Dragoste prin ochi de copil

[onu']

Scuze ca postez atat de mult deodata. Dar am foarte multe ficuri in pc ce nu am indraznit sa le impart cu nimeni. Imi place foarte mult sa scriu(chiar daca, poate nu am talent... continui sa chinui condeiul:)) )
Enjoy! I hope...
Dragoste prin ochi de copil
Cap1 Inceputul


-Nu-mi plac cizmele scurte.spuse el simplu cu mana in falca si fluturand stiloul.
M-am rusinat imediat si mi-am mutat privirea in caietul meu, de parka se intamplase cine stie ce.
A doua zi imi luasem cizme lungi.Eram nerabdatoare sa le remarce si sa-mi spuna ceva.Nu-mi spusese nimic insa. Baiatul de care eram atrasa inexplicabil, inca din prima zi de cand ma aflam la teatru.
Era un foarte bun comediant. Dar eu? Mie mi se spusese ca eram o ,,actrita’’ dramatica foarte buna. Contrariile se atrag. Oare? Se nascuse acest gand in mintea mea. Oare se atrag?
Facusem niste cercetari si o intrebasem pe prietena me ace e cu acest baiat. Mi-as fi dorit sa nu-mi spuna acea mica poveste. Dar nu mai puteam da inapoi. In minte imi aparea mereu dialogul dintre noi:

-Am fost impreuna un an. Fix! Puse ea accentul. Am fost ciudat, palpitant si interesant pentru mine. Ne-am despartit... el ma insela fara motiv. Cateodata se dadea chiar si la cea mai urata fata. Cadea de la o extrema la alta. Ba cea mai fitoasa ori cea mai draguta.
Ii place tare mult sa se joace cu sentimentele lor. E curios… sa experimenteze cat mai mult.

Nu-mi venea a crede urechilor ce auzisem din gura ei. Parea ireal dare ram hotarata sa-l cuceresc.
Asa ca, am scris un cantec, m-am dus mai devreme la teatru si am inceput sa cant din voce si chitara.
Spre fericirea mea m-a auzit de pe coridor.
Si-a lasat ghiozdanul unde a apucat, a venit in spatele meu si si-a pus man ape umarul meu. M-am oprit din cantat automat si mi-a daruit un mic sarut pe buzele tremurande.
-Atat meriti. Mi se adresa el imediat.
Si-a luat ghiozdanul si a plecat inainte de a ma zice eu ceva.
Am iesit in fug ape corridor dar disparuse ca o fantoma. Atat meritam, dupa parerea lui.