28-06-2011, 01:25 AM
Ţin să vă mulţumesc din suflet pentru comentarii, dragele mele. Am decis să postez continuarea ficului, adică partea a doua despre care vorbeam, tot în acest subiect. Mi-am salvat ficurile la care am de recuperat şi sper să rezolv problema în două zile şi să fiu la zi. Timp liber am, cât duce trenul, dar trebuie să scap şi de lene.
Sper că veţi citi mai departe lucrarea, vă promit că va fi interesant. Nu pot să vă promit că abilităţile mele de a descrie copaci, interierul, vremea de afară şi aşa mai departe, au apărut ca prin minune şi nu pot să vă promit că vocabularul meu e mai bogat, plin de metafore, epitete, comparaţii şi adjective. Ah, continuarea e la persoana a treia şi încep capitolele de la "unu".
În rest, pot să vă doresc lectură plăcută.
Ceva important, am de gând totuşi să postez pozele personajelor şi cine nu vrea să-şi strice imaginile pe care şi le-a format în minte, mai bine să nu deschidă imaginile. Le postez mai târziu, voi anunţa. Vreau să înlocuiesc două personaje şi am de căutat ceva potrivit, e muncă grea cu pretenţiile mele cu tot =)
După ce se întoarse de la farmacie, unde a cumpărat medicamente pentru mama sa, desigur urmând instrucţiunile mult stimatului medic de familie, a domnului Gelert Sommer, a hotărât să-l sune pe Marian. Ceea ce i-a spus acel bărbat părea incredibil, dar era adevărat. Deja a găsit toate actele de care avea nevoie şi cu ajutorul cărora nimeni nu putea să nege faptul că are un frate de sânge. Ar fi fost mai simplu, mult mai simplu, să vorbească cu mama lui, dar şi aşa era destul de bolnavă, iar el chiar nu dorea să o îngrijoreze - ar fi o daună pentru rămăşiţele sănătăţii acele femei pe care o iubea nespus de mult, indiferent de tainele şi secretele pe care le ascundea de fiul ei.
- Alo? pronunţă o voce solidă de bărbat.
- Sunt Jean.
- Ştiam că mă vei suna, zise bărbatul cu vocea mai joasă.
- Aş vrea să ne întâlnim, să discutăm despre ultimile evenimente.
- Te aranjează la optesprezece, în faţa restaurantului "Violin"?
- Sigur că da, oricând, zise Jean şi surâse.
- Atunci pe curând.
Aruncă telefonul pe pat şi privi preţ de câteva secunde plapuma argintie, brodată cu fire strălucitoare, ca apoi să se trântească pe ea. Era foarte obosit. Gândindu-se la diferite lucruri care-l măcinau de mult timp, îşi aduse aminte de Kiril - amărâtul de director. De-ar şti toţi cei care îl respectă cu atâta ardoare ce ticălos e Kiril de fapt, ce obsedat sexual şi ce criminal este! Îi va plăti pentru tot şi în primul rând pentru că i-a omorât tatăl. Jean privi sertarul unde ţinea ascuns un revolver şi zâmbi răutăcios. Răzbunarea va fi dulce, dar trebuie să nu se grăbească.
***
A trecut o lună de la înţelegerea lor şi această perioadă de timp a fost cât se poate de liniştită pentru toţi. Claire şi Colin locuiau împreună şi încă nu se omorâseră reciproc, chiar dacă e foarte greu de crezut. Mai mult de atât, nici unul din ei nu s-a sinucis cu propriile mâini. Indiferent de faptul că la început nu se înţelegeau mai deloc, ceva s-a schimbat şi s-a schimbat spre bine. Claire încerca din răsputeri să-şi schimbe comportamentul. Nimeni nu înţelegea de ce fata depune efort pentru una ca asta, dar bărbaţii erau mulţumiţi.Tatăl ei o vizita aproape în fiecare zi şi fata se întreba dacă Kiril mai trece pe acasă, pe la soţie. Şi totuşi ceste vizite îl bucurau cel mai mult pe Colin.
- Claire, dacă Kiril vine, să mă trezeşti din somn. Sunt mort de oboseală şi aş vrea să dorm un pic, zise bărbatul în timp ce ascunse cheile într-un sertar.
- Şi dacă vine peste zece minute? Îmi va fi milă să te trezesc, zise ea pe un ton puţin ironic.
- Nu contează, să mă trezeşti imediat. Trebuie să discutăm despre ceva... hmm... extrem de important.
- Ştiu eu discuţiile voastre, zise fata rece şi apoi adăugă indiferentă:
- Bine, cum vrei.
Dar Kiril nu a venit peste zece minute. Nici peste jumătate de oră. Claire tocmai terminase să facă curăţenie în bucătărie şi s-a pornit spre dormitorul ei. Voia să privească o emisiune la televizor, dar ceva a oprit-o lângă uşa întredeschisă a camerei amantului tatălui ei. O deschise încet, fără să se gândească şi intră, văzând o privelişte nu tocmai plăcută. Colin adormise încălţat şi îmbrăcat în tricou şi pantaloni sport. Fata se apropie de pat şi îl privi atentă. Parcă calcula ceva în minte şi până la urmă se aşeză încet, având grijă ca nu cumva să-l trezească, lângă dânsul. Îl descălţă, dar nu cuteză să-l dezbrace şi de haine, apoi îl înveli cu pătura, pe care Colin o aruncase jos prin somn.
"De ce totul e atât de complicat? Aş da orice ca să mă iubeşti pe mine sau măcăr să fii heterosexual. Măcăr bisexual! Mă faci să urăsc tipii gay..." gândi Claire tristă.
La un moment dat, fără să înţeleagă ce dracu face, dori să îl sărute. Inima începu să-i bată extrem de tare, iar buzele ei erau la un centimetru de ale lui Colin. Atunci se auzi soneria.
Claire sări ca arsă din pat, nevenindu-i să creadă că tocmai avea să-l sărute pe iubitul tatălui ei.
- La naiba, şopti ea cu emoţie şi destul de enervată.
Văzu cum Colin se agită prin somn, dar asigurându-se că bărbatul s-a liniştit şi dormea dus, s-a dus să deschidă şi încerca să se abţină de la scandal.
***
Sper că veţi citi mai departe lucrarea, vă promit că va fi interesant. Nu pot să vă promit că abilităţile mele de a descrie copaci, interierul, vremea de afară şi aşa mai departe, au apărut ca prin minune şi nu pot să vă promit că vocabularul meu e mai bogat, plin de metafore, epitete, comparaţii şi adjective. Ah, continuarea e la persoana a treia şi încep capitolele de la "unu".
În rest, pot să vă doresc lectură plăcută.
Ceva important, am de gând totuşi să postez pozele personajelor şi cine nu vrea să-şi strice imaginile pe care şi le-a format în minte, mai bine să nu deschidă imaginile. Le postez mai târziu, voi anunţa. Vreau să înlocuiesc două personaje şi am de căutat ceva potrivit, e muncă grea cu pretenţiile mele cu tot =)
Capitolul 1
După ce se întoarse de la farmacie, unde a cumpărat medicamente pentru mama sa, desigur urmând instrucţiunile mult stimatului medic de familie, a domnului Gelert Sommer, a hotărât să-l sune pe Marian. Ceea ce i-a spus acel bărbat părea incredibil, dar era adevărat. Deja a găsit toate actele de care avea nevoie şi cu ajutorul cărora nimeni nu putea să nege faptul că are un frate de sânge. Ar fi fost mai simplu, mult mai simplu, să vorbească cu mama lui, dar şi aşa era destul de bolnavă, iar el chiar nu dorea să o îngrijoreze - ar fi o daună pentru rămăşiţele sănătăţii acele femei pe care o iubea nespus de mult, indiferent de tainele şi secretele pe care le ascundea de fiul ei.
- Alo? pronunţă o voce solidă de bărbat.
- Sunt Jean.
- Ştiam că mă vei suna, zise bărbatul cu vocea mai joasă.
- Aş vrea să ne întâlnim, să discutăm despre ultimile evenimente.
- Te aranjează la optesprezece, în faţa restaurantului "Violin"?
- Sigur că da, oricând, zise Jean şi surâse.
- Atunci pe curând.
Aruncă telefonul pe pat şi privi preţ de câteva secunde plapuma argintie, brodată cu fire strălucitoare, ca apoi să se trântească pe ea. Era foarte obosit. Gândindu-se la diferite lucruri care-l măcinau de mult timp, îşi aduse aminte de Kiril - amărâtul de director. De-ar şti toţi cei care îl respectă cu atâta ardoare ce ticălos e Kiril de fapt, ce obsedat sexual şi ce criminal este! Îi va plăti pentru tot şi în primul rând pentru că i-a omorât tatăl. Jean privi sertarul unde ţinea ascuns un revolver şi zâmbi răutăcios. Răzbunarea va fi dulce, dar trebuie să nu se grăbească.
***
A trecut o lună de la înţelegerea lor şi această perioadă de timp a fost cât se poate de liniştită pentru toţi. Claire şi Colin locuiau împreună şi încă nu se omorâseră reciproc, chiar dacă e foarte greu de crezut. Mai mult de atât, nici unul din ei nu s-a sinucis cu propriile mâini. Indiferent de faptul că la început nu se înţelegeau mai deloc, ceva s-a schimbat şi s-a schimbat spre bine. Claire încerca din răsputeri să-şi schimbe comportamentul. Nimeni nu înţelegea de ce fata depune efort pentru una ca asta, dar bărbaţii erau mulţumiţi.Tatăl ei o vizita aproape în fiecare zi şi fata se întreba dacă Kiril mai trece pe acasă, pe la soţie. Şi totuşi ceste vizite îl bucurau cel mai mult pe Colin.
- Claire, dacă Kiril vine, să mă trezeşti din somn. Sunt mort de oboseală şi aş vrea să dorm un pic, zise bărbatul în timp ce ascunse cheile într-un sertar.
- Şi dacă vine peste zece minute? Îmi va fi milă să te trezesc, zise ea pe un ton puţin ironic.
- Nu contează, să mă trezeşti imediat. Trebuie să discutăm despre ceva... hmm... extrem de important.
- Ştiu eu discuţiile voastre, zise fata rece şi apoi adăugă indiferentă:
- Bine, cum vrei.
Dar Kiril nu a venit peste zece minute. Nici peste jumătate de oră. Claire tocmai terminase să facă curăţenie în bucătărie şi s-a pornit spre dormitorul ei. Voia să privească o emisiune la televizor, dar ceva a oprit-o lângă uşa întredeschisă a camerei amantului tatălui ei. O deschise încet, fără să se gândească şi intră, văzând o privelişte nu tocmai plăcută. Colin adormise încălţat şi îmbrăcat în tricou şi pantaloni sport. Fata se apropie de pat şi îl privi atentă. Parcă calcula ceva în minte şi până la urmă se aşeză încet, având grijă ca nu cumva să-l trezească, lângă dânsul. Îl descălţă, dar nu cuteză să-l dezbrace şi de haine, apoi îl înveli cu pătura, pe care Colin o aruncase jos prin somn.
"De ce totul e atât de complicat? Aş da orice ca să mă iubeşti pe mine sau măcăr să fii heterosexual. Măcăr bisexual! Mă faci să urăsc tipii gay..." gândi Claire tristă.
La un moment dat, fără să înţeleagă ce dracu face, dori să îl sărute. Inima începu să-i bată extrem de tare, iar buzele ei erau la un centimetru de ale lui Colin. Atunci se auzi soneria.
Claire sări ca arsă din pat, nevenindu-i să creadă că tocmai avea să-l sărute pe iubitul tatălui ei.
- La naiba, şopti ea cu emoţie şi destul de enervată.
Văzu cum Colin se agită prin somn, dar asigurându-se că bărbatul s-a liniştit şi dormea dus, s-a dus să deschidă şi încerca să se abţină de la scandal.
***