15-07-2011, 12:52 AM
Thank you for comms, my dears. :*
Colin era cu Chris, când l-a sunat Kiril. Neaşteptat, având în vedere că era dimineaţă. Foarte neaşteptat. S-a plimbat cu brunetul lui trist cu maşina şi deja doreau să se ducă la bowling, dar nu a fost să fie. Colin şi-a cerut scuze, iar Chris, chiar dacă s-a întristat un pic, a zâmbit şi l-a asigurat că se descurcă singur. Nu dorea să se ducă acasă, pentru nimic în lume. Ieri, după întâlnirea cu Colin, s-a întors totuşi acasă, dar nu a vorbit cu nimeni. Nu îl interesa deloc că maică-sa plângea sau că tatăl său îl privea fără nădejde. S-a închis în camera lui şi a stat pe net până târziu, apoi a adormit. A doua zi dimineaţă iar s-a hotărât să iasă cu Colin şi nu îl intimida deloc sărutul din parc. Era ceea de ce avea nevoie la moment şi a funcţionat. De liceu a uitat, nu dorea să se ducă acolo şi să vadă mutre tâmpite sau pe Alex, în nici un caz. În adâncul sufletului se simţea prost, pentru că Alex a încetat să-l mai caute şi nu îl suna, dar nu mai conta. Acesta trebuia să fie rezultatul final, nu?
Colin a plecat şi Chris a hotărât să se plimbe singur prin mall. Avea chef să-şi cumpere ceva drăguţ şi chiar avea nevoie de haine noi. Doar acum şi-a dat seama că umblă ca o lepădătură, în haine vechi şi nu chiar frumoase. Poate din cauza asta îl ofensează toţi? Puţin probabil, dar totuşi.. îi trebuiau haine. Trebuia să se calmeze cumva şi cumpărăturile nu erau cea mai rea idee.
***
- Ce s-a întâmplat? întrebă Colin puţin nervos, pentru că Kiril l-a întrerupt atunci când era cu Chris şi a trebuit să aleagă între ei doi.
Nu îi venea să creadă că a cedat şi a plecat atât de repede. Acum ţinea telefonul la ureche, dar voia să-l trântească în pământ şi să uite de toţi, să se întoarcă înapoi la Christian...
- Am probleme. Mari probleme, zise Kiril cu vocea stinsă şi a fost de ajuns.
Colin a simţit cum îi îngheaţă inima de frică, oare ce s-a întâmplat? Tonul iubitului său l-a uimit extrem de mult, pentru că niciodată Kiril nu a vorbit aşa. Mai mult de atât, prima dată Kiril îi spunea direct despre problemele sale, despre ceea ce-l frământă... incredibil.
- Ce fel de probleme? Nu mă speria, te rog.
- E mai bine să ne întâlnim şi-ţi voi spune.
- Ok, unde? întrebă Colin hotărât.
- Numai nu la tine, e Claire acolo şi nu vreau să dau ochii cu ea, mai ales că de la ea s-au început problemele. Sunt prea nervos acum şi nu vreau să fac ceva de ce-mi va părea rău mai apoi, zise Kiril sigur.
- Devine complicat... unde ne vedem, deci?
- Hotelul "Felton", camera patru sute unu, răspunse Kiril.
- Ajung în zece minute, sunt pe aproape.
- Eu în douăzeci. Îl voi telefona pe Kurt şi-i voi spune să-ţi dea cheile ţie. Eu voi întârzia.
- Bine...
Colin a închis şi a aruncat telefonul mobil pe bancheta din spate. A mărit viteza, căci nu avea răbdare să ajungă la locul cu pricina. În camera patru sute unu au făcut sex pentru prima dată. Acea încăpere îi va trezi amintiri excitante, dar necazurile lui Kiril erau mai importante. Trebuia să uite de acele gânduri.
A luat cheia de la recepţie fără să aştepte pentru formalităţi, mai ales că personalul era informat de noul client. Când a intrat în camera cu pricina, a rămas stupefiat. Nu s-a schimbat nimic, era perfect, la fel ca şi atunci. Acelaşi pat imens, doar că de data asta cearşaful era argintiu, dar tot din atlaz. Aceleaşi draperii, aceeaşi blană artificială de urs pe jos... chiar şi lumănările de pe noptiere erau parfumate, exact ca în acea zi din trecutul îndepărtat. În cameră era semi-întuneric, iar Colin îşi dădu seama că atmosfera ce predomina, era meritul lui Kiril. Cum oare au reuşit ăştia să-i îndeplinească ordinile timp de zece minute? Şi-a amintit că acesta e cel mai luxos hotel din oraş şi mirarea sa s-a spulberat. Chiar atunci uşa s-a deschis, ceea ce l-a readus la realitate.
- Kiril, rosti Colin, privind la silueta înaltă ce-şi făcu apariţia în faţa lui.
Rusul s-a apropiat şi la mângâiat lent pe obraz, privindu-l atent în ochi. Colin aproape se speriase, pentru că bărbatul părea pierdut, disperat şi avea pe chip multe alte emoţii de genul, un adevărat haos. Era clar că ceva îl lovise în cel mai dureros loc, ceva avea să-i ruineze cariera, căci asta era cel mai important pentru Kiril la momentul de faţă. Colin ştia prea bine şi nu avea nimic împotrivă, mai ales că singur tânjea după succes în domeniul dat.
- Cred că ţi-ai dat seama de ce am vrut să ne vedem. Vom vorbi despre problemele mele mai încolo, acum te doresc, zise Kiril şi plecă puţin capul, cu dorinţa arzătoare de a-i prinde buzele într-un sărut dulce.
Colin a rămas mască. Nu se aştepta la una ca asta, totuşi Kiril a rămas la fel de viclean şi de nepăsător.
- Poate trebuia să mă întrebi şi pe mine dacă vreau să fac asta sau ai crezut că mă voi fute cu tine imediat cum vei clipi din gene sau când îţi arde ţie? Kiril, eşti un nemernic! Eu chiar am crezut că ai mari probleme şi m-am mirat că m-ai sunat tocmai pe mine, să te împarţi, să le rezolvăm împreună! Eram în ceaţă, nu îmi venea să cred, dar când colo... eşti un ticălos! Am devenit zero pentru tine, da? Spune-mi că greşesc! strigă Colin, după ce s-a smuls din strânsoarea sufocantă, din acea capcană.
- Nu dramatiza, de ce-mi faci scene tocmai acum, când mă simt atât de prost? întrebă Kiril într-adevăr dezămăgit şi îl privi rece.
- Vreau să-mi spui şi mie, vreau să te susţin...
- Ştii bine cum o poţi face. Dacă vrei să mă ajuţi, atunci fă ce îţi spun! se răsti Kiril enervat.
Îşi pierdea minţile. Dintotdeauna a urât scenele de genul şi nu le suporta sub nici un chip, iar Colin ştia bine acest lucru. De ce atunci îl scotea din sărite? Şi-a uitat locul deja. În sine simţea că nu e corect, că face o prostie când îi vorbeşte aşa, dar nu putea să se stăpânească. Instinctul proprietar şi dorinţa de a domina erau mai presus de toate. Dacă nu putea să-l răpună pe Jean atât de uşor, trebuia să-şi confirme autoritatea în altă parte. L-a împins pe Colin jos, pe blana aia nenorocită, văzând cum se loveşte cu umărul de marginea patului şi oftează din greu. Ochii iubitului său exprimau mirare, neînţelegere şi începeau să sclipească cu picături de ură, dar... Kirl nu se putea opri.
- Acum lasă-mă să plec şi mă prefac că am uitat de incident, zise Colin cu vocea rece.
- Eşti sigur că vrei să pleci? Colin, Colin, pot să citesc tot ce simţi pe chipul tău, e scris totul aici (în acest moment îi linse obrazul stâng) şi aici (trecu cu limba peste buzele uşor crăpate) şi aici (de data asta Colin se feri brusc, de parcă ar fi fost electrocutat).
- Kiril, faci o greşeală amarnică, opreşte-te. Îţi jur, nu îţi voi ierta asta niciodată! strigă Colin fără nicio reţinere.
- De ce nu vrei să fii al meu când am nevoie de tine? zise Kiril şi surâse, apoi apucă de poalele cămăşii lui Colin şi le trase cu putere.
În următorul moment, cel din urmă rămase gol pe jumătate, iar nasturii cădeau, răsunând jalnic, pe podeaua lucioasă.
- De ce faci asta? Şi tu, şi Claire, credeţi că sunt un monstru amoral, da? Eu chiar simt ceva şi poate nu arăt asta cum trebuie, cum vreţi voi, dar o fac cum pot, cum cred că e mai bine! zise bărbatul, privindu-l de sus.
După aceste vorbe, Kiril i-a băgat limba în gură şi l-a sărutat dur. Nu îl interesa dacă îi va răspunde partenerul, de data asta chiar nu avea rost. Totuşi l-a un moment dat s-a oprit şi l-a privit în acei ochi de obicei calzi, dar care exprimau răceală acum. Colin era şocat şi nu se mai străduia să ascundă asta.
- Poţi să pleci, dar dacă o faci - să nu te mai întorci niciodată. Dacă rămâi - ştii ce se va întâmpla, ştii foarte bine. Nu pot să îţi ofer ceea ce vrei tu, trebuie să înţelegi.
Colin înghiţi în sec. Acum se va decide dacă a rămas vreo picătură de mândrie în fiinţa lui sau dacă e o curvă fără demnitate.
***
Capitolul 11
Colin era cu Chris, când l-a sunat Kiril. Neaşteptat, având în vedere că era dimineaţă. Foarte neaşteptat. S-a plimbat cu brunetul lui trist cu maşina şi deja doreau să se ducă la bowling, dar nu a fost să fie. Colin şi-a cerut scuze, iar Chris, chiar dacă s-a întristat un pic, a zâmbit şi l-a asigurat că se descurcă singur. Nu dorea să se ducă acasă, pentru nimic în lume. Ieri, după întâlnirea cu Colin, s-a întors totuşi acasă, dar nu a vorbit cu nimeni. Nu îl interesa deloc că maică-sa plângea sau că tatăl său îl privea fără nădejde. S-a închis în camera lui şi a stat pe net până târziu, apoi a adormit. A doua zi dimineaţă iar s-a hotărât să iasă cu Colin şi nu îl intimida deloc sărutul din parc. Era ceea de ce avea nevoie la moment şi a funcţionat. De liceu a uitat, nu dorea să se ducă acolo şi să vadă mutre tâmpite sau pe Alex, în nici un caz. În adâncul sufletului se simţea prost, pentru că Alex a încetat să-l mai caute şi nu îl suna, dar nu mai conta. Acesta trebuia să fie rezultatul final, nu?
Colin a plecat şi Chris a hotărât să se plimbe singur prin mall. Avea chef să-şi cumpere ceva drăguţ şi chiar avea nevoie de haine noi. Doar acum şi-a dat seama că umblă ca o lepădătură, în haine vechi şi nu chiar frumoase. Poate din cauza asta îl ofensează toţi? Puţin probabil, dar totuşi.. îi trebuiau haine. Trebuia să se calmeze cumva şi cumpărăturile nu erau cea mai rea idee.
***
- Ce s-a întâmplat? întrebă Colin puţin nervos, pentru că Kiril l-a întrerupt atunci când era cu Chris şi a trebuit să aleagă între ei doi.
Nu îi venea să creadă că a cedat şi a plecat atât de repede. Acum ţinea telefonul la ureche, dar voia să-l trântească în pământ şi să uite de toţi, să se întoarcă înapoi la Christian...
- Am probleme. Mari probleme, zise Kiril cu vocea stinsă şi a fost de ajuns.
Colin a simţit cum îi îngheaţă inima de frică, oare ce s-a întâmplat? Tonul iubitului său l-a uimit extrem de mult, pentru că niciodată Kiril nu a vorbit aşa. Mai mult de atât, prima dată Kiril îi spunea direct despre problemele sale, despre ceea ce-l frământă... incredibil.
- Ce fel de probleme? Nu mă speria, te rog.
- E mai bine să ne întâlnim şi-ţi voi spune.
- Ok, unde? întrebă Colin hotărât.
- Numai nu la tine, e Claire acolo şi nu vreau să dau ochii cu ea, mai ales că de la ea s-au început problemele. Sunt prea nervos acum şi nu vreau să fac ceva de ce-mi va părea rău mai apoi, zise Kiril sigur.
- Devine complicat... unde ne vedem, deci?
- Hotelul "Felton", camera patru sute unu, răspunse Kiril.
- Ajung în zece minute, sunt pe aproape.
- Eu în douăzeci. Îl voi telefona pe Kurt şi-i voi spune să-ţi dea cheile ţie. Eu voi întârzia.
- Bine...
Colin a închis şi a aruncat telefonul mobil pe bancheta din spate. A mărit viteza, căci nu avea răbdare să ajungă la locul cu pricina. În camera patru sute unu au făcut sex pentru prima dată. Acea încăpere îi va trezi amintiri excitante, dar necazurile lui Kiril erau mai importante. Trebuia să uite de acele gânduri.
A luat cheia de la recepţie fără să aştepte pentru formalităţi, mai ales că personalul era informat de noul client. Când a intrat în camera cu pricina, a rămas stupefiat. Nu s-a schimbat nimic, era perfect, la fel ca şi atunci. Acelaşi pat imens, doar că de data asta cearşaful era argintiu, dar tot din atlaz. Aceleaşi draperii, aceeaşi blană artificială de urs pe jos... chiar şi lumănările de pe noptiere erau parfumate, exact ca în acea zi din trecutul îndepărtat. În cameră era semi-întuneric, iar Colin îşi dădu seama că atmosfera ce predomina, era meritul lui Kiril. Cum oare au reuşit ăştia să-i îndeplinească ordinile timp de zece minute? Şi-a amintit că acesta e cel mai luxos hotel din oraş şi mirarea sa s-a spulberat. Chiar atunci uşa s-a deschis, ceea ce l-a readus la realitate.
- Kiril, rosti Colin, privind la silueta înaltă ce-şi făcu apariţia în faţa lui.
Rusul s-a apropiat şi la mângâiat lent pe obraz, privindu-l atent în ochi. Colin aproape se speriase, pentru că bărbatul părea pierdut, disperat şi avea pe chip multe alte emoţii de genul, un adevărat haos. Era clar că ceva îl lovise în cel mai dureros loc, ceva avea să-i ruineze cariera, căci asta era cel mai important pentru Kiril la momentul de faţă. Colin ştia prea bine şi nu avea nimic împotrivă, mai ales că singur tânjea după succes în domeniul dat.
- Cred că ţi-ai dat seama de ce am vrut să ne vedem. Vom vorbi despre problemele mele mai încolo, acum te doresc, zise Kiril şi plecă puţin capul, cu dorinţa arzătoare de a-i prinde buzele într-un sărut dulce.
Colin a rămas mască. Nu se aştepta la una ca asta, totuşi Kiril a rămas la fel de viclean şi de nepăsător.
- Poate trebuia să mă întrebi şi pe mine dacă vreau să fac asta sau ai crezut că mă voi fute cu tine imediat cum vei clipi din gene sau când îţi arde ţie? Kiril, eşti un nemernic! Eu chiar am crezut că ai mari probleme şi m-am mirat că m-ai sunat tocmai pe mine, să te împarţi, să le rezolvăm împreună! Eram în ceaţă, nu îmi venea să cred, dar când colo... eşti un ticălos! Am devenit zero pentru tine, da? Spune-mi că greşesc! strigă Colin, după ce s-a smuls din strânsoarea sufocantă, din acea capcană.
- Nu dramatiza, de ce-mi faci scene tocmai acum, când mă simt atât de prost? întrebă Kiril într-adevăr dezămăgit şi îl privi rece.
- Vreau să-mi spui şi mie, vreau să te susţin...
- Ştii bine cum o poţi face. Dacă vrei să mă ajuţi, atunci fă ce îţi spun! se răsti Kiril enervat.
Îşi pierdea minţile. Dintotdeauna a urât scenele de genul şi nu le suporta sub nici un chip, iar Colin ştia bine acest lucru. De ce atunci îl scotea din sărite? Şi-a uitat locul deja. În sine simţea că nu e corect, că face o prostie când îi vorbeşte aşa, dar nu putea să se stăpânească. Instinctul proprietar şi dorinţa de a domina erau mai presus de toate. Dacă nu putea să-l răpună pe Jean atât de uşor, trebuia să-şi confirme autoritatea în altă parte. L-a împins pe Colin jos, pe blana aia nenorocită, văzând cum se loveşte cu umărul de marginea patului şi oftează din greu. Ochii iubitului său exprimau mirare, neînţelegere şi începeau să sclipească cu picături de ură, dar... Kirl nu se putea opri.
- Acum lasă-mă să plec şi mă prefac că am uitat de incident, zise Colin cu vocea rece.
- Eşti sigur că vrei să pleci? Colin, Colin, pot să citesc tot ce simţi pe chipul tău, e scris totul aici (în acest moment îi linse obrazul stâng) şi aici (trecu cu limba peste buzele uşor crăpate) şi aici (de data asta Colin se feri brusc, de parcă ar fi fost electrocutat).
- Kiril, faci o greşeală amarnică, opreşte-te. Îţi jur, nu îţi voi ierta asta niciodată! strigă Colin fără nicio reţinere.
- De ce nu vrei să fii al meu când am nevoie de tine? zise Kiril şi surâse, apoi apucă de poalele cămăşii lui Colin şi le trase cu putere.
În următorul moment, cel din urmă rămase gol pe jumătate, iar nasturii cădeau, răsunând jalnic, pe podeaua lucioasă.
- De ce faci asta? Şi tu, şi Claire, credeţi că sunt un monstru amoral, da? Eu chiar simt ceva şi poate nu arăt asta cum trebuie, cum vreţi voi, dar o fac cum pot, cum cred că e mai bine! zise bărbatul, privindu-l de sus.
După aceste vorbe, Kiril i-a băgat limba în gură şi l-a sărutat dur. Nu îl interesa dacă îi va răspunde partenerul, de data asta chiar nu avea rost. Totuşi l-a un moment dat s-a oprit şi l-a privit în acei ochi de obicei calzi, dar care exprimau răceală acum. Colin era şocat şi nu se mai străduia să ascundă asta.
- Poţi să pleci, dar dacă o faci - să nu te mai întorci niciodată. Dacă rămâi - ştii ce se va întâmpla, ştii foarte bine. Nu pot să îţi ofer ceea ce vrei tu, trebuie să înţelegi.
Colin înghiţi în sec. Acum se va decide dacă a rămas vreo picătură de mândrie în fiinţa lui sau dacă e o curvă fără demnitate.
***