[Yaoi] Furtuna numita "adolescenta" (+18)

[YuneSugihara]

Multumesc pentru coment Abi. La liceu a inceput un nou an cu noi profesori si elevi. Singurul cuplu care a ramas din primul fic este Dan-Mihai, in rest totul este diferit. Intr-un asemenea fic, cu atatea perechi nu am cum sa nu adaug multe personaje. De fapt toate ficurile au mai mult de trei sau patru personaje, ti se par multe pentru ca eu scriu ce personaje vor aparea pe tot parcursul ficului. Nu o sa apara toate intr-un singur capitol, majoritatea sunt secundare care declanseaza actiunea. Vei vedea ca am pastrat perspectiva personajelor, ca in celelalte ficuri.

Sper ca mai multe persoane imi vor citi ficurile si sa dea macar un comentariu. Daca l-au citit ar putea sa isi exprime parerea ca sa stiu ce ar trebui corectat sau imbunatatit.

CAPITOLUL 2

Orele au inceput bine, am primit un test fulger la mate, dar i-am revazut pe Dan si pe Mihai. S-au mutat anul trecut impreuna si par foarte fericiti. Mircea doar se uita rautaciosla ei. Gelozia il rascoleste, i se citeste pe fata. Ii observ aproape in fiecare pauza cum se saruta sub scara feriti de ochii celorlalti elevi, sau de cei ai profesorilor. Au inceput si ei sa iasa in gasca cu mine si Piko. Sk8-ul s-a transformat mai nou intr-un loc unde se aduna tot felul de grupulete. Intr-un colt vezi Emo, intr-altul rapperi, rockeri, dubberi, iar gasca noastra s-a marit considerabil avand membrii din diferitele stiluri, Andreea - Emo, Yuki, Vally, Donny - Rapperi, Eu, Piko si majoritatea - Rockeri, Andy - Dubber. De la incidentul petrecut de Revelion nu am mai pastrat asa o legatura buna cu prietenele cele mai bune ale lui Miki. Eele au inceput sa se distanteze de grup si astfel noi am hotarat ca ele nu merita atentia noastra. Au mai ramas cu noi doar Fill si Andy, din vechiul grup. Nu avem de ce sa ne plangem, cand ne strangem la "bancute" ocupam multe locuri. Cand intram in parc, toata lumea se holbeaza la multimea nostra colorata si la diversitatea stilurilor pe care le abordam, dar suntem prieteni respectand ceea ce sunt cei de langa noi, nu avem conflicte si in ciuda diferentelor suntem mai apropiati decat cei care prefera un singur stil de muzica. Intr-un final, am convins-o pe prietena mea Mitsu sa iasa din casa. I-am explicat ca ar trebui sa se deschida spre lucruri noi. Enna nu a fost niciodata o persoana retrasa, dar Crissu a fost. De cand a intrat in grupul nostru pot spune ca si-a schimbat mentalitatea, in sensul bun, nu mai este introvertita si spune omaneilor in fata ceea ce gandeste.


Ora de psihologie ar fi putut sa dureze la nesfarsit pentru mine, ca sa pot sa il privesc pe profesor. Era la fel de elegant ca ziua precedenta. El chiar stie sa-fi faca treaba, nici nu a raspuns la mobil in timpul orei, dupa ce s-a terminat s-a scuzat pentru lipsa de politete de care a dat dovada si a iesit din sala.
- Ai vazut, ma, ce cioc are nebunu'. Ii spunea Mircea prietenului sau. Stai calm ca nu o sa mai arate asa de bine dupa o perioada de stat in Arte.
- De unde stii tu? Intervin eu.
- Intuitia, Anca, intuitia. Raspundea Mircea.
- Mircea, zi-mi Yune, ti-am mai spus. Stiu ca ma cheama Anca, dar toti prietenii imi spun Yune.
- Te-ai gandit ca poate eu nu te consider prietena? Cu asta Mircea parca mi-a tras o palma imaginara. Tot restul zilei am fost suparata pe el si asta se vedea cu ochiul liber. Data viitoare ar trebui sa-si gaseasca alta o persoana pe care sa o mai calce pe nervi. Am plecat de la banca lui ca sa vrobesc cu Mitsu si Piko pe hol.
Profa de mate e la fel ca anul trecut, nu ne lasa mai moale nici in a doua zi de scoala. Am descoperit cu teroare ca profesorul nostru de atelier era acum si proful nostru la Istoria Artei, ce poate merge mai prost? Sper ca toti prietenii mei o duc mai bine decat o duc eu.


Din jurnalul lui Dan
Luni, ora 17

Ei, iata ca am inceput jurnalul al doilea. Stau pe pat in apartamentul meu cu iubitul. E in spatele meu si m-a luat in brate tare de tot, pieptul lui cald mi se lipeste de spate pentru ca abia am venit de la liceu si am apucat sa-mi dau jos doar tricoul Monster Energy. Stiu ca poate sa citeasca ceea ce scriu si de asta incerc sa-mi descriu putin sentimentele, sa vada ca am curaj sa sa le pun si pe hartie. Cred ca a vazut ceva, pentru ca acum imi maseaza cu manutele alea delicate ceafa si ma face sa fiu strabatut de un fior placut.
Tocmai mi-am intors capul intr-un unghi cam nefiresc, dar l-am sarutat, plin de toata iubirea mea. De cand m-am mutat cu el am invatat ca trebuie sa fiu mai calm si mai relaxat. Fiecare isi are rolul sau in relatia asta. Eu merg la lucru patru ore seara la un bar, el gateste, iar curatenia o facem impreuna. Mai primesc si bani de la mama, dar majoritatea banilor cu care avem grija de noi si casa sunt cei castigati de mine. Ar trebui sa mananc ceva, sa ma schimb si sa o intind la bar.
- Puiule, vezi ca daca trebuie sa cumperi ceva ti-am lasat bani pe masuta. Ii spun lui Mihai.
- Nu e nevoie, o sa cumparam impreuna in weekend ce avem nevoie. Vorbea Mihai la fel de timid ca intotdeauna. Dan iubea asta la Mihai, inocenta lui, dragalasenia, curiozitatea. L-a strans la piept si si-a ascuns fata in tricoul lui. Mihai isi trecea degetele lungi si subtiri prin parul iubitului sau, apoi il saruta pe frunte.
- Sa nu intarzii... Spunea Mihai soptit catre Dan.
Dupa ce iubitul lui a plecat, blondul a scos din sertar un caiet cu coperti cartonate roz. S-a asezat pe pat in acelasi loc in care a stat Dan si a inceput sa umple o pagina cu pixul de pe masuta.


Din jurnalul lui Mihai

Frumosul meu brunet a plecat la bar, dupa ce a scris si el in jurnal. Nici nu mai avem timp sa ne dam cu rolele atat de mult ca inainte, dar sunt fericit, il am pe el si asta imi ocupa tot timpul. Pun toata dragostea mea in ce gatesc, il ascult cand se plange ca la bar a avut clienti scandalagii, ma tine in brate si ma consoleaza cand nu ma simt bine. Eu am fost gay mereu, dar nu mi-am dat seama. Il iubesc pe Dan si nu as vedea pe nimeni altcineva cu mine. Nu o sa uit niciodata prima experienta sexuala cu el, cum mi-a sarutat buzele plin de pasiune, de parca eu am fost mereu alesul. Corpul meu ii poarta peste tot atingerile, amintirea pielii lui, buzelor lui moi, limbii lui umede si fierbinti pe mine, in mine. Simt ca sunt cuprins din nou de aceea voluptate si nu mai scriu nimic. Vreau sa-mi golesc mintea de placerea pe care o simt cand sunt cu el, macar atunci cand el nu e acasa. Jurnalul ma face sa fiu putin speriat de mine deoarece numai aici pot descrie ce simt cu adevarat. Latura mea salbatica e undeva doar in creier. Sunt atat de timid in realitate. Tin minte ca doar o data, sau de doua ori aceea parte mi-a preluat controlul. Una din acele dati a fost cea in care m-am masturbat in camera cu imaginea lui Dan in minte. Nici nu vreau sa ma gandesc la asta! Poate ca sunt obsedat de el.
Cand a venit seara si s-a intors acasa, a facut un dus si dupa ce ne-am uitat putin la tv unul in bratele altuia giugulindu-ne ca doi porumbei, m-am daruit lui asa cum fac de obicei, dar de data asta ne-am iubit cu patima. M-am straduit sa nu mai fiu atat de timid spunandu-mi ca nu e prima oara cand o faceam. Am adormit peste el exact iu pozitia in care am terminat actul.


(OVIDIU)


Am facut psihologia cu clasa a XI-a B azi. Am reusit sa imi amintesc cum il chema pe pustiul ala, Victor Coman. Razvan, profesorul lui de sculptura mi-a spus ca el nu e ca ceilalti elevi ai lui pentru ca el deja primeste comenzi pentru lucrari de sculptura si ca e cel mai talentat din toate generatiile pe care le-a avut. Am mers la club cu cateva ore in urma si pe drum m-am intalnit cu el, aproape am dat peste el! Mergeam cu masina, iar el cara o bucata destul de mare de lemn. Mergea aproape pe mijlocul strazii. M-am oprit din condus si am coborat geamul.
- Sa stii ca daca vrei sa te ocolesc, nu am cum! M-am rastit la el. Nu puteam sa rist sa vorbesc cu el ca la ora la psihologie, si-ar fi dat seama ca sunt eu sub tot machiajul si costumatia mea. Stiu sigur ca m-ar fi recunoscut. El doar a balbait niste scuze, si-a inclinat putin capul si a plecat miscandu-se tot la el de incet, din pricina greutatii lemnului.
Maya era acasa si ma astepta uitandu-se cumintica la desene animate.
- Ovi, stii ce i-a facut Jerry lu' Tom? Stii, stii? Ma intreba ea sarind sa se prinda de gatul meu.
- Nu. O sa-mi spuna printesa Maya? Ma uit eu la ea.
- La transformat in masa, in fier de calcat si dupa aia zana soricel l-a facut pe Jerry invizibil! Vreau si eu sa fiu invizibila. Obisnuita gandire a unei fetite de sapte anisori a surioarei mele.
- Hai printeso, e timpul sa te duc in castel ca sa adormi, poate o sa te faci invizibila daca esti cuminte si te culci. Incerc eu sa o conving sa mearga la culcare dupa ce ma demachiez.
- Bineee, dar promite-mi ca o sa ma machiezi si pe mine asa cand ma fac mai mare.
- Promit. Gata, in pat cu tine acum. Rad eu si o duc in dormitor.
Ar fi fost frumos daca ar fi avut si tata grija de ea.