26-07-2012, 11:19 PM
|||
Abia isi ispravise acel batran vorba caci acel vant venise cu o violenta de nedescris si spulberase lumina aceea mica, asemeni a unui licurici, suficienta pentru a vedea doar fata batranul brazdata de trecerea anilor.
Lacrimile inca nu fusesera sterse de pe fata celui care le deschisese usa, in plus ele continuau sa curga, ti se facea mila de el, dar cei doi nu isi gaseau nicio explicatie. Cine era acest om ? De unde o cunostea pe tanara ? Nimic din ce se intampla pana acum nu avea vreo explicatie. Stergandu-se la ochii, omul ii indeamna pe cei doi sa paseasca inauntru, printr-un gest simplu, diplomat si anume deschizand usa mai mult si aratand cu mana spre interiorul castelului. Cei doi au pasit inauntru, dar nu avea nicio lumina, nici macar o lampa aprinsa, era bezna totala, Alex o tinea de mana pe fata, iar dupa cum il strangea Corina iti puteai da seama ca pentru prima data de cand au plecat de acasa, ii era frica. Dupa spiritul ei nu se putea spune ca ii era teama de infatisarea castelului, ci de faptul ca batranului i se parea cunoscuta.
In bezna aceea se auzea un sunet cunoscut pentru cei doi, sunetul unei scaparatorii care de niciun fel nu voia sa scoata macar o scanteie. Dupa murmurul care ii scapase batranului printre buze puteai spune ca nu vorbea de bine instrumentul, iar Corina voind sa se duca la batran cu scopul de a-l ajuta se indeparteaza cu cativa pasi de tanar, dar el nu o lasa sa plece ci o ia in brate si soptindu-i incet la ureche " Stai aici, zise tanarul apropiindu-si capul de fata tinerei, nu stii cum te impiedici si cazi, intelege va aprinde pana la urma o lumanare ! " Tanarului ii batea inima atat de tare , fiind atat de aproape de ea, tinand-o in brate cine nu ar fi reactionat la fel ? Mana lui era peste sanul ei, chiar daca purta o bluza de bumbac foarte tare si aspra, asemanatoare celor pe care le poarta soldatii in razboi, forma rotunda parca era conceputa pe mana lui. Oricine ar putea sa il considere nebun, dar il acel moment ii mirosea parul si pur si simplu nu se putea abtine, dar revenind la realitate si dandu-si seama de ce facea ii da drumul Corinei si se multumeste cu un strans de mana. Se considera putin vinovat adica se gandise la sora lui asa cum se gandea la o femeie, ceea ce era interzis. Deodata batranul a aprins o lumanare si pe rand cate una in fiecare coltisor al castelului, facandu-se lumina in jurul lor, acum cei doi puteau admira aceea splendoare a timpului.
Vazand aceea arhitectura Alex isi da cu mana prin parul sau saten, moale asa cum spunea si Angelica lui " Nu te poti abtine sa nu te joci cu el ! " Tavanul era pictat parca de Michelangelo, in viata lor nu vazusera asa ceva, puteai jura ca era Capela Sixtina, dar personajele prezente in pictura erau total diferite, adica la vest erau oameni normali, simpli, stand toti drepti in fata dezastrului, iar la est erau demoni, era diavolul sau chiar iadul, iar in centru era o faptura asemeni unui inger, acoperita cu un val alb. La prima vedere puteai banui ca era vorba de Dumnezeu care mentinea echilibrul intre Iad si omenire, dar de ce era o femeie ? De ce in mijlocul demonilor statea un barbat ? Nimic nu avea o explicatie.
Crapaturi uriase brazdau peretii cenusii care aveau cate un tablou cu un personaj sobru, asemeni lorzilor si ca orice om banuiai ca erau toti cei care au trait in asemenea loc. Batranul i-a condus intr-o camera care spervea drept sufragerie pentru oaspeti, nu foarte mare cu o masa plina de cristale, adica incepand de la vaza pana la furculita care erau prezente.
- Banuiesc ca va este foarte foame, zise batranul, am sa vin imediat cu masa !
Lasandu-i pe cei doi in sufragerie la masa, satenul nu s-a putut abtine sa nu atinga furculita de cristal care era plina de praf, ceea ce insemna ca nimeni de mult timp nu mai mancase acolo, poate era si normal deoarece era sufrageria pentru oaspetii, deci adevarati stapani mancau in alta parte, poate intr-o camera care iti lua respiratie prin bunul gust si bijuteriile presente.
- Ei bine ce zici de usa aceea ciudata de la intrare, zise Alex invartind o lingura intre degete, dar de fumul dintre noi? Dar de tabloul tavanului ?
- Nu zic nimic, raspunse Corina incrucisandu-si mainile la piept, esti doar banuitor si sceptic, asa ca eu sunt fericita pentru ce am gasit !
Alex nu mai apucase sa zica nimic deoarece batranul a venit cu doua servitoare, iar in cateva minute masa era gata, iar cei doi puteau sa isi sature pofta de bunatatile care li se ofereau. Putin neincrezator satenul nu vrusese sa manace prima data, dar zgomotul stomacului care rasuna in toata incaperea si pofta cu care manca tovarasa lui ii coplesisera neincredera.
- Ma bucur atat de mult ca avem oaspeti, zise batranul care se uita la ei zambind, nu am mai avut un vizitator de nu stiu cati ani, iar maine o sa va intalniti cu stapanii mei, care la ora asta sunt plecati si vin dimineata, o sa va conduc in camera de receptie pentru intalnire !
- Puteti sa imi explicati, zise Alex lasand furculita si cutitul pe farfurie, ce era cu fumul negru aparut din senin intre mine si Corina atunci cand am pasit pentru prima data pe mosia aceasta ? Dar despre usa de la intrare, ce semnifica acel tablou sculptat ? Acelasi lucru am sa spun si despre tavanul din prima camera in care am intrat ? Dar sa nu uit de acest material, zise Alex dand la iveala materialul pe care ogarul il gasise, care acum saracul animal manca fara rasuflate langa piciorul mesei dintr-un bol gigantic, pe care cainele nostru l-a gasit, de unde este, cine este fiinta care-l purta ?
Nu sunt asa incantata despre acest capitol, dar in fine promit ca imi dau silinta pentru next :D
So astept pareri !
Abia isi ispravise acel batran vorba caci acel vant venise cu o violenta de nedescris si spulberase lumina aceea mica, asemeni a unui licurici, suficienta pentru a vedea doar fata batranul brazdata de trecerea anilor.
Lacrimile inca nu fusesera sterse de pe fata celui care le deschisese usa, in plus ele continuau sa curga, ti se facea mila de el, dar cei doi nu isi gaseau nicio explicatie. Cine era acest om ? De unde o cunostea pe tanara ? Nimic din ce se intampla pana acum nu avea vreo explicatie. Stergandu-se la ochii, omul ii indeamna pe cei doi sa paseasca inauntru, printr-un gest simplu, diplomat si anume deschizand usa mai mult si aratand cu mana spre interiorul castelului. Cei doi au pasit inauntru, dar nu avea nicio lumina, nici macar o lampa aprinsa, era bezna totala, Alex o tinea de mana pe fata, iar dupa cum il strangea Corina iti puteai da seama ca pentru prima data de cand au plecat de acasa, ii era frica. Dupa spiritul ei nu se putea spune ca ii era teama de infatisarea castelului, ci de faptul ca batranului i se parea cunoscuta.
In bezna aceea se auzea un sunet cunoscut pentru cei doi, sunetul unei scaparatorii care de niciun fel nu voia sa scoata macar o scanteie. Dupa murmurul care ii scapase batranului printre buze puteai spune ca nu vorbea de bine instrumentul, iar Corina voind sa se duca la batran cu scopul de a-l ajuta se indeparteaza cu cativa pasi de tanar, dar el nu o lasa sa plece ci o ia in brate si soptindu-i incet la ureche " Stai aici, zise tanarul apropiindu-si capul de fata tinerei, nu stii cum te impiedici si cazi, intelege va aprinde pana la urma o lumanare ! " Tanarului ii batea inima atat de tare , fiind atat de aproape de ea, tinand-o in brate cine nu ar fi reactionat la fel ? Mana lui era peste sanul ei, chiar daca purta o bluza de bumbac foarte tare si aspra, asemanatoare celor pe care le poarta soldatii in razboi, forma rotunda parca era conceputa pe mana lui. Oricine ar putea sa il considere nebun, dar il acel moment ii mirosea parul si pur si simplu nu se putea abtine, dar revenind la realitate si dandu-si seama de ce facea ii da drumul Corinei si se multumeste cu un strans de mana. Se considera putin vinovat adica se gandise la sora lui asa cum se gandea la o femeie, ceea ce era interzis. Deodata batranul a aprins o lumanare si pe rand cate una in fiecare coltisor al castelului, facandu-se lumina in jurul lor, acum cei doi puteau admira aceea splendoare a timpului.
Vazand aceea arhitectura Alex isi da cu mana prin parul sau saten, moale asa cum spunea si Angelica lui " Nu te poti abtine sa nu te joci cu el ! " Tavanul era pictat parca de Michelangelo, in viata lor nu vazusera asa ceva, puteai jura ca era Capela Sixtina, dar personajele prezente in pictura erau total diferite, adica la vest erau oameni normali, simpli, stand toti drepti in fata dezastrului, iar la est erau demoni, era diavolul sau chiar iadul, iar in centru era o faptura asemeni unui inger, acoperita cu un val alb. La prima vedere puteai banui ca era vorba de Dumnezeu care mentinea echilibrul intre Iad si omenire, dar de ce era o femeie ? De ce in mijlocul demonilor statea un barbat ? Nimic nu avea o explicatie.
Crapaturi uriase brazdau peretii cenusii care aveau cate un tablou cu un personaj sobru, asemeni lorzilor si ca orice om banuiai ca erau toti cei care au trait in asemenea loc. Batranul i-a condus intr-o camera care spervea drept sufragerie pentru oaspeti, nu foarte mare cu o masa plina de cristale, adica incepand de la vaza pana la furculita care erau prezente.
- Banuiesc ca va este foarte foame, zise batranul, am sa vin imediat cu masa !
Lasandu-i pe cei doi in sufragerie la masa, satenul nu s-a putut abtine sa nu atinga furculita de cristal care era plina de praf, ceea ce insemna ca nimeni de mult timp nu mai mancase acolo, poate era si normal deoarece era sufrageria pentru oaspetii, deci adevarati stapani mancau in alta parte, poate intr-o camera care iti lua respiratie prin bunul gust si bijuteriile presente.
- Ei bine ce zici de usa aceea ciudata de la intrare, zise Alex invartind o lingura intre degete, dar de fumul dintre noi? Dar de tabloul tavanului ?
- Nu zic nimic, raspunse Corina incrucisandu-si mainile la piept, esti doar banuitor si sceptic, asa ca eu sunt fericita pentru ce am gasit !
Alex nu mai apucase sa zica nimic deoarece batranul a venit cu doua servitoare, iar in cateva minute masa era gata, iar cei doi puteau sa isi sature pofta de bunatatile care li se ofereau. Putin neincrezator satenul nu vrusese sa manace prima data, dar zgomotul stomacului care rasuna in toata incaperea si pofta cu care manca tovarasa lui ii coplesisera neincredera.
- Ma bucur atat de mult ca avem oaspeti, zise batranul care se uita la ei zambind, nu am mai avut un vizitator de nu stiu cati ani, iar maine o sa va intalniti cu stapanii mei, care la ora asta sunt plecati si vin dimineata, o sa va conduc in camera de receptie pentru intalnire !
- Puteti sa imi explicati, zise Alex lasand furculita si cutitul pe farfurie, ce era cu fumul negru aparut din senin intre mine si Corina atunci cand am pasit pentru prima data pe mosia aceasta ? Dar despre usa de la intrare, ce semnifica acel tablou sculptat ? Acelasi lucru am sa spun si despre tavanul din prima camera in care am intrat ? Dar sa nu uit de acest material, zise Alex dand la iveala materialul pe care ogarul il gasise, care acum saracul animal manca fara rasuflate langa piciorul mesei dintr-un bol gigantic, pe care cainele nostru l-a gasit, de unde este, cine este fiinta care-l purta ?
Nu sunt asa incantata despre acest capitol, dar in fine promit ca imi dau silinta pentru next :D
So astept pareri !