Prin ochii visatorului

[ohaio_angel]

Bun, sa incepem atunci. Am mai corectat greselile de taste:D si va multumesc pentru pareri.
Acum cred ca trebuie sa mai adaug ceva, nu? Da, next-ul.

Spor la citit.

Capitolul 3: Eu, tu, noi

I-am urmat pasi, iar el s-a oprit in fata unei usi. A deschis-o, iar eu tersar fiindca avea o expresie serioasa. Nu a spus nimic, ci s-a asezat pe canapea parca asteptand un cuvant de la mine. Am inghitit in sec si am deschis gura sa spun ceva, dar:
-Sa nu mai faci asta, spune cu o privire amenintatoare.
-Pai ce am facut?, dau din umeri nedumerit. Am intrebat daca sti ce s-a intamplat aseara, adaug asezandu-ma langa el.
-Puteai sa intrebi in particular, ofteaza ingandurat.
-Stiu, dar nu am facut-o, il privesc vrand sa-i vad reactia.
-Chiar crezi ca as fi gelos din niste nimicuri?, surade asezandu-si capul pe umarul meu.
Zambesc pentru ca nu m-a respins in nici un fel. A oftat din nou. Imi parea obosit. A inchis ochii, iar eu ii priveam buzele lacom, cu coada ochiului. Ii erau intredeschise. Imi cereau atingerea ca sa-mi simta caldura. Presiunea ma depasea asa ca-i ridic barbia si ii sarut buzele. Clipi de cateva ori, insa aceepta. Ii exploram lacasul umed in intregime pana ce limba lui se napusti asupra mea ca un tais. Vroia sa ma domine. M-a tras mai aprope de el. Am pus o mana tremuranda pe umarul lui.
Si-a desprins foarte putin buzele doar pentru a lua o gura de aer. Nu mi-a ajuns sarutul asta ca sa-mi potolesc setea, iar cand am vrut sa continui ma intrerupe murmurand.
-Nu crezi ca ajunge?, inteaba incercand sa se desparta de buzele mele, insa fara putinta.
-Inca putin, soptesc devorandu-i fiecare parte a buzelor.
Eram de necontrolat, lacom. Il vroiam tot. Imi aminteste de apusul de aseara cu sarutul lui atat de dulce. De ochii lui visatori. M-am interbat mereu ce este dincolo de ei. Splendoare sau un abis?
Nu s-a mai fortat incercand sa ma desparta de buzele lui aromate, ci m-a lasat in voia sa. Un zambet pervers mi se afisa pe fata. Pozitia in care stam era incomoda. M-am ridicat. Am pus picioarele in jurul taliei lui, infasurandu-le.
-Sa nu afle nimeni, da?, a ras.
-Aha, am aprobat fiind cuprins in vraja ochilor ce-i zaream.
Pentru a treia oara mi-am presat buzele peste ale sale si nu s-a mai opus. M-a lasat sa-i simt savoarea. Fiecare particica din locul cald. Mi se parea mie sau chiar eram infierbantat?
S-a despartit de buzele mele continuand sa-mi sarute barbia si apoi coborand in jos sarutandu-mi marul lui Adam. Am simtit o placere ce m-a facut sa gem usor si sa-mi musc pervers buza inferioara.
-Sa sti ca avem mult de lucru, spun printre sunetele ce-i incantau auzul.
-Nu am uitat, sopteste muscandu-mi incet lobul urechii.
-Inceteaza, zambesc ca un rasfatat. Daca nu te potolesti am sa las pasiunii frau liber.
Surade.Cu ocazia asta m-am dat jos si ma asez din nou langa el. Spre dezamagirea mea se ridica. Am vruta sa-l opresc, dar isi intoarce privirea spre mine.
-Seba, esti o fiara in pat, spune cu satisfactie pe fata.
Am rosit. Surprins mai mult. L-am privit cu ochii mari, insa a plecat inainte sa-l strang in brate. Cuvintele nu ii stateau in caracter, dar l-em savurat pana la sfarsit.
Tensiunea dintre noi s-a mai linistit in saptamana asta. Am pastrat si secretul pe care vrea sa-l tina. Scena de atunci a fost refacuta, iar iar chemarea dintre noi a ramas ca un ecou.
Este vineri deja. Toti visam la vacanta asta de doua zile. Vremea este mohorata. Ca orice toamana care este pe sfarsite. Octombrie, luna lucruriilor stranii. Misterul noului an ce va urma pluteste in aerul rece. Sun om. Nu pot schimba nici flacara ce arde inauntrul meu. La inceput era doar o scanteie fara importanta pana ca fumul din ochii meu s-a format. Asa este inceputul oricarui sentiment? Dar de ce ma simt asa pustiit?
''Privesc pe fereastra multimea ce invadeaza teritoriul ei, al meu, al nostru. Taranii erau revoltati. Fiecare dintre ei aveau cel putin o furca sau topor, iar tortele ardeau fara incetare in noaptea sumbra.
Imi indrept privirea spre ea. Venii langa mine ascultand strigatele disperate ale muritorilor. Vroiau ca vrajitoarea sa dispara din satul lor. Inghit in sec privindu-i fata inexpresiva a ei. Nu se temea.
-Sunt revoltati, ma afirm prin aceste cuvinte stinse. Vor sa pleci.
-Isi doresc moartea, afiseaza un zambet malefic ce-mi provoaca fiori.
-Ti-am zis sa nu-i ataci, incerc sa controlez faptul ca ma tem.
-Asa ti-am facut si tie, spune serioasa indreptandu-se spre usa.
-Sa plecam Annabel, ma intorc spre ea fiind serios. Nu mai vreau varsare de sange.
-Prea tarziu, spune hotarata deschizant usa si disparand dupa ea.''
-Stop!
Terminasem pe ziua de astazi treaba. Dupa o zi aglomerata meritam si eu o pauza. Repetitiile pentru scena de lupta ce o vom face saptamana viitoare va trebui sa fie perfecta. Mai ales ca am muncit mult la ea. Ma strecor printre oamenii ce aranjau camerele prin zone si de cei care schimbau decorul.
Rebekka ma astepta in cabina, iar eu nu am intarziat. Pregatea geanta pentru maine.
-Deja s-a terminat?, ma intreaba cum imi vede aparitia.
-Da, Rebekka. Sunt profesionist, nu stau zece ore la aceasi scena, rapsund asezandu-ma pe scaun de unde incep sa-mi dau machiarjul jos.
-Artagosule, isi infasoara mainile in jurul gatului meu oftand. Ma enerveaza cand te porti asa
-Stiu, surad. Cum ti-a mers intalnirea de saptamana trecuta?, intreb amintindu-mi ce mi-a spus acum ceva vreme.
-Dobitocul vrea sa ne casatorim deja, ofteaza, iar eu incep sa rad. Nu mai rade, iritata isi indeparteaza mainile de pe mine.
-Scuze, continui rasul.
A incetat sa se mai puna cu mine, ci si-a vazut de treaba. In cele din urma am indepartat machiajul si cand sa ies din cabina peste tot era liniste. Intuneric cat cuprinde. Privesc in jur si liniste. Zaresc de undeva o lumina slaba. Curios ma indrept spre acel loc. Incetul cu incetul se contureaza imaginea unui barbat. Era la o masa, luminata de o veioza. Cine era dupa acea lamba? In cele din urma reusesc sa-i disting trasaturile masculine. Parul ciufulit si negru ca un carbune, iar ochii aceia curiosi. Ma strecor usor pe la spatele lui si cand ajung apropae la un moment de ridica si ma cuprinde in brate.
-Ce crezi ca faci?, imi priveste fata speriata cu un zambet siret.
-Te sperii?!, dau din umeri pupandu-i nasul.
El imi da drumul si se aseaza pe scaun, dar nu-l las, ci il iau de fund apoi incep sa-l sarut. Degeaba incerca sa nu para interesat, stiam ca-mi simte lipsa.
-Sebastian, incearca sa spuna ceva si pre disperarea mea ii las momentan gura libera sa aud ce vrea sa-mi spuna. Poate ne vede cineva, se uita in jur.
-Nu mai este nimeni, au plecat cu toti, incerc sa calmez soricelul de frica lui de pisici.
Da din umeri si-mi cuprinde buzele intre ale sale lasand jocul seductiei liber. Zambesc multumit de raspunsul lui la ce-i spusesem si cum sunt un mic dracusor imi strecor mana prin parul sau. Moale si la fel de parfumat. Un miros imbietor al florilor de cires. Ma simteam intr-un mod ametitot cu mainile lui ce-mi cuprindea soldurile. A coborat cu ele mai jos spre fundul meu si m-a ridica punandu-ma pe masa. Am desfacut picioarele si l-am adus mai aproape de trupul meu. Ma strans bine in brate, dar a rupt sarutul.
-Am de munca, nu pot sa ma joc cu tine, ma priveste serios.
-Ai primit restul manuscrisului?, intreb vazandu-l un pic agitat.
Se aseaza pe scaun continuand sa rasfoiasaca paginile. Din curiozitate iau si eu o pagina si citesc. Era vorba despre schimbarea pesonajului principal, masculin. Vroiau sa fie ucis de catre biserica. Nu-mi venea sa cred. Atata munca pentru acest film si vor deja sa ma omoare. Ironic spus, dar nu mi se parea corect. Stiam ca merit rolul pana la capat.
-Si ai de gand sa faci ceva in privinta asta?, intreb dandu-i foaia inpoi.
-Am sa vorbesc cu scriitorul, ma priveste calm. Lucram amandoi la aceasta poveste, nu se va impotrivi idei mele.
-Ce idee?, il privesc curios.
Nu mi-a raspuns ca s-a ridicat de la masa cu dosarele in mana. L-am urmat si cum mi-a vazut pasi in urma sa a oprit. Imi zareste chipul cu o expresie mirata.
-Acum ai de gand sa ma urmaresti?, surade.
-Nu te mai urmaresc daca-mi accepti invitatia la masa, zambesc pervers.
Ofteaza, dar nu mai comenteaza nimic deoarece stomacul il da de gol. Chicotesc intrand in masina si pornind spre un restaurant. Tot drumul nu a scos o vorba. Nici eu. Am preferat sa ne lasam privirile coborate spre strazile orasului. Peste tot lumini ale becurilor de o culoare portocalie si monotona. Imi placea imaginea chiar daca te atragea spre un somn dulce.
Cand opreste masina observ si faptul ca era un restaurant obisnuit. Nu de fite. Ma incanta alegerea lui. Liniste, chiar aveam nevoie amandoi. Ne facem vazuti inauntru si sunt ceva oameni. Toti erau ocupati cu propria lor farfurie si au observat ceva interesant. Bine de stiut. Era primitor restaurantul. Un spatiu mare pentru a te putea orienta in jurulu tau cu usurinta. Mesele erau rotunde si acoperita cu o fata de masa avand culoarea crinului. Ne-am asezat la o masa mai retrasa, iar Anthony se uita ciudat la mine.
-S-a intamplat ceva?, ma uit la el curios.
-Nu, raspunde scurt. Dar am ceva sa-ti spun.
-Si eu, incep sa ma confesez. De ce vrei ca relatia noastra sa fie secreta?
-Pentru ca...
Atunci imi pun mana peste a lui, iar el o retrage devenind agitat.
-Anthony, ma sperii, ce-i cu tine?, devin si eu agitat
-Despre ce relatie vorbim, Sebastian?, intreba uitandu-se spre mine.
Ciudat este ca eu nu ma puteam concentra asupra mancari.
-Deci, nu este nimic?
Era un pic iritant. Ce incerca sa insinuaeze? Ma speria misterul din subiantelesul vorbelor lui. Neaga usor din cap. Ma surprinde.
In cele din urma venii chelnerul si ne lua comnda, dar noi nici un sunet la adresa altuia. El nu inceta sa-mi analizeze fiecare gest. Intr-un fek era suparator.
-De ce ma privesti asa?, intreb curios apoi punandu-mi mana peste a lui.
Nu raspunde, ci isi indeparteaza din nou mana. Asta ma deranja. De ce?
-Ciudat mod de a ma indragosti, nu?
Se uita la mine surprins. Cred ca ma intreba de cine? Oftez lung pentru ca nu a inteles.
-Ma fascinezi, spun calm uitandu-ma in ochii lui lasati fara cuvinte. Vreau sa te pastrez, adaug mai sigur ca niciodata.
-Eu cred ca este doar o aventura, surade la ultima propozitie, dar mai spune ceva: Nu o lua personal.
-Ce?, asta mi-a picat cu tronc incat casc ochii bine cand l-am auzit. Niciodata nu sti ce va urma, spun cu un zambet.
Ma intreb daca va renunta la ideea lui absurda? Eu stiu ce vreau. Pe el.