducatoarea lui erau indragostiti unul de altul si aveau o relatie. Ea banuia ca aripile rosii ale acestuia aveau ceva de-a face cu ceea ce I se intamplase conducatoarei. Oricum aceste lucruri nu erau extrem de importante, ceea ce o interesa pe aceasta era de ce tocmai ea avea aceste vise. Nu putea sa fie ea reincarnarea acelui inger nemaivazut de frumos care acum mai era si o conducatoare. Ea nu putea sa se impuna in fata unor copii de opt-noua ani, nici nu vroia sa se gandeasca ce ar fi iesit daca ar fi incercat sa conduca un grup de ingeri. Se ingrozea numai la gandul ca asa ceva ar putea sa fie posibil.
Se hotarise sa nu se mai gandeasca la aceste viziuni, sa le ignore atata timp cat era aici. Vroia sa se distreze nu sa caute raspunsuri la intrebari imposibile. Se uitase la ceas, din curiozitate, pentru a vedea cat a dormit si spre uimirea ei era doar ora unul dimineata pana la ora noua cand ceilalti ar fi inceput sa se trezeasca mai erau opt ore. Opt ore de somn care ar fi adus din nou acele viziuni despre iubirea lui Ikusa. Nu vroia sa mai aibe o astfel de viziune, nu era deloc sanatos sa aiba vise de acel gen cu frumosul brunet, mai ales cand el era implicat deja intr-o relatie. Se ridica, imbracandu-se cu halatul de baie ce il lasase pe marginea patului si iesi afara pe balcon pentru a se linisti putin. Aerul curat si proaspat avu efectul de a o trezi din somnolenta usoara in care inca se afla.
Nu isi dorea sa se gandeasca la Ikusa si la ceea ce se intamplase intre ei doi in acea dupa-amiaza. Numai ca nimic nu o lasa sa uite. Se afla in casa lui, pe proprietatea lui, dormea intr-o camera de-a lui, in patul in care s-a trezit cu el uitandu-se la ea cu atata adoratie si dragoste incat aproape ca uitase sa respire, dupa care se trezise ca are un vis in care apare brunetul si care ii arata ca este posibil ca ea sa fie fata ce il astepta pentru a petrece noaptea impreuna. Nici nu mai stia ce sa faca. Vroia sa fie cu acesta dar nu vroia sa il desparta de Steph pentru ca nici ei nu i-ar fi placut daca altcineva ar fi incercat si ar fi reusit sa ii fure prietenul. In timp ce se uita la stelele de pe cer care pareau atat de lipsite de griji lacrimi fierbinti incepura sa ii curga siroi pe fata. Isi tinea privirea atintita spre acei astrii reci in incercarea inutila de a se desparte de lumea in care traia pentru a uita tot ceea ce o deranja.
-Yuri?
Se auzi o voce undeva de jos care ii lasa impresia fetei ca incearca sa o traga din nou in acea mlastina din care nu reusea sa iasa. Fara sa isi dea seama ca perlele sarate inca ii pateaza obrajii se uita in jos spre cel care ii rostise numele.
William nu vazu decat chipul ei ce exprima o tristete profunda. Fiecare por al corpului ei emana o asemenea durere, mahnire incat il distrugea. Deodata simti nevoia justificata de a ii poci fata Narkangelului care a intristat-o intr-atat pe frumoasa lui printisa. Ochii I se inrosira instantaneu si flacara furiei incepu sa arda in ei, alimentata de imaginea fetei din fata lui.
-Da? Cine este? Intreba Yuri care nu reusea sa distinga nimic in intunericul de nepatruns ce proteja totul in jur.
-Eu, Will…
-Ce faci acolo jos? De fapt, ce faci de esti treaz la ora aceasta atat de tarzie? Spuse dupa ce isi sterse lacrimile desi era constienta ca nu putea sa le vada prin acel intuneric.
-Asta ar trebui sa te intren eu pe tine, domnisoara. Eu imi fac datoria pentru care sunt platit, dar tu? Ce cauti la aceasta ora pe balcon? Nu stii ca este periculos? Incepu sa o mustreze el.
-Haide, Will… ce se poate intampla? Doar esti tu aici, zise repede incercand sa il imbuneze.
-Bine, bine… hai intra inapoi in camera ta si culcate.
-Dar…
-Nu ma face sa vin acolo dupa tine si sa stau langa tine pana adormi.
-Esti tare enervant, stiai?
-Da, doar pentru asta sunt platit. Noapte buna!
-Noapte buna!
Yuri intra in camera, dar nu putu sa adoarma la loc. In mare parte din cauza ca ii era teama ca va avea din nou acele vise cu Ikusa. Asa ca isi scoase o carte din geanta si incepu sa citeasca.
Pe de cealalta parte, William ramase in acel loc pentru cateva minute uitandu-se pierdut in locul unde cu cateva minute in urma statuse Yuri. Tristeatea si durerea au fost atat de mari incat reusise sa otraveasca totul in jurul ei, simtise in acel prim moment in care o vazuse cum natura plange in acelasi timp cu sufletul ei si doar pentru acest lucru Narkangelul avea sa plateasca. Nimeni nu merita sa sufere in acel mod, sau cel putin ea nu merita cu siguranta sa sufere.
Un pic mai tarziu in acea noapte
Ikusa nu putea sa doarma asa ca se trezi pe la ora doua jumatate si iesi afara sa se plimbe si sa isi mai dezmorteasca aripile care ii intepenisera din cauza ca nu le mai folosise de mult timp. Tocmai vroia sa isi i-a zborul cand cineva il apuca de una din aripile sale negre ca noaptea si il tranti, lovindu-l de pamantul tare.
-Ce… apuca sa spuna inainte ca acel cineva sa il atace, lovindu-l cu pumnul in fata.
Din fericire, Ikusa reusi sa se fereasca la timp. Cateva secunde mai tarziu si ar fi avut o vanataie de toata frumusetea pe fata. Se folosi de picioare si il impinse pe cel care l-a atacat atat de tare incat il auzi daramand un copac. Sprijinindu-se pe omoplati se ridica fara prea mari probleme si vru sa se duca la acea persoana necunoscuta, numai ca imediat ce se afla in picioare a fost nevoit sa se fereasca pentru ca o flacara se apropia de el.
-Cine esti si ce vrei? Intreba el in timp ce isi puse aripile in fata sa pentru a se proteja de un alt atac.
-Vreau sa te invat niste maniere! Tipa umbra.
-William?
-Da cine altcineva? Asteptai pe altcineva? Il intreba dupa ce lansa un alt atac, de data aceasta putin mai sofisticat, dar pe care Ikusa il para la fel ca si pe celelalte, punandu-si aripile in fata sa.
-Stiam eu ca nu esti bun! Ne-ai inselat!
-O, ba nu. Sunt bun, dar nu am venit sa te apar pe tine ci pe Yuri. Vezi… ai inteles doar gresit, atata tot. Ai ranit-o pe Yuri rau de tot, ai intrecut masura!
O alta mingie de foc venea spre el, numai ca de aceasta data Ikusa nu o mai para ci ajutandu-se de aripile sale reusi sa intoarca atacul de unde a venit, explodandu-I lui William in fata si arzandu-I mana dreapta.
-Nu i-am facut nimic, nu stiu despre ce vorbesti.
-Nu ai vazut-o in aceasta seara cum statea pe balcon si plangea. Esti atat de insensibil incat nu simti cum natura plange din cauza tristetii ei enorme? Spuse Will in timp ce incerca sa faca ceva cu mana care i-a fost ranita.
Ikusa se opri si incerca sa simta acea tristete si cand reusi, cazu in genunchi refuzand sa se mai apere. Demonul vazandu-l nu il mai ataca si incerca sa se calmeze.
-Will, iti jur ca nu i-am facut nimic.
-Nu stiu Narkangelule… Plangea… Tu ai fost ultimul care a vorbit cu ea… trebuie sa repari ceea ce ai facut.
-Dar nu i-am facut nimic. I-am marturisit ceea ce simt, iar ea nu m-a crezut. Ce vrei sa mai fac? Ce pot sa mai fac?
-Este alegerea ta, Narkangelule. Nu pot sa iti spun eu ce trebuie sa faci sau ce drum sa alegi. Dar daca cumva mai ai tupeul sa o ranesti atat de rau nu mai scapi.
Ikusa nu avea chef sa inceapa din nou o cearta asa ca se ridica si pleca la el in camera, lasandu-l pe William singur. Nu stia ce sa mai creada, nu stia ce ii facuse si in incercarea lui de a incerca sa inteleaga a fost sortata esecului deoarece in loc sa inteleaga, el mai mult se adancea in necunoscut.
nici o critica, nici o parere, nimic... da-ti un semn de viata, va rog...
In acel loc mirific
In a doua zi a sederii lor in zona de munte, aleasa de cei doi frati, in camera ei, Steph se pregatea sa se trezeasca. Se trezi fara prea mult entuziasm si se duse sa faca un dus. Dupa ziua de ieri nu se astepta sa il vada pe Ikusa atat de devreme, dar atunci cand iesi de la dus ramase placut uimita sa il vada in camera ei. Nici in visele ei nu putea sa isi imagineze cum ar fi fost daca l-ar fi gasit pe el stand in camera ei. Era intr-adevar un vis devenit realitate. Felul cum statea in picioare, uitandu-se la costumul ei de baie, pe care vroia sa il imbrace pentru a inota, care statea asezat pe pat cu soarele de dimineata creind o aura in jurul lui, o lasase fara suflare. Nu scoase nici un cuvant ci doar inainta incet spre el atingandu-l pe umar sa se convinga ca este adevarat, nu o iluzie creata de mintea ei. De abia atunci se intoarse, uitandu-se la ea cu raceala. El luase o hotarare aseara dupa ce avusese mica lui neintelegere cu William si nu avea de gand sa dea inapoi acum.
-Buna. Credeam ca ai coborit deja jos.
-Buna. Nu, tocmai ce am iesit de la dus.
-Ce faci?
-Bine. Uite vroiam sa ma duc sa inot. Vrei sa ma insotesti?
-Nu, multumesc.
-Apropo, nu ai auzit cand te-am cautat ieri? Unde ai disparut?
-Nu, nu te-am auzit. Am fost in camera mea, ma odihneam, minti el fara sa clipeasca.
-Ti-am vazut masina parcata in fata si am inceput sa te caut, dar nu mi-a trecut prin minte sa te caut in camera ta…
-Steph? O intrerupse el.
-Da? Ce este?
-Vreau sa vorbesc cu tine, este foarte important, spuse fara sa isi schimbe tonul sau privirea care o inghetau.
-Da, sigur. Despre ce este vorba?
-Este vorba despre mine si Yuri.
Ikusa astepta linistit in timp ce cuvintele lui incepeau sa prinda inteles in mintea fetei.
La auzul acelor cuvinte, impietri. Nu intelese de la inceput ce a vrut sa spuna, uitandu-se nedumerita la el, dar incet incepu sa priceapa unde vroia sa ajunga.
-De… de… despre tine si… si… si Yuri? Spuse furioasa.
-Da.
-Ce este de spus despre voi doi?
-Pai… eu o plac foarte mult, ea ma place pe mine la fel de mult… vreau sa fiu cu ea mai mult decat orice pe lumea aceasta, zise indiferent.
-Cu mine cum ramane? Eu sunt doar o carpa pentru tine? Nu insemn nimic? Tipa ea la el.
-Nu. Nu este asa. Te plac si pe tine, dar nu atat de mult.
-Nu. Normal ca nu… eu nu sunt atat de frumoasa ca ea. Cine ar putea sa fie? Ea reprezinta perfectiunea pe pamant.
-Nu fi asa Steph. Stii foarte bine ca nu este adevarat. Nu este ea mai frumoasa decat tine.
-Dar atunci de ce ma parasesti pe mine pentru a fi cu ea?
-Vrei sa iti spun de ce? M-am saturat sa ma simt vinovat pentru ca vreau sa ma despart de tine. Initial am crezut ca eu te-am sedus, dar de fapt tu ai vrut “sa ma furi”, ca sa zic asa, sa nu fiu cu Yuri. Esti rea si meschina. Nu iti pasa decat de persoana ta. Yuri crede ca ii esti prietena si nu a vrut sa te raneasca, dar tu nu faci decat sa o injunghi in continuare pe la spate de cate ori poti, izbucni acesta nemaisuportand tonul cu care ii vorbea.
-Asta ti-a bagat ea in cap, tu nu poti sa crezi ca asa ceva este adevarat.
-Nu mi-a bagat nimic in cap, acesta este purul adevar.
-Nu te cred.
-Ba da, ma crezi. Stii ca, de fapt, tu o invidiezi pe Yuri si incerci sa ii faci viata un calvar. Daca ai fi avut personalitate si nu ai fi fost atat de plina de invidie si ura poate ca nu ne-am fi despartit, dar nu te mai suport!
-Foarte bine, atunci. Pleaca din camera mea, nu mai vreau sa te vad niciodata! Tipa Steph la el.
-Nici o problema! Spuse Ikusa trantind usa in urma lui.
Steph era atat de furioasa incat dupa ce Narkangelul iesi, arunca o vaza plina cu trandafiri in usa inchisa. Numai atunci cand trandafirii zaceau pe jos in apa din vaza sparta, ea si-a dat seama ca de fapt toata aceasta vacanta era pentru Yuri, nicidecum pentru ea sau altcineva. Totul se invartea in jurul ei si ura acest lucru. Camerele erau in culorile ei preferate, in gradina domneau florile ei preferate, casa arata de parca ar fi fost scoasa dintr=o poveste pentru ca ea visase la acest lucru. Nimic nu era facut pentru Steph, dar nu avea de gand sa renunte atat de usor. Daca ea nu va putea sa il aiba pe Ikusa atunci nimeni nu il va putea avea, va avea aceasta grija ca asa sa se intample.
Iesi pe balcon pentru a se uita la peisajul minunat din fata ei si pentru a se linisti. Trebuia sa se calmeze, altfel nu avea nici o sansa sa gaseasca ceva care avea sa il tina pe Narkangel departe de Yuri sau invers. Nu gasea nimic. Acum ca ei stiau de planul acesteia de a o rani pe roscata nu mai aveau incredere in ea si automat nu putea sa ii atraga intr-o capcana. Poate daca ar fi fost ajutata de cineva, dar cine avea sa o ajute. Ramasese doar fratele lui Ikusa si sora lui Yuri care dupa cate observase erau atat de ocupati unul cu celalalt, incat nici daca ar fi aterizat extraterestri in fata lor nu i-ar vedea. Deodata un fluierat admirativ rupse linistea ce se acaparase camera sa. Se intreba curioasa cine ar fi putut sa fie, dar nici prin minte nu i-ar fi trecut ca cel care facuse acel gest ar fi putut sa fie un demon.
-Cred ca a fost o cearta pe cinste. Pacat ca ai aruncat cu vaza aceea dupa ce a plecat el. Cred ca l-ai fi nimerit in cap.
-Cine… ce este? Ce cauti aici?
-Oh! Scuza-mi manierele. Eu sunt Uriel. Sunt un demon si am fost trimis aici pentru a va spiona. Am simtit ura ta cand te certai cu Narkangelul, asa ca am venit sa vad daca te pot ajuta cu ceva… spuse Uriel uitandu-se in ochi ei.
-Narkangel?
-Da. Vezi tu, exista ingeri si demoni. Ingeri nu sunt asa cum stii tu ci sunt impartiti in doua caste: Arkangeli si Narkangeli. Prietenul tau sau mai bine zis fostul tau prieten este, de fapt, un inger din casta Narkangelilor, iar asa zisul lui frate este un Arkangel. Ai inteles?
Cand termina acest mic discurs cauta in jur un fotoliu si cum nu gasi nici unul in camera se aseza pe pat, facandu-se mai comfortabil.
-Imposibil! M-am lovit la cap ieri si acum sangele care s-a acumulat imi apasa creierul si aiurez. Nu esti adevarat.
-Asta credeam si eu despre acel nimic de demon numit William, dar m-am inselat. Crede-ma sunt foarte adevarat. Vrei sa pui mana pe aripile mele?
-William este demon?
-Da. Dar a devenit bun. L-a vrajit tipa aceea roscata.
-Yuri…
-Sigur nu vrei sa pui mana pe aripile mele?
-Sigur nu vreau.
-Hai, nu musc sa stii.
Steph se apropie intr-un final precauta de Uriel si ii atinse aripile. In momentul in care ea se apropie indeajuns de el, acesta o prinse de mana tragand-o si asezand-o in poalele lui, asezandu-I parul care se ciufulise putin.
-E, hai. Nu este mai bine asa?
-Nu. As prefera sa stau in picioare, spuse infricosata.
-Nu musc. Uite, i-a acest medalion. Te va ajuta sa le vezi aripile celor doi ingeri.
-De ce imi spui mie toate acestea?
-Pentru ca vreau sa ma ajuti. Tu ma ajuti pe mine, eu te ajut pe tine.
-Cu ce sa te ajut?
-O vreau pe Yuri. Atunci cand a fost rapita, a fost rapita tot de demoni. Conducatorul meu o vrea. Atat trebuie sa stii.
-Perfect. Mie imi convine. O sa scap de ea pentru totdeauna. Ce trebuie sa fac?
-Stiam eu ca o sa te intereseze. Trebuie doar sa ai grija cum te comporti, sa nu te schimbi. Ingeri vor simti cand ceva nu este in regula si vor fi atenti la orice miscare a celor din jur. Momentan nu trebuie sa faci nimic. O sa te contactez eu cand sunt pregatit sa o rapesc. Tu o sa o rogi, atunci sa mearga cu tine la o plimbare prin padure. O rapesc, tu te prefaci ametita si apari in fata lor dupa cateva ore bune. Le spui ca te-a atacat cineva si a rapit-o pe Yuri. Nu o sa ma m-ai vezi, nu o sa o m-ai vezi. Iti convine.
-NU.
-Ce? Spuse demonul stupefiat.
-Nu imi convine. Mai vreau ceva.
-Hm… joci dur, dar imi place. Uimeste-ma.
-Vreau sa devin demon.
Uriel cand o auzi aproape ca uita sa respire. A crezut initial ca nu a inteles el bine, dar dupa expresia fetei ii spune ca nu a auzit deloc prost.
-Doar atat? Intreba asteptandu-se ca aceasta sa ceara mai mult.
-Da.
-Perfect atunci, dar te avertizez nu stii in ce te bagi. “Te rapesc” si pe tine. Tu devi demon, Yuri intra pe mana conducatorului meu.
-Batem palma?
-Da!
Exact atunci cand ii atinse mana, Uriel simti pe cineva cum vine furios si grabit spre camera in care se afla. Asa ca o adormi pe Steph si o aruca pe pat, in timp ce se pregatea sa intampine musafiri nepofiti. Isi zicea el ca era imposibil ca aceasta mica intalnire sa fie atat de simpla. Acum trebuia sa se lupte si sa reuseasca sa scape teafar din acea lupta.
William intra pe usa impreuna cu Ikusa care il urma indeaproape. Ikusa se duse la Steph pentru a avea grija de ea, in timp ce demonul se duse dupa Uriel care zbura pe geam razand ca un nebun.
Will isi dadu seama ca se indreapta intr-o capcana dar nu putea sa se opreasca si sa il astepte pe Narkangel sa isi faca aparitia, asa ca se vazu nevoit sa isi continue urmarirea. O urmarire care nu dura mai mult de treizeci de minute si care il duse in mijlocul padurii din apropierea casei.
-Deci ai venit intr-un sfarsit, spuse Uriel.
-Puteam sa ratez o asemenea ocazie? Intreba William.
-Cat de dragut din partea ta sa imi dai ocazia sa te ucid din nou… Dar un lucru as vrea sa stiu. Cine te-a adus din ghearele mortii?
-Chiar te intereseaza sa stii cine m-a adus inapoi?
-Nu. Asa, vroiam sa stiu din pura curiozitate.
-Hai sa terminam cu toata aceasta conversatie, de altfel, foarte interesanta, dar cred ca avem niste afaceri de incheiat.
-Foarte bine, spuse Uriel atacandu-l pe celalalt demon.
Si uite asa lupta dintre ei doi incepu. Will se ascunse dupa un copac si forma un bici din foc, parasind protectia pomului fugi spre Uriel pentru a-l ataca. Uriel luat prin surprindere arunca mingia de foc ce o avea in mana, dar ii exploda in fata fiind detonata de o lovitura rapida de bici. William infasura biciul in jurul gatului adversarului sau si il trase spre el, sugrumandu-l. Nu mai avea mult si avea sa il omoare, cand ceva incepu sa ii arda inima si pana sa isi dea seama ce este, era deja mort.
-Nu esti in stare sa faci pe spionul? Intreaba Akki in timp ce il asjuta pe Uriel sa se ridice.
-De ce m-ai salvat? Intreba el, tusind.
-Pentru ca o sa am nevoie de tine mai incolo, un poti muri acum. Acum, hai sa mergem.
Cei doi disparura in neant, lasandu-i pe cei doi ingeri sa se ocupe de disparitia lui William, ceea ce si facura. Il trimisera pe acesta intr-o lunga vacanta din care un avea sa se intoarca prea curand.
In a cincia zi
Ikusa nu o mai vazuse pe Yuri in ultimele patru zile, in ciuda sperantelor lui ca va cobori sa discute cu el. Cobora doar pentru a manca si nu spunea niciodata nimic. Era a cincea zi de cand venisera aici sa petreaca o luna din vacanta de vara si pana in acel moment un se dovedise a fi o idee atat de stralucita. Vorbise cu Yuri rezolvand nesiguranta amandurora in privinta sentimentelor lor, dar se certase foarte rau cu Steph, nu ca i-ar fi parut rau, numai ca dupa acele discutii, cele doua fete se inchisera in camerele lor. Apoi William a fost omorit, iar el a trebuit sa o minta pe roscata ca a fost nevoit sa plece, ceea ce o facu sa se inchida si mai mult in sine. Yuri nu mai vroia sa isi raneasca prietena si vrand sa fie singura se exilase in camera, iar Steph, era sigur, isi facea tot felul de planuri pentru a-l tine pe el cat mai departe de roscata.
In cele din urma se decise, le lasase destul timp sa se gandeasca singure, asa ca vorbise cu fratele sau si cu Ran, cerandu-le sfatul. Toti trei au hotarit ca Ikusa sa vorbeasca cu Yuri, in timp ce ei doi aveau sa discute cu Steph. Daca ea va dori sa plece acasa, nu se vor impotrivi. De un singur lucru erau siguri si anume ca Steph nu va pleca acasa nici in ruptul capului, dar asta nu ii interesa prea mult.
Ikusa avea emotii mari in ceea ce o privea pe roscata. Nu stia cum sa reactioneze, nu stia cum sa o ia fara sa o indeparteze din nou. Se trezi in fata usii ei. Facandu-si curaj batu incetisor si intra fara sa mai astepte sa fie invitat.
O vazu imediat pe Yuri in prosopul de baie putin c-am mic, care lasa sa se vada prea mult din pielea ei. Fara sa astepte reactia ei, el se intoarse cu spatele, incepand sa isi ceara scuze, dar in adancul sufletului sau regreta ca nu statuse sa o vada mai bine. Sa isi intipareasca in minte acea imagine a ei, asa cum arata in prosopul mic, cu mici perle de lumina alunecand in jos pe corpul ei perfect. Se inrosi tot la fata, ceva ce nu i se mai intamplase pana acum, ramanand uimit atunci cand o auzi.
-Nu te-am auzit batand la usa si nici intrand in incapere, spuse ea incet.
Dupa vocea ei isi putu da seama ca si aceasta era la fel de stanjenita ca si el. Stia ca il va intelege daca nu se va intoarce sa vorbeasca cu ea, fata in fata.
-Am batut... nu am primit nici un raspuns, asa ca am intrat. Scuze. Imi cer scuze, nu am crezut... nu am stiut ca esti la dus, am crezut... am crezut ca nu vrei sa raspunzi.
-Uite ca nu despre aceasta a fost vorba.
-Inca o data, imi cer mii de scuze.
-Nu face nimic. Dar de ce ai venit? Vrei ceva?
-Cum adica de ce am venit? Pai, tu nu iesi din camera decat sa mananci, nu ma bagi in seama, nici „buna” nu imi spui si ma intrebi de ce am venit? Nu a insemnat nimic pentru tine ceea ce am vorbit acum cateva zile?
-Poate ca da, poate ca nu a insemnat. Ce conteaza? Spuse ea de abia reusind sa termine fraza.
-Atunci acest gest nu te va deranja, nu? Intreba el, apropiindu-se de ea si mangaind-o pe obraz, coborandu-si mana spre sani ei, dar aceasta il opri.
-Deloc, dar pana si ea stia ca minte.
Sangele deja incepuse sa ii alerge prin vene, incepand sa simta o ametala dulce. In plus memoria visului pe care l-a avut cu cateva zile in urma cu Ikusa iubind-o pe acea fata inca o mai bantuia, ceea ce facea imposibila incercarea ei de a parea dezinteresata si rece.
-Nu mai spune. Ce vei face daca te voi saruta?
Nu o lasa sa raspunda. El deja se aplecase sa o sarute. Stia din experienta ca saruta incredibil de bine. Sarutul din biblioteca nu era nimic pe langa cel care il traia acum. Simtea cum camera se invarte, disparand totul din jurul lor, aproape ca uitase unde se afla. Era constienta doar de mainile lui care o strangeau din ce in ce mai tare si de gurile lor care nu se mai saturau de gustul celuilalt. Se despartira pentru a-si recapata respiratia. Il uimi din nou cand Yuri in loc sa se indeparteze de el isi lasa capul pe umarul lui. Era atat de vulnerabila si fina incat nu se putea abtine sa nu o stranga protector in brate. Ar fi vrut sa o tina asa toata viata, sa nu ii mai dea drumul, dar era constient ca nu era posibil. Deodata deveni constient de cat de dezbracata era, dandu-si seama ca daca nu va incepe sa vorbeasca va trece la alte actiuni nu atat de neplacute pentru el, cel putin.
-Deci? O sa ma trezesc cu o palma, poate cateva lucruri aruncate cu intentia de a ma lovi in cap? Intreba el incercand sa ia totul ca o gluma, dar nu era sigur daca ea nu va reactiona in acel mod.
-Sa stii ca asa ai merita sa fac pentru ca o inseli pe Steph.
-Dar nu o insel. M-am despartit de ea.
-Si aceasta ar trebui sa ma faca sa ma simt mai bine?
-Da.
-De ce?
-Ca nu am inselat-o, deci nimic rau nu s-a intamplat.
-Te-ai despartit de ea din cauza mea! Este de ajuns! Tipa ea, lovindu-l cu pumni in piept pe Ikusa.
-Nu este adevarat! M-am despartit de ea pentru ca este rea si meschina, nu din cauza ta. Nu o plac si punct.
-Sigur nu este din vina mea?
-Sigur, minti el. Nu esti tu de vina. Dar acum ca tot am pus punct relatiei cu Steph as vrea sa incep una cu tine. Aceasta daca si tu vrei sa fi cu mine... recunoscu el, uitandu-se la ea rugator.
-Normal ca vreau sa fiu cu tine. Nu mai vreau sa fac aceasi greseala de doua ori. Nu stiu cum ai fost tu, dar eu am fost foarte mizerabila stiind ca esti cu altcineva.
-Nici nu stii de cate ori a fost nevoit Hissori sa ma opreasca sa nu il bat pe Seya. Innebuneam de cate ori te vedeam cu el. A fost iadul pe pamant.
O lua in brate din nou, ridicand-o la nivelul lui si pupand-o pe toata fata. Era fericit ca intr-un final reusise sa rezolve toate problemele dintre ei doi. Dupa cateva minute ii dadu drumul, spunandu-i:
-Du-te sa te imbraci, iar eu ma duc sa discut cu fratele meu. Te voi astepta jos.
-Da. O sa vin in cateva minute.
Se mai sarutara o data inainte de a se desparti. Amandoi erau fericiti si linistiti, gandindu-se nerabdatori la toate clipele frumoase ce le vor petrece impreuna.
Uite c-am picat si eu pe aici...
Vreau sa incep cu... Fic-ul e extraordinar! Imi place totul la el: descrierea lucrurilor, naratiunea, dialogul si firul povestii in sine! Ideea e originala, bine conturata si bine scrisa.
Un singur lucru ma nemultumeste(cum abia acum am terminat de citit fic-ul nu te supara daca dezgrop putin mortii): atunci cand a fost rapita, o saptamana parca, rapitorii o vizitau, ea era lesinata, dar nu manca si nu bea nimic? Din cate stiu eu nimai oamenii anormali nu cer de mancare si de baut atunci cand se trezesc dintr-un lesin chiar si de 5 minute d-apoi de o zi-doua cat a fost lesinata. Pe cand ea incepe o convorbire cu Ashi, speriata intradevar, dar de parca nu fusese lesinata atata timp ci numai dormise o ora-doua. Mie nu mi se pare prea verosimil.
In rest, cum am mai spus, imi place totul.
Acum daca tu simti ca am fost rautacioasa, imi pare rau, voiam doar sa subliniez faptul ca, oricat de supranaturala e povestea, trebuie sa aiba si un pic de adevar in ea, nu?
Astept cu nerabdare urmatorul capitol cu speranta ca va fi la fel de bun ( sau poate chiar mai bun decat/) ca celelalte.
Pff.....de cand nu am mai trecut pe aici, cate capitole am pierdut.....dar nu-ti fa griji am recuperat
Toate capitolele au fost bune, actiunea a decurs ca unsa, descrierea a fost minunata, ai descris foarte bine sentimentele personajelor , dialogul nu a fost sec si s-a imbinat perfect cu celelalte moduri de expunere....Am observat ca nu ai mai folosit atatea repetitii, Bravo!!!
Dorinta mi s-a indeplinit si Ikusa cu Yuri sunt in sfarsit impreuna ....Chiar ma intrebam cat o sa mai dureze pana cand cei doi isi vor marturisii sentimentele....Imi place si celalalt cuplu format din sora lui Yuri si Hissori.....Ma intreb ce se va intampla mai departe, acum ca cei doi sunt impreuna.....
Sper sa revii cu continuarea si scuze ca nu am mai comentat, dar am fost foarte ocupata cu scoala si altele, am un an foarte incarcat.....Bafta in continuarea si grabeste-te! Bye bye
ma luara durerile de cap si in loc de cateva ore mi-a laut 2 zile sa citesc, omg, da tu chair scrii mult, actiunea imi place the classic love story^^my favourites la actiunea n-am ce sa zic, nici macar greslei de tastare nu vazui, in schimb, ai o problema cu dialogul, in unele capitole dialogul e mult mai mare ca desrierea, apoi vine alt capitol unde dialogul e extrem de mic comparativ cu descrierea, incearca sa le ponderezi, adica sa scrii la fiecare capitol dialog si naratiune aproximative, exemplu concludent, chair foarte bun, "in Chaos" unde 3/4 e dialog si "in camera ei" unde dialog sa zicem 1/4, apoi la ultimul post, "in acel loc mirific" care e aproape in totalitate dialog urmat de "in a cincia zi" [corect e cincea] unde dialog e 2/4
well... per total, mai ai de lucru la compunerea textului in rest totul e bine
trieu iti multumesc pentru acel detaliu. ai foarte mare dreptate. o sa il refac.
marya ma bucur ca iti place si ca citesti in continuare
aly, nu stiam ca tu esti tengu, chiar ma intrebam cum de nu am mai vazut acel moderator pana acum, si iti multumesc ca ai citit si o sa incerc sa le proportionez. Sa nu fie nici prea mult dialog, dar nici prea multa descriere, desi nu stiu cat de bine o sa imi iasa.
Si acum vine un nou capitol;))
Peste noua zile
Trecusera doua saptamani de la prima intalnire a lui Steph cu Uriel. In tot acest timp ea a suportat toate dulcegariile dintre Ikusa si Yuri, nezicand nimic. Vroia sa se dea pe langa ei pentu ca acestia sa aibe din nou incredere in ea, asa ca nu facuse nimic pentru a-i desparti, ba din contra, facea tot posibilul pentru ca ei sa stea cat mai mult timp impreuna. Astfel in momentul in care avea sa aibe loc rapirea, nimeni nu va banui ca ea a avut ceva de-aface cu disparitia roscatei si moartea lui Ikusa. Plus suspiciunile vor disparea atunci cand vor vedea ca si ea a fost rapita o data cu Yuri. Nu mai avea prea multa rabdare, vroia sa ii vada fata lui Yuri cand va intelege ca totul nu a fost decat o inscenare pentru a o rapi, deasemenea nici nu putea sa isi inchipuie durerea pe care o va simti atunci cand va afla ca Ikusa este mort, dar era sigura ca durerea avea sa fie insuportabila. Acum dupa ce se bucurase de visele ei de razbunare se pregatea pentru intalnirea ei cu Uriel. Acesta ii lasase un bilet in care ii cerea sa fie la ea in camera la ora sase seara in acea zi. Nu mai scria nimic altceva. Nici un motiv, nici o semnatura, doar locul si ora, dar stia de la cine era, de aceea de abia astepta sa il intalneasca din nou pe demon. Nu era el cine stie ce frumusete dar ii oferea sansa de a se razbuna, iar pentru acest lucru ii va ramane mereu recunoscatoare. Nu apuca sa termine bine de aranjat ca il vazu pe Uriel in oglinda stand in spatele ei, afisand un zambet ironic.
-Buna.
-Buna, Uriel.
-Cum iti merge?
-Nu atat de bine, spuse ea uitandu-se direct in ochii lui rosii.
-Pai de ce?
-Tu crezi ca imi place sa stau si sa vad cum el este cu ea? Cum se poarta cu ea, cum ii vorbeste. Este ca si cum ar fi facuta din sticla si nu vrea sa o sparga. Niciodata nu s-a purtat asa cu mine, nu a vorbit cu mine cum vorbeste cu ea. Imi vine sa ii omor pe amandoi. Dar de fiecare data imi amintesc ca nu trebuie sa fac nimic compromitator, ca trebuie sa mai suport inca putin timp si o sa ii vad suferind pe amandoi. Pe unul in Iad si pe altul in lumea oamenilor.
-Mm... spuse Uriel lingandu-si buza superioara captivat de acea descriere.
-Ce este? La ce te gandesti?
-Ma gandeam ca o sa fi un demon foarte apetisant.
-Mersi, ii multumi fata luptandu-se cu zambetul ce vroia sa isi faca cunoscuta prezenta.
-Nu este un compliment. Sa stii ca lumea demonilor este teribila, rea, nu trebuie sa te increzi in nimeni decat in tine. Nimeni nu iti face complimente sau cadouri fara sa urmareasca ceva. Sigur vrei sa devi demon? O data demon trebuie sa stai o suta de ani in Iad pana sa poti vizita, sa zic asa, pamantul. In afara de acest inconvenient mai este si faptul ca vei ramane asa ceva pentru totdeauna, nu te vei putea transforma in inger sau in om pentru a avea soarta lor.
-Sigur vreau sa devin demon. Vreau sa o vad pe Yuri suferind si nu pot face acest lucru decat daca sunt acolo.
-Este viata si destinul tau, spuse ridicand palmele in sus intr-un gest de impartialitate.
-Oricum lasa aceste nimicuri deoparte. Ia zi cum ai de gand sa ataci? Cum vrei sa o rapesti? Intreba ea, in ochii de caprioara scliparind o lumina malefica.
-M-am gandit, am vorbit cu conducatorul meu si am ajuns la concluzia ca tu ar trebui sa o rapesti pe Yuri, asa cum ai spus de la inceput, iar eu sa il omor pe Ikusa. Astfel o sa il obligam pe Hissori sa plece inapoi in Rai, lasand-o pe sora roscatei nepazita. O data plecat Arkangelul, o vom rapi si pe Ran si gata. Am terminat sarcina.
-De ce o vrei si pe Ran? Intreba Steph nedumerita.
-O sa afli destul de curand motivul.
-Fie. O sa o cred si p-asta.
-Apropo, te-ai convins ca exista ingeri?
-Da nici nu m-am indoit vreodata ca nu exista. Am crezut din clipa cand ai aparut la mine in camera si m-ai lasat inconstienta! Ii arunca ea in fata demonului.
-Ma gandeam ca o sa fi mai usor de abordat...
-De ce credeai asta?
-Din cauza urii tale si a dorintei de razbunare. Ai un suflet putrezit rau de tot. Intr-un final ai fi ajuns demon si fara ajutorul meu.
-Cum o sa ma transformi? Adica ce se va intampla? Voi face un ritual sau imi dai ceva de baut? Care-i smecheria?
-Vom face un ritual. Tu vei sta intinsa pe jos intr-o pentagrama. Vei fi legata pentru orice eventualiate, dupa care va fi o incantatie, ti se va da sa bei sange de demon, iar mai apoi un cutin plin de sangele acelui demon va fi infipt in inima ta. Vei muri pentru cateva secunde, dupa care te vei trezi in noul tau corp. Va fi ciudat pentru cateva zile, dar te vei obisnui. Inca mai vrei sa devi unul dintre noi?
-Da. Nu ma sperii tu asa usor. Adica, nu suna prea incurajator partea cu cutitul infipt in inima, dar atata timp cat nu mor... nu am probleme.
-Ti-am mai zis, este viata ta. Nu imi pasa ce faci cu ea.
-Da, da, stiu. Dar cum eu te ajut pe tine si tu va trebui sa ma ajuti pe mine... spuse ea uitandu-se la el serioasa.
-Mai doresti ceva? Intreba el plictisit.
-va trebui sa ma inveti totul despre supravietuirea in lumea ta. Atat si nimic mai mult. Nu vreau sa mor din primele zile. A, si mai vreau sa stiu toata istoria ingerilor si a demonilor. Fara secrete, fara smecherii, toate cartile puse pe masa.
-Foarte bine, dar dupa ce lectia se termina vei uita ca m-ai cunoscut vreodata. Acolo fiecare este pentru el.
-Nici o problema.
Nu ii venea sa creada cat de usor trata lucrurile aceasta muritoare, dar nu putea sa nu o placa. Era un adevarat demon si ar fi facut unul pe cinste, iar daca drumurile avea sa li se mai intersecteze de acum inainte atunci numai distrugere avea sa iasa din aceasta intersectie. Uriel disparu, lasand-o singura in camera ei gandindu-se la un plan pentru a-si indeplini cu succes misiunea.
Ascunzatoarea lui Lucifer
In ascunzatoarea lui, Lucifer astepta rapirea lui Ayame, devenind din ce in ce mai nerabdator. Cu cat ziua rapirii ei se apropia, cu atat devenea mai stresat si se distanta mai mult de asa zisa lui regina. La fel ca si Ashi si el o vroia pe Ayame, dar nu pentru ca o iubea. O, nu. Planurile lui erau cu totul altele. Iubirea era ceva ce numai cei slabi simteau, acest lucru nu l-a inteles el la momentul potrivit. Daca ar fi stiut acest lucru atunci cand trebuia, poate nu s-ar mai fi aflat in acea situatie. Crezuse ca iubirea este cea mai puternica arma, dar nu era adevarat. Realitatea i-a demonstrat contrariul in cel mai crud mod posibil. Asa ca ajunsese la concluzia ca iubirea nu facea decat sa te traga in jos de fiecare data, ca nimic bun nu iesea din o idila. Incepuse sa il enerveze si mitul despre el, cum ca s-ar fi razvartit din cauza ca Dumnezeu, Atotstiutorul a distrus ingerii creati de ei doi, cand de fapt lui putin ii pasa de creatiile sale, dar avea si o parte buna, si anume: il picta pe Dumnezeu ca un Zeu razbunator, crud si egoist. Ii aducea zambetul pe buze de cate ori isi amintea acea parte a mitului. Daca ii ajuta sa se minta ca El a fost, fie si pentru cateva zile, la fel ca demonii, atunci nu aveau decat sa se minta, Lucifer nu avea de gand sa le spulbere acea speranta. O vroia pe Ayame pentru ca ea era singura care putea sa devina egala lui, putea sa devina Sacred Wings, care avea aceasi putere. Ceea ce insemna ca putea sa il opreasca, iar acesta nu avea de gand sa lase asa ceva sa se intample. Daca ar fi putut sa puna mana pe ea, atunci ar fi putut sa o oblige sa devina Sacred Wings si apoi avea sa o corupa sa treaca de partea lui. Era un gest riscant, dar putea sa o corupa daca se misca rapid. Ii trebuia ceva timp sa isi aduca aminte cine era si care ii era locul, iar daca Lucifer actiona in acel timp planul ii reusea. Si astfel o impiedica pe aceasta sa intre in Rai si sa incerce sa il impiedice. Odata ce ingerii ramaneau fara conducatoare, fara speranta ca aceasta avea sa se intoarca peste cativa ani, haosul avea sa se instaureze in Eden. Va fi haos pe pamant, haos in ceruri, va fi minunat.
Pe Sacred Hermit il trezi la realitate Akki care aparu pe neasteptate in camera. Radia de fericire. Se intreba ce s-o fi intamplat de era atat de bucuroasa, care din planurile ei o fi dat roade pentru a o face atat de multumita de sine.
-Hei, scumpo! Ce-i cu tine asa de devreme? Intreba uitandu-se suspicios.
-Am reusit, de fapt, aproape am reusit. Maine, cel tarziu poimaine, pe vremea aceasta Yuri cu surioara ei vor fi in mainile noastre. Se pare ca nu vom mai avea nevoie de politisti.
-Poate ca nu ar trebui sa renunti inca la ei. Adica, cine stie, poate o sa ai nevoie de ei candva, nu te-ai vazut cu Yuri in mana inca.
-Sa stii ca ai dreptate. Nu o sa renunt inca la acestia. Si asa m-am chinuit ceva timp sa ii fac pe toti sa intre in capcana. Nu este atat de usor sa vrajesti niste oameni.
-Deci, i-a spune-mi si mie, care este planul tau malefic? Intreba razand.
Inainte de a-i raspunde, ea se dezbraca, aruncandu-si hainele peste tot prin camera, bagandu-se in pat. Il invita pe Lucifer sa vina si el, dar acesta o ignora. Nu avea chef de compania ei. Pentru el, ea nu insemna nimic, putea sa o inlocuiasca foarte usor, oricand. O tinea deoarece avea planuri bune, cand avea sa o dea in bara avea sa se descotoroseasca de aceasta.
-Nu vrei sa vii in pat, sa ne distram?
-Nu. Nu am chef acum. Sunt putin ingrijorat. Vreau sa se termine o data toate aceste lucruri, sa vina Apocalipsa mai repede. Ma enerveaza sa astept.
-Bine. Vei pierde ceva super distractiv si eliberator de stres.
-Sunt sigur... voi continua totusi sa traiesc, zise el foarte sceptic. Acum spune-mi planul tau pana nu mor de plictiseala.
-Tare morocanos esti azi. Planul meu este de a o rapi pe Yuri in timp ce este cu o fata pe nume Steph. Aceasta a fost corupta de Uriel sa ni se alature si sa il ajute sa o departeze pe roscata de Narkangel. Steph o va atrage pe Yuri, lasandu-l pe Ikusa singur. Odata singur, Uriel il ataca omorindu-l, ducandu-se dupa Steph pentru a le lua pe cele doua fete si a le aduce in Chaos. In acest timp Arkangelul Hissori cu sora lui Yuri vor suna la politia pe care eu o controlez si ei vor spune ca nu poate sa faca nimic, iar in timp ce el se duce dupa cei care au disparut, noi o rapim si pe Ran.
-Hm... ce vrea acea muritoare? De ce va ajuta?
-Vrea razbunare impotriva Narkangelului, dar si sa devina una de-a noastra.
-Suna bine planult tau, dar va functiona?
-Da. De ce sa nu functioneze?
-Uriel este mai puternic decat acel Narkangel?
-Nu stiu.
-Cum ai zis ca il cheama? Este un suflet vechi, este unul nou? Este un inger creat de Dumnezeu? Este un fost om care a intrat in randurile ingerilor?
-Nu stiu. Stiu doar ca il cheama Ikusa si Ashi se teme de el, dar nu a vrut sa imi spuna nimic.
-Ikusa?!? Pai este unul dintre cei mai buni luptatori ai castei sale, Uriel nu va avea nici o sansa. Este unul dintre ingerii creati de Dumnezeu, este un suflet aproape la fel de vechi ca si al meu. Nu va avea nici o sansa demonul tau.
-Eh, nu mai fi atat de pesimist. O sa se descurce, o sa vezi, iar daca nu se va descurca voi pierde un ghimpe, nimic mai mult.
-Vei pierde si o ocazie.
-Voi gasi alta. Nu degeaba sunt regina ta. Am destula putere pentru a putea sa ma descurc si singura daca va fi nevoie.
-Nu subestima niciodata adversarul si nici nu iti supraestima puterile. Ceea ce ai tu este atat cat iti trebuie pentru a putea trai aici. Esti putin mai puternica decat Ashi si ai aceeasi putere ca si Ikusa. Asa ca ai grija ce faci, poate nu vei mai obtine o a doua sansa, iar eu nu pot suporta esecul.
-Foarte bine, imparatul meu. Eu o sa plec acum. O sa te las in pace sa nu te infectez cu esecul meu sau lipsa puterii mele. Eu sunt prea mica si neinsemnata pentru a insemna ceva pentru tine, spuse ea afectata de vorbele lui Lucifer.
-Este singurul lucru intelept si inteligent pe care l-ai spus toata ziua.
Akki se imbraca in graba, disparand furioasa din camera. Spera sa il faca pe Lucifer sa se simta putin vinovat pentru ca o suparase, dar undeva in adancul ei stia ca nu ii parea rau deloc. Stia ca era doar o unealta folositoare pentru moment de care avea sa se descotoroseasca imediat ce va deveni inutila. Trebuia sa o rapeasca pe Yuri, trebuia sa reuseasca, altfel devenea inutila si nu vroia sa fie doar ceva dispensabil.
Capitolul XI
La vila
Era o zi frumoasa de vara, tocmai perfecta pentru un picnic in padure. Perfecta pentru capcana pusa la cale de Steph si Uriel. Asa ca aceasta se imbraca in ceva usor si iesi din camera sa sa o caute pe Yuri. Nu ii lua mult pana o gasi. Asa cum se asteptase o gasise pe aceasta in gradina cu nimeni altcineva decat Ikusa, plimbandu-se si distrandu-se amandoi. Se duse in directia lor, compunandu-si o masca in asa fel incat ei sa nu observe cat de mult ii ura de fapt.
-Buna! Spuse incercand sa para foarte fericita ca ii vede.
-Buna Steph, raspunse Yuri radiind de bucurie.
Ikusa in schimb nu spuse nimic, ci doar se multumi sa isi puna mana pe dupa mijlocul lui Yuri, tragand-o cat mai aproape cu putinta. Nu ii marturisise acesteia ce se petrecuse intre el si Steph, nu ii zisese nici cum era ea in realitate. Nu vroia sa o intristeze pe Yuri deschizandu-i ochii si aratandu-i ca Steph o injunghia de cate ori putea. Prefera sa o urmareasca in liniste pentru a o ferii pe roscata de planurile de razbunare ale fostei lui prietene. Era uimit ca nu incercase nimic pana in acel moment. Se pregatise pentru orice eventualitate, pentru orice plan de razbunare, dar nu si pentru cazul in care ea avea sa se poarte atat de frumos cu ei. Nu ii mirosea a bine comportamentul lui Steph cand venea vorba de ei doi, era mult prea draguta si prietenoasa.
-Am vazut ziua aceasta atat de minunata, incat mi-a trecut prin minte ca este o zi perfecta pentru un picnic. Ce parere aveti?
-Sa stii ca este o idee nemaipomenita! Ce crezi Ikusa? Vrei sa mergem la un picnic, undeva intr-o poienita, inconjurati de natura?
-Nu vad ce ne-ar opri. Este intr-adevar o zi buna pentru o mica excursie si oricum nu avem nici un alt plan pentru ziua de azi.
-Atunci totul ramane stabilit. Mai trebuie sa le spunem si celor doi porumbei.
-Ce sa ne spuneti? Intreba Hissori curios.
Hissori si Ran aparura amandoi din casa pentru plimbarea lor obisnuita prin gradina, cand iesira din casa si ii vazura pe cei trei stand de vorba. Venira curiosi sa vada ce se intampla.
-Daca tot ati venit voi la noi, scutindu-ne astfel de un drum o sa va spunem despre ce vorbeam. Steph a venit cu ideea de a merge la un picnic. Vreti si voi sa veniti? Ii intreba Narkangelul.
-Sigur ca o sa venim. Nu va vom lasa sa va distrati fara noi.
-Bun, atunci eu, Ran si Yuri ne ducem sa pregatim cosul cu mancare si bautura in timp ce voi va duceti sa pregatiti celelate lucruri.
-Daca voi va ocupati de cos, noua ce ne mai ramane?
-Nu stiu. Gasiti voi ceva. Luati scaune pliante sau poate cateva umbrele. Vedeti voi ce faceti.
-Bine, bine, spuse Ikusa putin suparat pentru ca trebuia sa se desparta de Yuri.
O saruta rapid, plecand cu fratele lui sa caute alte lucruri care le-ar folosi la picnic.
Steph le lua de mana pe cele doua fete dupa ce plecara baietii, ducandu-le in bucatarie pentru a pregati mancarea.
-Ok, ce vom face de manacare? Intreba Ran nestiind de ce sa se apuce mai intai.
-Hm... eu ma pricep doar la facut mancae. Nu stiu sa fac deserturi. Am incercat de cateva ori, dar nu mi-a iesit nimic.
-Bine, atunci eu le voi face, numai sa imi spuneti ce vreti, se oferi Yuri.
-Stii sa faci tortde trandafiri cu frisca si visine asezate frumos pe deasupra?
-Sigur, pot incerca.
-Bun. In acest caz, tu te ocupi de tort, eu si Ran ne vom ocupa de celelalte feluri de mancare.
In patru ore cele trei fete terminara de pregatit cosul. Mai luara o patura pentru a sta pe ea in timp ce mancau si plecara sa caute o poienita unde aveau sa se aseze. Toti se intelegeau bine. Vrobeau si glumeau, uitand de neintelegeri dintre ei, uitand de dusmanie sau invidie. Chiar si Steph se bucura de drumul ce ducea in poienita.
Yuri si Ikusa erau in frunte, conducandu-i pe ceilalti spre locul unde se afla acel luminis. O tinea pe fata atat de strans, incat aceasta avea impresia ca ii era teama ca ar putea sa dispara in orice moment de langa el. In cele cateva zile de cand erau oficial impreuna devenise incredibil de posesiv, dar niciodata nu se purtase sau ii vorbise urat. Nu o lasa nici o clipa singura, iar atunci cand trebuia sa se duca la culcare se abtinea cu greu sa nu o roage sa stea cu ea. Stia ca devenise posesiv, insa pierduse prea mult timp cu toate acele jocuri de-ale lor, iar acum cand lista cu fete care puteau fi reincarnarea conducatoarei lor se diminua vazand cu ochii devenea disperat dupa acele momente care treceau atat de repede. Erau ore in care era sigur ca vedea pur si simpul cum trece timpul si trebuia sa se intoarca inapoi in Eden. Stia ca nu se cuvenea sa incalce regulile sau sa nu asculte un ordin care ar fi venit de la Hageshi, dar nici nu putea sa le respecte. A respecta acele ordine ar fi insemnat o viata fara Yuri ceea ce in ace clipa i se parea de nesuportat. Nu stia cum de se indragostise de ea. In mod normal, ingeri nu se indragosteau unii de ceilalti, astfel puteau sa vada imaginea nealterata a lucrurilor din jurul lor, nu doar partiala. Pe cat de imposibil era ca un inger sa iubeasca pe atat de puternica era dragostea lui pentru roscata. Gandindu-se la tot ceea ce le statea in cale se uita in jos la Yuri pentru a-si intipari si mai bine trasaturile fetei sale, pentru a fi sigur ca daca va fi obligat sa plece nu o va putea uita niciodata.
Exact cand el se uita la ea, Yuri simtindu-se privita ridica ochii si ii intalni pe ai lui. Stia ca ceva nu era in regula. Era ceva, un amanunt care il impiedica pe Ikusa sa fie cu adevarat fericit. De obicei ascundea acea tristete fata de ea, dar cateodata cand o privea, exact la fel cum se uita acum, putea sa vada in ochii lui o tristete mare. Vroia sa afle ce il framanta, sa ii aline durerea spunandu-i ca totul va fi bine, dar de cate ori aducea vorba despre acest lucru el schimba subiectul cu mult tact sau venea langa ea si o saruta facand-o sa uite despre ce vrobeau. Acum nu vroia sa discute despre aceasta problema, pentru ca nu vroia sa strice ziua aceasta frumoasa. Asa ca se ridica pe varfuri, pupandu-l pe buze ca mai apoi sa isi intoarca privirea, prefacandu-se ca este atenta pe unde calca.
Hissori incerca sa nu se gandeasca la urmatoarea clipa, bucurandu-se de prezent. Totul statea foarte bine intre el si Ran, amandoi pastrand relatia dintre ei flexibila fara sa se implice prea mult in aceasta. Chiar daca el stia ca o iubeste nu vroia sa recunoasca acest lucru. Spera in adancul sufletului sau ca ea sa nu il iubeasca pentru ca nu ar fi fost capabil sa suporte sa o raneasca atunci cand s-ar fi intors in Eden, dar nici nu ar minti-o spunandu-i ca nu o iubeste daca ea si-ar fi marturisit sentimentele. Problema era ca nu vor mai sta mult, deoarece mai aveau de cercetat cincizeci de fete printre care se aflau si cele doua surori. Acum ca tot erau cu ele, se gandea cum sa faca sa descopere daca aveau semnul lui ayame pe corp. Dupa multe cautari, aflasera ca reincarnarea lui Ayame avea sigla ei pe corp, nascandu-se cu acela. Numai ca acesta putea fi oriunde pe trup, el putea sa se ocupe de Ran, dar cu Yuri avea sa fie putin mai complicat. Din cate aflase de la sora ei, ea nu atinsese inca nivelul acela de intimitate cu un baiat, asa ca daca se dovedea ca Ran nu are acel semn, Ikusa avea sa se aleaga cu o slujba foarte grea. Dandu-si seama ca au ajuns si ca din nou gandurile lui au alunecat spre munca, isi alunga din minte tot ce tinea de conducatoarea lui, luand-o pe prietena sa in brate si invartind-o, o facu sa rada.
Ajunsi in poienita, cei cinci prieteni incepura sa pregateasca locul pentru a se aseza pe iarba moale. Baietii se razgandira asupra scaunelor pliante, inlocuindu-le cu perne moi din pene, imbracate in catifea verde si o umbrela inalta, alba din dantela. Fetele asteptau rabdatoare ca acestia sa termine pentru a se putea aseza. Ran, ca de obicei, incepu prima discutia.
-Deci, mie una nu imi este foame, dar am chef sa joc ceva amuzant. Ce jucam?
-Nu stiu. Ce am putea sa ne jucam?
-Avem remi, carti, palete pentru tenis...
-Daca tot suntem afara, hai, sa jucam ceva distractiv! Sugera Steph.
-Bun, ceva distractiv... cum ar fi... se opri Hissori gandindu-se la un joc.
-Cum ar fi „De-a v-ati ascunselea”! Termina Steph in locul Arkangelului de frica sa nu vina altcineva cu alta idee, care ar fi putut sa ii dea planul peste cap.
-Nu este o idee atat de rea. Nu m-am mai jucat de mult acest joc, spuse Yuri incantata.
-Da. Ce parere aveti, baieti? Intreba Ran.
-Suna distractiv.
-Foarte distractiv, zise si Ikusa facandu-i cu ochiul lui Yuri care se inrosi toata.
-Deci, sunteti de acord?
-Da.
-Bun. Cine se va pune?
-Ma pun eu! Se oferi Hissori pentru a sari peste faza cu alesul celui care trebuia sa ii caute pe ceilalti.
-Bine. Vei numara pana la o suta. Cine vine si atinge umbrela este in siguranta, iar primul prins va trebui sa se puna.
-Foarte bine.
Hissori se aseza pe jos si incepu sa numere. Imediat ce el se puse, Ran fugi sa se ascunda dupa cativa arbusti care o acopereau complet de privirea lui, in timp ce Ikusa o lua de mana pe Yuri, fugind cu ea in padure, intrand din ce in ce mai mult in inima padurii de foioase. Ii lasara in urma pe ceilalti. Nu erau constienti ca Steph ii urmarea pastrand o distanta intre ei pentru a nu se face observata. Deodata in timp ce alerga, Uriel isi facu aparitia de nicaieri in stanga ei si isi potrivi ritmul dupa al ei.
-Fi atenta, nu o sa repet de doua ori. Eu o sa te urmaresc si imi faci un semn cand te hotarasti sa pleci cu Yuri, eu atunci voi astepta zece minute si il voi ataca pe ikusa. In acele zece minute trebuie sa te indepartezi foarte mult de locul unde este el, cand iti vei da drumul la par, eu voi intelege ca esti pe cale sa pleci cu Yuri. Ai inteles? Spuse el uitandu-se la ea cu o privire serioasa.
-Da, am inteles. Acum trebuie doar sa gasesc o cale sa o indepartez pe Yuri de Ikusa.
-Stii unde sa o duci pe Yuri, da?
-Da, stiu. In cercul acela magic care o va tine pe ea prizoniera si pe ingeri afara.
-Nu este un cerc. Se numeste pentagrama si ii va restaura amintirile, daca este intr-adevar un inger.
-Bine, bine.
-A, daca cumva aude ceva si incepe sa tipe da-i cu aceasta pe la nas. O va adormi instantaneu, spunand aceasta ii dadu o sticluta cu o substanta albastra in ea.
-Bine. Acum dispari pentru ca tocmai s-au oprit.
Ikusa se opri brusc, luandu-o in brate pe roscata si uitandu-se direct in ochii ei verzi ca padurea ce ii inconjura.
-De ce m-ai adus aici?
-Pentru a petrece putin timp singuri, inconjurati de spiritele padurii fara sa ne intrerupa careva.
-Nu petrecem destul timp singuri?!
-Nu prea. Tot timpul este cineva care intervine sau care apare din senin si ne intrerupe distrugand totul.
-Hm... si ce ai de gand sa imi faci acum? Intreba ea invitandu-l sa o sarute.
Atata astepta. O lua pe sus si o aseza pe un trunchi de copac ce era cazut de ceva timp si tocmai cand se apleca sa o sarute o auzi pe Steph aparand.
-Buna! Scuze ca va intrerup, spuse ea neobosindu-se sa se faca crezuta.
-Da... buna. Nu puteai sa mai astepti vreo doua ore? Ce cauti aici? Intreba Ikusa cu toata raceala de care era in stare.
-Vroiam sa vorbesc ceva cu Yuri pentru un minut. De altfel am gasit o floare foarte speciala in timp ce ma plimbam pe aici si as fi vrut sa ti-o arat. Crezi ca te poti desparti de ea un minut? In timp ce spunea acest lucru Steph isi desfacu parul lasandu-l liber.
Yuri se uita curioasa de la Steph la Ikusa sperand ca el sa nu aiba ceva impotriva, il ruga practic sa o lase. Ikusa nu putu sa se impotriveasca, mai ales vazandu-i ochii frumosi rugandu-l sa o lase, asa ca incuvinta. In timp ce se uita la ea cum dispare cu Steph in padure, avu o presimtire rea. Dintr-o data avea impresia ca roscata nu se va mai intoarce niciodata. Aproape ca intra in panica dorind sa o strige sa se intoarca inapoi atunci cand nu o mai putea vedea deloc. Se calma spunandu-si ca nimic rau nu se va intampla, ca totul va fi bine, ea va fi bine. Inconstient intinse mana spre locul unde disparu pentru a o face sa se intoarca. Isi daud seama in acel moment cat de mult o iubea si cat de imposibil avea sa fie sa respecte ordinul de a se intoarce inapoi in Eden. Daca nu putea sa stea departe de ea nici cinci minute cum ar fi putut sa reziste o viata intreaga departe de aceasta.
Din cauza ca era atat de adancit in propriile lui ganduri nu il auzi pe Uriel cum se furisa in spatele lui pregatindu-se sa loveasca.
Păi... să începem cu părțile bune:
Îmi place mult, mult de tot!!! M-ai lăsat în suspans și abia aștept să citesc următorul capitol!
Ai avut descriere, dialog și narațiune din plin.
...și părțile rele:
"ei pentu ca acestia sa aibe" -aiba
"Scliparind"- asta da cuvant amuzant. Nu merge mai bine "sclipind" ? Data viitoare incearca sa nu mai inventezi cuvinte
"neinsemnata pentru a insemna" - incearca sa nu folosesti cuvinte care seamana atat de aproape inlocuieste-le cu altele de exemplu in loc de " a insemna" puteai spune "conta" sau ceva de genul
"intelept si inteligent"- sunt sinonime si nu merge. ori intelept ori inteligent
"ferii" -feri
"tortde"-tort de
"vrobeau"- vorbeau
"pupandu-l pe buze"- nț, nu suna prea bine. il pupa pe obraz/ il saruta pe buze
"ikusa"-Ikusa
"Inconstient intinse mana spre locul unde disparu pentru a o face sa se intoarca"- la disparu nu prea mai are sens. ar fi mers (o sugestie) unde -aceasta- "disparuse" , nu? ai grija la timpurile verbelor!
"daud"- dadu
majoritatea sunt greseli care pot fi trecute usor cu vederea, dar sunt si unele peste care nu ai cum sa treci. fii un pic mai atenta la detalii si sunt sigura ca nu vei avea nici o greseala data viitoare.
se pare ca de data asta ai avut ghinion caci ma plictiseam si am fost mult mai atenta la greseli.
Povestea in sine nu este afectata, chiar e bine scrisa, are ritm. Greselile creeaza pauze ce ingreuneaza lectura. Multa bafta la urmatorul capitol!
( Nu te supara pe mine daca am fost rautacioasa!)
in nici un caz nu o sa cred ca esti rea. eu nu am pus povestea aici sa primesc numai laude, sincer ma asteptam sa primesc multe critici dure si care sa imi spuna exact ce le displace...mai putin critici bune si laude. Sper ca vei continua sa imi arati greselile pentru ca nu ma supar. Iti multumesc ca citesti si le multumesc si celorlalti ca citesc. Acum pentru ca stiu ca v-am lasat in total suspans am zis sa pun mai repede continuarea;)) pentru ca am avut ceva timp liber si am reusit sa termin.
In poienita
Intr-un sfarsit terminase de numarat pana la o suta, asa ca se ridica uitandu-se in jurul lui sa vada unde se puteau ascxunde ceilalti prieteni ai lui. Din pacate nu vazu nimic iesit din comun cum ar fi fost o bucata de material agatata de un copac. Se uita bine in toate directiile pentru a fi sigur ca nu a ratat ceva si nevazand niic, se duse spre cel mai apropiat arbusti sa vada daca cineva se ascunsese acolo. Era cel mai evident loc in care cineva puea sa se ascunda, dar nu conta, era un joc si trebuia sa le acorde o sansa de a incerca sa ajunga in siguranta. Cand se apropie o vazu deodata pe Ran, spre surpinderea lui, fugind in directia locului unde era umbrela. In clipa urmatoare se intoarse alergand dupa ea. O ajunse foarte repede din urma, numai ca aceasta se impiedica. In acel moment el intinse mana sa o prinda pentru a nu o lasa sa cada fara sa se gandeasca la posibilitatea ca avea sa cada si el o data cu ea, asa ca se trezi in iarba moale peste Ran care se uita uimita.
-Buna! Spuse el fara sa incerce sa se ridice.
-Buna, din nou, raspunse chicotind.
-Ce faci?
-Ma relaxez.
Fara nici un cuvant in plus o saruta, iar pentru prima oara ea il saruta inapoi, atunci isi dadu seama cat de serios era totul. Intelegand cum se simtea Ikusa cu adevarat. Il ascultase de atatea ori, atunci cand erau singuri, vrobind despre Yuri, despre cum se simtea, despre faptul ca nu stia ce avea sa faca daca se va intoarce in Eden, dar nu reusise niciodata sa il inteleaga. Aceasta pentru ca totul intre Ran si el nu parea serios, pentru ca nici ea nu parea sa fie serioasa in legatura cu mica lor aventura. Totul mersese bine deoarece nici unul dintre ei nu vroia sa recunoasca adevarul, faptul ca ceea ce se intamplase intre ei era mai mult decat o simpla prietenie. Numai ca acum cand amandoi aveau de gand sa recunoasca adevarul, lui ii era frica de viitor. Se intreba ce se va intampla cu ei atunci cand el va pleca in Eden si mai ales ce se va alege de ea dupa ce va disparea. Nu putea sa o apere tot timpul daca se intorcea si acest lucrur, stia sigur, avea sa il omoare din-nauntru. Asa ca se trezi spunand:
-Deci ce inseamna mai exact acest sarut?
-Inseamna ca intr-un sfarsit recunosc ca relatia noastra este serioasa si ca nu voi pleca imediat ce voi intalni un baiat mai frumos.
Auzind-o se gandi ca asa ceva era imposibil. Cu putina vanitate isi spuse ca nu exista un barbat mai frumos decat un Arkangel.
-Nu o lua in nume de rau, dar este mai bine pentru rine daca relatia ar ramane asa cum era si pana acum, nimic serios.
-Nu vrei sa ai o relatie serioasa cu mine?!
-Nu, nu este vorba de aceasta. Normal ca vreau sa avem o relatie serioasa, tu insemni totul pentru mine, numai ca stii foarte bine ca eu si Ikusa va trebui sa plecam inapoi in state.
-Si ce daca? Pana atunci mai este destul timp, poate pana atunci ne vom desparti, mai stii?
-Tu asta crezi, ca este ceva trecator?
-Nu. Stiu ca nu ne vom desparti niciodata, dar ziceam si eu...
-Cat despre plecatul nostru, nu mai este atat de mult timp cat ai putea sa crezi.
-Poftim?
-Da. Mai avem o luna de stat pe aici, maxim.
-Pai... nu trebuie sa va terminati liceul?
-Nu chiar... Ikusa trebuia sa termine anul acesta. Eu pot sa fac liceul oriunde, am note foarte bune si pot fi acceptat, dar el nu mai era acceptat in nici un liceu american si cum amandoi stiam limba, am venit aici.
-De ce nu ne-ati spus pana acum? Si cum de avea ore cu sora mea?
-Avea ore pentru ca a ales el cursuri de clase mai mici, pentru ca el nu le-a facut. Nu am crezut ca se va intampla asa ceva. Adica intotdeauna am fost inconjurati de fete, dar niciodata nu am avut relatii serioase cu ele, iar acum, deodata fratele meu se indragosteste lulea de o fata pe care nici nu o cunoaste, care intamplator are o sora de care ma indragostesc eu... este incredibil.
-Yuri stie ceva despre toata povestea asta?
-Nu.
-Ma iubesti?
-Da.
-Atunci de ce nu am putea tine legatura? Eu voi pleca in America, in state la inceputul anului scolar, acolo fac facultatea. Ai putea sa vii la un liceu in orasul in care ma aflu, nu este deloc greu.
-Este o idee si asta, numai ca momentan fratele meu are grija de mine asa ca va trebui sa merg unde are el afacerile.
-Nasol... eh, macar sa ne bucuram de restul timpului pe care il mai avem impreuna si sa nu ne gandim la viitor. Ce zici?
-Zic ca este o sugestie nemaipomenita.
Se ridica dupa care o ajuta si pe ea sa se ridice, apoi isi adusera aminte amandoi ca ceilalti lipsesc, cat au stat ei de vorba intinsi pe jos, nici unul dintre cei trei nu si-au facut aparitia. Era foarte ingrijorator.
-Unde crezi ca sunt? Intreba Ran ingrijorata de ceea ce putea sa i se intample surioarei sale mai mici si lui Ikusa.
-Nu iti face griji, Ikusa este cu ea. Nu va lasa sa i se intample nimic rau. Intrebarea este unde a disparut Steph. Sa ii fi urmat pe cei doi?
-Nu cred, dar de ce s-ar aventura atat de departe de noi?
-Ikusa pentru a fi singur cu Yuri, cat despre Steph, nu stiu ce sa zic.
-Daca au necazuri, daca vreun animal salbatic i-a atacat? Cine stie peste ce au dat sau ce a dat peste ei.
-Nu de asta trebuie sa iti faci griji, nu sunt animale salbatice periculoase pe aici. Este mai rau daca s-au ratacit.
Desi Arkangelul era sigur ca Ikusa si Yuri nu aveau de ce sa se teama, doar fratele lui era un inger, putea sa o apere pe roscata de absolut orice, problema era Steph, care putea sa fie singura.
Tocmai cand cei doi terminara de vorbit, auzira un tipat de fata. Ran vru sa alerge in directia din care credea ca a venit acel tipat, deoarece era sigura ca cea care tipase era surioara ei mai mica. Din fericire, Hissori o opri, incercand sa o calmeze si asigurand-o ca se vor dice imediat dupa ea, dar mai intai sa se asigura ca se alegeau directia buna. Cand cel de-al doilea tipat se auzi, Hissori lasa la o parte calmul incepand sa alerge cat putea de tare spre locul de unde s-a auzit. Ran il urmarea fugind si ea cat putea de tare, nereusind, insa, sa tina pasul cu acesta. Amandoi sperau ca cea care a tipat sa fie inca in viata, sa nu fi fost atacata de vreun animal.
Adanc in padure
Ikusa statea in locul unde il lasase Yuri uitandu-se spre locul unde ea a disparut cand ceva il lovi, doborandu-l la pamant. Din fericire incasase atatea lovituri in timpul antrenamentelor castei Narkangelilor incat putea suporta acea lovitura fara sa-l incapaciteze. Datorita acestui lucru, Uriel nu il facu knock out si pana sa loveasca din nou, Ikusa deja se rostogolise din fata lui. In urmatoarea secunda, ingerul era in picioare, pregatit pentru urmatorul atac al demonului.
-Esti bun! Zise Uriel apreciativ.
-Da. Nu este ziua ta norocoasa. O sa mananci bataie.
-Asta crezi tu, eu pe de alta parte sunt de parere ca numai unul dintre noi va ramane in viata si acela, nu esti tu.
-Atunci taci din gura si lupta-te. Asa vom vedea cine este cel mai bun.
Amandoi se pregatira pentru lupta. Uriel a fost primul care l-a atacat pe Ikusa, ratand. Acesta profitand de greseala demonului il lovi in burta, zapacindu-l. Uriel nu isi reveni destul de repede, asa ca se mai trezi cu o lovitura bine plasata in barbie. In urma acesteia, Uriel cazu jos. Ingerul facu greseala de a se apropia de el sa vada daca mai este constient si se trezi jos, atunci cand Uriel il apuca de picior dezechilibrandu-l. In cateva secunde demonul se afla pe Ikusa, lovindu-l unde nimerea, fara sa se uite. Narkangelul de abia reusi sa pareze, cand il prinse de maini rostogolindu-se pana cand el era cel care se afla deasupra. Deodata Ikusa se ridica ridicandu-l si pe adversarul sau doar ca sa inceapa sa il atace din toate partile, astfel el nu putea deloc sa se apere. Nici nu putea sa creada cat de rapid era Ikusa. Avea impresia ca nu se lupta cu un singur inger ci cu zece. Loviturile pareau ca vin din toate partile, imobilizandu-l. Ikusa se opri in momentul in care el a cazut in genunchi. Nu vroia sa il omoare, dar nu avea alta solutie, nu putea sa il lase acolo sa fie descoperit de Yuri sau de Steph, dar inainte de a lansa ultima lovitura se hotari sa il traga putin de limba. Numai ca pana sa il intrebe ceva, Uriel isi reveni atat cat sa il intrebe pe inger ce s-a intamplat.
-Cum ai facut asta?
-Este o tehnica pe care o invatam. Nu ai mai luptat cu un inger pana acum?
-De obicei ii omoram din prima.
-Atacand pe la spate, continua Ikusa in locul adversarului sau.
-Sunt demon.
-Normal. Sa trecem la un subiect mai interesant. De ce ai venit? Ce urmaresti?
-Nu am de gand sa iti spun nimic.
-O... esti loial. Ma mir ca voi demoni stiti ce este acea loialitate.
-Uite ca eu stiu, dar voi cum stati cu dragostea? Din cate stiu dumnezeu nu prea va iubeste...
Nu apuca sa termine pentru ca se trezi cu un picior in burta.
-Vrei sa mori? Nu am nici o problema cu omoritul demonilor. Cat despre dragostea Lui pentru noi, sa stii ca este mult mai mare decat pentru voi.
-Eu nu am nimic cu moartea sufletului meu.
-Bine. Bine ca am aflat. Acum in loc sa te amenint cu moartea, o sa te torturez. Nu stiu daca stii, dar corpul nostru poate indura foarte multe lucruri dureroare pana sa apara inconstienta.
-Chiar crezi ca o sa ma poti tortura? Doar esti unul dintre baieti buni... si oricum nu ai timp. Cred ca pana acum prietena ta iubita este ori moarta, ori in Chaos. Stii Chaosul, nu? Este atat de fierbinte in aceasta perioada a anului... spuse el oferindu-i un zambet nebun.
-Nu te cred. Nu ai de ce sa o rapesti. Nu este reincarnarea vreunui inger important.
-Poate ca ai dreptate, poate ca nu ai dreptate. Nu vei afla niciodata si oricum daca nu este un inger important, de ce este pe acea lista a voastra?
-M-ai plictisit, cred ca o sa termin jocul acesta al nostru chiar acum!
Se pregati sa loveasca, dar se opri cand auzi rugamintile lui de a astepta.
-Stai, stai, stai putin. Nu vrei sa stii de ce o vrea?
-Ai exact cinci secunde sa spui tot. Desi ma intreb de ce te-ai trezit asa din senin sa cooperezi.
-A, nu iti spun motivul adevarat. Nici ce are de gand sa ii faca, dar asta cred ca iti va fi evident. Il mai tii minte pe Ashi, nu? Indragostit pana peste cap de Ayame, dorind sa o iubeasca si sa o ingrijeasca sau poate sa o tortureze, depinde de ea. Nu cred ca ai observat sau poate ca intr-adevar ai constatat, nu voi stii niciodata, dar tipa aceea, Yuri, seamana leit cu Ayame. Oare din aceasta cauza o vrea? Dar stii ce imi place? Faptul ca noi nu am fi observat-o niciodata daca tu si prietenul tau nu v-ati fi invartit atat de mult pe langa ea.
-Minti! Nenorocitule! Tipa Ikusa lovindu-l cu toata puterea lui.
-Poate deja a ajuns in Chaos. Iti poti inchipui? Sa fie in bratele lui chiar acum, bucurandu-se ca este impreuna cu Ashi. Imagineaza-ti cum pune mana pe pielea ei goala, cum o mangaie, cum o saruta... dar nu apuca sa termine.
-Ajunge!
De aceasta data ingerul il lovi in barba, dandu-i sangele la buza de jos.
Uriel a simtit cum ii curge sangele pe buza, patandu-i tricoul negru-rosiatic pe care il purta si si-a dat cu limba peste aceasta, inghitind cu placere sangele proaspat, gest ce il facu pe Ikusa sa se uite cu dezgust la adversarul sau.
-Ah, ce bine ma simt, chiar daca am pierdut, nu eu sunt cel care sufera in acest moment. Te voi revedea Narkangelule si imi voi lua revansa.
Ikusa se pregatea sa dea lovitura finala cand auzi un tipat care il impietri. Intrase atunci in panica, nu mai putea sa se miste, nu mai putea sa vorbeasca, nu mai putea nici sa se concentreze. El, cel mai bun, cel mai rece dintre Narkangeli s-a blocat cand a auzit un tipat. Toate posibilitatile i se perindau prin fata ochilor sai, nestiind ce se intamplase. Se gandea numai la ce era cel mai rau si nu stia cum sa actioneze. Nu putea sa se adune pentru a se gandi ce sa faca. Era pierdut. Tot ce auzea si vedea era demonul care radea si ii arunca o privire atat de satisfacuta, ca si cum ar fi castigat.
-Se pare ca ai pierdut, durule. Se pare ca am castigat.
Nici nu termina bine ca auzira un al doilea tipat, acesta era si mai disperat decat celalat. Era tipatul de moarte al unei fete. Acesta il trezi pe inger la realitate. Se ridica automat incepand sa fuga fara a se gandi in ce directie trebuie sa fuga. Dupa cateva minute de fuga fara nici o directie, se linisti si incerca sa se orienteze, sa afle unde se afla pentru a putea sa o gaseasca pe Yuri. Norocul lui ca ii auzi pe Hissori si Ran vorbind intre ei si strigand din cand in cand dupa roscata si Steph. Dupa cat isi putea da seama si ei auzisera strigatele disperate ale fetei. Se orienta dupa tipetele lor, sperand ca nu vor ajunge prea tarziu. Ultimul urlet era inspaimantator, semana mult cu tipatul cuiva care stie ca va muri, dar se mai zbate nevrand sa renunte la speranta ca poate va fi salvata. In tot acest timp, cat el alerga cautandu-i pe Hissori si Ran, in minte il auzea pe demonul acela spunandu-i ca a dat gres, ca ea este moarta deja. Cel mai rau era ca o vedea in mintea lui, o vedea cum sta pe jos, linistita si rece, aratand la fel de linistita ca atunci cand dormea, numai ca acum dormea somnul de veci, nemaiputand sa se trezeasca vreodata. Deja i se facuse dor dupa ochii ei verzi atat de expresivi, dupa gura cu buze plinute rozalii si nasul micut si simpatic. Nu putea sa traiasca fara ea, nici nu vroia sa isi inchipuie cum avea sa fie viata fara ea. Deodata nu mai vazu padurea prin care alerga ci se trezi intr-o camera intunecata, in mijlocul careia se afla un pat imens cu baldachin. Curios, dadu baldachinul la o parte vazand imediat sangele ce pata salteaua, dar nu si fata ce statea intinsa pe ea. Ii lua cateva minute sa isi ia ochii de la sangele ce pata patul si sa se uite la persoana care isi gasise sfarsitul acolo. Spre surprinderea lui isi dadu seama ca cea care statea intinsa acolo era Yuri si in acelasi timp si conducatoarea lui. Era atat de linistita incat intinse mana sa o atinga, sa ii simta caldura corpului ei, dar imaginea disparu inainte de a se apropia de aceasta. Se trezi din nou in padure fiind la cativa pasi departare de asa zisul sau frate, care statea in genuncheat cu Yuri in bratele lui. Aproape ca innebuni cand o vazu cum statea in bratele lui Hissori, calma. Nu era o simpla amintire ce vazuse el cu cateva minute inainte, era o viziune, o prevestire a ceea ce se intamplase. Auzi cum cineva tipa si isi dadu seama ca el era cel care striga. I se parea atat de ciudat cum tipatul sau distrugea linistea din jur dar nu si somnul ei. Ura linistea care se instaurase imediat ce inchise gura, problema era ca nu stia ce sa faca si intrase in panica.
-Nuuu! Tipa Ikusa disperat pentru a doua oara atragandu-le din nou privirile celor doi.
Ran aproape ca sari in sus auzindu-l cum tipa, prima oara nu o speriase pentru ca se astepta, dar acum suna diferit. Suna ca urletul cuiva care a pierdut contactul cu realitatea.
-Este moarta? Spuneti-mi! Este moarta?!
-Nu stiu, nu ii simt pulsul. Acum un minut venea spre mine cand s-a parbusit si cred ca a lesinat, numai ca nu ii simt pulsul. Nu imi pot da seama daca mai respira sau nu. Imi pare rau, spuse el de parca totul era pierdut.
-Te rog, lasa-ma sa o tin, trebuie... trebuie sa vad eu cu ochii mei, sa simt cu mainile mele.
Nici Ran, nici Hissori nu se impotrivira. Isi daudsera seama ca nu avea rost sa se opuna, asa ca il lasara pe el sa o ia in brate.
Intr-adevar nu respira si nici pulsul nu il simtea, iar corpul ei devenea din ce in ce mai rece si rigid. Ikusa statea cu ea in brate, incercand sa o incalzeasca, sa readuca viata inapoi in corpul ei. Nu vroia sa se dea batut, nu vroia de fapt sa accepte ca ea a murit. O legana, mangaind-o, pupand-o si vorbindu-i incet la ureche, ignorandu-i pe ceilalti din jur.
-Ikusa? Intreba Hissori.
Initial nu il auzi, fiind prea ocupat de persoana roscatei, dar incet isi intoarse privirea spre Arkangel.
-Ikusa, trebuie sa plecam. Trebuie sa o ducem inapoi acasa si sa chemam ambulanta.
-Nu.
-Ba da. Hai sa o ducem pe Yuri acasa, zise Ran cu ochii inotand in lacrimi.
-Nu o duc nicaieri! Daca indrazniti sa va apropiati, va distrug!
-Bine, calmeaza-te! Spuse Hissori ridicandu-si palmele in sus.
-Hissori, stiu ce trebuie sa fac, spuse el continuand sa aiba acea privire de om pierdut.
-Ce vrei sa faci? Intreba Ran panicata si isterica.
-Adormi... zise Arkangelul punand mana pe capul ei, facand-o pe Ran sa adoarma instantaneu.
O prinse si o puse pe jos in iarba, dupa ce se asigura ca sta bine, continua.
-Acum poti vorbi. Ce ai de gand sa faci?
-Nu stiu daca tu stii. Nu multi Arkangeli stiu acest lucru, de fapt nici multi Narkangeli nu stiu. Este un secret de care au cunostinta doar o mana de ingeri, iar majoritatea sunt din casta mea. Noi, Narkangelii putem transfera forta noastra, esenta vietii noastre unei alte persoane. De obicei folosim acest dar in lupta, cand unul dintre noi este pe moarte ii transfera celui care este teafar restul lui de viata. Asa ca ii pot transfera esenta mea lui Yuri, readucand-o la viata.
-Nu stiam. Am observat ceva. Ai zis „dar”, nu ai spus „putere”. De ce? Daca spuneai putere era altceva, dar ai spus „dar”, ceea ce inseamna ca are un pret. Care este acel pret?
-Nu are rost sa te mint, insa speram sa nu iti marturisesc. Este un pret mare, nici nu stim daca este adevarat. Din clipa in care transfer esenta mea, voi avea douazeci si una de zile sa ma impac cu gandul ca voi deveni un FallenAngel. Sunt multe metode de a deveni un FallenAngel, dar noi stiam decat de aceasta, insa nu suntem siguri. Pana acum nu am fost nevoiti sa folosim aceasta putere, asa ca nu stim daca intr-adevar se va implini aceasta transformare.
-De ce?
-Pentru ca nu avem voie sa inclinam balanta intr-un razboi, pentru ca noi am iesi intotdeauna cu pierderi minime. Nu trebuie sa fi pe moarte sa transferi esenta. Poti salva pe cineva de la moarte daca transferi aceasta esenta, numai ca avand acest pret nu poti scapa de el decat daca mori, iar daca hotarasti sa traiesti alegerea ta va distruge planeta. Asa ca daca cineva care este pe moarte transfera altcuiva care are sanse de supravietuire, acea persoana va muri din cauza ca ii lipseste acea esenta, dar in acelasi timp nu va mai trebui sa plateasca pretul. Este altceva ce vrea el sa faca, spuse o voce cunoscuta.
-Castiel! Il intampina Hissori bucuros.
-Buna. Scuze ca nu am putut sa apar mai devreme, am fost trimis pe Pamant sa le sterg memoria tuturor care au cunoscut-o pe acea fata, zicand asta arata spre corpul lui Steph care incepuse sa dispara inectul cu incetul, deoarece a fost omorita de un demon si nu puteam risca sa fiti implicati. Nu am stiut ca mai este o alta fata implicata.
Ikusa nu il baga in seama pe Castiel, fiind ocupat cu durerea lui care nu il lasa sa se gandeasca sau sa se concentreze la ceea ce se intamplase si la ceea ce avea sa se intample.
-Ikusa tocmai imi spunea de darul vostru, el vrea...
Nu il lasa sa termine, Castiel luandu-i vorbele din gura.
-Stiu ce vrea sa faca, de aceea nu il voi lasa.
La auzul afirmatiei lui Castiel, ikusa isi arata aripile si se ridica in picioare tinand-o pe Yuri in brate. Se intoarse incet cu fata spre acesta si isi puse aripile intr-un gest protectiv in jurul lui si lui Yuri, in mod special.
-Incearca numai sa ma opresti si vei regreta, Castiel.
-Ikusa, opreste-te!
-Nu te baga, Hissori!
-Ai inteles gresit. Te voi opri pe tine, dar voi efectua eu transferul.
-Poftim?!
-Da. Macar daca este sa ma transform intr-un FallenAngel, nu voi fi prea bun in lupta.
-Nu te pot lasa sa faci acest lucru. Eu sunt cel care este de vina, eu trebuie sa suport consecintele.
-Pierdem timp. Stii bine ca nici tu nu poti efectua minuni. Daca nu ma lasi pe mine, eu nu te voi lasa pe tine si vei pierde timp pretios.
-Bine, zise el uimindu-i pe cei doi cu raspunsul sau. Apuca-te de treaba.
O puse pe Yuri pe jos si se indeparta de corpul ei,acum rece. Castiel ingenunche langa aceasta si ii puse mana in dreptul inimi. In timp ce transfera esenta lui in corpul ei, o aura ii inconjura pe amandoi. Nu dura mult ca transferul sa se efectueze, cand ingerul considera ca este de ajuns isi lua mana de pe inima ei si se indeparta de aceasta, lasandu-l pe Narkangel sa isi reia locul langa ea. Acum ii simtea pulsul care il linisti cu ritmul sau. O lua in brate si fara sa mai scoata un cuvant pleca din acel loc, ducand-o pe Yuri inapoi in casa.
hai sa incep prin a-ti spune ca imi place acest capitol enorm si prin a te lauda pentru faptul ca ai fost mai atenta de data asta la greseli si nu mai ai atat de multe ca in alte capitole
"niic"- nimic
"cel mia apropiat arbusti"- arbust
"lasa sa cada... avea sa cada"- incearca sa inlocuiesti al doilea "cada" cu pice sau alt verb pentru ca nu suna plea bine repetitia.
mai sunt vreo doua dar nu mai stau acum sa le caut. In rest totul e prefect, descrierea, dialogul, modul in care descrii sentimentele.
Cel mai mult mi-a placut faza cu darul in care o aduce la viata pe Yuri. Abia astept sa vad ce turnura vor lua lucrurile!!
Ms mult pentru coment Trieu sper sa imi spui in continuare parerea ta.
Si sper ca si ceilalti care citesc sa imi spuna parerea lor.
Ma scuzati ca mi-a luat atat de mult sa pun continuarea dar nu prea am mult timp la dispozitie sa scriu in ultimul timp... ocupata cu bacul si altele, so sorry.
Floarea exotica
Yuri o urmari pe Steph o bucata buna de drum, nezicand nimic ci asteptand nerabdatoare si entuziasmata sa ajunga la destinatie. Era foarte curioasa sa vada cum arata floarea despre care vorbise Steph. Nu credea ca exista vreo floare care sa nu o fi vazut, de aceea o urmarea pe prietena ei fara sa zica un cuvant, dar vazand ca se tot indeparteaza de Ikusa incepu sa creada ca ceva nu este in regula. Nu spuse nimic decat in momentul in care mergand, simti ca trece printr-un zid si in acea clipa toata lumea incepu sa se invarta in jurul ei. Deodata nimic nu mai era ce parea, totul arata ciudat. Se simtea de parca nu apartinea acelei lumi, de parca locul ei era in alta parte, nu acolo. O data cu acel sentiment aparura si amintirile. Aparura atat de repede si i se derulara prin fata ochilor atat de rapid, incat pentru cateva secunde crezu ca va innebuni. Atatea informatii, atatea locuri si oameni, atatea vieti i se aratara incat nu mai stia cine este de fapt. Cand toate luara sfarsit, Yuri cazu pe jos incercand sa isi dea seama ce se intamplase. Isi aminti unde este si ce facea, ceea ce o obliga sa se prefaca, nu stia cat de mult stia Steph, asa ca trebuia sa sondeze terenul. Era sigura ca nu era nici o greseala ceea ce tocmai i se intamplase.
-S-a intamplat ceva Yuri? Intreba Steph.
-Nu, doar m-am impiedicat.
Totul se intamplase atat de repede incat nici ei nu ii putea venea sa creada ca Steph nu vazuse nimic.
-Oricum nu conteaza pentru ca am ajuns.
-Da? Intreba Yuri curioasa.
-Da.
-Unde este floarea? Intreba ea suspicioasa.
Acum ca stia din nou cine este si unde se afla, i se parea extrem de suspicios faptul ca dintr-o data ea isi amintea totul. Si ceea ce era si mai ciudat era ca nu renascuse in inger. Avea amintirile, puterile, cunostintele dar nu si coprul pentru a le suporta. Corpul ei uman era limitat si nu-si putea folosi puterile ei astrale, daca le-ar fi folosit ar fi fost sinucidere.
-Chiar in locul in care stai tu. O floare exotica.
Isi dadu seama atunci ca totul era o capcana. Ea facuse ceva pentru a-i readuce amintirile inapoi fara a o lasa sa se renasca in inger, alta explicatie nu gasea. Fiind conducatoarea ingerilor se simtea vulnerabila si fragila in corpul acela muritor de fata. Niciodata nu se mai trezise intr-o reincarnarea de-a sa pe Pamant. Amintirile ii reveneau in momentul in care ajungea la varsta de optisprezece ani ingeresti si nici atunci nu putea sa isi aminteasca tot. Acum isi amintea tot incepand de la prima ei domnie si terminand cu prezentul.
Steph observa cu uimire transformarea lui Yuri dintr-o fata furioasa si nesigura intr-o persoana sigura pe sine, fara nici o teama pentru ceea ce ii rezerva viitorul, de parca stia ca nu va pati nimic rau. Se sperie pentru o secunda, vrand sa abandoneze planul dar isi reveni. Se gandi ca nu conta care era atitudinea ei fata de situatia in care se fla, deoarece nu putea sa faca nimic. Era mai puternica decat roscata si daca ar fi incercat sa strige dupa ajutor doar Ikusa ar fi auzit-o, iar acesta era ocupat sa isi apere viata.
-Ce ai de gand sa faci? De ce m-ai adus aici? Intreba Yuri cu un calm care o sperie pe Steph.
Nu se astepta ca Yuri sa fie atat de calma, se astepta ca aceasta sa planga, sa incerce sa fuga, orice, dar nu sa fie atat de calma.
-Te-am adus aici deoarece am facut o bariera care ii impiedica pe ingeri sa intre sau... sa iasa.
-Imposibil. Nu exista ingeri si oricum de ce ai face asa ceva? Ingeri sunt buni.
-Exista ingeri si demoni, iar in acest moment este un demon care il va omori pe scumpul tau iubit si va veni sa ne duca in Chaos, orasul demonilor.
-Bun, dar eu pot fugi, nu sunt inger.
-Sigur... continua sa iti spui asta, poate o sa o crezi in viitorul apropiat.
La auzul raspunsului lui Steph, Yuri deveni foarte nelinistita. Intr-adevar isi recapatase amintirile, modul de a gandi si de a se purta ca o conducatoare, dar nu renascuse complet, ceea ce insemna ca avea puterile dar nu si avea corpul care sa sustina puterea ei. De parca acea problema nu ar fi fost de ajuns mai era si prinsa in capcana, neputand sa fuga. Numai ca trebuia sa face ceva, trebuia sa se duca la Hissori sa il anunte, sa il trimita sa il ajute pe Narkangel.
Steph o cantari de jos pana sus dupa care spuse:
-Nu poti fugi sa stii.
-Da, stiu. Nu inteleg de ce faci toate astea.
-Pentru ca mi l-ai furat pe Ikusa, iar eu acum o sa iti iau viata.
-Nu era al tau, niciodata nu a fost.
-Dar al cui era? Al tau? Daca nu ai fi fost tu ar fi putut sa fie.
-Nu era nici al meu, dar nici al tau nu ar fi putut sa fie.
-Nu ma enerva sa te voi omori chiar aici, chiar acum! Tipa ea innebunita.
-Nu poti. Nu acestea sunt ordinele, zise Yuri confidenta.
-De unde stii tu care sunt ordinele?
-Pur si simplu stiu.
-Mmda... o-i fi si tu buna la ceva, altfel nu inteleg ce ar face niste demoni cu tine. Inger este posibil sa fii, dar pentru mine nu vei fi decat o simpla fata.
-Poftim? Sunt o simpla fata? Asta crezi tu? Intreba roscata curioasa.
-Da. Nu imi spune ca esti vreun inger? Daca esti unul, atunci de ce nu iti pot vedea aripile?
-Nu, nu sunt nici un inger, spuse Yuri dandu-si seama ca Steph nu stia nimic despre ea sau despre planurile demonilor. Era doar un pion.
-M-am hotarit, zise Steph serioasa cu o sclipire ucigasa in ochii negri ca abisul.
-Nu inteleg.
-M-am hotarit. O sa te omor, spuse cu atata seninatate incat arata ca o psihopata.
Urmatorul lucru pe care il vazu a fost Steph cu un cutit in mana apropiindu-se incet de ea. Nici nu vazuse de unde a scos cutitul, nu stia ce fel de cutit era dar nu conta. Cu enervare isi dadu seama ca singurul lucru pe care putea sa il faca era sa tipe, asa ca in clipa in care asa zisa ei prietena se pregatea sa loveasca, tipa si ceva ciudat se intampla. Din cauza adrenalinei care ii inundase tot corpul in secunda in care tipa, odata cu tipatul ei elibera energia ce se afla in interiorul ei, impiedincand-o astfel pe Steph sa o raneasca, reusind sa o arunce cat mai departe. Cand se opri cazu epuizata, nemaiputand sa respire. Trebuia sa tina minte sa nu mai faca asa ceva daca nu se renastea in inger, altfel corpul sau uman va fi distrus complet de catre puterea sa astrala. Isi concentra putina energie care ramasese cu scopul de a-si recapata respiratia, care devenise dintr-o data grea, de parca cineva i-a pus ceva greu pe piept, insa acesta era efectul neplacut al eliberarii de energie. Se straduia sa respire cand o auzi pe Steph tipand cu disperare. Isi ridica privirea sa vada ce se intampla si il vazu. Era un demon imbracat in haine negre cu reflexii rosi. La inceput cand se intoarse cu fata spre ea nu il recunoscu, dar in momentul in care ii auzi vocea stiu instantaneu ca el este Lucifer, ingerul cazut care s-a razvartit impotriva Lui Dumnezeu. Ar fi recunoscut acea modalitate de a vorbi dintr-o mie. Avea o voce frumoasa, groasa si joasa care parca te vrajea atunci cand vorbea si te facea sa uiti. Tot ce vroiai sa faci in acele momente era sa ii faci pe plac. Stia vocea lui deoarece il auzise de atatea ori vorbind cu ea in visele sale in timpul primei ei domnii, dupa care, cand murise si incepuse a doua domnie nu il mai auzise. Intr-un fel ciudat ii paruse rau atunci ca nu il mai auzise, dar cu trecerea timpului a uitat acele vise si o data cu ele si pe el. Reveni cu picioarele pe pamant cand isi aduse aminte despre cine vorbea de fapt si incerca sa nu se dea de gol, sa ascunda faptul ca ea si-a dat seama cine sta in fata sa.
-Ce ai facut? Cine esti?
-Ei, hai, nu te preface ca nu stii. Intr-adevar am intarziat putin, dar daca nu intarziam nu puteam sa simt puterea ta uimitor de mare.
-Nu inteleg, despre ce vrobesti?
Se apropie de ea uimind-o cand se tranti pe jos, intinzand mana sa o mangaie pe obraz. Se intrista putin atunci cand ea se feri de atingerea lui.
-Ayame, scumpo nu te mai prosti. Amandoi stim ce s-a intamplat deci fi sincera. Stii ca Lui Dumnezeu nu ii plac mincinosi.
-Nu-i plac nici ingeri cazuti.
-Da, dar noi doi stim ce inseamna de fapt un inger cazut, iar eu nu sunt unul dintre ei.
-Da, intr-adevar, spuse ea cu imaginea lui Ikusa in minte. De ce ai venit?
-Oh, nimic de spus despre fosta ta prietena?
-Dupa cat se pare nu-mi era deloc prietena.
-Asta este problema cu oameni, nu poti avea deloc incredere in ei. Ma intreb de ce ii iubeste atat de mult Dumnezeu? Sunt atat de murdari si infecti... nu crezi ca este incorect? Niste fiinte atat de perfect ca noi sa aparam niste fiinte inferioare ca acesti gandaci pe care-i numim oameni?
-Nu. Ei au mai multe capacitati, sa zic asa, decat noi. Aici gresesti. Sunt capabili de lucruri marete.
-Hai, scumpo. Chiar iti place sa stai sub papucul lor?
-Oameni trebuie sa fie protejati, noi fiind cei care ii protejeaza. De ce suntem noi sub papucul lor?
-Nu iti doresti nimic? Iti pot oferi tot ceea ce ti-ai putea dori vreodata.
-Imi amintesc foarte bine ce imi promiteai.
-Da? Atunci iti amintesti de toate clipele minunate petrecute impreuna?
-Ce clipe minunate? Te deghizai in Ikusa ca sa poti petrece cateva minute cu mine ca altfel nu aveai nici o sansa.
-Stiai foarte bine cine era. Vocea ramanea aceasi. Oricum te pot ajuta sa iti amintesti absolut tot, daca altceva nu doresti.
-Dar imi amintesc deja.
-Atunci de ce nu ai renascut complet? Nu te-ai mai trezit niciodata intr-un corp uman, nici un inger nu a mai patit asta pana acum. Un lucru este sigur, insa, in momentul in care un inger isi recapata Toate Amintirile, corpul lui uman va fi distrus ramanand proiectia lui astrala care se va duce in Eden, unde isi va relua viata. Tu inca esti aici sub forma umana, acest lucru imi spune ca inca ai lipsuri in memoria ta. Poate...
-Nu! Nu am nevoie de ajutorul tau.
-Incapatanata ca intotdeauna, dar daca nu ai fi fost asa nu te-as fi placut atat de mult.
-Da, da. Nu ma intereseaza. De ce m-ai salvat? De ce ai venit sa ma salvezi? Puteai sa iti trimiti subordonati, dar in schimb ai venit personal.
-Chiar crezi ca o sa iti spun acest lucru?
-Ce ai de pierdut, doar sunt o fata muritoare nu pot sa fac nimic... inca, spuse ea accentuand ultimul cuvant.
Lucifer nu spuse nimic ci se apleca spre ea si tinandu-i capul pentru a o impiedica sa se fereasca, se uita in ochii ei verzi. De cand a fost creata niciodata nu a putut sa o citeasca, nu a putut sa vada dincolo de verdele acela incredibil de intens. Il fascinau ochii ei care mereu ascundeau cate ceva sub aparentele unei priviri serioase sau furioase. Statu asa cateva minute, apoi din senin o saruta transferandu-i foarte putin din puterea lui ei. Ii transfera doar atata cat sa ii forteze trupul sa intre in coma. Esenta lui era otrava pentru orice fel de inger iar transmisa intr-un inger reincarnat in om era de patru ori mai mortala. Era un pas esential in planul sau, spera doar sa nu o omoare.
-Inca nu este timpul tau sa mori, raspunse el dupa ce o sarutase.
-Asta ce vrea sa insemne? Intreba ea incercand sa scape de gustul metalic ramas in urma sarutului lor.
-o sa iti dai seama cand va fi momentul potrivit.
Se ridica intorcandu-se cu spatele la ea. Statura un moment in liniste apoi chiar inainte sa dispara i spuse:
-Aduti aminte de trtecutul tau si o sa iti afli viitorul. Vei avea doua posibilitati, una te va duce spre lumina, cealalta spre intuneric. Doar ca aparentele nu sunt intotdeauna adevarate, ascund adevarata identitate a lumini si a intunericului. Trebuie sa plec dar ne vom revedea Ayame. Ne vom revedea foarte curand.
-Stai, Lucifer! De ce imi dai toate aceste informatii?
Din pacate era prea tarziu. El deja disparuse nemaiputand sa ii raspunda.
Statea intinsa in iarba moale asteptand puterule sa ii revina, trupul sa se vindece. Din pacate cu cat timpul trecea cu atat se simtea mai rau, in loc sa isi recapete rasuflarea, respira din ce in ce mai greu. Incepuse sa vada in ceata si nu isi mai dedea seama pe ce pune mana. Situatia ei se inrautatea cu fiecare clipa care trecea, asa ca atunci cand auzi vocile lui Hissori si Ran, ea nu mai avea forta sa vada si de abia mai putea sa respire. De altfel, toata forta ei si-o concentrase asupra respiratului. Incepuse sa creada ca urmatoarea gura de aer avea sa fie ultima atunci cand ii auzi pe cei doi mult mai bine decat prima oara. Se ridica foarte greu cu dorinta de a se duce spre ei pentru a vedea daca Ikusa era cu acestia, daca stiau ceva de el. Spera din adancul inimii sale ca acesta nu pierduse lupta cu demonul cu care Steph facuse pactul. Din pacate nu reusi sa faca decat cativa pasi cand simti ca pamantul ii fuge de sub picioare. Ii venea sa tipe de ciuda ca nu putuse sa fie in stare sa stea in picioare mai mult de doua minute, ca nu reusise sa ajunga la cei care aveau posibilitatea de a-l salva.
Din fericire Hissori nu era foarte departe de ea si o prinse inainte sa cada. Pana sa o aseze pe jos, Yuri se afla in taramul viselor. Nu stia ce se intamplase, dar spera sa fie doar un simplu lesin nu ceva mai complicat.
Uhh!.. N-am mai trecut de ceva vreme pe 'ici, dar am recuperat : ) .
Well.. Îmi place cum au evoluat lucrurile, devin din ce în ce mai interesante şi mai pline de acţiune. Ai descris destul de bine, dar aş fi vrut la părţile mai sentimentale să fie o descriere ceva mai profundă. Să îţi dau un exemplu, scena dintre Hissori şi Ran ( ador cuplul acela : X ) când se jucau de-a v-aţi acunselea mi s-a părut totul prea... cum să mă exprim : - ?.. rece ( sorry, dar eu chiar am o problemă cu asta : '' > ) . Momentul mi s-a părut cute, dar mai puteai lucra la el, zic eu. Dialogul are replici bune, cel puţin în acest ultim capitol mi s-a părut chiar ok şi destul de captivant în special cea dintre Ayame/Yuri şi Lucifer, dar sunt părţi la care trebuie să mai renunţi sau să mai lucrezi căci devine sec. Acţiunea nu este grăbică şi cât despre greşeli de tastare am observat că au fost menţionate, dar în ultimul capitol chiar nu le-am observat : - ?? . Probabil prea atrasă de acţiune .
Sper ca Yuri să se facă bine, iar amintirile să-i revină în totalitate : ) . Cu toate că a meritat acea moarte, mi-a părut rău de Steph. . .
Aştept cu nerăbdare următorul capitol! Spor la scris!
:bye:
Ms mult pentru critica Minnie si sper sa continui sa imi spui parerea ta.
Stiu ca a durat mult dar am venit cu o alta continuare. Sper ca urmatoarea sa nu imi i-a atata sa o scriu.
Ascunzatoarea lui Lucifer
Lucifer se intoarse in ascunzatoarea lui de abia asteptand sa ii spuna lui Akki vestea cea buna. Murea de incantare, gandindu-se la cum va reactiona ea. Se astepta sa o gaseasca in pat multumita de sine, asteptand cu incredere ca Ashi sa o cheme pentru a i-o da pe Ayame. Asa cum se astepta o gasi pe demonita acolo unde crezuse ca va fi.
-Hey, Akki!
-Buna, regele meu. Pot sa stiu de ce esti atat de bucuros azi?
-Cu siguranta.
-Deci...
-Deci planul tau a dat gres.
-Ce?!?
-Da. Ikusa a castigat lupta, asa cum era de asteptat, iar Steph a murit de mana mea.
-De ce te-ai amestecat? Intreaba ea furioasa.
-Sa nu cumva sa tipi la mine! Ai inteles? Spuse plesnind-o.
-Da, regele meu...
-Trebuia sa ma asigur ca ea va veni la mine, daca planul tau da gres.
-Si cum te-ai asigurat, ma rog?
-Simplu. Puterea mea este otrava pentru ingeri, dar in cantitate mica ii influenteaza. Incep sa aibe vise cu mine, in care eu pot sa apar si sa ii influentez, depinde doar de puterea lor de impotrivire. Cu cat sunt mai puternci, cu atat cedeaza mai greu sai poate deloc. O singura persoana mi-a rezistat si aceea este Ayame.
-Si atunci ce te face sa crezi ca vei castiga de aceasta data?
-Voi avea sanse mai mari pentru ca acum este influentata de toate sentimentele umane. Nu s-a renascut in inger asa ca va trebui sa aflu ce isi doreste si sa ii ofer acel lucru. Din acel moment va fi a mea.
-Bun. Atunci pentru ce a trebuit sa o omori pe fata aceea umana, Steph?
-Pentru ca vroia sa o omoare pe Yuri, parca asa o cheama. Nu puteam sa o las sa termine ceea ce vroia sa faca.
-Cum de ai stiut ce intentii avea?
-Daca ai stii sa folosesti puterea pe care ti-am dat-o atunci ai fi fimtit intentiile criminale ale oamenilor asupra carora te concentrezi.
-Oricum nu trebuia sa te amesteci.
-Si sa o las sa moara?
-De ce o vrei atat de mult?
-Nu este treaba ta.
-Sunt regina ta! Normal ca este.
-Nu, nu esti, zise el cu calm si raceala.
-Poftim?!
-Da. Nu ti-ai dat seama pana acum ca pentru a fi regina mea trebuie sa participi la un ritual, iar la acel ritual voi participa si eu o data cu tine. Amandoi trebuie sa fim egali, daca nu suntem la fel de puternici atunci cel slab moare. Deci nu poti sa imi fi regina.
-Si Ayame poate?
-Da.
-De aceea ai salvat-o?
-Se pare ca pana la urma nu esti atat de proasta pe cat am crezut.
-Cum ramane cu mine?
-cum sa ramana?
-Adica ma vei parasi odata ce o vei avea pe Ayame?
-Nu, scumpo. O voi folosi, la fel cum te-am folosit pe tine. Numai ca pe ea nu o voi controla atat de usor.
-Nenorocitule!
-Cauti loialitate unde nu trebuie si unde nu exista. Unde pleci?
-La politie pentru a incepe sa pun in aplicare planul B. O sa iti arat eu tie control.
-Bafta! Ai grija, o vreau vie nu moarta, altfel si tu vei muri.
-Foarte bine! Disparu fara sa mai zica un singur cuvant.
Lucifer incepu sa rada cand ea disparu. Planul lui de a se razbuna pe Dumnezeu incepea sa dea roade. Avea de gand sa inceapa Apocalipsa, sa ii oblige pe cei doi ingeri care o protejau pe Yuri sa devina FallenAngel, iar inainte ca cei doi sa isi dea seama ce se intampla, avea sa o rapeasca pe Ayame incepand astfel primul pas spre dezlantuirea Apocalipsei. Al doilea pas era de a trezi un al treilea FallenAngel, astfel cei trei se vor lupta si va fi haos in jurul lor pana cand o va pune pe Sacred Wings, aflata sub controlul lui, sa ii cheme la ea pe cei trei. Ea fiind singura care putea sa ii controleze. Avandu-i pe cei patru ingeri din casta ingerilor celesta ii va obliga sa o cheme pe ultima din casta lor si anume pe Seraphim. Odata reunita casta celesta, din care si el facea parte, aveau sa il invoce pe Dumnezeu pentru a vedea ce se intampla cu iubita lui rasa de oameni. Sa vada cum iubiti lui muritori sunt distrusi, astfel ii forta mana Lui Dumnezeu sa aleafa pe cineva va ajuta: pe oameni sau pe ingerii care se omorau intre ei din cauza lipsei conducatoarei. Normal ca ii va alege pe muritori, ceea ce ii va face pe cherubimi sa se intoarca impotriva Lui, sa ii omoare minunatele creatii.
Ii placera sa se joace cu mintile celor din jur si sa ii influenteze pentru ca in final sa ii vada cum isi dau seama ca au fost jucati si ca ceea ce vroiau sa faca a fost dat peste cap. Acest lucru il facea si cu Ashi, pe care il mintise ca o va face pe Ayame sa-l iubeasca atunci cand o va prinde, acelasi lucru il facuse si cu Akki care fara sa stie avea sa ii trimita pe politisti dupa cei doi cherubimi, sperand ca nu ii vor ataca deoarece erau oameni. Aici gresea Akki, realitatea era ca cei doi ingeri vor ataca muritorii pentru a le salva pe cele doua fete. Cat despre Ayame, daca nu o va rapi Ashi, atunci ea avea sa vina singura la el, intr-un final. Asta datorita transferului de putere care a avut loc in momentul in care a sarutat-o. Simtea ca nu a murit, ca a supravietuit transferului, iar puterea lui in corpul ei o va obliga sa il caute, se va simti atrasa de acesta.
Inapoi in siguranta
Odata ajunsi in casa, Ikusa o duse pe Yuri in camera ei, dandu-i un somnifer si spunandu-i ca se va intoarce in cateva minute. Aproape ca o scapase din brate atunci cand o simti ca se misca nelinistita in bratele sale. Se trezise de ceva timp, simtindu-se dezorientata si acum nu vroia sa ia somniferul, dar intr-un sfarsit reusi sa o convinga.
Hissori termina repede cu Ran, deoarece ea singura ceruse un somnifer si un calmant, constienta fiind ca era la pamant cu nervii, asa ca acesta scapa usor.
In timp ce cei doi ingeri se ingrijeau de fete, Castiel care venise cu ei, le spuse ca ii va astepta in sufragerie sa vorbeasca cu ei. Nu astepta mult si ii vazu pe cei doi coborand in camera. Hissori era foarte inspaimantat in urma celor vazute, cat despre Ikusa, el era doar foarte fericit ca nimic rau nu i s-a intamplat.
-Deci ce s-a petrecut aici? Intreba Castiel curios.
-Am vrut sa petrec un pic de timp singur cu Yuri fara cineva in jur. Devine din ce in ce mai greu sa ma abtin... am petrecut prea mult timp pe pamant asa ca incep sa ma port ca un adevarat muritor. Oricum ne-am indepartat foarte mult de voi, eram singuri, totul era bine si frumos pana cand a aparut Steph. Atunci nu mi-am dat seama ca ea ne urmarise, chiar am crezut ca ne-a auzit si a venit la noi. Ne-a spus ca a vazut o floare ciudata si vrea sa i-o arate lui Yuri, nu stiu de ce nu m-am dus cu ele, am zis ca o sa o astept acolo. In urmatoarea secunda ma trezesc ca cineva ma loveste pe la spare si incep sa ma lupt cu cel care m-a atacat. Era un demon. Mi-a zis ca Ashi o vrea pe Ayame, ca el crede ca Yuri este conducatoarea noastra si ca Steph avea sa o duca pe aceasta in Chaos sau sa o omoare, depindea de starea ei. Mi-a mai spus ca Ashi are de gand sa o faca pe Ayame a lui, cand am auzit al doilea tipat, l-am lasat acolo si am inceput sa fug. Nu stiam incotro sa merg sua daca directia era cea buna. Fugeam fara sa imi dau seama incotro.
-Cand intr-un final ai ajuns acolo unde era Yuri, ce ai vazut? Intreba Castiel.
-Pe Hissori cu ea in brate, Ran plangand. Am crezut ca a murit, apoi am avut o viziune cu conducatoarea noastra intr-un pat cu baldachin. Nu mai ca nu era in camera ei obisnuita, era in alta camera si era plina de sange.
-Sa le trimitem un mesaj cu ceea ce s-a intamplat celor din consiliu? Poate ei stiu ceva despre viziunea ta. Ce crezi, Castiel?
-Mai intai vreau sa stiu ce ai vazut tu, Hissori, de te-a afectat atat de tare. Ce s-a intamplat cu Yuri? Cine a ucis-o pe Steph?
-Nu stiu sigur cine a ucis-o pe Steph, dar in mod sigur era un demon. L-am vazut in momentul in care a disparut.
-Crezi ca a ajutat-o pe roscata? Si daca a ajutat-o, de ce a facut-o?
-A spus ceva? A vorbit cu ea? Intreba si Ikusa interesat de acel demon necunoscut.
-Nu stiu. Nu eram acolo fizic. Am folosit una din puterile mele, mi-am trimis proiectia astrala sa o gasesc mai repede, nu stiam cat timp mai aveam, asta daca mai aveam timp. Atunci l-am vazut, numai ca nu am auzit nimic. Poate nu a spus nimic, nu am de unde sa stiu. Nu am perfectionat aceasta abilitate asa ca este posibil sa nu pot auzi cand sunt in acea stare.
-Poate. Ce aveti de gand sa faceti cu cele doua fete? Ce o sa le spuneti ca s-a intampla? Chiar daca Steph dispare cand se vor intoarce parinti lui Steph, le vor intreba, va vor intreba.
-Stim, dar a fost alegerea ei. Pana la urma ea a fost cea care a pus la cale toata aceasta ambuscada. A fost un pion in mana lui Ashi.
-Si atunci le stergem memoria?
-Da.
-Daca vreti sa o faceti voi... zise Castiel lasand fraza neterminata.
-Tu de ce ai venit? Te-au trimis cei din Consiliu? Intreba Hissori.
-Am primit ordin sa vin sa curat locul. Membri Consiliului nu mi-au zis ca sunteti si voi implicati, dar mi-au dat ordin sa vin sa va ajut dupa ce le sterg memoriile celor implicati. Sa stii ca problema voastra a disparut, deja le-am sters , amintirile tuturor persoanelor care o cunosteau pe Steph. Au ramas doar cele doua surori, dar daca vreti sa... de aceasta data a fost intrerupt de cei doi cherubimi.
-Ne vom ocupa noi de ele, spusera in acelasi timp Ikusa si Hissori.
-Bine. Nici o problema.
-De ce te-a trimis Tetsujin si Hageshi, aici?
-Au spus ca ceva rau se va intampla in curand. Aoshy a gasit o vraja care sa ii arate cand vor aparea FallenAngel si a functionat, in ciuda indoielilor cu care a fost privit cand a venit cu acea vraja. A zis ca vor aparea in urmatoarea saptamana, asa ca m-au trimis sa va ajut sa o gasiti mai repede pe Ayame.
-Ne-ar prinde bine o pereche de maini si ochi in plus.
-Pe scurt ne bucuram ca ai venit.
-Ma bucur ca sunt aici.
-Noi vom merge acum sa vedem ce sa facem cu fetele. Tu daca vrei poti sa te mai plimbi pe aici, este destul de greu sa te obijnuiesti cu orarul oamenilor. A, poti sa alegi ce camera vrei, avem destule libere.
-Multumesc. Am zburat.
-A, Castiel... tot ai mentionat de zubart...
-Da?
-Trebuie sa iti ascunzi aripile si sa nu te mai teleportezi, esti in lumea pamanteana acum, asa ca poarta-te ca un om normal. Sa tii minte acest lucru.
-Bine.
Castiel pleca sa isi caute camera potrivita pentru el, in timp ce ceilalti doi ingeri se indreptau fara tragere de inima sus in camerele celor doua fete. Nu ca nu le-ar fi facut placere sa stea sau sa vorbeasca cu acestea doar ca situatia era de asa natura incat numai placuta nu putea fi numita. Aproximativ jumatate din ingerii care erau insarcinati sa stearga anumite lucruri din mintile oamenilor au fost ispititi de puterea pe care le-o oferea acea abilitate si s-au transformat incetul cu incetul in demoni. Ei nu se temeau de acea ispita ci nu vroiau sa faca acel lucru pentru ca le iubeau si le respectau, dar nu aveau alta solutie.
So... don`t shout me, ok? Este mic, stiu si imi cer miiiii de scuze, dar urmatorul va fi mult mai mare si promit sa il pun duminica daca primesc critici, ce ziceti?
Din pacate nu mai am atata timp cat as fi vrut si sunt ocupata si cu matematica si cu economia si cu romana si pe deasupra mai sunt si ceilalti profesori care ne sar in cap cu ascultare si lucrari, etc... no, clasa a12a ce sa fac?
In incaperea lui Ran
In camera lui Ran, Hissori astepta linistit ca ea sa se trezeasca. Ii stersese toate memoriile care o contineau pe Steph. Fusese cel mai greu lucrur pe care il facuse vreodata, aproape ca nu a fost in stare sa duca misiunea la bun sfarsit. De altfel, nu orice inger era facut pentru asa ceva, de aceea il respecta atat de mult pe Castiel, pentru ceea ce era in stare sa faca si sa suporte. Trebuise sa caute in amintirile ei, sa le gaseasca pe cele care o implicau pe Steph si sa i le sustraga din minte. Pentru a sterge din mintea unui om o amintire, un gand, trebuia sa sustraga din mintea acelei persoane si sa o transfere in a lui. Ingerul care facea acel lucru era nevoit sa tina minte toate acele lucruri. Era tulburator pentru un inger sa aiba anumite ganduri si amintiri ale oamenilor deoarece ei gandeau altfel decat muritori. Acestia din urma aveau mai multe sentimente decat ingerii. De aceea percepeau si intelegeau total diferit lumea inconjuratoare, de aceea existau crime si ucigasi printre ei.
Toate aceste intamplari i se pareau fara sens. Capatau sens daca Yuri era reincarnarea lui Ayame. O aveau pe lista, dar nu avea nici una din calitatile conducatoarei lor, ceea ce il aducea pe alt drum. Daca nu era reincarnarea lui Ayame, atunci de ce o vroiau demonii. Ce aveau ei de gand sa faca cu o fata umana, simpla. Din cate stia Arkangelul, demonii nu aveau ce sa faca cu o ea. Se hotari ca va raspunde la toate intrebarile maine, cand va vorbi cu Castiel si Ikusa.
Intre timp, Ran se trezi in intunericul camerei cu cineva necunoscut stand in patul ei. Gandindu-se putin isi dadu seama ca nu avea cine altcineva sa fie decat Hissori, era prea mare sa fie sora ei, iar Ikusa nu ar fi intrat niciodata in incapere, nici nu se mai gandea la a sta cu ea in pat. Dar pentru a fi suta la suta sigura, ii striga numele.
-Hissori?
O auzi el pe Ran soptind
-Da, ce este scumpa mea? Intreba el, trecandu-si mana prin parul sau.
-Sora mea este bine? A patit ceva?
-Da, este bine. Nimic rau nu i s-a intamplat. A speriat-o o pasare si ea a lesinat. Are Ikusa grija de ea, asa ca nu iti mai face probleme degeaba.
Il auzea pe Arkangel vorbind, rostind cuvintele cu acea voce suava si linistitoare pe care o folosea de fiecare daca cand era impreuna cu ea si Ran nu putea sa se gandeasca decat la cat de bine este sa il simta in pat langa ea, sa ii simta degetele cum ii mangaie parul.
-Ma simt putin ciudat, niciodata nu m-am simtit asa. Linistita si impacata cu mine. Ce medicament mi-ai dat?
-Doar un somnifer, inca nu i-a trecut efectil, probabil de aceea te simti asa, zise el punandu-i mana pe frunte pentru a fi sigur ca nu are cumva temperatura.
Cateodata oameni se imbolnaveau dupa ce le sustrageau memoriile.
-Da, cred ca ai dreptate, sunt putin somnoroasa. Vrei sa stai langa mine, macar pana adorm?
-Imediat. Apropo, deca cumva maine te trezesti inaintea mea sau inaintea lui Ikusa, sa stii ca a venit un bun prieten de-al nostru aici. Il cheama Castiel.
-Castiel? Ce nume ciudat, afirma Ran cu vocea ingrosata din cauza somnului.
-Si Ikusa sau Hissori nu sunt nume ciudate, scumpo?
-Ba da, dar suna altfel. Castiel suna ca un nume de inger, nu crezi?
-Da, poate chiar este un inger, mai stii?
Ran chicoti putin cand il auzi. Avea impresia ca il cunostea pe Hissori de o viata intreaga. Se simtea completa langa el.
-Auzi, de ce crezi ca i se intampla toate aceste lucruri surorii mele? A fost rapita, dupa care acum este atacata. Ce cauta singura in padure?
Hissori se uita la ea uimit, neintelegand de ce a spus ca a fost atacata Yuri, doar ii spusese ca a speriat-o o pasare, dar vazand ca nici ea nu stie prea bine ce spune, o lasa in pace, nedorind sa afle daca banuieste ceva sau nu. Oricum orice banuiala ar fi avut era mica si ar fi uitat-o repede. Isi daduse seama prin ceata somniferului ca ceea ce isi aminteste, absenta unor amanunte din memoria ei, nu se potriveste cu povestea lui. Din pacate nu putea sa intrebe ce nu este in regula pentru ca ar fi fost posibil sa ii transforme suspiciunile in altceva si nu dorea acel lucru.
-Nu stiu. Lucruri rele li se intampla oamenilor buni, tot timpul. Bine ca am fost aici sa va ajutam, zice zambind dupa ce ii lasa un pupic pe frunte.
-Cand nu veti mai fi, cine o va mai ajuta?
-O sa fim intotdeauna langa voi, doua. Eu langa tine, Ikusa langa Yuri la fel ca doi ingeri pazitori.
-Imi veti lipsi foarte mult cand veti pleca.
-Si tu ne vei lipsi, mai ales mie. Dar o sa va vizitam din cand in cand. Hai, culca-te, nu iti mai obosi capsorul asta frumos cu acest gen de lucruri.
-Vei sta cu mine in aceasta noapte?
-Ce va crede Yuri daca ma va vedea iesind din camera ta?
-Ce va crede Ikusa daca te va vedea iesind din camera mea?
-Am inteles, zise zambind. Ramand cu tine.
Nu ii placea sa minta si ura sa o minta in special pe Ran. Numai ca nu putea sa ii spuna adevarul. Adevarul ar fi sunat ipocrit si rautacios pentru o fata muritoare, asa cum era ea. De altfel, nici nu ar fi stiut cum sa ii spuna ca de fapt nu aveau sa se mai vada niciodata.
Statea intins in pat, tinand-o pe Ran in brate, cu capul ei pe pieptul sau, gandindu-se la ceea ce ii spusese, incercand sa o faca sa se simta in siguranta. Ar fi vrut ca situatia sa sta altfel, dar stia ca nu putea sa faca nimic pentru a o schimba, sau aproape nimic. Ar fi putut sa ignore ordinul si sa ramana cu ea, sa imbatraneasca impreuna, numai ca era aproape sigur ca Tetsujin nu avea sa accepte un asemenea comportament din partea unui Arkangel. Nu putea sa uite reactia lui cand a vazut o poza cu un inger si o fata imbratisati, dedesupt scriind: „Iubire imposibila”. A ras in acel moment, dar acum nu mai vedea nimic de ras in situatia lui.
Adormi intr-un final, visand la o alta situatie, un alt destin, o alta viata in care ei toti ar fi trait fericiti. O viata in care el era impreuna cu Ran. O viata in care ea ar fi fost un Arkangel la fel ca si el. Zambin in somn si o stranse pe roscata, tragand-o si mai aproape de el, nevrand sa ii mai dea drumul, niciodata.
am promis ca voi veni cu o continuare mai lunga, asa ca uite-ma aici:) sper sa primesc mai multe comenturi decat ultima data:|
Here it is:
Incaperea lui Yuri
Stia ca somniferele nu isi vor face efectul, dar mai vroia o seara cu Ikusa. Il iubise de cand il vazuse, il iubise si atunci cand soarta il pedepsise, transformandu-l intr-un FallenAngel. Stia ca nu era bine ceea ce simtea, ca incalcase legea lui Dumnezeu de a iubi pe cineva asa cum o fac oameni, chiar daca nu intelegea de ce Dumnezeu le-ar interzice acest lucru, ea nu se simtea prea bine stiind ca o incalca. Numai ca atunci cand se afla in bratele lui Ikusa uita ca este mai presus de ceilalti, ca ea are puterea suprema si o data cu ea enorma responsabilitate de a-i conduce pe ceilalti. Trebuise sa se trezeasca intr-un corp uman pentru a-si da seama cat de mare era dragostea dintre ea si Narkangel, il iubise fara sa stie ca ceea ce simtea este dragoste, atatia ani de zile. O enerva acest fapt, dar o enerva si ca a fost nevoie sa se trezeasca in acest corp muritor pentru a-si aminti aproape tot ce se intamplase in prima ei domnie. Lucifer avea dreptate. Nu isi amintea tot, de aceea nu renascuse complet, dar isi va aminti. Se hotari dintr-o data ca le va spune cine este, le va arata semnul care statea ca dovada a identitatii ei a doua zi. A doua zi avea sa recunoasca totul. Pentru restul de zi care ramasese vroia sa se simta iubita si sa iubeasca, vroia sa se bucure de acest timp impreuna cu Ikusa. Apoi nu mai conta daca el mai vroia sa continuie sa se intalneasca cu ea sau daca o va adora de la distanta asa cum facuse pana in acea clipa.
-Te va adora de la distanta..., auzi ea pe cineva soptind in intunericul camerei.
-Cine este acolo? Intreba putin speriata.
O silueta se contura in intunericul camerei, insa nu indeajuns pentru a-si da seama cine este.
-O sa te urasca.
-Nu este adevarat!
-O sa te dispretuiasca. Tu nu esti Yuri, nu ai fost niciodata si nu vei fi niciodata Yuri. Esti Ayame, conducatoarea cherubimilor, tu, maret Sanct Angel, din casta ingerilor celesti, nu vei fi niciodata iubita ca Yuri.
-Nu!!!... spuse ea disperata incepand sa planga.
-Nimeni dintre ei nu te va iubi asa cum el o iubeste pe Yuri. Dar exista cineva...
-Cine? Cine poate trece de bariera pusa de Dumnezeu intre mine si ceilalti?
-Doar o singura fiinta.
-Cine? Cine? Spune-mi, te rog!
Silueta disparuse deja in intunericul incaperei, lasand in urma ei doar o atmosfera incarcata de dorinta puternica de a fi iubita a lui Ayame. Era constienta de adevarul spuselor acelei umbre, ceea ce nu provoca decat mai multa durere in inima ei decat liniste.
Sirul gandurilor ii fu intrerupt cand il simti pe Ikusa pe hol cum se indreapta spre camera ei. Simti cum mana lui ezita pentru cateva secunde pe maner si presupunea ca ceva la facut atent la atmosfera din camera. Din pacate nu putea sa faca nimic pentru ca el avea o sarcina de indeplinit, si chiar daca stia ca nu va functiona, nu putea sa se impotriveasca altfel el avea sa isi dea seama ca intr-adevar ceva nu era in regula.
Il auzi cand intra. Incerca sa stea cat mai linistita, sa nu se dea de gol. El trebuia sa creada ca ea doarme, altfel ii va mai da un sombifer si nu dorea sa se prefaca restul de noapte ca doarme. Asa ca statu calma, nemiscandu-se cand mana lui calda ii atinse fruntea. Pentru oameni, ingerii aveau maini calde, dar adevarul era ca ei erau reci, aproape de gheata. Simti cum ii sustragea memoriile despre Steph cu mainile acelea reci, cel putin el credea ca i le sustrage. De fapt, ea il pacalea lasandu-l sa aleaga memoriile despre Steph si inainte ca acesta sa le sustraga, Ayame le ascundea undeva unde nu putea sa le gaseasca. Nu dura mult acest proces, cand termina mai astepta zece minute si apoi se prefacu ca se trezeste, cautandu=l pe Ikusa langa ea, speriindu-se cand nu il gaseste.
-Sunt aici, scumpo. Sunt aici. Nu am plecat nicaieri.
-Ce s-a intamplat? Cum am ajuns aici?
-Ai stat prea mult in soare si ai lesinat.
-Da?
-Da, scumpo. M-ai speriat putin sa stii. Bine, recunosc, putin mai mult, zise el daruindu-i cel mai dulce zambet din lume.
-Nu am vrut.
-Stiu, spuse mangaindu-i parul.
-Ma iubesti? Intreba ea din senin.
-Da, normal ca te iubesc. Nici nu stii cat de mult te iubesc.
-Si eu te iubesc.
-Mi-am dat seama de acest lucru, dragoste mica.
-Atunci vrei sa ma iubesti?
-Poftim? Intreba Ikusa uimit.
-Ce ai auzit. Vreau sa fac dragoste cu tine.
-Sigur este ceea ce vrei? Adica, mai poti astepta, nu este ca si cum maine ar fi sfarsitul lumii. Avem tot timpul din lume.
-Nu mai vreau sa astept. Am asteptat destul. Plus, nu stii ce va fi maine, poate chiar va fi sfarsitul lumii, mai stii?
-Daca acest lucru este ceea ce iti doresti...
I se paru ciudat ca tocmai ea spunea acel lucru. Avea tot timpul din lume, nimeni nu putea sa i-l fure, dar pana la urma cine era el sa o schimbe.
-Da, este. Imi doresc foarte mult.
-Atunci bine, dar imi spui daca te ranesc. Esti atat de micuta si fragila...
-Stai linistit, nu ma invinetesc atat de usor... poti pune mana linistit.
Se aseza langa ea in pat si fu uimit cand isi dadu seama ca pentru prima data in viata lui are emotii. Nu il deranja sa o sarute sau sa o mangaie, dar il deranja faptul ca el este primul ei iubit. Nu stia daca va putea sa se comporte exemplar, dar va incerca. Daca ea vroia ca el sa fie primul ei iubit, acesta avea sa o faca cea mai fericita fata de pe planeta. Isi facu curaj si o saruta, la inceput nesigur, asteptand sa auda cum se razgandeste, dar cu cat timpul trecea, iar ea nu spunea nimic cu atat devenea mai sigur si insistent. O saruta pe buze, apoi incepu sa coboare incet spre gat, coborand pana acolo unde se termina tricoul. Uitandu-se in ochii ei pentru a primi aprobarea de a-i da tricoul jos. Aceasta incuvinta, asa ca o dezbraca, incepand din nou sa ii sarute fiecare milimetru de piele. O dezbraca incet, in timp ce o umplea de sarutari si mangaieri. Numai ca pentru a fi sigur, se uita la ea cerandu-i aprobarea de fiecare data cand vroia sa se simta bine, vroia sa o faca sa simt ceea ce simtea el de fiecare daca cand se afla in preajma ei. Dupa ce o dezbraca de tot, vru sa se dea jos sa se dezbrace si el, dar fu uimit cand Yuri il prinse de bluza si asa cum statea, cu spatele, ea il imbratisa, sarutandu-l sub ureche si coborand spre gat. Cu mainile tremurand il apuca de tricoul si ajutata il dadu jos. Se intoarse cu fata spre ea si o saruta, mangaindu-i si jucandu-se cu sanii ei in timp ce ii desfacea fermoarul blugilor.
A reusit sa fie bland si atent pana la sfarsot. Ramase surprins la valul de sentimente pe care i le-a provocat acest act. S-a simtit nemaipomenit de bine si spera ca si pentru Yuri a fost la fel de bine. Numai ca el era inger si nu stia cu siguranta daca este bine sau rau sa simta lucrurile pe care Yuri il facea sa le simta. Ingerii nu aveau voie sa se indragosteasca sau sa iubeasca, nu stia de ce deoarece oamenii erau incredibil de fericiti cand iubeau, nici nu se mai punea problema de a exista interactiuni de acest gen intre ei, de aceea nu stia daca era bine ceea ce tocmai infaptuise. Avea cateva indoieli, dar dupa ce statu putin pe ganduri hotari ca nu conteaza, asa ca o imbratisa pe roscata si ii depuse un mic pupic pe frunte.
-Nu o sa te mai las sa pleci niciodata, sa stii, sopti in urechea roscatei.
-Sigur? O sa ma tii langa tine intotdeauna, orice s-ar intampla in viitor?
Se intorsese cu fata spre el pentru a se uita in ochii lui si Ikusa vazu in ai ei speranta pentru un raspuns pozitiv. Ura sa o minta si ura ca isi daduse drumul la gura lui, dar o data ce a afirmat ceva nu putea sa dea inapoi. Nu in acel moment cel putin.
-Da. Isi promit, spunand acest lucrur o stranse mai tare si o mai pupa o data pe frunte.
Stand asa cu ea in brate, simtind-o langa el, avu din nou o viziune. Era in camera aceea ciudata, in patul cu baldachin, tinand-o in brate pe Ayame. O tinea in brate la fel cum o tine pe Yuri in acel moment si avea aceeasi conversatie pe care o avuse cu roscata cu cateva minute mai devreme. Cand viziunea lua sfarsit isi dadu seama cu groaza. Yuri era Ayame. Viziunile incepusera exact dupa ce ea fusese atacata. Probabil ea deja incepuse sa isi aminteasca si proiecta fara sa isi dea seama amintirile ei spre el. Le proiecta spre el deoarece era cel mai apropiat de ea dintre toti cei care se aflau in casa. Era sigur ca aceasta nici nu isi daduse seama ca trimitea amintirile ei in mintea sa, dar daca isi aducea aminte de vietile ei anterioare, de cine era cu adevarata, de ce nu ii spusese. Era sigur ca ea putea sa vada ca el este de fapt un inger, deci nu avea de ce sa nu ii spuna adevarul. Ce il deranja cel mai rau era faptul ca il lasase sa faca toate acele lucruri, sa puna mana pe pielea ei goala. Nici nu vroia sa se gandeasca unde mai pusese mana si cum. O murdarise, o patase si acea pata avea sa ramana si pe mainile lui pentru totdeauna.
Ikusa nu constientiza ca in timp ce rationa ii daduse drumul lui Yuri si devenise rece si rigid, fapt ce ii atrase atentia fetei, intristand-o finalul visului sau frumos. Citindu-i gandurile, Yuri ii raspunse la intrebarile e se insirau pe fata lui, glasul ei fiind putin amar si trist.
-Pentru ca nu as fi trait aceasta experienta atat de placuta daca ai fi stiut cine sunt.
-Normal ca nu. Esti conducatoarea mea. Nu te pot pata in acest fel. Esti cea mai pura dintre toti, in plus acest lucru este total interzis. Tu trebuie sa fi un exemplu pentru noi.
-Dar ai facut-o doar o data. A existat un moment in trecut cand ai facut toate aceste lucruri, chiar mai multe, daca imi amintesc eu bine. Dupa care eu am fost ucisa si cel care m-a ucis mi-a sters amintirile despre acel incident. Chiar nu iti dai seama? Noi doi suntem facuti unul pentru celalalt. Chiar si dupa prima mea moarte, noi doi am simtit ceva unul pentru altul. Este ceva intre noi ce nu ar trebui sa fie, dar este si nu poti da cu piciorul la asa ceva.
-Da, dar niciodata nu am dovedit acea dragoste. Amandoi am pus distanta intre noi. Stiam ce este bine si ce este rau, acum se pare ca nu mai stii.
-Pentru ca am crezut si cred ca este bine.
-Nu este bine, este gresit ceea ce crezi.
-Ba nu. Este bine. Este cel mai minunat lucrur sa iubesti. De ce sa ti acest fapt ascuns?
-Stii ce s-a intamplat ultima oara. Daca iti amintesti de prima ta domnie, de tot ce s-a intamplat, atunci trebuie sa iti amintesti si cine sunt FallenAngeli.
-Da, dar de aceasta data va fi altfel.
-Nu va fi. Noi am fost trimisi sa te gasim si sa te aducem in Eden. Ranpu a gasit o profetie de-a ta in care scriai ca vor fi cateva semne care vor anunta venirea FallenAngelilor si imediat dupa ei, Apocalipsa.
-Imi amintesc ca am avut aceasta viziune numai ca stiu sigur ca nu am scris-o. Doar o singura persoana stia in afara mea.
-Cine?
-Nu imi amintesc.
-Oricum nu conteaza. Esti constienta ca ei nu trebuie sa apara.
-Da, sunt constienta de ce credeti ca nu trebuie sa apara, dar ei trebuie sa isi faca aparitia, orice ati crede voi si mai sunt constienta si de faptul ca trebuie sa o gasim cu orice pret pe Raphael.
-Exista cu adevarat?
-Da.
-Noi nu stiam sigur daca ea exista, dar banuiesc ca ingerul Seraphim este Ran.
-Ai dovezi?
-Initial eu si Hissori am crezut ca tu esti ingerul Sephim, pentru ca asa au spus cei doi demoni care te-au rapit. Te-au rapit din cauza ca ei credeau ca tu esti Ayame, dar cumva au aflat ca s-au inselat. De aici am dedus ca Ran este Ayame care te-a atras pe tine, dar acum ca stiu ca tu esti conducatoarea mea, este posibil sa fie invers. Ca tu sa fi fost atrasa de Raphael, ingerul Seraphim. Dar de ce?
-Pentru ca face parte din casta ingerilor celesti, la fel ca si mine. Imi aduc aminte de inca o casta in afara de a voastra, a cherubimilor, casta... ingerilor universali.
-De unde stii toate aceste informatii?
-Nu stiu. Pur si simplu mi-am adus aminte. Poate sufletul meu este mult mai vechi decat cred eu, decat credeti si stiti voi. Imi apar tot felul de cuvinte pana acum necunoscute si fapte si intamplari. Lucifer mi-a zis ca nu-mi amintesc tot, iar atunci cand imi voi aminti trecutul, voi cunoaste viitorul.
Nu isi dadu seama de greseala facuta decat dupa ce a facut-o. Ii paru rau ca ii rostise numele lui Lucifer in fata lui Ikusa, dar asta facuse asa ca acum trebuia sa dea explicatii. Dupa Ashi, Lucifer era a doua persoana pe care Narkangelul o ura cel mai mult, cel putin asa era situatia in prima ei domnie, iar dupa expresia lui, resentimentele fata de cei doi demoni ii revenisera odata cu amintirile.
-Lucifer?!?
Ikusa aproape ca o darama din pat cand auzi acel nume, din fericire pentru ea, acesta avea reflexe foarte bune si o prinse inainte sa atinga podeaua. O puse in pat si se departa de ea. Se simtea ciudat. Cand o prinse ii simtise pielea ei cum se lipeste de a lui. Erau amandoi goi sub cearceaf si nu putea sa nu se gandeasca la trupul ei gol si perfect. La curbele ei atat de minunate, la gustul ei. Isi scutura capul, alungand acele ganduri.
-Este o poveste lunga.
-Avem timp.
-M-a salvat de Steph dupa care a vrut sa vorbeasca putin cu mine.
-Altceva nu ati mai facut? Intreba putin furios si gelos.
-Nu.
-Sigur?
-Ikusa!!
Ayame observa cu bucurie gelozia pe care o emana Narkangelul. Gelozie ce ii demonstra dragostea lui pentru ea.
-Bine, bine. Ce mai trebuie sa iti amintesti? Stii ce s-a intamplat in prima ta domnie? Cine te-a ucis?
-Nu chiar. Imi amintesc ca era Ashi si inca cineva. Ashi era gelos pe tine, ma vroia numai pentru el, dar nu cred ca m-a ucis atunci cand si-a dat seama ca nu poate sa ma aibe, dar stiu sigur ca el a fost cel care a facut acea vraja. Numai ca simt ca mai este ceva, ca nu suntem singuri ingeri facuti de Dumnezeu.
-Vom afla totul. Acum trebuie sa dormi.
-Vei sta cu mine? Te rog, tine-ma in brate asa cum ma tineai cand credeai ca sunt o simpla muritoare.
-Ayame...
Era prima data cand ii rostea numele ei adevarat, ceea ce facea totul sa fie adevarat. Se ferise sa ii rosteasca numele stiind efectul pe care avea sa il aibe, dar acum trebuia sa il spuna cu voce tare, altfel nu putea sa se abtina sa o sarute sau sa o mangaie.
-Nu este numele meu acesta! Spuse Ayame incepand sa planga.
Nu se astepta la acea reactie, asa ca se vazu nevoit sa o stranga in brate pentru a o linisti.
-Ba da, scumpa mea regina. Stiu ca ne-am amestecat si ti-am distrus sansa la fericire, dragoste dar...
-Nu mi-ai distrus nimic. Mi-ai oferit sansa de a iubit iar acum iti iei dragostea inapoi. Nu astea sunt regulile! Te izolezi intr-o cutie si te vei indeparta de mine, crezand ca asa este cel mai bine.
-Ayame.
-Nu! Nu mai vreau sa te aud! Tipa ea dand cu pumni in pieptul lui lipsit de par si plin de muschi, stiind ca nu facea nimic, ca nu il ranea in nici un fel.
-Ayame, te rog. Aceasta nu esti tu. Inca nu ai renascut complet, asa ca mai ai sentimentele lui Yuri.
-De ce pe ea o poti iubi si pe mine, nu?
-Pentru ca esti conducatoarea mea.
-Erai gata sa renunti la scumpa ta conducatoare pentru cateva clipe petrecute cu Yuri. De ce nu poti ignora bariera aceea pusa de tine? Yuri te iubea din cauza mea. Eu te iubesc, mereu te-am iubit. Nu poti intelege?
-Nu am ce sa inteleg. Este interzisa legatura pe care o doresti, asa ca este imposibil ceea ce imi ceri.
-Vrei sa nu pleci in seara aceasta de langa mine? Atat iti cer. O ultima noapte.
-Voi sta cu tine acum, dar maine ma voi mai gandi la ceea ce voi face.
-Multumesc.
O lua in brate si adormi, asa tinand-o strans langa el, bucurandu-se de ultimele clipe impreuna pentru ca de maine totul avea sa se schimbe. Cel putin asa credea el. Adevarul era ca Ayame nu avea de gand sa renunte atat de usor la el.
prima la com uite ca in sfarsit mi am invins lenea asta imensa si am reusit sa postez asa cum ti am promis
deci :xin sfarsit a facut dragoste ikusa cu yuri/ayame de cand asteptam asta [stiu ...pervy me:))] deci ikusa a mai fost cu ayame inainte?chiar ca mai surprins ii adorr pe ikusa si pe yuuri:x cuplul meu preferat
Nu am vazut greseli de tastare[nici nu le am cautat..mai ales la ora asta]modurile de expunere se imbina perfect...sper sa vad ceva si intre hissori si ran )vreau,vreau
Pacat ca atunci cand o sa se duca in eden ikusa nu o sa ai fie cu ayame oricum nimeni nu stie ce o sa se intample...doar tu normal [ce propozitie idioata]
Astept next ul cat mai repede
Ja'ne si spor la scris
mersi pentru comentul tau HandofBlood. apreciez gestul:)
Am venit cu continuarea si sper ca si ceilalti care citesc sa imi spuna parerile lor.
Chaos
Akki se dusese furioasa la Ashi care discuta cu Uriel despre ceea ce se intampla cu planul lor.
-O, vad ca nu ai murit inca, gandacule.
-Nu scapi atat de repede de mine, vrajitoareo. Ce, te-a gonit Lucifer de ai aparut pe aici? Intreba Uriel cu un zambet de om multumit pe fata.
-Nu este treaba ta! Tipa Akki scoasa din sarite de zambetul demonului.
-Ooo, deci este adevarat...
-Nu ma pune sa iti mai repet a treia oara. Nu Este Treaba Ta!
-Terminati, amandoi. Ce cauti aici, Akki? Din cate am inteles de la Uriel planul tau a dat gres, deci ce vrei? Intreba Ashi indiferent cu o voce plina de oboseala si tristete.
Tocmai ce vroia sa ii raspunda, cand il vazu. Nu vazuse cum arata cu adevarat de cand se amestecase cu Lucifer. Lucifer era cel mai frumos dintre ingeri, nimeni nu se putea compara cu el, dar acesta fusese inger si acum era cel care ii crease pe demoni, ceea ce insemna ca el era conducatorul lor adevarat si avusese destul timp pentru a invata sa manipuleze demonii si ingeri, pentru a invata cum sa faca lucrurile sa iasa intotdeauna cum isi dorea. Ashi, in schimb, se luptase sa castige titlul de conducator al demonilor, doar ca sa se trezeasca cu Lucifer aparut din senin si care vroia sa isi reia locul ca si conducator de drept. In afara de acest lucru, aflase ca vrea sa o rapeasca pe Ayame si ca avea planuri marete pentru ea, ceea ce il adusese pe Ashi intr-o stare deplorabila, demna de mila. Arata foarte rau si din cate putea sa isi dea seama dupa cum se prezenta, nu se simtea deloc bine, de altfel, nici nu era intr-o situatie foarte buna. Parea lipsit de viata si vorbea ca cineva care nu mai vroia sa traiasca sau poate ca nu mai avea pentru ce sau cine sa traiasca. Vedea dorinta in ochii lui, ar fi vrut sa moara, sa termine cu toate aceste planuri si probleme. Nu mai vazuse niciodata aceasta latura a sa. Daca nu ar fi stiut cu cine sta de vorba ar fi crezut ca ingerii aceia blestemati au facut o greseala atunci cand l-au trimis aici. I se facu mila de el, asa ca se hotari sa nu il mai raneasca si ea. Era destul de ranit si fara ajutorul sau. In afara de acest fapt, persoana pe care ea dorise sa o raneasca nu se mai afla de mult in Ashi, ramasese doar cineva slab si patetic care nu merita nici macar atentia sa. Era de mult spart, spre dezamagirea demonului.
-Nimic. Am venit doar asa... fara sa ma gandesc.
Ii lasa pe cei doi demoni cu gura cascata cand auzisera ceea ce rostise. Nici unul dintre ei nu se astepta la acel raspuns. Se asteptau la tipete si replici dure, dar nu la un raspuns atat de calm si nepasator fara nici un subinteles sau mici cutite ascunse dupa cuvinte.
-Te simti bine? O intreba Uriel care chiar era ingrijorat de sanatatea ei, dupa cate putu sa isi dea aceasta seama.
„Woow! Sinceritate, de la un demon! Asta da noutate.” Gandea Akki dupa intrebarea lui Uriel.
-Da. Nu am nimic. Am avut o cearta destul de rea cu Lucifer, asa ca am venit aici sa ma ajutati sa o prind pe Ayame.
-Cu ce te-am putea ajuta?
-Da. Cu ce te putem ajuta. Eu de abia am scapat cu viata din mainile acelui inger, continua Uriel ca o umbra a lui Ashi.
-Ma veti ajuta spionand.
-Doar atat? Intreba Ashi banuitor.
Nu ajunsese unde a ajuns fiind credul, asa ca Akki nu se enerva vazand suspiciunile lui.
-Da. Am de gand sa ii atrag intr-o capcana si sa ii pun pe politisti umani sa le rapeasca pe fete. Ei nu vor putea sa faca nimic. Se vor uita neputinciosi in timp ce cele doua surori vor fi rapite.
-Ce te face sa crezi ca se vor uita neputinciosi?
-Nu au voie sa omoare oameni. Ei trebuie sa ii pazeasca pe acestia, nu sa ii ucida. Este cel mai mare tabu al lor. Ar trebui sa stii aceasta Ashi, doar si tu ai fost un inger...
-Am fost un inger acum multi, multi ani. Sunt un demon acum. Nu mai tin minte legile lor.
-Nu conteaza. Continua cu detaliile planului tau.
-Nu exista detalii. De aceea am venit la voi sa ma ajutati sa pun la punct planul. Nu credeam ca vei da gres, Uriel, asa ca nu m-am gandit prea mult la planul de rezerva.
-Minunat.
-Da, pana la urma nu ai putea sa o lasi in pace pe fata aceea? De ce esti atat de sigura ca ea este Ayame. Uriel mi-a zis ca nu are nici o aura... spune Ashi obosit.
-Nu stii? Nu ai simtit nimic Uriel, inainte sa fugi ca un las?
-Ce sa stiu?
-Ce sa simt? Am simtit pumnii ingerului, eram atat de batut incat de abia am reusit sa vin aici.
-Patetic.
-Zi o data si scuteste-ne de aerele tale de diva, asa cum spun muritorii.
-Foarte bine, cand Uriel se lupta cu Ikusa, Yuri era singura cu Steph. Nu stiu cum s-a intamplat sau cand s-a intamplat, dar in momentul in care Steph a atacat-o sa o omoare pe roscata, ea deja stia cine este si anume conducatoarea ingerilor, asa ca a tipat, astfel eliberandu-si o parte din puetere. De aici putem trage concluzia ca Ayame si-a recuperat o parte din amintiri, nu toate. Daca isi recupera toate amintirile, atunci ar fi renascut. Partea buna este ca ea inca se afla pe pamant, dar nu stim pentru cat timp, asa ca ar trebui sa actionam repede. A, si Lucifer o vrea pe Ayame vie, asa ca daca vom incerca sa o omorim, noi vom fi ucisi inainte de a apuca sa ne pune planul in aplicare.
-Am facut o vraja care sa o trezeasca pe Ayame sau pe oricare alt inger, daca ar fi existat unul adormit in fata...
-Asta explica trezirea ei.
-Da, spuse Ashi fiind de acord cu Akki.
-Apropo, nu am nimic impotriva planului tau si nici nu ma deranjeaza sa mor atata timp cat Ayame este moarta, afirma Uriel, in ochii avand o mica flacara ucigasa.
-Eu sunt de aceasi parere cu Lucifer. Nu sunt de acord cu ideea de a o ucide pe Ayame.
-De ce, ma rog? Si asa nu va fi niciodata a ta...
-Nu te intereseaza.
-Pentru ca o iubeste, spuse Uriel batjocoritor.
-Este adevarat ca o iubesc, dar daca ea moare va incepe Apocalipsa si sunt prea comfortabil pentru a avea o apocalipsa pe cap. Nu stiu ce planuri are Lucifer, stiu ca ne manipuleaza pentru a indeplini acele planuri, dar dupa cat se pare nu vrea sa apara FallenAngeli. Iar daca asa sta treaba, atunci eu nu ma opun planurilor sale. Te voi ajuta, insa daca aflu ceva despre uciderea conducatoarei o sa ma opun.
-Foarte bine. Oricum nu am o dorinta de moarte.
Cei trei incepura sa vorbeasca si sa se sfatuiasca despre cum aveau sa procedeze pentru a le rapi pe cele doua fete. Nestiind daca cei doi ingeri stiau ca Yuri este Ayame se hotarira sa presupuna ca acestia stiau si sa construiasca un plan eficient. Erau siguri ca daca stiau cine este aveau sa stea cu ochii pe aceasta ca doi vulturi, poate chiar mai rau.
La vila celor doi ingeri
Ikusa se trezeste cu mult inaintea tuturor celorlalti. Stiau foarte bine de ce nu putuse sa doarma. Era una sa dormi cu prietena ta, cu o muritoare pe care o iubeai si era altceva sa faci acelasi lucrur cu conducatoarea ta. Se simtea prost. Simtea ca a tradat-o, ca a facut din ea un inger la fel ca toti ceilalti ingeri si stia ca acesta nu era tocmai adevarul. Intr-un fel nu numai el era de vina ci si corpul ei de muritoare care o indemnase sa faca acel lucru. Problema era ca el nu putea sa treaca peste faptul ca a injosit-o in acel moment, iar daca avea sa afle cineva despre acea noapte atunci nu ar mai fi fost vazuta cu aceasi ochi. Ar fi fost posibil sa fie judecata. Trebuia sa vorbeasca cu Hissori si sa faca in asa fel incat nimeni sa nu mai afle. Era absolut sigur de loialitatea Arkangelului pentru Ayame, amandoi ar fi fost in stare sa treaca prin foc daca ea le-ar fi cerut acest lucru. Asa ca atunci cand se ridica din pat deja luase hotarirea de a rezolva problema pe care o crease. Inainte sa iasa din incapere o mai pupa o data pe roscata, un pupic dulce-amarui de ramas bun si ii sopti la ureche scuzele lui pentru ceea ce avea sa se intample.
Ajungand jos ii vazu pe Castiel si pe Hissori vorbind in soapta in sufragerie. Cand ii vazu isi dadu seama ca desi se trezise primul, statuse doua ore in pat pana sa se hotarasca asupra actiunilor pe care trebuia sa le safarseasca.
-Buna dimineata! Spuse Ikusa, atragandu-le astfel privirele celor doi.
-`Neata! Raspunse Castiel putin obosit.
-Hey! Zise si Hissori.
-Ce faceti?
-Uite vorbeam cu Hissori despre noaptea pe care am avut-o. Nu stiu cum reusiti voi sa va adaptati la acest fus orar, dar eu unul sunt mort.
-O sa te inveti.
-Da. Noi suntem aici de luni bune. Nici noi nu eram prea voiosi in primele cateva zile.
-Nu cred ca o sa am cand. Nu voi sta mult timp pe aici. Sper.
Atunci Ikusa constientiza ca Narkangelul are dreptate. Nu stia cum sa le spuna ca Yuri era Ayame asa ca hotari sa le spuna pur si simplu fara infloriri.
-Yuri este Ayame.
O fraza mai clara de atat nu putea sa gaseasca. Dupa ce rosti aceasta fraza o liniste mormantala se lasa peste ei. Asa cum se asteptase Ikusa, Hissori fu primul care lua cuvantul.
-Cum adica Yuri este Ayame? Intreba el, nevenindu-i sa creada, aproape rugandu-se sa nu fie adevarat, desi nici el nu stia de ce.
-Simplu. Nu intelegi ce inseamna: „Yuri este Ayame”?
-Ba da, dar nu-mi vine sa cred. Adica a fost chiar sub nasul nostru atata timp si noi nu ne-am dat seama...
-Crede-ma nici mie, dar ea este. Este dulcea noastra conducatoare.
-Ati gasit-o pe Ayame? Zise si Castiel nemaiputandu-si retine bucuria.
Nu stia cine era acea fata despre care ei vorbeau, dar pentru el nu conta cine era, conta ca ea era Ayame si ca totul avea sa se rezolve si aveau sa plece din acel loc ingrozitor, plin de miresme nu tocmai frumoase. Nu era un fan al muritorilor si ii apara doar pentru ca aceasta era menirea lui. Ar fi fost bucuros daca ei nu ar fi existat.
-Cum ai aflat?
-Mi-am dat seama aseara, iar cand am intrebat-o mi-a confiramt suspiciunile. Si-a recuperat doar o parte din amintiri.
-Bun. Dar de ce esti trist?
-Trebuie sa jurati ca nu veti mai spune la nimeni. Castiel , tu in mod special. Nu vreau sa te simti ofensat, dar nu te cunosc atat de bine pe cat il cunosc pe Hissori si nici nu stiu unde loialitatea ta este, asa ca imi cer scuze.
-Nu este nimic. Jur pe viata conducatoarei noastre ca ceea ce vorbim aici, aici va ramane.
-Jur si eu! Zise Hissori cu mana pe inima.
-O iubesc pe Ayame. Nu ma intrerupe Hissori. Stiu ca imi vei zice ca o iubesc pe Yuri, dar nu este asa. Nu stiu cum, dar cand am fost langa ea, mi-am adus aminte de tot ceea ce s-a intamplat in timpul primei sale domni.
Nu vroia sa ii marturiseasca Arkangelului ca roscata fara voia ei ii trimise acele amintiri. Nu stia cum avea sa interpreteze el acest lucru. Numai cei care erau foarte aproape putea sa prinda acele semnale pe care un alt inger le emana atunci cand isi amintea ceva.
-Dar nimeni nu isi poate aduce aminte. Asta investigheaza Aoshy cu Ranpu, spuse Castiel intrerupandu-l. Ops, scuze Ikusa. Am uitat ca Ranpu a murit.
-Nu este nimic. Stiu, numai ca uite ca eu cu conducatoarea noastra ne amintim.
-Continua povestea.
Hissori simtea ca ceva nu era in regula. Nu ar fi fost nimic rau in dragostea lui pentru conducatoarea lor, doar daca nu era reciproca.
„Sa fie reciproaca? Ayame sa impartaseasca sentimentele sale?” se intreba el atent la fiecare miscare a brunetului.
-Ideea este ca in prima ei domnie, noi doi, eu si Ayame ne iubeam. Dupa prima noastra noapte impreuna, aici el a acentuat ultimul cuvand ceea ce a facut ca in ochii albastri ai Arkangelului sa sclipeasca o mica lumina, eu am devenit FallenAngel, la scurt timp, Hissori si tu ai devenit unul.
-Stai sa inteleg bine, te-ai culcat cu Maiestatea sa?
-Cum? Eu, FallenAngel?
Castiel ramasese blocat la partea cu „noaptea impreuna”, in timp ce Hissori era mult mai ingrijorat de partea in care el devenea un FallenAngel. Ii intelegea pe amandoi si le-ar fi oferit zambetul lui de baiat rau daca lucrurile nu ar fi fost atat de al dracului de serioase.
-Da si da.
-Dar asta a fost de mult, ce are de-aface cu prezentul?
-Are. Pentru ca se pare ca dragostea dintre noi doi nu s-a stins niciodata, asa ca atunci cand am dat peste Yuri, de fapt nu a fost deloc o coincidenta. Am fost atrasi de puterea ei astrala fara sa ne dam seama, in special eu am fost cel ce era atras.
Arkangelul isi aminti ca in acea seara Ikusa a fost cel care a ales traseul mici lor plimbari.
-Te-ai culcat cu Maiestatea sa? Intreba blondul punand punctul pe „i” ca de obicei.
-Hissori, lasa-l sa vorbeasca, se planse Castiel care nu era la curent cu ceea ce se intamplase.
-Da.
-Acum?
-Da, spuse Ikusa uitandu-se in jos la picioarele lui, simtindu-se vinovat.
-Cum s-a intamplat? Cand?
-Aseara. Nu stiam ca ea este regina noastra, afirma el ridicandu-si ambele maini in dreptul pieptului ca un om care incerca sa se apere de privirile ce il condamnau.
-Stii ce inseamna asta?
-Normal ca stiu. Se pare ca Maiestatea sa nu stie.
-Cum ai putut sa o patezi in acest mod?! Tipa Hissori acuzandu-l.
-Nu stiam ca este ea!!
-Oricum nu conteaza, afirma Castiel care era mult prea calm pentru ceea ce tocmai se petrecuse.
-De ce sa nu conteze? Trebuie sa raportam acest fapt!
-Nu trebuie sa raportati nimic.
La auzul vocii Maiestatii Sale, cei trei se uitara in directia ei, uluiti.
-Ikusa, Hissori... scumpi mei protejati este destinul vostru sa deveniti FallenAngel. Orice ati face, orice veti schimba nu va va schimba destinul. Voi sunteti nascuti sa fiti FallenAngeli, spre deosebire de ceilalti ingeri. Darul acela despre care spuneai nu il stiu decat foarte putini, in acest moment cred ca cei care sunt constienti de acesta sunt: Hissori, Ikusa, Castiel si Hageshi, posibil si Tetsujin. Ceilalti nu stiu pentru ca este un dar periculos.
-Majestate! Spuse Hissori trezindu-se ca intotdeauna primul din visare,
Arkangelul statea in mijlocul celor doi, Ikusa stand in dreapta lui, iar Castiel in stanga, astfel atunci cand ingenunchie ii trase pe cei doi ingeri dupa sine. Apoi in semn de respect isi arata aripile facandu-le sa straluceasca. Ceilalti doi ingeri ii urmara exemplul inca umiti de aparitia ei. Arata ca o adevarata conducatoare stand la baza scarii cu lumina soarelui de dimineata ce ii atingea si mangaia corpului, facandu-i pielea sa straluceasca asemeni unui roi de licurici.
-Ridica-ti-va. Va rog din suflet. Nu trebuie sa va inclinati in fata acesti trup muritor.
Ikusa auzind-o se gandi ca rostise ultimele cuvinte cu dispret, ceea ce nu era deloc genul ei. De altfel, nu ii placea nici modul in care se purta, ii amintea de cineva care incearca sa se adune pentru a deveni regina lor. Era sigur ca in momentul in care avea sa fie singura avea sa se prabuseasca pe canapea, dand drumul depresiei pe care o tinea in frau in acea clipa. Ceea ce deasemenea nu facea era sa vorbeasca cu ei si sa se uite doar la Hissori, prefacandu-se ca el si Castiel nu exista. Stia de altfel ca ea nu se uita la Castiel pentru a nu-l jigni direct pe el, pentru a nu-i da de inteles ca era suparata pe el, dar stia mai bine. Nu avea de gand sa ii arate ca ii pasa, luase decizia de a-si izola inima de cand se ridicase din pat. Daca avea sa ii spuna ca este de gheata, el se va bucura pentru acea remarca. Trebuia sa fie de gheata pentru a o proteja, o va iubi fara sa stie, acesta era pretul pe care trebuia sa il plateasca pentru ca ea sa fie in siguranta.
-Castiel... tu vei deveni FallenAngel, dar nu este destinul tau de a deveni unul. De tine trebuie sa ne ferim. Tu vei reprezenta pericolul, distrugerea omenirii, dar vreau sa iti multumesc pentru sacrificiul tau. Sa nu crezi ca nu iti sunt recunoscatoare, sunt extrem de recunoscatoare.
-De unde stiti ca voi distruge omenirea, Luminatia Voastra?
-Cu fiecare clipa ce trece imi amintesc. Imi amintesc lucruri ce nu ar trebui. Lucruri periculoase ce pot duce la distrugerea sau salvarea noastra si totul depinde numai de noi patru.
-Cand va veti renaste?
-In doua zile, dar pana atunci trebuie sa o trezesti tu, Hissori, pe Ran, in ea se afla Raphael.
Ceea ce omise sa le spuna era ca ea nu putea renaste in doua zile, i-ar trebui cel putin o luna pentru a renaste complet numai ca era constienta ca nu avea o luna, asa ca se hotarise sa ii ceara ajutorul lui Lucifer. Cu ajutorul lui avea sa renasca in doar o ora, numai ca ii era teama de pretul pe care va fi nevoita sa il plateasca.
-Da, regina mea. Maiestatea-Voastra?
-Da?
-Ma gandeam ca poate vreti sa il trimite-ti pe Castiel in Eden pentru a va anunta sosirea, pentru ca totul sa fie gata atunci cand ajunge-ti.
-Foarte bine. Castiel esti liber sa te intorci in Eden. Le vei spune ca cei doi, Narkangelul Ikusa si Arkangelul Hissori m-au gasit si ca de azi inainte vor fi protejati mei impreuna cu tine. Le vei spune cand voi renaste, de ce voi renaste peste doua zile si sa pregateasca incaperea mea plus trei camere pentru protejati mei. Apropo, din aceasta clipa sunteti protejati mei, veti asculta doar de mine si ma veti servi doar pe mine. Ati inteles?
-Da, Inaltimea-Voastra! Spusera cei trei in cor.
-Maiestate, daca imi permite-ti.
-Spune.
-Despre ce s-a intamplat aseara... incepu Castiel sovaitor, nu stia cum sa intrebe si ii era putin c-am teama sa puna in cuvinte ceea ce vroia sa afle.
-Nu vei spune nimic. Nici unul dintre voi nu va rosti un singur cuvant. A fost o greseala, recunosc. Nu sunt invatata cu sentimentele umane. Este prima data cand ma trezesc intr-un cirp uman. Cat despre personalitatea pe care o are aceasta fata, este foarte... hm... cum sa va explic... puternica, dar ea este prea sentimentalista si slaba.
Le vazu reactia celor trei ingeri la cuvintele rostite. Nu o creadeau nici o secunda si aveau tot dreptul sa nu o creada. Niciodata nu ar fi vorbit asa, de sus, despre muritori sau despre oricine altcineva fie si acea persoana un demon numai ca acum era nevoita. Trebuia sa isi reia locul pe tronul Edenului ceea ce o obliga pentru un moment sa fie nesuferita. Se trezise singura in pat, realizand ca totul intre ea si Ikusa s-a terminat. Rezultatul acestei realitati ii facuse inima sa se sparga in mii de bucatele fara sa aibe pe nimeni langa ea care sa o ajute. Numai ca desi adormise ca orice alta fata indragostita, se trezise deja pusa pe tronul conducatoarei. Basmul ei, visul ei frumos disparuse la fel ca si stelele la prima raza a soarelui de dimineata, acum trebuia sa se trezeasca si sa conduca. Nu exista alta alternativa pentru ea.
Hissori la fel ca-ntotdeauna o asigura ca nimeni nu va afla. Era o adevarata bucurie pentru roscata sa auda vocea calma a Arkangelului cum o asigura ca totul avea sa fie bine.
-Da, regina mea. Nimeni nu va stii ce s-a intamplat. Oricum nimeni nu va poate acuza. Eram constienti de riscurile ce implica trezirea Luminatiei-Voastre intr-un corp uman.
Ikusa care pana atunci nu scoase o vorba, se uita direct la ea intreband-o pe neasteptate:
-Ce se va intampla cu Yuri?
Privirea lui o ardea si o durea din cauza ca el se gandea la Yuri, in loc sa se gandeasca la ea.
-Ikusa! Unde iti sunt manierele?
-La gunoi! Spuse furios brunetul.
Nu mai putea sa isi tina furia in frau, il enerva modul in care vorbea, felul in care se purta. Era ca si cum ar fi fost o alta persoana.
-Hissori, lasa-l, spunand aceasta Ayame se intoarse cu spatele la ei pentru ca acestia sa nu vada lacrimile ce aparusera in ochii ei, fara voia acesteia. Isi drese vocea sa fie sigura ca nu i s-a ingrosat din cauza micilor perle cristaline si continua: Yuri nu exista, teoretic nici nu a existat vreodata. Personalitatea ei, modul ei de a gandi sunt o versiune mai proasta a personalitatii si modului meu de gandire. Ca la oricare dintre voi, Yuri este doar corpul uman in care traieste sufletul meu atunci cand este pe pamant, cand voi renaste acest corp se va dezintegra. Nu va ramane nimic din el, iar cand ma voi intoarce voi avea un alt trup, o alta identitate. Nu stiu daca stiti acest lucru, dar semnificatia numelelor noastre se pastreaza. Se adapteaza limbii specifice tarii in care ne nastem. Eu intotdeauna voi fi crin cand voi fi pe Pamant, Ikusa tu vei fi intotdeauna razboinic. Este singurul lucru care nu se va schimba.
-O sa tin minte acest detaliu.
-Bine. Fiecare are cate ceva de facut, in afara mea. Eu ce fac? Intreba Narkangelul.
-Tu vei fi paznicul meu personal.
-Imi pare rau, Maiestate. Dat fiind situatia delicata in care voi doi va aflati... interveni Arkangelul insa nu apuca sa termine ceea ce avea de spus.
-Poftim? Tu nu imi spui mie ce pot sa fac. In plus, Ikusa cu tine trebuie sa deveniti FallenAngeli, daca il pastrez pe Castiel si il trimit pe Ikusa atunci se va strica ordinea naturala si va fi haos. Voi doi trebuie sa deveniti FallenAngeli in acelasi timp.
-Cum se va intampla?
-Nu pot sa va spun. As strica eu ordinea si nu pot sa o fac. Nu exista o alta solutie. Oricum mi-am revenit, asa ca puteti sa stati linistiti in privinta asa zisei relatii dintre mine si Ikusa.
-Foarte bine, Majestate.
Dupa ce Castiel pleca, Hissori vru si el sa plece cand isi dadu seama ca nu stie ce sa faca. Nu o vazuse niciodata pe Raphael, asa ca nu putea sa stie ce amintiri are. Drept urmare se intoarse pentru a cere mai multe informatii despre ingerul Serpahim.
-Da, Hissori? Intreba conducatoarea putin iritata.
-Alteta Voastra, cum il voi trezi pe ingerul Seraphim?
-Vei folosi acele sigilii interzise pe care le invata-ti la scoala pentru a le folosi in cazuri extreme.
-Sunteti sigura ca nimic rau nu i se va intampla, Alteta?
Putea sa citeasca foarte usor ingrjorarea din vocea si privirea supusului ei, dar oricat de mult si-ar fi dorit sa il scape de acea cuta ce i se formase intre sprancene nu putea sa il minta.
-Nu. Dar nu mai avem timp de pierdut si cum nu stim nimic despre trecutul ei, nu avem cum sa ii aducem aminte. Eu zic ca merita riscul, tu nu?
-Da, Maiestate.
Hissori pleca lasandu-i pe cei doi ingeri singuri incercand sa se comporte cat mai normal posibil. Daca ar fi fost vazuti de cineva din exterior care nu era implicat, ar fi zis ca sunt doi indragostiti timizi care nu stiu cum sa faca primul pas pentru a-si declara dragostea cea o simt unul pentru celalalt. S-ar fi inselat amarnic. Cei doi se purtau asa pentru ca isi aratasera dragostea, rezultatul acestui act fiind respingerea lui Ikusa din cauza rangului pe care Ayame il detinea si incapatanarea reginei lui de a renunta asa usor la cel care tinea in mainile sale inima ei.
sper ca de data aceasta sa imi spuneti parerile voastre:)
In camera sa
Ayame dormea linistita in patul ei, visand la viata frumoasa pe care ar fi putut sa o aibe cu Ikusa daca nu ar fi fost conducatoarea lui. Deodata incepu sa auda pe cineva vorbind. Acel cineva ii strica tot visul, aducand-o la realitate cu ajutorul cuvintelor sale. Incet, fara sa isi dea seama, visul ei devenise un cosmar ceea ce o obliga sa se trezeasca rapid din el.
-Bine ai revenit la realitate, regina mea! Spuse umbra ce statea in dreptul draperiilor groase din matase verde, ce erau trase pentru a impiedica lumina diminetii sa intre.
-Ce vrei? De ce imi otravesti visul cu vorbele tale veninoase?
-Credeam ca vrei sa sti cine este acela care te poate iubi...sopti umbra.
Ayame aproape ca vazu un zambet in locul unde trebuia sa ii fie fata, dar scuturandu-si capul dadu vina pentru acea halucinatie pe mintea ei care inca nu iesise de sub vraja somnului.
-Nu ma intereseaza.
-Ieri te interesa. Mai aveai pputin si ma implorai sa iti spun.
-Ieri nu eram tocmai in apele mele. Stii si tu, de abia ma trezisem. Azi, in schimb, sunt in apele mele si am sub control sentimentele acestea umane.
-Nu mai spune... interesant... ieri aveai totusi pe cineva langa tine, azi el a plecat si nu se va mai intoarce, nu este asa?
Nu isi dadu seama ca Ikusa nu era langa ea. Ani in care se trezise singura in pat fara nimeni care sa stea langa ea, sa o tina in brate la pieptul sau isi spusera cuvantul in acea dimineata.
-Unde este el acum? Cine spune ca va mai fi langa tine cand vei renaste? Cine spune ca nu vei fi din nou singura cand vei ajunge in Eden? A, sigur ii poti numi protejati tai, dar oare vor putea ei sa alunge singuratatea care te inconjoara si te mananca incetul cu incetul? Frumoasa si singura, izolata cu puterea care ti-a fost daruita. O pasare rara inchisa in cusca ei frumoasa. Eu ma intreb cat timp vei mai rezista pana vei claca?
Cuvintele lui incepeau sa isi faca efectul deoarece era cruntul adevar pe care intotdeauna se ferise sa il dezvaluie. Acum ca era spus, ca il auzise, inima ei se sparse in bucatele, nimeni neavand cum sa o ajute sa le stranga si sa le puna la loc. Poate ar fi putut sa treaca peste respingerea lui Ikusa singura, dar peste ceea ce dezvaluise acel monstru stia ca nu poate sa mearga mai departe fara cineva care sa o tina de mana pe parcursul drumului. O atinsese unde o durea cel mai rau si monstrul acela stia acest lucru mult prea bine.
-Hai, Ayame. Spune cuvintele magice si o sa fie totul bine. O sa stii cine este acea persoana care te poate ajuta sa suporti puterea si responsabilitatea pe care le ai.
Vroia din tot sufletul sa stie, dar nu putea sa cedeze. Fiind conducatoarea ingerilor nu avea voie sa arate nici un pic de slabiciune sau frica, ea trebuia sa fie cea mai puternica dintre toti. Ea era stalpul lor de sustinere. Responsabilitatile erau numai ale ei, nu avea nevoie de cineva care sa stea alaturi de ea sa o ajute sa le suporte, avea nevoie de cineva care sa o ajute sa uite de acea putere pentru un timp, oricat de putin ar fi insemnat „un timp”. Cineva care avea sa alunge singuratatea din jurul ei. De un lucru era sigura si anume: nu avea sa ii dea acelui monstru satisfactia de a vedea-o plangand. Asa ca hotarita isi ridica privirea si se uita la acea umbra cu dispret si raceala.
Cel care controla umbra isi dadu seama de schimbarea provocata in atitutdinea conducatoarei. Ochii ei nu mai erau deloc patati de micile puncte de nesiguranta si luciosi din cauza posibilelor lacrimi si aveau sa apara, ci acum erau de un verde de gheata, rece si dur. Ar fi jurat ca ochii ei sunt facuti din smaralde adevarate. Acei ochi il facusera sa fie constient ca orice ar fi zis atunci nu ar mai putea sa o afecteze deloc, asa ca trase draperia grea lasand lumina sa intre in camera, spulberand astfel toate umbrele din camera. Cu cateva minute in urma crezuse ca o infranse, ca o facuse sa cedeze, dar dupa cate se vedea mai avea mult de munca pana cand ea avea sa cedeze. Nu il deranja sa astepte, ba dimpotriva facea jocul mult mai atragator si interesant. Ar fi fost usor, mult prea usor sa o infranga atat de repede, dar dupa cat se vedea isi merita pe deplin respectul cherubimilor, chiar se ridica mult peste asteptarile supusilor sai. Ramase placut surpins sa vada cat de multa putere are in ea. El tinea mintea un inger timid si slab, usor influentabil care fusese urcat fortat pe tronul conducatoarei ingerilor, oferindu-i control absolut asupra vietii lor si a oamenilor. De atunci crescuse si se transformase dintr-un boboc, intr-o frumoasa floare exotica, o adevarata raritate.
Ayame ramase uimita cand umbra disparu fara a mai spune nimic. Nu stia de ce facuse acel act, ce o indemnase sa traga draperia si probabil nu avea sa afle niciodata, dar nu o interesa prea tare. Nu gasea in ea puterea de a incerca sa afle ce era in capul acelei chesti. Dand din umeri nepasatoare se ridica din pat, ducandu-se sa faca un dus rece pentru a se mai calma. Isi dadu seama cand stropii mici si reci de apa ii loveau usor pielea ca lacrimi fierbinti curgeau formand adevarate rauri pe chipul ei, contopindu-se cu apa rece si ea nu putea sa le opreasca.
Nici prin gand nu ii trecea ca ii era urmarita fiecare miscare pe care o facea si ca era inregistrata si analizata.
Capitolul XII
In Eden
Uragiri se plimba linistit pe drumurile pustii din Eden. Continuase sa ii spioneze pe ingeri si sa afle ce mai puneau ei la cale, dar nu mai venise nimeni sa ia informatiile de la el. In acest caz, considerase ca Ashi ori a uitat de el ori nu mai avea nevoie de el, asa ca l-a lasat sa se descurce cum poate. Nu il deranja deloc atitudinea lui Ashi, de altfel se si asteptase la asa ceva. El avea asigurat locul in Iad datorita hartiei pe care o semnase conducatorul demonilor si pe care o tinea in permanenta in buzunarul interior al hainei lui. Ii placea situatia in care se afla pentru ca nu trebuia sa se chinuiasca prea mult pentru a afla toate amanuntele, de aceea nu mai era nevoit sa isi ascunda urmele. Deja ingerii incepusera sa renunte la cautarile lor dupa tradator. Nemaigasind nici o informatie secreta care sa lipseasca, cei doi sefi ai consiliilor renuntasera si ei la a-l mai cauta. Din aceasta cauza atunci cand se plimba pe strazi la miezul noptii nu se mai obosea sa ascunda culoarea rosiatica a ochilor sai. Tocmai acest lucrur il condamna la moarte. In acea seara, Castiel nerabdator sa le spuna marea veste semenilor sai, se grabea sa ajunga la Tetsujin pentru a-l ruga sa convoce cele doua consilii.
Castiel fiind foarte grabit, nu vedea pe unde merge din cauza ca era cu gandul la tot ceea ce se intamplase si la felul cum avea sa le dea vestea cea mare membrilor consiliiului. Nu mai putea de fericire ca Ayame avea sa se intoarca foarte curand in Eden. Asa ca era o minune ca pana in acel moment nu lovise pe cineva. Din pacate sau poate din fericire, minunile nu dureaza prea mult, asa ca nu era nici o surpriza atunci cand daud peste Uragiri.
In ciuda grabei sale, Castiel observa fara sa vrea ochii rosiatici ai lui Uragirii si sari doi pasi inapoi, departandu-se instinctiv de el. Nu ii lua mult timp sa isi dea seama ca el este tradatorul. Initial se uita umit la cel ce statea in fata sa, dar apoi recapatandu-si calmul, incepu sa vorbeasca.
-Tradatorule! Spuse maraind printre dinti.
-Vinovat! Pacat ca nu exista nici o curte de judecata sa pronunte sentinta. Acum ca m-ai descoperit ce vei face, Narkangelule?
-Te voi pedepsi. Normal.
-Crezi ca ma poti invinge? Ca ma poti duce in inchisoarea voastra, viu? Ce gluma buna! Zise razand ca un adevarat infumurat cu nasul pe sus.
-Nu imi pasa cum te duc in inchisoare, atata timp cat stiu ca vei plati pentru moartea lui Ranpu.
-O! Un adevarat cavaler in armura alba...sau neagra? Vezi tu, eu stiu cine esti, Castiel, dar nu asta este curiozitatea mea legata de tine. Intrebarea mea este: „Ce esti tu de fapt, Narkangelule?”. Un inger alungat din casta sa? Un inger ce nu poate apartine nici unei caste din cauza culorii aripilor sale si a lipsei de abilitati?
Ca orice alt demon sau mai bine zis semi-demon, Uragiri stia sa puna punctul pe „i”, sa scoata la suprafa lucrurile pe care tu nici nu indraznesti sa le gandesi pentru ca sunt atat de dureroase.
-Nu ma atingi tu pe mine, tradatorule, lichea ce esti. Sunt ceea ce sunt. Nu te intereseaza pe tine acest aspect. Eu spre deosebire de tine am un loc unde ma pot intoarce oricand. Tu ai asa ceva demonule? La prima greseala facuta ai zburat din aceasta lume.
-Poate ca da, poate ca nu, dar sincer pentru moment imi place viata mea de aici si nu am nici cel mai mic gand de a te lasa sa scapi sau sa ma prinzi.
-Vom trai si vom vedea.
Castiel avu ultimul cuvant. Uragiri fiinf mult prea atent la fiecare miscare a oponentului sau pentru a se mai gandi la un raspuns. Nu vroia sa ii dea ocazia sa faca el prima miscare. Nu isi permitea sa piarda. Daca ar fi pierdut, totul avea sa se duca de rapa si nu avea sa piarda doar aceasta confruntare ci si locul special din Chaos dat de Ashi. Nu dura mult acest dans al lor, deoarece Castiel se hotari sa faca el prima miscare, plictisindu-se de dansul lor. Asa ca incerca sa ii puna piedica pentru a-l dezechilibra si o data la pamant avea sa i-a totul sfarsit. Din pacate manevra nu ii reusi, in schimb se trezi cu un pumn in abdomen care il propulsa la castiva metri departare. Pana sa apuce din nou Uragiri sa il loveasca, el se ridica in picioare si i-o lua inainte, lovindu-l. Incepusera amandoi sa se lupte cu toata forta si puterile lor astrale, fiind contienti ca lupta devenise una din care numai unul dintre ei iese viu. Amandoi au reusit sa plaseze destul de multe lovituri bune, dar au si incasat multe lovituri. Intr-un final lupta devenise un test al rezistentei pe care il castiga Castiel. Acesta reusi sa plaseze un pumn in dreptul inimii lui Uragiri, cand acesta se pregatea sa arunce spre el o mingie de foc, pumnul il facu pe demon sa isi piarda cunostinta.
Vazu cum pumnul se indreapta spre el, numai ca nu mai avea mult din vraja pana sa poata arunca mingia de foc si atunci cand se hotari sa renunte la acea vraja era prea tarziu pentru ca el sa mai poata face ceva. Stia inca din-nainte sa il atinga ca avea sa fie lovit in dreptul inimii si ca va lesina. Lesina cu gandul ca nu a putut sa faca absolut nimic sa evite acea lovitura. Avea sa regrete aceasta infrangere.
Se trezi in inchisoarea din subsolul palatului conducatoarei ingerilor. La inceput nu isi dadu seama unde se afla, dar incetul cu incetul amintirile i-au revenit. Era nervos din cale afara ca a pierdut, dar era in acelasi timp constient de ceea ce il astepta. Din pacate pentru el nu putea sa faca nimic in acel moment din cauza ca era legat de maini si de picioare, literalmente. Putea sa incerce sa fuga atunci cand era in drum spre sala de consiliu, dar nu ar fi putut sa ajunga prea departe si pe deasupra cei din consiliu nu ar mai fi avut mila pentru el daca ar fi incercat sa fuga. Se hotari sa vada ce pedeapsa avea sa ii dea consiliu, doar nu era inca demon, oficial.
In timp ce el se gandea si intoarcea si rasucea fiecare idee, despicand firul in patru, auzi pe cineva venind. Se panica dandu-si seama ca nu putea sa se apere si ca va fi condamnat la viata in Iad pentru totdeauna, ceea ce era rau in sentinta era ca pentru a-l trimite in Iad, asa cum vroiau ei, trebuia sa il omoare mai intai, dupa care aveau sa il trimita acolo. Daca il omorau, el pierdea dovada care ii asigura un loc sigur in Chaos si atunci o incurca. Rau de tot.
Ingerul intra in celula lui si ii puse catusele la maini si picioare pentru a fi sigur ca nu va incerca sa scape, dupa care il puse sa mearga in fata ghidandu-l in directia buna.
Stia unde il duce. Il ducea in camera in care se intruneau de obicei cele doua consilii. Putea ajunge acolo si cu ochii inchisi, dar era atat de speriat de soarta care il pastea incat totul i se parea foarte schimbat si ciudat. Se simtea asa din cauza ca acum nu mai mergea pe acel drum ca un om liber ci ca un prizonier. Acel drum devenise ultimul lui drum pe care avea sa il pargurca in viata si el stia mult prea bine acest lucru.
iarăşi prima la comm...mă cam învăţ
mi-am învins lenea asta mare şi ti-am lăsat comm aşa cum ţi-am promis
deci îmi place foarte mult Căt mă bucur ca l-a gasit pe trădător aşa îi trebuie.Nu-mi place cum a devenit relaţia dintre Ikusa si Ayame.Căt de uimit a putut să fie Hissori .Oricum, până la urmă nu este vina lui.Şi ea a vrut.Defapt au vrut amândoi.Cât sper să fie din ou împreunaNu-i aşa că o să fie?
Îmi pare rău şi de Hissori şi Ran.Acum ca ea e îngerul Raphael nici ei nu o să poată fi împreună .Şi făceau o pereche frumoasă. Descrii atât de frumos.Nici nu mai ştiu ce să scriu
Pune repede next-ul ca altfel...
Hissori se opri in fata usii camerei lui Ran. Ridicase mana sa bata in usa, dar ezita si lasa mana jos. Stia ce trebuia sa faca, insa nu vroia. Distrugerea sigiliilor era un lucrur ingrozitor pentru cel ale carui sigilii trebuie distruse, nu era sigur ca poate sa duca sarcina pana la capat dar trebuia sa incerce. Daca vedea ca o face sa sufere prea mult atunci se oprea si ii spunea reginei lui, ca nu poate sa duca sarcina la indeplinire, sigur il va intelege. Nu putea sa renunte fara sa incerce, deoarece lui ii pasa daca ea suferea, altui inger poate nu i-ar fi pasat. Ridica din nou mana, dar de aceasta data batu la usa, intrand cand o auzi pe Ran poftindu-l inauntru.
-`Neata, Hissori! Il saluta Ran fericita.
Se duse la el pentru a-l imbratisa si a-l saruta, iar acesta nu se impotrivi nici macar o secunda. Ba din contra, o stranse si mai tare in brate si atunci cand ea vru sa rupa sarutul, nu o lasa, obligand-o sa continuie. Nu vroia sa inceapa ceremonia, pur si simplu nu vroia, dar trebuia sa o faca, insa dupa ce sa gandi mai bine se hotari sa ii spuna totul dupa ce avea sa o faca fericita. O ora sa o petreaca in compania ei, o ora si apoi putea sa moara fericit. Asa ca o lua in brate, punandu-i o mana sub genunchi si cu cealalta sustinandu-i spatele si o duse la pat, unde o arunca, rupand astfel contactul cu trupul ei, dar si sarutul. Ran se uita la el uimita si cand il vazu ca isi da tricoul jos, uita ce vroia sa il intrebe din cauza pieptului sau plin de muschi. Nu era la fel de bine facut ca Ikusa, dar avea ce arata. Cand vru si ea sa isi dea rochia din bumbac subtire jos, Hissori puse mana pe mainile ei si o opri facandu-i semn cu degetul ca nu are voie sa se dezbrace. Aceasta intelese aratandu-i un zambet plin de promisiuni. Dupa ce isi dadu jos pantaloni, Arkangelul se arunca in pat si se juca putin cu roscata, pana sa se apuce sa o dezbrace. Incepu cu bluza ei subtire si apoi continua cu fusta din acelasi material cu bluza si ramase placut surprins cand vazu lenjeria din datela care nu acoperea nimic. Inghiti nodul ce se formase la vederea trupului ei in toata splendoarea sa si incepu sa o sarute pe fiecare milimetru de piele, avand grija sa o elibereze din acele bucati de material. Totul de aici degenera intr-o muzica minunata formata din sunetele a doi indragostiti ce isi demonstreaza dragostea. I-a cerut o ora si Ran i-a dat o ora, cand acel timp s-a terminat Hissori se simtea in al noualea cer, singurul lucru care ii umbrea acea bucurie era umbra ritualului pe care trebuia sa il faca. O mai saruta o data, inainte sa deschida gura.
-Mmm... ce dulce esti, zise Hissori.
-Stiu. Intotdeauna mananc o bomboana dimineata. De aceea sunt atat de dulce, spuse Ran scotand limba.
-Am ceva important si serios sa iti marturisesc.
-Atunci spune, zise Ran devenind dintr-o data serioasa.
-Nu este atat de usor...
Ingrijorarea domnea pe fata fetei cand il auzi. Se intreba ce era atat de important si greu de marturisit de il facea sa stea incruntat si serios. Se intreba ce avea sa faca de acum incolo daca el se va desparti de ea si va pleca. Tocmai cand isi deschisese inima in fata unui baiat, acel baiat i-o frangea. Nici nu putea sa explice cum se simtea, de altfel nici nu stia ce simtea cu exactitate. Nu mai putea sa astepte, sa il lase sa termine ce are de zis deoarece simtea ca explodeaza.
-Trebuie sa plecati? intreba ea cu jumatate de gura, luand cearceaful si infasurandu-se in el si dandu-se jos din pat.
O vedea cum sufera, cum trece de la o stare la alta in cateva secunde, insa ii era foarte greu sa isi gaseasca cuvintele. Statu doua minute uitandu-se la ea pana reusi sa raspunda, doua minute care devenisera cele mai grele minute prin care trecuse vreodata.
-Nu este vorba despre acel lucru. Este vorba despre ceva care iti va schimba conceptia asupra lumii. Cred ca ar trebui sa stai jos.
Hissori o lua de maini si o obliga sa se aseze din nou pe pat, in timp ce el isi trase unul dintre cele doua fotolii ce se aflau in camera langa pat pentru a sta in fata ei.
-Bun. Te-as ruga sa fi atenta la ceea ce iti voi spune si sa te calmezi, bine?
-Bine.
-Bun. Yuri este obsedata de ingeri. Ea crede ca ei exista, stiai?
-Da. Trebuie sa fi prost sau orb sa nu iti dai seama de acest fapt.
-Ok. Ea este obsedata de ingeri deoarece ea este un inger.
Facu o pauza, asteptand nerabdator raspunsul si reactia ei.
-Stiam ca este un inger. Este atat de buna, o adevarata sfanta, zise Ran incepand sa se relaxeze din ce in ce mai mult.
-Nu la asta ma refeream. Ea, eu, Ikusa si Castiel suntem ingeri. Ingeri cu adevarat. Avem aripi albe si puteri... se opri cand vazu expresia roscatei.
Ran se uita la el ca la un nebun. Se vedea clar pe fata ei ca nu il credea.
-Nu ma crezi. Nu este nimic, o sa iti arat.
-Da, da. Daca tu esti inger, eu sunt regina Angliei.
Hissori se ridica, aratandu-si aripile impecabile lasand-o pe Ran fara cuvinte, uitandu-se cand la el cand la aripile ce aparusera din senin in spatele lui. Se ridicase de pe pat si se duse sa atinga aripile lui. Cu uimire, observa ca acestea erau adevarate si nu erau nici un fel de proiectie sau farsa a sa.
-Dar, dar cum de aseara nu le-am simtit sau acum cateva minute? Adica erai gol si tin minte ca ti-am pus de mai multe ori mana pe spate. Era fin si nu se afla nimic acolo.
-In mod normal chiar daca nu le vezi, le poti simti, dar se pare cca daca le ascundem mult timp atunci voi nu le mai puteti simti. Am aflat acest lucru de curand, oricum credema ca nu riscam sa afli despre noi daca nu eram siguri ca nu le poti simti. Nu stiam acest amanunt deoarece nu am avut niciodata ocazia sa stam mai mult de o zi pe pamant. Nu avem voie sa ne amestecam in viata voastra.
-Ce cautati aici? De ce ati stat atat de mult?
-Sa incep cu inceputul, acum ca ma crezi. Noi, ingerii, suntem impartiti in doua caste.
-Caste?
-Da, le poti numi rase. Casta mea se numeste Arkangel, casta lui Ikusa se numeste Narkangel. Arkangeli au aripi albe si poseda puterile noptii, iar casta Narkangelilor au aripi nehre si poseda puterile zilei.
-Woow... nu-mi vine sa cred.
-Nu este tot. Pentru ca suntem diferiti Dumnezeu ne-a dat o conducatoare. Ea se numeste Ayame, este unica noastra conducatoare. Toti ingeri au durata de viata in jur de trei sute de ani, cand ne vine timpul si murim, ne reincarnam pe Pamant ca oameni. In functie de cum ne traim viata ca muritori putem sa ne intoarcem in Eden sau sa devenim demoni. Deasemenea timpul trece mult mai greu pentru noi, de exemplu o zi de-a noastra inseamna pentru voi trei zile.
-Oameni pot deveni ingeri?
-Da, doar cei pe care voi ii numiti sfinti. Oameni extrem de buni care toata viata lor au facut numai bine si nu au avut niciodata vreun gand rau. De altfel, ei pot deveni si demoni daca sunt ucigasi in serie sau altceva de acest gen.
-Ce s-a intamplat de ati fost nevoiti sa coboriti pe Pamant?
-Vezi tu, regina noastra a murit acum cativa ani de batranete, iar acum cateva luni am descoperit ceva foarte ingrijorator, am fost trimisi eu si Ikusa aici sa o gasim pe Ayame si sa o aducem inapoi in Eden, pentru a rezolva problema.
-Ati gasit-o?
-Da.
-Cand?
-Aseara.
-De ce imi spui mie toate aceste lucruri? Nu cumva eu sunt regina voastra?
-Nu. Yuri este... conducatoarea ingerilor. Tie iti spun pentru ca tu esti Raphael, ingerul Seraphim, sau cel putin noi credem ca tu esti. Nu stim sigur.
-Ce rang am ca inger Seraphim? Sunt din casta ta sau din a lui Ikusa? Cum spueai ca se numesc? Intreba Ran incercand sa isi aminteasca numele.
-Arkangeli si Narkangeli si nu. Tu si Ayame si plus cativa ingeri sunteti speciali: ayame poate sa ne conduca deoarece are o aripa alba si una neagra care ii ofera puterile celor doua caste, toate puterile plus cateva pe care numai ea le poseda. Raphael este ingerul inocentei si al cinstei avand abilitatea de a calatori in timp si a vedea ce se va petrece in viitor. Un FallenAngel are puterea zilei, celalalt pe a noptii dar sunt de o suta de ori mai puternici decat ingeri normali, ei mai au si alte puteri, dar nu stim prea multe despre acestia. Deasemenea impreuna pot aduce haosul sau pacea, de a echilibra lumea, iar ultimul inger se numeste Sacred Wings si il egaleaza in putere si frumusete pe Lucifer. Se spune despre acesta ca are abilitatea de a crea alte vietati si poate sa redea viata si sa o ia.
-Am observat ca cei doi FallenAngeli si Sacred Wings nu au nume ci doar un rang, de ce?
-Pentru ca nu am crezut ca exista. Pana acum ceva timp nu aveam decat niste basme vechi despre ei, povesti in care nu aveau nici un nume ci doar ragul lor. Ingerul Seraphim este singurul din aceste basme care detine un nume. De altfel noi nici nu credeam ca exista, niciodata nu au aparut in arhivele noastre ca date concrete. Au fost doar niste fabulatii.
-Este... incredibil. Sora mea este conducatoarea ingerilor, baiatul pe care il iubesc este arkangel, iar eu se presupune ca sunt si eu un inger. Viata mea nu va mai fi niciodata la fel, spuse ea plina de entuziasm, neintelegand de fapt ce inseamna aceasta schimbare.
Hissori nu vedea nici un sens in a-i marturisi ca daca se dovedea ca ea nu este Raphael atunci i se vor sterge amintirile despre tot ceea ce se intamplase pana in acel moment, plus amintirile despre sora ei. Daca nu era Raphael, Ran avea sa fie singura la parinti, nestiind niciodata ca avusese o sora pe nume Yuri.
-Este o problema.
-Ce problema?
Se trezi roscata din incantarea si entuziasmul ei copilaresc la auzul tonului serios cu care rostise cuvintele.
-Vezi tu, pentru ca este prima data cand incercam sa o trezim pe Raphael, nu stim ce amintiri poseda, nu stim ce ar pputea sa o trezeasca asa ca trebuie sa o trezim prin alta metoda.
-Cand un inger se reincarneaza pe pamant sufletul sau este inchis cu trei sigilii. Un cherubim, acesta este rangul nostru, are in mod normal trei sigili, cineva care este foarte important sau care este in contact cu regina zi de zi are patru sigilii. Regina noastra are cinci. Sigiliie cresc in functie de cat de important este acel inger. Acum eu nu stiu cate ai tu, dar este foarte dureros sa rupi al treilea sigiliu si durerea creste de la al treilea in sus. Primele doua vor fi doar putin incomfortabile.
-sa inteleg ca trebuie sa distrugi sigiliile ca sa o trezesti pe Raphael?
-Da.
-Dar daca nu sunt? Cum afli?
-Cand voi incerca sa distrug primul sigiliu o sa vad daca esti sau nu Raphael, dupa reactia ta.
-Ce reactie voi avea?
-Vei intra in coma si te vei trezi dupa cateva zile daca nu esti si daca esti nu vei pati nimic
-Ce se va intampla cu mine daca sunt?
-Nimic. Corpul tau se va dezintegra si vei renaste, dar personalitatea si modul tau de a gandi nu se vor schimba. Vei continua sa fi tu numai ca mai inteleapta cu mai multe cunostinte despre lumea inconjuratoare.
-Presupun ca eu nu am nici un cuvant in aceasta situatie, daca ma impotrivesc tu o sa ma legi, nu?
-Da. Esti pusa in fata faptului implinit.
-Ce trebuie sa fac? Intreaba ea resemnata.
-Esti de acord?
-Nu sunt, dar prefer sa fiu libera, nu legata.
-Odata ce incep ritualul nu vei putea iesi din cercul pe care o sa il fac in jurul tau.
-Nu este nimic. Nu am nici o intentie de a fugi.
Fara a mai spune un cuvant, hissori incepu sa mute fotoliile si masuta, eliberand camera pentru a avea loc sa deseneze pe covor cu un praf ciudat, un cerc inconjurat de triunghiuri. Pentru ran desenul arata ca un soare, ceea ce i se parea ciudat, nu stia ea prea multe despre ritualuri. Insa atunci cand se gandi mai bine isi dadu seama ca nu stia nimic despre ingeri asa ca nu avea de unde sa stie ce este potrivit si ce nu este potrivit pentru asa ceva. Dupa ce termina desenul, Hissori o pofti pe Ran sa ingenuncheze in mijlocul acelui soare. Si ritualul incepu.
I can't belive Hissori s-a culcat cu Ran:X De cand asteptm sa fie un capitol cu ei doi.In sfarsit mi s-a indeplinit dorinta.Ador capitolul asta.E super:x.
Am observat cateva greseli de tastare dar oricine are.Ne tii in suspans.Atat de mult suspans.Nu am vazut probleme cu exprimarea.Defapt tu niciodata nu ai probleme cu exprimarea.
Actiunea nu este grabita.Iarasi nu mai stiu ce sa spun.Pentru ca e perfect;x
Astept next-ul si repede ca altfel turbezz
Ja'ne and Kisses
Mulat inspiratie :bye:
ms handofblood pentru comentul tau si pentru faptul ca urmaresti in continuare povestea.:)
sper ca si ceilalti care citesc sa imi spuna parerile lor:)
In Eden
Luna stralucea linistita, luminand orasul ingerilor. Totul parea impietrit ca si cum timpul s-ar fi oprit in loc, refuzand, parca, sa isi urmeze cursul natural. Patru umbre se puteau vedea foarte clar miscandu-se prin oras, indreptandu-se incet fara nici o graba spre centrul orasului. Cele patru umbre hotarisera sa se intalneasca in centru atunci cand luna era in mijlocul cerului, fiecare venind dintr-unul din cele patru puncte carteziene. Si toate astea pentru a nu fi vazuti de nimeni.
Orologiul din fata castelului batu ora douasprazece.
Cele patru umbre stateau in fata drumului pe care au venit, formand un romb. Statura asa pana cand orologiul inceta sa mai bata, iar orasul reveni inapoi la starea de liniste si impietrire in eternitate de mai devreme.
Cei patru se intalnira in centrul orasului deoarece au fost atrasi de o mare putere ce incepea sa isi faca cunoscuta prezenta. La fel cum se intamplase si cand conducatoarea se trezise, asa se intamplase si acum. Numai ca din pacate acea presimtirea a lor nu se implinise pana in acel moment, asa ca nu mai erau siguri de ceea ce simteau. Nu spusesera nimanui despre ceea ce simtisera, dar fusesera atenti la zvonurile ce circulau printre ingeri, sa afle daca nu cumva cei doi cherubimi, trimisi pe Pamant, au gasit-o pe Ayame. Din pacate nu primisera nici o veste de la cei doi ingeri asa ca au presupus ca inca nu au dat de ea.
-Deci, Michael, tu ce crezi ca este de aceasta data? Intreba Lilith, nelinistita din cauza tacerii acestuia.
-Da. O simti pe Ayame renascand? Intreba Krad, speranta i se putea citi atat in glas cat si in ochi.
-De fapt, imi pare nespus de rau sa va dezamagesc, dar nu simt nimic deosebit, ii dezamagi Michael pe cei doi.
-Lilith? Ce se intampla?
-Lilith! Tipa Rose disperata cand vazu cum Arkangelul se prabuseste pe jos, inconstienta.
Michael se duse langa ea si o lua in brate, ridicand-o de pe pavajul rece si punand-o pe o banca din apropiere.
-Ce se petrece? Intreba Krad umit inca neinregistrand exact ceea ce s-a intamplat.
-De ce a lesinat? Sa fie oare sensibila la puterea aceasta ce se trezeste incet la viata?
-Si daca este sensibila la ea, ce inseamna? Spuse Michael, mai mult pentru el decat pentru restul.
-Poate vom afla cand se va trezi. Asa cum am aflat cand te-ai trezit tu, Michael. Ne-ai spus ca ai vazut-o pe ayame intr-o rochie lunga, de culoarea florii de cires, scaldata in lumina soarelui. Asa ti-ai dat seama ca a ei este puterea pe care ai simtit-o atat de intens.
-Da... de altfel daca eu sunt sensibil la puterea astrala a conducatoarei si voi ati putea fi sensibili la puterile celorlalti ingeri.
-Acum ramane totusi intrebarea: care dintre ceilalti trei au renascut sau urmeaza sa renasca? Zise Krad uitandu-se curios la Lilith.
Inainte ca unul dintre ei sa mai spuna ceva, Lilith isi deschise usor ochii. La inceput nu reusi sa distinga decat umbre neclare care o inconjurau, ca mai apoi incetul cu incetul sa ii revina vederea. Ii vazu pe cei trei ingeri stand in jurul ei ingrijorati. Incerca sa se ridice in picioare, dar cazu epuizata iapoi pe banca.
-Te simti bine, Lilith? Intreba Krad ajutand-o sa se aseze mai comfortabil.
-Da, sunt doar putin ametita, zise zamnindu-le calduros pentru a-i linisti.
-Deci, ce ai vazut? O intreba Rose curioasa si nerabdatoare.
-A fost conducatoarea noastra?
-Nu sau cel putin nu cred.
-Cum adica nu crezi?
-Pai, totul era in nuante de argintiu si alb, pana si soarele era alb. Si da sunt absolut sigura ca era un soare si nu o luna. De altfel, stralucea mult prea puternic pentru a fi luna. Ingerul care a aparut in fata mea avea parul lung, de un argintiu metalic, ochii mari de pantera, argintii, spancenele si genele negre, nasul putin carn. Avea o gura mica cu buze pline, sangerii, barbie mica si obrajii plinuti. Cat despre pielea ei, era la fel de alba ca spuma laptelui. Era frumoasa dar in acelasi timp era foarte rece, aproape la fel ca gheata.
-Sa fie ingerul Seraphim? Sugera Michael.
-Nu stiu. Totul este posibil.
-Credeti ca exista? Zise Rose entuziasmata de aparitia unui nou inger.
-Nu stiu. Sa vedem ce se intampla mai departe.
-Nu ar trebui sa ii anuntam pe Tetsujin si Hageshi?
-Nu. Acum sunt in consiliu, judecandu-l pe tradatorul de Uragiri. Sa mai asteptam.
-Da. Poate sunt doar niste inchipuiri de-ale noastre.
-Orice este posibil.
Dupa ce isi urara noapte buna, cei patru se intoarsera pe drumurile pe care venisera, fiecare gandindu-se la propria sa teorie. Nelinistea domnea peste sufletele celor patru cherubimi deoarece nu stiau ce se intampla cu ei, trebuia sa afle curand altfel vor claca.
In sala de consiliu
Orologiul batu ora douasprezece. Nimeni din incapare nu dadea semne ca l-ar fi auzit. Erau atenti la schimbul de replici dintre Hageshi, Tetsujin si Castiel. Numai el era atent la ceea ce se petrecea afara, deoarece din punctul lui de vedere nu mai avea nici un rost sa fie atent la ce se intampla in incapere. Stia deja care avea sa ii fie pedeapsa.
-Uragiri...
Auzise el pe cineva rostindu-i numele. Se uita in jur curios, sa vada cine era acea persoana care il striga, dar nu vazu pe nimeni sa se uite la el. La fel ca mai devreme toti erau atenti la ce se discuta.
-Uragiri...
Din nou acea voce stranie, care ii dadea fiori pe sira spinarii, ii rostise numele. Acum vocea parea sa vina din toate partile, neavand o fata, un corp, ceva material cu care sa poata vorbi. Se uita ingrozit in toate partile nereusind sa gaseasca nimic, ceea ce era si mai infricosetor.
-Vrei sa scapi? Sa traiesti? Il ispiti acea voce.
-D...da....da, vreau, reusi Uragiri sa treaca peste frica ce ii intrase in oase, inghetandu-l.
Cei din sala din nou nu auzira nimic din ce a spus vocea sau el. Nu puteau sa il auda. Isi continuau discutia nefiind tulburati de nimeni.
-Vrei? Cat de mult iti doresti libertatea?
-Am nevoie de libertate la fel de mult ca aerul pe care il respir sau apa pe care o beau.
-Ce vei face in schimbul acestei libertati?
-Orice. Orice vrei sa fac o sa fac, numai cere si voi face.
-Vei muri pentru libertate?
-Poftim?! Intreba el, disperarea citindu-i-se clar pe fata.
-Sa repet? Vei muri pentru libertate?
-Nu... nu... nu imi poti cere asa ceva...
-O, ba da, pot si uite ca o fac.
-Nu vreau sa mor!
-Din pacate asta este exact ce vei face.
-Stai! Nu, te rog! Tipa Uragiri dar voce deja disparuse refuzand sa ii raspunda la rugaminti.
Era constient ca cel care vorbea era foarte capabil de a face ceea ce a spus, asa ca atunci cand incepu sa il arda ceva prin interior din senin, nu se mira. Se simtea de parca inghitise jar incins. Incepea sa se sufoce si nimeni nu il vedea, nimeni nu il ajuta. De altfel, de ce l-ar fi ajutat, era un tradator, un inger care isi omorise semeni. Incalcase cea mai sfanta lege a lor de cand aparuse Ayame. Nici unul dintre ei nu l-ar fi ajutat pentru nimic in lume. Ar fi vazut asta ca o pedeapsa divina. Era un tradator si nimic mai mult. Senzatia incepuse sa se intensifice si din cauza durerii, incepuse sa tipe. Nici macar el nu isi recunoscuse tipetele, atat de distorsionat era glasul sau. Nu stia ce altceva sa faca. Mainile ii erau legate la spate si picioarele la fel si pe deasupra mai era si imobilizat in acel loc, neputand sa se ridice nici macar in picioare. Se zbatea neputincios sa isi elibereze macar o mana pentru a scapa de vesmintele pe care le avea pe el, dar nu reusea. Simtea cum se transforma in cenusa, fiecare artera, vena, organ din corpul sau iar el nu putea sa faca nimic decat sa continuie sa tipe.
Ultimul lucrur pe care il vazu fura chipurile ingrozite ale celor din consiliu. Se uitau la el de parca nu mai era inger, de parca era altceva, un monstru care ii impietrise in locurile lor. Deasemenea ultimul lucrur pe care il auzi fusese un ras isteric, un ras care i-ar fi inghetat sangele in vene daca ar mai fi avut vene sau sange. Un ras care nu ii apartinea nimanui din incapere ci apartinea acelei voci. Vocea il omora, il incinera din interior catre exterior si ii facea nespusa placere acest lucru. Ii parea rau ca numai el putea sa o auda.
In cateva minute totul se termina pentru cei care priveau ingroziti cum Uragiri se transforma in cenusa. Cateva minute, atata dura pentru ei, dar pentru Uragiri totul se intamplase mult mai lent. El avea impresia ca agonia aceea durase o eternitate, nu doar cateva minute. Tinuse o eternitate, de aceea aproape de final incepuse sa se roage ca moartea sa vina mai repede sa il ia, de aceea imbratisa lumina binefacatoare, aproape plangand de bucurie cand o vazu. Tot ceea ce stia el era ca acolo, scaldat in lumina aceea pura si alba nimic nu-l va mai atinge, nimic nu-l va mai durea. Acolo va cunoaste pacea si linistea.
Dupa acea scena Hageshi si Tetsujin hotarira sa se intalneasca a doua zi pentru a auzi ce avea de spus Castiel. Considerara ca erau mult prea afectati de ceea ce se petrecuse pentru ca sedinta sa continuie. Un somn bun avea sa ii linisteasca si sa le aduca o parte din pacea sufleteasca inapoi in corp. Toti membri aveau sa incerce sa uite acea scena, mai putin Castiel care se uita plin de interes si satisfactie la agonia tradatorului. Din pacate nimeni nu il vazu cyu acea expresie pe fata, altfel ar fi fost mai traumatizati de placerea sadica ce se citea pe chipul lui.
Uite că trec si eu pe aici şi îmi înving lenea asta
Păi tu deja ştii cât îmi place acest fic Dar ti-am promis că o să las comm şi uite-mă aici.
Am văzut câteva greşeli de tastare dar oricine are. Sunt foarte curioasă în legătură cu ceva.Dacă, să presupunem că Ran nu e îngerul Raphael, atunci cine va fi ?
Ţi-am mai spus că îţi ador fic-ul nu?
Nu pui şi tu poze cu ei? [cine ştie ce bunăciuni or fi ştiu,pervy me ] Nici nu ştiu ce să mai scriu ca să am 3 rânduri complete .
Toate acestea fiind spuse aştept next-ul şi repede că altfel ne supărăm [glumeam ]
Bye şi multă inspiraţie
deci..vreau sa spun ca mi-a trebuit 3 zile sa citesc pana aici si imi place foarte mult.
chear nu stiu cum de ai asa imaginatie bogata,eu una nici nu mas putea gandii la o astfel de idee.personajele imi plac,descrierea este foarte reusita,dialogul nu lipseste si este chear frumos.
imi place foarte mult si astept sa pui continuarea cat mai REPEDE,ca nu am rabdare,imi place foate mult
Ma bucur ca va place si va multumesc tuturor celor care cititi.
In camera lui Ran
Fara a mai spune un cuvant, Hissori incepu sa mute fotoliile si masuta, eliberand camera pentru a avea loc sa deseneze pe covor cu un praf ciudat, un cerc inconjurat de triunghiuri, pentru Ran desenul arata ca un soare, ceea ce i se parea ciudat, nu stia ea prea multe despre ritualuri. Insa atunci cand se gandi mai bine isi dadu seama ca nu stia nimic despre ingeri asa ca nu avea de unde sa stie ce este potrivit si ce nu este potrivit pentru asa ceva. Dupa ce termina desenul, Hissori o pofti pe Ran sa ingenuncheze in mijlocul acelui soare. Si ritualul incepu.
-Imi pare rau, ii sopti la ureche Hissori cand se aseza in locul ei.
Nu ii raspunse. Prefera sa isi lase ochii in jos, uitandu-se la podea in timp ce el se pregatea pentru ritual.
In cateva minute totul era pregatit pentru inceperea ritualului. Camera era cufundata in intuneric, luminata slab de lumanarile albe care aparusera din senin, praful care, deasemenea, nu mai era alb ci un galben fosforescent ce elimina o lumina uimitor de puternica acompania lumanarile. Se uita peste tot prin incapere, ochii ei umani nereusint sa distinga prea mult in intunericul ce o invaluia. Nu ii venea sa creada ce se intampla, totul in jurul sau sfida legile stiintei, ca de altfel si existenta ingerilor. Deodata auzi o voce ce soptea un fel de incantatie in latina sau credea ca era latina, niciodata nu se pricepuse la recunoasterea diferitelor limbi. Din nou se uita in toate partile, nereusind sa il vada pe Hissori, neavand ce sa faca si nestiind latina pentru a intelege ce se intampla, incepu sa se gandeasca la toate amintirile ei frumoase, refuzand sa mai dea atentie la ce se petrece in jurul sau.
Hissori statea in fata ei recitand incantatia, fiind constient ca ea nu poate sa isi dea seama de unde vine vocea sa, deoarece aceasta se auzea din toate partile, nu numai din locul in care el se afla. Intonatia i se schimbase putin cand ajunsese aproape de sfarsitul incantatiei. Nu stia ce vrea: pe de o parte vroia ca ea sa fie Raphael, dar asta insemna ca va suferii mult atunci cand va distruge sigiliile; iar pe partea cealalta vroia sa fie om pentru a o curma de suferinta distrugerii lor. Astepta cu sufletul la gura cand termina ce avea de spus sa vada ce se va intampla. Statea incordat, atent la orice miscare a fetei pentru a fi pregatit pentru ceea ce putea sa urmeze. Nu stia cum sa reactioneze cand dupa cinci minute nu se intampla nimic asa ca trecu la incantatia pentru cel de-al doilea sigiliu. Al doilea sigiliul il distruse la fel de usor ca primul, ajunsese la cel de-al treilea destul de usor. De acum incolo, insa, distrugerea lor avea sa se faca cu tipete si plansete. Nici nu stia daca ea va putea suporta durerea care avea sa urmeze dupa cate putea sa observe, pentru moment, ea era linistita, gandindu-se la clipele frumoase din viata sa. Linistea aceasta a ei nu avea sa dureze mult timp. In cateva minute ajunsese la final si la fel ca si la celelalte sigilii cuvintele care incheiau incantatiile erau: numarul si cuvantul „anihilat” in latina. Imediat dupa rostirea acestor cuvinte, Ran simti cum tot corpul incepuse sa o doara, nu era atat de dureros pe cat spusese Hissori, dar instinctul o avertiza ca acesta avea sa fie doar inceputul.
Hissori respira usurat cand vazu ca roscata nu face nici o miscare si nici nu scoate nici un sunet. El spera ca pentru urmatoarele sigilii durerea sa fie suportabila, asa cum era acum. Ceea ce acesta uitase sa ii mentioneze era ca o data cu distrugerea lor puterea ei astrala era eliberata, protejand astfel sufletul de rani psihice. Daca acum durerea nu reusise sa scoata de la ea nici un sunet, nici o miscare atunci poate ritualul avea sa continuie fara suferinta, sau cel putin asa spera ingeru.
Incepuse incantatia pentru al patrulea sigiliu mult mai increzator acum in puterile roscatei decat era cu cateva minute in urma. Dupa ce il distruse, observa cum Ran isi puse mainile pe jos, fortandu-si plamanii sa functioneze; nu scoase, insa, nici un tipat, nici macar un sunet mic de uimire la durerea ce crescuse considerabil.
Reactia sa cand distruse al cincilea sigiliu nu a mai fost atat de nesemnificativa. Ran se intinse pe jos, cu fata spre tavan, cu ochii deja plini de lacrimi si cu mainile incercand, fara nici un rezultat, sa scape de greutatea ce o apasa pe piept, refuzand sa o lase sa respire. Ochii ei se uitau in toate directiile cautandu-l pe Arkangel pentru a gasi puterea de a rezista, nici nu observa ca acum putea sa distinga umbrele lucrurilor din incapere. Durerea o inconjura si o ataca continu din toate partile, refuzand sa se lase controlata. Nu mai putea sa o ignore gandindu-se la clipele frumoase din viata ei, incercase dar fiecare amintire se spargea in bucatele dezvaluind din nou intunericul ce o inghitea.
Arkangelul incepu ultima incantatie, spera sa fie ultima pentru ca dupa cate putea sa vada ea nu va mai rezista mult in acest ritm. Cand il distruse, Ran se ridica brusc in picioare, incepand sa pluteasca la o jumatate de metru de podea, plangand si suspinand fara oprire. Din senin incepu sa tipe, cu cat tipa mai tare cu atat corpul sau stralucea mai tare. Cu mainile in dreptul pieptului acumula puterea ei astrala pana cand formase o mingie de marimea uneia de fotbal pe care o arunca in peretii scutului ce o inconjura, puterea ei cand atinse acei peretii explodase, distrugandu-i. Explozia formase un mic nor de fum ce o incercuise iar cand acesta disparu, Hissori o vazu pe Ran stand in picioare in fata lui cu o pereche de aripi argintii crescandu-i in spatele ei. In cateva secunde aripile ajunsera la marimea lor naturala, dezvaluindu-se in fata lui in toata splendoarea lor. De acum Ran disparuse in locul ei aparand ingerul Seraphim, Raphael.
In sala consiliului
Nici nu isi dadu seama cand ajunse in mijlocul celor doua consili, atat de speriat era. Incercase sa se agate de drumul care, conform calculelor sale, trebuia sa fie foarte lung, dar acesta nu il ajutase deloc, ba chiar, acum cand devenise putin paranoic, incepuse sa creada ca era impotriva sa.
Se scapa pe el cand il auzi pe Hageshi tipand orbit de furie si durere.
-Tradatorule! Nenorocitule! L-ai omorit pe Ranpu, pentru ce? Spune demonule! Pentru ce trebuia sa moara Ranpu?!
-S-a amestecat! Nu am vrut sa il omor! A fost o greseala. Va rog, aratati indurare!
Uragiri cazu in genunchi cerandu-le indurare celor din consiliu. Stia ca aceasta era singura cale prin care putea sa schimbe drumul plin de orori pe care pusese piciorul. Nu il deranja faptul ca in acea clipa se umilea, ca nu facea decat sa piarda si putinul respect pe care il mai avea in fata acelor ingeri, tot ce conta pentru el era sa ii faca sa nu ii dea pedeapsa capitala; acea moarte nemiloasa o simtea peste tot in jurul sau, dar mai ales simtea cum atarna deasupra capului sau asteptand sa isi faca intrarea. Auzi o voce si nu le mai dadu atentie celor din consiliu care continuau discutia.
-Imi pare rau de tine, spuse si Tetsujin care nici nu putea sa se uite la el. Ti-ai dezonorat casta, dar in primul rand si cel mai important te-ai dezonorat pe tine.
-Chiar atat de disperat ai ajuns, Uragiri? Aseara erai foarte increzator in fortele tale si mandru de actele tale. Unde este mandria ta acum? Intreba Castiel foarte multumit de sine pentru ca a reusit sa il prinda.
Nu era constient de cat de multumit de sine arata in acele clipe; chiar se bucura ca aveau sa il pedepseasca pe tradator. Pe fata sa aparuse un zambet rau; un zambet care nu s-ar fi aflat niciodata, in nici o circumstanta, pe chipul unui inger. Toti membri consiliului se speriara de grimasa aceea, dar preferara sa nu spuna nimic pentru moment, cel putin.
-Lasa-l in pace, Castiel. Nu merita sa vorbesti cu el. Numai are nici un pic de demnitate, ii zise Tetsujin protejatului sau.
-A, Castiel, bine ca esti aici. O sa folosesc aceasta ocazie pentru a-ti inmana insigna mult dorita de tine, cea care atesta apartenenta ta la casta Narkangelilor.
-Va multumesc, Mare Sef al Consiliului Negru!
Expresia lui Castiel se schimba radical, devenind ingerul pe care toti il cunosteau, ceea ce ii linisti pe membri.
-Trebuia sa ii dai acea insigna de mult, Hageshi, zise Tetsujin.
-Tu ai grija de Arkangeli tai si eu o sa am grija de Narkangeli mei. Nu iti zic eu cum sa ii conduci si educi.
-Nu am vrut sa te jignesc...
-Nu conteaza.
-Domnilor, domnilor, va rog, suntem intr-o sedinta importanta, spuse Aoshy incercand sa ii linisteasca pe cei doi.
-Ai dreptate. Sa revenim la judecata tradatorului.
-Cat despre tine, tradatorule, pedeapsa ta este...
Nu apucase sa termine fraza deoarece Uragiri incepu sa urle; din gura lui iesea un sunet asurzitor, ingrozitor care parca nu apartinea acelei lumi. Era tipatul lui Uragiri care incepuse sa se dezintegreze din interior spre exterior. In cateva clipe tot ce ramasese din el era cenusa cu catusele cu care fusese legat. In incapere ingeri uimiti, inca mai auzeau tipatul prevestitor de moarte al tradatorului care ii ingrozise.
In camera sa, Lucifer numai putea sa vada nimic altceva in oglinda in fata careia statea decat reflexia sa. Ii facuse mare placere sa il omoare pe Uragiri prin acea metoda, de altfel era metoda lui favorita de a ucide, insa cireasa de pe tort era alcatuia din expresiile ingrozite ale celor care au auzit acel strigat, ce il facu sa zambeasca si mai tare era expresia de satisfactie si multumire a unui Narkangel la imaginea mortii acelui semi-demon. Se uitase mai bine la acel inger si zambetul de multumire ii disparu facand loc unui zambet oribil care ar fi ingrozit-o pana si pe Akki, acela ii aparea de cate ori o idee noua lua nastere in mintea lui. Lucifer statu asa in fata oglinzii vazand in fata ochilor pe acel Narkangel pentru cateva minute in plus, dupa care pleca sa isi vada de celelalte planuri.
In sala de consiliu membri hotarira sa continuie discutia urmatoarea zi. Erau prea ingroziti pentru a mai face ceva, aveau nevoie de un somn bun.
In sufragerie
Linistea domnea in sufragerie. Ayame se asezase pe canapea ingropandu-si fata in pernele moi – asta dupa ce Hissori pleca. Perna era atat de moale si placuta, morosind atat de frumos incat o facea sa nu mai vrea sa isi ridice fata din aceasta, insa stia ca nu va face acest lucru - niciodata nu se va da batuta – asa ca incerca sa se linisteasca, sa recapete din nou controlul asupra sentimentelor ei.
Ikusa adopta o pozitie pur militara in spatele canapelei, cu mainile la spate si acesta drept, uitandu-se in toate directiile pentru a se asigura de siguranta reginei lui.
-Este cam liniste, nu crezi? Il intreba Ayame dupa o jumatate de ora in care statusera intr-o liniste totala.
Se simtea mult mai bine si isi recapatase controlul asupra corpului sau uman cand incepu sa vorbeasca.
-Da, Maiestate. Este intr-adevar prea multa liniste pentru ce are de facut.
-Crezi ca ii spune adevarul despre noi?
-Nu am de unde sa stiu acest lucru, Maiestatea-Voastra.
-Vrei sa nu mai fi atat de formal? Nu sta deloc in caracterul tau sa fi atat de politicos.
-Nu se poate, Maiestate.
-Foarte bine. Iti ordon sa nu mai vorbesti asa formal.
„Ia sa vedem ai curajul sa ignori un ordin direct?” se intreba Ayame curioasa sa vada ce avea el sa raspunda.
-Nu pot respecta acest ordin, Inaltimea-Voastra, ar insemna sa nu va acord respectul pe care il meritati.
-Bine, vorbeste cum vrei.
Ayame se ridica de pe canapea cu intentia de a se plimba prin gradina; numai ca atunci cand puse mana pe usa de sticla sa o deschida, Ikusa puse mana peste a ei, oprind-o. Dandu-si seama de greseala pe care o facuse isi retrase cat de repede a putut mana.
-Luminatia-voastra, imi cer scuze, dar...
-Da? Intreba ea intorcandu-se cu fata la el pentru a-i vedea expresia.
Se intreba curioasa care era motivul pentru care o oprise. In sinea ei spera ca acesta vroia sa ii spuna cat de mult a gresit. Nu stia cat de mult se insela.
-Nu va pot lasa sa iesiti afara.
Toata speranta ce aparuse in ochii ei verzi disparu instantaneu la auzul cuvintelor lui spuse pe un ton mai rece decat gheata, daca asa ceva era posibil.
-Poftim? Intreba ea clipind des, crezand ca nu a inteles.
-Este pentru protectia Luminatiei-Voastre. Nu stim ce planuri au demoni. Este posibil sa mai incerce inca o data sa va rapeasca.
-Ah!!! Spuse ea exasperata. Urasc toata viata aceasta: cu formalitatile ei si interdictiile si lipsa de intimitate!
-Maiestate, va rog, calmati-va. Mai aveti doua zile de stat aici, cand va veti renaste si va veti intoarce in Eden totul o sa se schimbe, o sa vedeti.
-Asta o crezi tu. Acolo, ca si aici, sunt aceeasi. Nu se schimba nimic.
-Inaltimea-Voastra...
Nu il lasa sa termine pentru ca nu mai vroia sa mai auda nimic din acea gura cu buze apetisante care nu vroia sa se supuna.
-Taci din gura. Nu mai vreau sa aud un singur cuvant din partea ta.
Ikusa se inclina in fata ei fara sa mai rosteasca un singur cuvant si ii dadu astfel de intele ca ii va respecta ordinul.
Ayame urca furioasa scarile ducandu-se in camera ei. Il vazu pe Narkangel cantarind optiunile pe care le avea, incercand sa gaseasca cea mai buna metoda de a o proteja. Intr-un final decise ca nu avea sa stea in fata usi, deoarece nici un demon nu ar fi putut sa fie atat de prost incat sa intre pe acolo, asa ca se aseza cu fata la usa si geamurile ce dadeau in balcon - pe acolo un demon putea sa intre foarte usor.
Ajunsa in incapere ayame se tranti pe pat stand pe spate si uitandu-se la tavanul ce era de un albastru inchis, aproape aceeasi nuanta ca un cer innorat.
Amandoi statura cateva minute in liniste.
-Ikusa, te rog si eu ceva, zise ea gandindu-se bine inainte sa deschida gura.
-Da, Inaltimea-Voastra. Orice pentru a va face pe plac.
-De azi inainte tu, Hissori si Castiel sunteti protejati mei, cand veti deveni FallenAngel nu veti mai putea sa fiti protejati mei, veti avea puteri cu mult mai mari decat ale mele. Din partea ta si a lui Hissori nu am de ce sa-mi fac griji. Stiu ca intotdeauna ma veti proteja, indiferent de consecinte, insa din partea lui Castiel nu stiu de la ce sa ma astept dupa ce se va transforma. Am un sentiment rau in legatura cu el, asa ca de acum incolo voi avea nevoie nu de protejati, nu de protectori ci de prieteni. V-am ales ca si protejati mei pentru a va avea langa mine si pentru ca veti deveni protectori mei dar nu pot sa trec peste obstacolele din drumul meu doar cu protectori, am nevoie de prieteni, iar prieteni isi spun pe nume.
Ikusa isi dadu seama ca a fost jucat foarte subtil pe degete, insa intr-un fel avea dreptate. Din pacate nu putea sa recunoasca acest lucru.
-Maiestatea-Voastra, dumneavoastra nu veti avea nevoie niciodata de prieteni. Sunteti cel mai puternic inger pe care il cunosc, de aceea nu pot sa cred ca tocmai Domnia Voastra are nevoie de ajutor cuiva.
-Incapatanat mai esti!
-Multumesc.
-Ikusa inca nu ti-ai amintit tot, dar o sa vezi, o sa iti amintesti. O sa iti aduci aminte ce s-a intamplat de fapt in timpul primei mele domnii, de ce ai devenit tu protejatul meu.
-Nu puteti sa imi spuneti acum?
-Nu pot deoarece nu o sa ma crezi. Ai rabdare, nu vei astepta prea mult.
Tocmai vroia sa protesteze cand o auzi pe Ran tipand, ikusa se intoarse din nou cu fata spre geamuri incercand sa ignore durerea fetei si oferindu-i reginei sale putina intimitate pe care putea sa i-o ofere pentru a-si lasa sentimentele libere. Nu era frumos atunci cand asistai la exteriorizarea sentimentelor unor oameni puternici, acestia ajungeau sa regrete acele mici eliberari, desi stia ca regina lui nu era una din acele persoane, tot avea dreptul la intimitate. In clipa in care el se intoarse, Ayame isi ingropa fata in pernele pufoase, incercand si ea sa ignore acel tipat de durere al fostei sale surori.
Ikusa se intoarse sa vada cum se simte Ayame atunci cand tipatul lua sfarsit. O vazu stand cu fata in perne, tremurand usor; asa cum statea: cu capul ingropat in perne, cu parul ei rosu imprastiat in jurul ei, arata foarte fragila. Simtea cum se naste adanc in inima sa sentimentul de a o proteja pe cea care tremura in pat. Ar fi vrut sa puna mana pe ea, sa ii spuna ca nu este vina ei, ca nu avea alta solutie, numai ca nu avea acest drept. Se intoarse din nou cu spatele la ea, bagandu-si mainile in buzunarele pantalonilor albastrii simpli pentru a incerca sa se controleze. O bataie in usa il scoase din starea de neputinta in care intrase, se intoarse spre regina sa pentru a vedea ce face.
-Vreti sa vorbiti cu el sau ii zic ca sunteti indisponibila momentan?
-Poti sa il poftesti inauntru, raspunse ayame asezandu-se mai bine in pat si adoptand o atitudine demna de o conducatoare.
Ikusa se duse la usa poftindu-l inautru pe Hissori.
-Maiestate! Zise acesta intrand.
De aceasta data cand intra nu mai ingenunchie in fata ei ci doar isi arata aripile, facandu-le sa straluceasca.
-Sa intelesg ca ti-ai indeplinit sarcina?
-Da, Maiestate.
-Ea este?
-Da.
-Unde ai lasat-o?
-Maiestate este ceva gresit. Nu stiu ce s-a intamplat dar cred ca eu am gresit cu ceva. Raphael inca este captiva in corpul ei uman si din cauza daunelor fizice suferite de trupul ei, in timpul ritualului, a lesinat. Acum doarme linistita in patul ei.
-I-au aparut aripile?
-Da, Maiestate. O pereche de aripi incredibil de mari si de frumoase.
-Ce culoare sunt?
-Argintii.
-Atunci totul este in regula.
-Daca Inaltimea-Voastra zice ca totul este in regula, atunci asa este.
-Poti acum sa te duci sa stai cu ea. Nu stim cum va reactiona cand se va trezi.
-Da, Maiestatea-Voastra, zise Hissori facand o reverenta si iesind din incapere.
-Maiestate? Spuse Ikusa imediat ce usa se inchise dupa colegul sau.
-Ce este? Ce te deranjeaza?
-Nimic, doar ca ma intrebam de ce l-ai pus pe Hissori sa o trezeasca pe Raphael. Ce rol va juca ea in raboiul care urmeaza?
-Ikusa, imi pare rau dar nu iti pot spune. Sincera sa fiu, nici eu nu stiu exact ce rol va juca ea, stiu doar ca este foarte importanta, la fel de importanta ca si FallenAngel.
-Atunci cum poti sa spui ca vrei sa ai prieteni, cand nu vrei sa le spui adevarul?
-Eu vreau, numai ca nu pot. Iti promit, totul o sa se clarifice in curand. Ai doar rabdare.
-Da, bine, daca domnia-Voastra spune. Imi cer scuze pentru lipsa de respect de mai devreme. Daca aveti nevoie de ceva sau apare vreun demon, striga. Eu o sa stau la usa.
Ayame se uita la el cum iese din camera suparat. Stia ca nu era tocmai ea mai buna modalitate de a-l cuceri, dar anumite lucruri nu putea sa i le spuna, nu inca. Curand va putea impartasi totul cu el.
Uite că mi-am învins din nou lenea asta foarte mareee Uite-mă aici aşa cum ţi-am promis.Tu ştii părerea mea despre fic Deci îl adorr . Apropo sunt foarte curioasă în legătură cu ceva.Cine i-a dat foc lu' Uragiri? Am rămas cu nedumerirea asta.Cred că a fost Lucifer.Sper să mă lămuresti...Nu prea îmi place cum se poartă acum Ikusa cu Ayame.E prea rece şi prea devine enervant.Poate în urmatorul capitol o să spui şi despre Ikusa .Cum se simte el şi etc :pls: Oricum Uragiri merita să ardă ca un câine după ce l-a omorât pe Ranpu . Poate şi Hissori o să se poarte ca Ikusa că îl omor :die: [am glumit ].
Am vazut 2-3 greşeli de tastare dar oricine are.A stept următorul capitol şi pronto
Bye şi spor la scris[şi multă inspiraţie] :bye: