24-07-2012, 12:42 AM
||
Vantul sufla usor aducand odata cu el o racoare care iti transmitea o stare de teama, de frica, de groaza. Aceasta stare o avea Alex, inima ii batea cu putere nu mai voia sa stea in acel loc nici macar o secunda, dar nu putea sa se intoarca deoarece prietena lui prefera sa petreaca o noapte in cel mai terifiant loc, decat sa stea sub cerul liber. Corina isi trasese mana din prinsoarea baiatului si se indrepta spre usa, fiecare pas pe care il facea in acel loc o indeparta parca de lume, un fum negru se asternuse intre Alex si ea, baiatul voia sa o gaseasca, dar nu o zarea niciunde. Panica se instalase in sufletul lui, isi imagina ca o pierduse si era numai vina lui, pipaind cu mainile prin acel fum a simtit o silueta , o talie de viespe si neputandu-se abtine o ia in brate.
- Alex ce faci, zise Corina incercand sa scape de stransoarea lui, Alex ma enervezi, da-mi drumul !
- Nu iti dau drumul, raspunse baiatul curgandu-i o lacrima pe obrazul fin, nu te las sa intri in acel loc !
Tanara vanator suparata pe prietenul ei deoarece nu ii intelegea deloc reactia, ea venise bucuroasa la el spunandu-i ca erau salvati, iar el nici nu vrea sa paseasca in aceea casa, de parca era nebun " Ce are baiatul asta, zise ea in timp ce isi aranja parul blond, nu vrea sa fie salvat ? " Uitandu-se la tovarasul ei mila ii invadase sufletul, o implora parca din priviri sa plece de acolo, dar nu avea cum, nu putea sa renunte la o asemenea ocazie, avea un acoperis, un pat cald, o mancare, daca pleca cu el ce avea ? Umbra unui stejar si frigul noptii.
Aventuriera se intoarse spre baiat luandu-l de mana si tragand de el spre usa castelului, inima ii batea cu putere, isi pusese toata credinta in acel castel, dar daca nu erau oameni buni ? Daca nu voiau sa ii ajute ? Daca ii izgoneau de pe mosia lor ? Indoiala isi facuse loc in inima ei.
Oragul ii astepta aproape de usa, dar dupa felul cum se purta puteai observa ca ceva era in neregula, mirosea des, se invartea in loc, de parca nu avea stare, isi ridica nasul sus de tot, de parca voia sa simta ceva mai mult. Deodata cainele a inceput sa latre, a inceput sa alerge prin curtea plina de ierburi, latratul lui era din ce in ce mai indepartat.
- Unde se duce, zise Corina vrand sa mearga dupa el ?
- Vrei sa il urmam, zise barbatul oarecum bucuros ca mai amana confruntarea cu acel loc ?
Inaintand foarte greu prin ierburile care nu erau decat o piedica, un obstacol in fata ta, mai apusese si soarele, devenind totul parca invaluit de o ceata deansa. Cei doi se tineau de mana de frica sa nu se rataceasca, dar nici nu parasira bine locul din fata castelului caci ogarul se intorsese cu ceva in gura. Corina vazandu-l nu a mai dat importanta la ce gasise animalul si a plecat repede spre usa, Alex luand cainele de lesa ii trage ceea ce avea in gura, era un material fin, asemanator cu matasea, presemne ca cineva ii urmarise in tot acest timp.
Baiatul se intoarce la fata, dar ea deja a apucat sa bata in masiva usa, sculptata parca de Da Vinci, formele celor doar siluete care erau pe post de piloni erau magnifice, erau doua femei care tineau deasupra capului un vas din care curgea un lichid, cu greu iti dateai seama de acel "tablou" sculptat, dar cu ultimile raze ale soarelui Alex isi da seama ca din acele vase curgea un lichid, iar la baza usii erau cranii. Acel peisaj pur si simplu l-a ingrozit, iar acum intelegea de ce nu a vrut sa intre de prima data aici, aici era ceva demonic, dar era prea tarziu sa mai opreasca intalnirea cu acele fiinte care stateau acolo deoarece Corina deja batuse la usa. Deodata se aude o voce ragusita care parea a unui om batran, ceva de genul " Vin acum ! " Corina era foarte bucuroasa deoarece ea simtea ca erau salvati, iar lui Alex ii inghetase sangele in vene. Usa se aude trosnind, iar printr-o deschizatura mica se vede un om cocosat, asemeni personajului din Notre Dame de Paris de Victor Hugo. Abia putea sa tina ochii deschisi, iar mana ii tremura groaznic pe suportul de la lumanare, dar uitandu-se bine la cei doi, el isi deschise ochii cat a putu de mult, parca voia sa ii scoata din orbite si isi aduce mana la gura.
- Suntem rataciti si nu stim cel mai apropiat drum spre un oras, un sat, zise Corina zambind, asa ca ne-am gandit ca ne-ati putea ajuta !
- Doamne Dumnezeule, sunteti chiar dumneavoastra, zise batranul izbucnind in plans !
In acel moment un vant violent aproape ca inchisese usa prinzandu-i haina batranului, iar lumanarea se stinsese, acum toti ramasesera intr-o bezna absoluta.
Hei Nix multumesc :* am tinut cont de sfatul tau, intr-o oarecare masura adica asa banuiesc.
So this is the next! Enjoy !
Vantul sufla usor aducand odata cu el o racoare care iti transmitea o stare de teama, de frica, de groaza. Aceasta stare o avea Alex, inima ii batea cu putere nu mai voia sa stea in acel loc nici macar o secunda, dar nu putea sa se intoarca deoarece prietena lui prefera sa petreaca o noapte in cel mai terifiant loc, decat sa stea sub cerul liber. Corina isi trasese mana din prinsoarea baiatului si se indrepta spre usa, fiecare pas pe care il facea in acel loc o indeparta parca de lume, un fum negru se asternuse intre Alex si ea, baiatul voia sa o gaseasca, dar nu o zarea niciunde. Panica se instalase in sufletul lui, isi imagina ca o pierduse si era numai vina lui, pipaind cu mainile prin acel fum a simtit o silueta , o talie de viespe si neputandu-se abtine o ia in brate.
- Alex ce faci, zise Corina incercand sa scape de stransoarea lui, Alex ma enervezi, da-mi drumul !
- Nu iti dau drumul, raspunse baiatul curgandu-i o lacrima pe obrazul fin, nu te las sa intri in acel loc !
Tanara vanator suparata pe prietenul ei deoarece nu ii intelegea deloc reactia, ea venise bucuroasa la el spunandu-i ca erau salvati, iar el nici nu vrea sa paseasca in aceea casa, de parca era nebun " Ce are baiatul asta, zise ea in timp ce isi aranja parul blond, nu vrea sa fie salvat ? " Uitandu-se la tovarasul ei mila ii invadase sufletul, o implora parca din priviri sa plece de acolo, dar nu avea cum, nu putea sa renunte la o asemenea ocazie, avea un acoperis, un pat cald, o mancare, daca pleca cu el ce avea ? Umbra unui stejar si frigul noptii.
Aventuriera se intoarse spre baiat luandu-l de mana si tragand de el spre usa castelului, inima ii batea cu putere, isi pusese toata credinta in acel castel, dar daca nu erau oameni buni ? Daca nu voiau sa ii ajute ? Daca ii izgoneau de pe mosia lor ? Indoiala isi facuse loc in inima ei.
Oragul ii astepta aproape de usa, dar dupa felul cum se purta puteai observa ca ceva era in neregula, mirosea des, se invartea in loc, de parca nu avea stare, isi ridica nasul sus de tot, de parca voia sa simta ceva mai mult. Deodata cainele a inceput sa latre, a inceput sa alerge prin curtea plina de ierburi, latratul lui era din ce in ce mai indepartat.
- Unde se duce, zise Corina vrand sa mearga dupa el ?
- Vrei sa il urmam, zise barbatul oarecum bucuros ca mai amana confruntarea cu acel loc ?
Inaintand foarte greu prin ierburile care nu erau decat o piedica, un obstacol in fata ta, mai apusese si soarele, devenind totul parca invaluit de o ceata deansa. Cei doi se tineau de mana de frica sa nu se rataceasca, dar nici nu parasira bine locul din fata castelului caci ogarul se intorsese cu ceva in gura. Corina vazandu-l nu a mai dat importanta la ce gasise animalul si a plecat repede spre usa, Alex luand cainele de lesa ii trage ceea ce avea in gura, era un material fin, asemanator cu matasea, presemne ca cineva ii urmarise in tot acest timp.
Baiatul se intoarce la fata, dar ea deja a apucat sa bata in masiva usa, sculptata parca de Da Vinci, formele celor doar siluete care erau pe post de piloni erau magnifice, erau doua femei care tineau deasupra capului un vas din care curgea un lichid, cu greu iti dateai seama de acel "tablou" sculptat, dar cu ultimile raze ale soarelui Alex isi da seama ca din acele vase curgea un lichid, iar la baza usii erau cranii. Acel peisaj pur si simplu l-a ingrozit, iar acum intelegea de ce nu a vrut sa intre de prima data aici, aici era ceva demonic, dar era prea tarziu sa mai opreasca intalnirea cu acele fiinte care stateau acolo deoarece Corina deja batuse la usa. Deodata se aude o voce ragusita care parea a unui om batran, ceva de genul " Vin acum ! " Corina era foarte bucuroasa deoarece ea simtea ca erau salvati, iar lui Alex ii inghetase sangele in vene. Usa se aude trosnind, iar printr-o deschizatura mica se vede un om cocosat, asemeni personajului din Notre Dame de Paris de Victor Hugo. Abia putea sa tina ochii deschisi, iar mana ii tremura groaznic pe suportul de la lumanare, dar uitandu-se bine la cei doi, el isi deschise ochii cat a putu de mult, parca voia sa ii scoata din orbite si isi aduce mana la gura.
- Suntem rataciti si nu stim cel mai apropiat drum spre un oras, un sat, zise Corina zambind, asa ca ne-am gandit ca ne-ati putea ajuta !
- Doamne Dumnezeule, sunteti chiar dumneavoastra, zise batranul izbucnind in plans !
In acel moment un vant violent aproape ca inchisese usa prinzandu-i haina batranului, iar lumanarea se stinsese, acum toti ramasesera intr-o bezna absoluta.
Hei Nix multumesc :* am tinut cont de sfatul tau, intr-o oarecare masura adica asa banuiesc.
So this is the next! Enjoy !