09-07-2009, 12:57 PM
Capitolul saptesprezece: Musafiri
Rosalie m-a anuntat cu privire la faptul ca va fi plecata cateva zile, iar eu ma bucuram de situatie. Nu este vorba ca nu imi placea compania ei, dar unori nu faceam diferenta intre a fi sigura si a fi cu ea. Era tacuta si aprope inexistenta. Nu o auzeam cand pasea, nu o auzeam cand inchidea o usa. Am butonat telecomanda, dar nu m-au interesat stirile si nici filmele. L-am scos pe Aamon in parc. Am mers foarte mult, motiv pentru care presupun ca m-a luase ameteala. Am incercat sa ajung pana la banca, dar nu cred ca am reusit.
- Aamon, stai cuminte!
Eram acasa. Eram in patul meu. Am deschis incet ochii apoi am observat ca deja se intunecase. M-am ridicat incet si am incercat sa merg, dar se invartea camera cu mine si mi-am pierdut echilibrul. Am fost prinsa imediat de catre Isack si pusa inapoi in pat. Mi-a pus mana pe obraji si a constatat ca aveam febra. Ma simteam si foarte rau, tot corpul fiind greoi. Imi era frig si simteam si gatul cum se inflama. Isack mi-a adus cateva pastile, dar m-am incapatinat, pe motivul ca ma voi face bine daca dorm. La randul lui, mi-a dat doua variante; pastilele sau spitalul. Am decis ca este mai bine sa stau acasa cu o batista in mana, decat in spital cu o perfuzie in vena. Presupun ca inainte de accident patisem ceva in vreun spital si din cauza aceasta aveam fobie.
- Inchide geamurile, este curent.
- Nu este niciun geam deschis, m-a anuntat acesta.
Simteam un aer rece totusi, dar nu stiu de unde venea. M-am bagat inapoi in plapuma si am adormit. M-am trezit pe la ora unu pentru ca imi era sete, iar din bucatarie inca venea lumina. Am mers usor, tinandu-ma de pereti, apoi l-am zarit pe Isack jucandu-se cu Aamon.
- De ce te-ai ridicat, trebuia sa ma chemi, mi-a spus practic suparat.
- Imi era sete, nu mai tipa, ma doare capul.
Mi-a dat un pahar cu apa, apoi mi-a pus mana pe obraji:
- Inca ai febra. Haide inapoi in pat.
- Vreau sa stau aici, cu tine...Pot?
Practic a izbucnit intr-un ras violent si necontrolat. L-am privit mirata.
- Scuze, scuze, a spus printre lacrimi. Niciodata nu ai cerut acordul sa faci ceva. Mereu erai incapatinata.
- Isack...care era releatia dintre noi inainte de, stii tu...
- Cred ca eram prieteni, mi-a spus ganditor. Nu ne-am vazut de prea multe ori.
- Vreau sa te mai intreb ceva...despre lupi. Vreau sa-mi povestesti.
- Este tarziu si esti bolnava.
I-am aruncat o privire dura.
- O sa fiu si mai bolnava daca nu imi spui. O sa ajung iar la nebuni.
M-am ridicat sa plec, dar l-am auzit oftand.
- Bine...nu stiu cum sa incep. Tu...ai o legatura cu lupii...Sa o luam altfel. Iti place sa privesti luna, corect?
- Asa este.
- Tu esti speciala, ii poti auzi, dar si poti vorbi cu ei. Lupii aceia au existat dintotdeauna sa spunem, traind cu un singur scop. De ai ucide dusmanii lor.
Parea de-a dreptul nervos.
- Dusmanii no...dusmanii lupilor sunt cei acre beau sangele oamenilor doar pentru a se distra. Tu ai cunoscut o multime ca ei...din cauza lor ai patit ceea ce ai patit. Numai din vina lor. Daca as fi stiut...as fi venit mai devreme.
Am decis sa opresc conversatia, de dragul lui Isack. Era furios, si aveam un sentiment ca se va intampla ceva rau. M-am ridicat in picioare si l-am luat in brate.
- Vrei sa mananci ceva? Trebuie, mi-a impus el.
- Bine. Ce comandam?
- Iti gatesc eu.
A pus mana pe un cutit, apoi a scos cateva lucruri din frigider si a inceput prin a taia legumele. Manevra cutitul cu atat grija, iar felul in care isi unduia mana era incredibil, mai ales pentru un barbat. M-am ridicat din scaunul meu, si m-am apropiat de el. Mi-am pus coatele pe masa apoi mi-am sprijinit capul in palme. Ii priveam cu atentie, de parca as fi fost hipnotizata. S-a oprit o secunda si m-a pivit, dupa care s-a indreptat catre aragaz. In timp ce punea o tigaie pe foc, am luat cutitul si am continuat sa tai legumele, in locul lui. S-a intors, dar nu am vrut sa il las sa continuie. Se pare ca vroia sa inceapa un joc, asa ca si-a pus mana deasupra celeia in care tineam cutitul, iar cealalta mana a folosit-o pentru a ma prinde de talie. Mi-am intors capul catre el, zambindu-i, dar el mi-a raspuns cu un sarut. Doar o atingere de buze, dar vroiam mai mult. Mi-am uitat repede gandul. Auzeam cum apa fierbea si vantul sufla cu putere, dar totusi mai auzeam ceva, pe un fundal indepartat...un fel de marait.
Rosalie m-a anuntat cu privire la faptul ca va fi plecata cateva zile, iar eu ma bucuram de situatie. Nu este vorba ca nu imi placea compania ei, dar unori nu faceam diferenta intre a fi sigura si a fi cu ea. Era tacuta si aprope inexistenta. Nu o auzeam cand pasea, nu o auzeam cand inchidea o usa. Am butonat telecomanda, dar nu m-au interesat stirile si nici filmele. L-am scos pe Aamon in parc. Am mers foarte mult, motiv pentru care presupun ca m-a luase ameteala. Am incercat sa ajung pana la banca, dar nu cred ca am reusit.
- Aamon, stai cuminte!
Eram acasa. Eram in patul meu. Am deschis incet ochii apoi am observat ca deja se intunecase. M-am ridicat incet si am incercat sa merg, dar se invartea camera cu mine si mi-am pierdut echilibrul. Am fost prinsa imediat de catre Isack si pusa inapoi in pat. Mi-a pus mana pe obraji si a constatat ca aveam febra. Ma simteam si foarte rau, tot corpul fiind greoi. Imi era frig si simteam si gatul cum se inflama. Isack mi-a adus cateva pastile, dar m-am incapatinat, pe motivul ca ma voi face bine daca dorm. La randul lui, mi-a dat doua variante; pastilele sau spitalul. Am decis ca este mai bine sa stau acasa cu o batista in mana, decat in spital cu o perfuzie in vena. Presupun ca inainte de accident patisem ceva in vreun spital si din cauza aceasta aveam fobie.
- Inchide geamurile, este curent.
- Nu este niciun geam deschis, m-a anuntat acesta.
Simteam un aer rece totusi, dar nu stiu de unde venea. M-am bagat inapoi in plapuma si am adormit. M-am trezit pe la ora unu pentru ca imi era sete, iar din bucatarie inca venea lumina. Am mers usor, tinandu-ma de pereti, apoi l-am zarit pe Isack jucandu-se cu Aamon.
- De ce te-ai ridicat, trebuia sa ma chemi, mi-a spus practic suparat.
- Imi era sete, nu mai tipa, ma doare capul.
Mi-a dat un pahar cu apa, apoi mi-a pus mana pe obraji:
- Inca ai febra. Haide inapoi in pat.
- Vreau sa stau aici, cu tine...Pot?
Practic a izbucnit intr-un ras violent si necontrolat. L-am privit mirata.
- Scuze, scuze, a spus printre lacrimi. Niciodata nu ai cerut acordul sa faci ceva. Mereu erai incapatinata.
- Isack...care era releatia dintre noi inainte de, stii tu...
- Cred ca eram prieteni, mi-a spus ganditor. Nu ne-am vazut de prea multe ori.
- Vreau sa te mai intreb ceva...despre lupi. Vreau sa-mi povestesti.
- Este tarziu si esti bolnava.
I-am aruncat o privire dura.
- O sa fiu si mai bolnava daca nu imi spui. O sa ajung iar la nebuni.
M-am ridicat sa plec, dar l-am auzit oftand.
- Bine...nu stiu cum sa incep. Tu...ai o legatura cu lupii...Sa o luam altfel. Iti place sa privesti luna, corect?
- Asa este.
- Tu esti speciala, ii poti auzi, dar si poti vorbi cu ei. Lupii aceia au existat dintotdeauna sa spunem, traind cu un singur scop. De ai ucide dusmanii lor.
Parea de-a dreptul nervos.
- Dusmanii no...dusmanii lupilor sunt cei acre beau sangele oamenilor doar pentru a se distra. Tu ai cunoscut o multime ca ei...din cauza lor ai patit ceea ce ai patit. Numai din vina lor. Daca as fi stiut...as fi venit mai devreme.
Am decis sa opresc conversatia, de dragul lui Isack. Era furios, si aveam un sentiment ca se va intampla ceva rau. M-am ridicat in picioare si l-am luat in brate.
- Vrei sa mananci ceva? Trebuie, mi-a impus el.
- Bine. Ce comandam?
- Iti gatesc eu.
A pus mana pe un cutit, apoi a scos cateva lucruri din frigider si a inceput prin a taia legumele. Manevra cutitul cu atat grija, iar felul in care isi unduia mana era incredibil, mai ales pentru un barbat. M-am ridicat din scaunul meu, si m-am apropiat de el. Mi-am pus coatele pe masa apoi mi-am sprijinit capul in palme. Ii priveam cu atentie, de parca as fi fost hipnotizata. S-a oprit o secunda si m-a pivit, dupa care s-a indreptat catre aragaz. In timp ce punea o tigaie pe foc, am luat cutitul si am continuat sa tai legumele, in locul lui. S-a intors, dar nu am vrut sa il las sa continuie. Se pare ca vroia sa inceapa un joc, asa ca si-a pus mana deasupra celeia in care tineam cutitul, iar cealalta mana a folosit-o pentru a ma prinde de talie. Mi-am intors capul catre el, zambindu-i, dar el mi-a raspuns cu un sarut. Doar o atingere de buze, dar vroiam mai mult. Mi-am uitat repede gandul. Auzeam cum apa fierbea si vantul sufla cu putere, dar totusi mai auzeam ceva, pe un fundal indepartat...un fel de marait.