11-06-2009, 11:17 PM
Capitolul unsprezece: Vecini zgomotosi
Eram in masina. Slaviti fie zeii care m-au ajutat sa scap din privirile Rosaliei.
- Teoria? a intrerupt el linistea.
- Nu am niciuna, am adaugat eu.
- Doamne, ce ma fac cu tine?
- Te acomodezi?
Ajunsa acasa mi-am verificat telefonul fix: paisprezece mesaje, toate de la Aylin si unul de la tata. M-am plictisit ascultand aberatiile Aylinei, inregistrate pe banda, asa ca am derulat mai repede pana am ajuns la ce avea tata sa-mi spuna. Vroia sa lasam de la o parte divergentele noastre si sa ne impacam, de aceea ma invitase sa fiu alaturi de el la o premiere care va avea loc pe douazeci si sapte, sambata.Tata avea propria lui afacere in Hollywood, ai anume un platou de filmare in care investise o multime de bani. Este cel mai cautat din acea zona iar veniturile sunt substantiale. Cearta dintre mine si tata este veche, din ziua in care pot sa spun ca ne-a parasit pe mine si mama. A decis ca platoul era mai important decat familia sa. Imi trimitea lunar o pensie destul de mare, astfel incat mi-am permis sa imi iau apartamentul in care stau acum. Mama se recasatorise asa ca am ales sa stau singura, nu de alata, dar nu prea il inghiteam pe noul sot.
- Sa ma duc, sa nu ma duc...Ce-mi recomanda cel mai frumos om de pe pamant?
Era adevarat, poate faptul ca era vampir il facea sa fie divin...de fapt mai mult ca sigur ca acea latura era de vina.
- Du-te, iti va face bine sa il vezi dupa atata timp.
M-am gandit doua secunde:
- Vii cu mine?
- Cand este evenimentul?
- Douazeci si sapte, sambata aceasta la Hollywood, i-am raspuns aproape mecanic.
- Nu stiu, probabil ca voi veni. Cand vrei sa pleci?
- Sambata dimineata, nu vreau sa ajung prea devreme, pentru a isca o noua cearta.
- Ar fi mai bine sa o suni pe Aylin, a schimbat el subiectul.
- Pentru? Lasa-ma sunt suparata pe ea.
Mi-am aprins o tigara si mi-am croit drum spre sufragerie. Inca eram imbracata in rochia verde a Rossemariei. "Chiar imi vine bine", am zis in timp ce ma admiram in oglina de pe hol.
- O sa o rog pe Rossemarie sa iti dea o rochie pentru eveniment.
- Ce? Nu. Nu este nevoie.
- Nu stiu ce sa spun, ar fi dezamagita sa afle ca ai cumparat o rochie din magazin. Nu sunt de calitate, a chicotit el.
Mi-am continuat drumul.
- Ok, ok, doar daca te face sa te simti mai bine, i-am rapuns dandu-mi ochii peste cap.
M-am asezat pe marginea canapelei, cu tigara inca in mana. La un moment dat, Louis s-a apropiat de mine incepand sa-mi sarute gatul. Era atat de senzual, felul in care o facea, innebunitor chiar. M-a impins usor, lasandu-ma pe spate pana cand am simtit materialul matasos al canapelei mangaindu-mi spatele. O clipa s-a desprins de gatul meu, moment in care am putut observa culoarea ochilor sai, rosiatici in momentul de fata. As fi vrut sa continuie, dar stiam rezultatul posibilei mele nesabuinte.
- Opreste-te! am tipat eu.
S-a ridicat imediat si a ramas incremenit.
- Te-am ranit?
- Opreste-te sa te gandesti la mine! Gandeste-te la tine. De ce te chinui de unul singur? De ce incerci sa-mi rezisti? Vreau sa fii fericit, orice ar implica asta.
O clipa de tacere:
- Scuze...nu, nu m-ai ranit. Imi pare rau ca am tipat. Sunt prea impulsiva. Te rog, nu pleca, te rog, i-am soptit cand l-am vazut ca se indrepta spre usa.
- Ma intorc mai tarziu. Promit.
M-am intors cu spatele la el si mi-am muscat buza inferioara. Am auzit usa trantindu-se, apoi liniste. Am incercat sa adorm, iar in momentul in care somnul m-a prins, aud muzica parca traumatizanta a vecinei mele. Saraca, cred ca era depresiva, uneori mai asculta muzica clasica alteori rock, insa acum nu imi dau seama ce era. Am coborat cu cea mai mare lene posibila cele treisprezece trepte pentru a ajunge la etajul de dedesubtul apartamentului meu. Am batut de cateva ori la usa, dar nimic. Am apasat pe clanta, iar usa era deschisa. Casa destul de ordonata, toti peretii de un portocaliu deschis iar pe jos gresie. Am urmat sursa zgomotului, care venea din dormitor. Am ciocanit din nou la usa si de data asta mi-a deschis. Un dormitor cu draperiile trase, in care se ascundeau opt persoane. Alexa, vecina mea a carui nume l-am aflat mai tarziu, avea saisprezece ani si o multime de prieteni dubiosi. A dat muzica mai incet astfel cat sa ne putem intelege.
- Te pot ajuta cu ceva? m-a intrebat oarecum mirata.
- Defapt da, poti sa schimbi muzica? Era mai bun rock-ul de ieri.
- Aaa...bine.
- Ok, pa.
- Stai. Pot sa te rog ceva? Uite, nu vreau sa afle mama ce ai gasit aici, te rog nu-i spune nimic.
- Va drogati, am intrebat-o vazundu-i cateva semne pe maini.
A lasat privirea in pamant.
- Fumezi? am continuat eu interogatoriul.
- Nu, mi-a raspuns ea inca rusinata.
- Schimba drogurile cu tigarile, pune alta muzica si nu ii zic nimic mamei tale.
Am iesit din apartamentul portocaliu, continuand sa cobor scarile pana am ajuns la parter. Am luat un taxi din apropiere si m-am indreptat catre apartamentul Aylinei, dar intainte m-am oprit la un magazin pentru a-i lua ceva de baut. In casa Aylinei parca ar fi explodat o bomba. Hainele faceau un covor minunat, iar dupa mirosul care il avea camera, cred ca dadu-se foc la ceva, cel mai posibil perdeaua. Cred ca ea si Alexa erau rude. Muzica imi spargea timpanul, la fel ca in apartamentul vecinei mele.
- Aylin, unde esti, am intrebat eu, mai mult tipand.
- Te-ai hotarat sa vii sa ma vezi? m-a intrebat ea din tocul usii de la bucatarie.
- La ce-ai dat foc?
- Am vrut sa fac o placinta si, ma rog, sunt incepatoare.
- Ai ars tava, am intrebat in timp ce intram in bucatarie.
- Sa zicem, a adaugat ea.
- Cu tot cu aragaz?
- Bine, suficient, sunt un dezastru, poti sa ma scutesti?
- Desigur. Poftim, ti-am adus Martini.
- Mersi. De ce nu ma-i anuntat ca vii?
- Aaa, scuze, esti cu Cedryc?
- Da, dar doarme.
- Inseamna ca nu deranjez, deci o sa mai stau.
I-am povestit despre vecina mea care se droga cu prietenii ei, despre invitatia pe care mi-o facuse tata si despre vizita mea la casa iubitului meu. Intre timp s-a trezit si Cedryc, care s-a aruncat pe Aylin, coplesind-o cu saruturi. Eram putin invidioasa pe ea, si noptile pe care le petrecea alaturi de cel drag. Eu nu indrazneam nici sa sper la un sarut mai indelung, fara sa ma gandesc la consecinte. Aylin era pe jumatate beata, asa ca m-au lasat singura in bucatarie in timp ce ei se indreptau spre dormitor. Mi-am terminat tiagara, apoi am iesit pe usa. Eram obisnuita cu acest comportament, pe care il avuse din totdeauna.
Nu l-am mai vazut pe Louis de atunci, ziua de sambata apropiindu-se rapid. Mi-am facut un bagaj intr-o mare graba, foarte nervoasa apoi am chemat un taxi. Inca nu aveam rochie, dar nu vroiam sa trec pe la casa lor doar pentru atat. Cred ca Louis era furios, pe el insusi, si nu vroiam sa-l deranjez.
- Incotro, domnisoara, ma intreba taximetristul.
- La aeroport.
Am ajuns repede, lasandu-i taximetristului mai mult decat eram obisnuita, pentru ca suportase cele sapte tigari pe care le fumasem in mai putin de douazeci de minute.
- Pasaportul dumneavoastra, va rog.
- Sigur. Poftim.
- Calatorie de placere sau bussines? incerca tanarul sa faca conversatie in timp ce introducea cateva date in computer.
- De placere.
- Poftim pasaportul, iar aici e numarul locului unde veti sta.
- Multumesc.
Eram in masina. Slaviti fie zeii care m-au ajutat sa scap din privirile Rosaliei.
- Teoria? a intrerupt el linistea.
- Nu am niciuna, am adaugat eu.
- Doamne, ce ma fac cu tine?
- Te acomodezi?
Ajunsa acasa mi-am verificat telefonul fix: paisprezece mesaje, toate de la Aylin si unul de la tata. M-am plictisit ascultand aberatiile Aylinei, inregistrate pe banda, asa ca am derulat mai repede pana am ajuns la ce avea tata sa-mi spuna. Vroia sa lasam de la o parte divergentele noastre si sa ne impacam, de aceea ma invitase sa fiu alaturi de el la o premiere care va avea loc pe douazeci si sapte, sambata.Tata avea propria lui afacere in Hollywood, ai anume un platou de filmare in care investise o multime de bani. Este cel mai cautat din acea zona iar veniturile sunt substantiale. Cearta dintre mine si tata este veche, din ziua in care pot sa spun ca ne-a parasit pe mine si mama. A decis ca platoul era mai important decat familia sa. Imi trimitea lunar o pensie destul de mare, astfel incat mi-am permis sa imi iau apartamentul in care stau acum. Mama se recasatorise asa ca am ales sa stau singura, nu de alata, dar nu prea il inghiteam pe noul sot.
- Sa ma duc, sa nu ma duc...Ce-mi recomanda cel mai frumos om de pe pamant?
Era adevarat, poate faptul ca era vampir il facea sa fie divin...de fapt mai mult ca sigur ca acea latura era de vina.
- Du-te, iti va face bine sa il vezi dupa atata timp.
M-am gandit doua secunde:
- Vii cu mine?
- Cand este evenimentul?
- Douazeci si sapte, sambata aceasta la Hollywood, i-am raspuns aproape mecanic.
- Nu stiu, probabil ca voi veni. Cand vrei sa pleci?
- Sambata dimineata, nu vreau sa ajung prea devreme, pentru a isca o noua cearta.
- Ar fi mai bine sa o suni pe Aylin, a schimbat el subiectul.
- Pentru? Lasa-ma sunt suparata pe ea.
Mi-am aprins o tigara si mi-am croit drum spre sufragerie. Inca eram imbracata in rochia verde a Rossemariei. "Chiar imi vine bine", am zis in timp ce ma admiram in oglina de pe hol.
- O sa o rog pe Rossemarie sa iti dea o rochie pentru eveniment.
- Ce? Nu. Nu este nevoie.
- Nu stiu ce sa spun, ar fi dezamagita sa afle ca ai cumparat o rochie din magazin. Nu sunt de calitate, a chicotit el.
Mi-am continuat drumul.
- Ok, ok, doar daca te face sa te simti mai bine, i-am rapuns dandu-mi ochii peste cap.
M-am asezat pe marginea canapelei, cu tigara inca in mana. La un moment dat, Louis s-a apropiat de mine incepand sa-mi sarute gatul. Era atat de senzual, felul in care o facea, innebunitor chiar. M-a impins usor, lasandu-ma pe spate pana cand am simtit materialul matasos al canapelei mangaindu-mi spatele. O clipa s-a desprins de gatul meu, moment in care am putut observa culoarea ochilor sai, rosiatici in momentul de fata. As fi vrut sa continuie, dar stiam rezultatul posibilei mele nesabuinte.
- Opreste-te! am tipat eu.
S-a ridicat imediat si a ramas incremenit.
- Te-am ranit?
- Opreste-te sa te gandesti la mine! Gandeste-te la tine. De ce te chinui de unul singur? De ce incerci sa-mi rezisti? Vreau sa fii fericit, orice ar implica asta.
O clipa de tacere:
- Scuze...nu, nu m-ai ranit. Imi pare rau ca am tipat. Sunt prea impulsiva. Te rog, nu pleca, te rog, i-am soptit cand l-am vazut ca se indrepta spre usa.
- Ma intorc mai tarziu. Promit.
M-am intors cu spatele la el si mi-am muscat buza inferioara. Am auzit usa trantindu-se, apoi liniste. Am incercat sa adorm, iar in momentul in care somnul m-a prins, aud muzica parca traumatizanta a vecinei mele. Saraca, cred ca era depresiva, uneori mai asculta muzica clasica alteori rock, insa acum nu imi dau seama ce era. Am coborat cu cea mai mare lene posibila cele treisprezece trepte pentru a ajunge la etajul de dedesubtul apartamentului meu. Am batut de cateva ori la usa, dar nimic. Am apasat pe clanta, iar usa era deschisa. Casa destul de ordonata, toti peretii de un portocaliu deschis iar pe jos gresie. Am urmat sursa zgomotului, care venea din dormitor. Am ciocanit din nou la usa si de data asta mi-a deschis. Un dormitor cu draperiile trase, in care se ascundeau opt persoane. Alexa, vecina mea a carui nume l-am aflat mai tarziu, avea saisprezece ani si o multime de prieteni dubiosi. A dat muzica mai incet astfel cat sa ne putem intelege.
- Te pot ajuta cu ceva? m-a intrebat oarecum mirata.
- Defapt da, poti sa schimbi muzica? Era mai bun rock-ul de ieri.
- Aaa...bine.
- Ok, pa.
- Stai. Pot sa te rog ceva? Uite, nu vreau sa afle mama ce ai gasit aici, te rog nu-i spune nimic.
- Va drogati, am intrebat-o vazundu-i cateva semne pe maini.
A lasat privirea in pamant.
- Fumezi? am continuat eu interogatoriul.
- Nu, mi-a raspuns ea inca rusinata.
- Schimba drogurile cu tigarile, pune alta muzica si nu ii zic nimic mamei tale.
Am iesit din apartamentul portocaliu, continuand sa cobor scarile pana am ajuns la parter. Am luat un taxi din apropiere si m-am indreptat catre apartamentul Aylinei, dar intainte m-am oprit la un magazin pentru a-i lua ceva de baut. In casa Aylinei parca ar fi explodat o bomba. Hainele faceau un covor minunat, iar dupa mirosul care il avea camera, cred ca dadu-se foc la ceva, cel mai posibil perdeaua. Cred ca ea si Alexa erau rude. Muzica imi spargea timpanul, la fel ca in apartamentul vecinei mele.
- Aylin, unde esti, am intrebat eu, mai mult tipand.
- Te-ai hotarat sa vii sa ma vezi? m-a intrebat ea din tocul usii de la bucatarie.
- La ce-ai dat foc?
- Am vrut sa fac o placinta si, ma rog, sunt incepatoare.
- Ai ars tava, am intrebat in timp ce intram in bucatarie.
- Sa zicem, a adaugat ea.
- Cu tot cu aragaz?
- Bine, suficient, sunt un dezastru, poti sa ma scutesti?
- Desigur. Poftim, ti-am adus Martini.
- Mersi. De ce nu ma-i anuntat ca vii?
- Aaa, scuze, esti cu Cedryc?
- Da, dar doarme.
- Inseamna ca nu deranjez, deci o sa mai stau.
I-am povestit despre vecina mea care se droga cu prietenii ei, despre invitatia pe care mi-o facuse tata si despre vizita mea la casa iubitului meu. Intre timp s-a trezit si Cedryc, care s-a aruncat pe Aylin, coplesind-o cu saruturi. Eram putin invidioasa pe ea, si noptile pe care le petrecea alaturi de cel drag. Eu nu indrazneam nici sa sper la un sarut mai indelung, fara sa ma gandesc la consecinte. Aylin era pe jumatate beata, asa ca m-au lasat singura in bucatarie in timp ce ei se indreptau spre dormitor. Mi-am terminat tiagara, apoi am iesit pe usa. Eram obisnuita cu acest comportament, pe care il avuse din totdeauna.
Nu l-am mai vazut pe Louis de atunci, ziua de sambata apropiindu-se rapid. Mi-am facut un bagaj intr-o mare graba, foarte nervoasa apoi am chemat un taxi. Inca nu aveam rochie, dar nu vroiam sa trec pe la casa lor doar pentru atat. Cred ca Louis era furios, pe el insusi, si nu vroiam sa-l deranjez.
- Incotro, domnisoara, ma intreba taximetristul.
- La aeroport.
Am ajuns repede, lasandu-i taximetristului mai mult decat eram obisnuita, pentru ca suportase cele sapte tigari pe care le fumasem in mai putin de douazeci de minute.
- Pasaportul dumneavoastra, va rog.
- Sigur. Poftim.
- Calatorie de placere sau bussines? incerca tanarul sa faca conversatie in timp ce introducea cateva date in computer.
- De placere.
- Poftim pasaportul, iar aici e numarul locului unde veti sta.
- Multumesc.