12-04-2011, 07:33 PM
Capitolul IX
Spectacol pentru privitori
Treptat cerul prinse o culoare rosiatica, aducand spre nuante de violet. Soarele, mai devreme rege peste infinita imparatie azurie, isi pleca slugarnic fruntea in fata reginei sale, Luna. Umil si plin de modestie cobori treptele ceresti lasand locul doamnei sale, spre a domni peste infinita noapte.
Curand cerul s-a luminat de scanteie de stele, nefiind umbrit de norii cenusii, ce stagnasera pentru o clipa. Mandra regina a noptii isi etala frumusetea deplina aratandu-si intregul chip insotitoarelor sale.
Ea cufundase totul in liniste deplina, potolind tumultumul de peste zi. Dar cineva se incapatana si nu accepta ora destul de tarzie. Intr-una din salile de antrenament de la Kaleido Stage sunetul metalic al trapezelor in miscare facea ca totul sa revina la viata.
O adolescenta de nu mai mult de 16 ani se balansa usor, executand sarituri de la un trapez la altul. Nu era decat Andrea, care din pricina framatarilor, isi gasise pentru a mia oara refugiu printre trapezele in miscare. Desi nu constientiza ceea ce facea, daca miscarile ar fi fost puse cap la cap, legate prin acrobatii aeriene ar fi alcatuit un spectacol inedit.
Cufundata in ganduri facea miscari automate, conduse mai degraba de subconstient, dar corecte si mai presus perfecte. Sariturile in aer erau ample si deschise, iar piruetele pastrau obisnuita viteza. In fiecare miscare a sa exista un gram de suspans, caci riscul de a nu prinde trapezul era imens, mai ales ca nici nu privea ce-i in fata sa. Totusi, cand credeai ca va cadea, ca din senin bara trapezului ii ajungea la mana.
Andrea credea ca este singura, incat a dat frau liber sentimentelor sale, exprimandu-le prin fiecare miscare sau gest. Totusi, exista un martor. Printr-o crapatura a usii se puteau obseva doi ochi de-un gri metalic ce straluceau in lumina palida a Lunii. O urmareau fascinati, infometati si invidiosi.
Urmarind-o indeaproape pe adolescenta isi dadu seama cat este de absenta. Miscarile sale exprimau sentimente de teama si furie, dar chipul spunea cu totul altceva. Incet impinse usa la perete, evitand sa faca vreun zogomot, si intra in sala. Fata nu parea sa-l fi observat.
Cand Andrea se pregatea sa prinda trapezul in locul barii reci intalni doua brate puternice, care o ridicau la nivelul ochilor sai. Pentru o clipa se privira ochi in ochi, pana ce tanara izbucni precum un vulcan incins.
- Ce cauti aici?
- Gresit, ii spuse Fabiol. Ce cauti tu aici?
- Ce rost are sa-ti raspund, veni in schimb raspunsul fad al Andreei. Daca ai venit sa ma intrebi asta esti invitatul meu sa dispari!
- Nu, nu asta vreau. Te-am observat de ceva timp si vreau, bineinteles daca si tu esti de acord, sa incercam ceva. De asta ar putea depinde apropiatul spectacol.
- Va fi un spectacol? intreba Andrea curioasa, dar totusi pastrand o tenta de indiferenta. Si ce vrei sa spui cu „...de asta ar putea depinde apropiatul spectacol...�
- Eu inca nu mi-am gasit o partenera, iar Kalos mi-a dat mana libera sa aleg pe cine doresc dintre acrobate, dar pana acum niciuna nu a reusit manevra ce-o am in gand.
- Nici chiar Vivian, cea care se presupune ca e partenera ta?
- Nici atat, in primul rand, greseste prea mult. Eu caut pe cineva perfect inca de la inceput.
- Suna interesant. Deci tu crezi ca eu as putea fi acea persoana perfecta pe care o cauti? intreba Andrea sarcastic. Sa auzim ce ai de spus, dar inainte, si facu o pauza privind spre corpurile lor unite, cred ca ar fi mai bine sa-mi dai drumul, nu ca n-ar fi confortabil sau altceva.
- Da sigur! incuvinta Fabiol. Dar sa coboram pentru a vorbi inainte de a incerca.
Cei doi sarira in plasa de siguranta, ramanand acolo. Pentru un timp fiecare si-a tras rasuflare, ca apoi Fabiol sa inceapa:
- Manevra la care m-am gandit nu este nici decum dificila, dar se pare ca toti o considera astfel. Fosta mea partenera, din Portugalia, mi-a zis o data ca nu oricine o poate face atata timp cat nu crede.
- Treci la subiect! i-o taie Andrea. Explica-mi manevra si voi decide eu insami cat de dificila sau cat de usoara este.
- In principiul se bazeaza pe simultaneitate, incepu Fabiol. Cei doi acrobati trebuie sa intretaie miscarile celuilalt impiedicandu-l sa ajunga la trapez. Manevra da frau liber fiecaruia, caci n-are un tipar anume, aici fiind farmecul. Important e ca miscarea sa se muleze pe trupurile acrobatiilor.
- Cum ar considera-o unii un razboi suspendat in aer, cuprins intr-o manevra perfecta, incheie Andrea in locul lui. Am auzit multe despre manevra in sine. Prima oara mi s-a parut bizar, dar cu timpul am inteles de ce multi o considera fascinanta.
- Deci esti de acord sa fi partenera mea? intreba plin de speranta Fabiol.
- Nu te precipita, spuse Andrea aruncand peste barbat rafala de cuvinte precum dusul rece. Eu nu stiu cum esti tu acolo sus, si indica trapezele, dar sunt dispusa sa aflu.
- Imi ceri sa-ti arat ce stiu deci. O voi face, dar numai impreuna cu tine.
Andrea il privi suspicios, dar accepta. Instinctul o indemnase sa incuvinteze din cap, dornica fiind de o noua provocare, de o confruntare. Ii facu semn s-o ia el inainte pe scara, ea folosindu-se de elasticitatea plasei de siguranta pentru a ajunge la trapez.
Prinzandu-se cu ambele maini de bara trapezului incepu sa se balanseze usor, asteptand indicatiile lui Fabiol. Normal era demonstratia lui, el conducea.
In schimb Fabiol nu zicea nimic, ci doar se balansa ca si ea. Indata adolescenta a inteles ce vroia barbatul de fapt si de drept. Nu vroia un scenariu ci pur si simplu o confruntare intre ei doi.
Pe data au inceput. Miscarile indraznete ale Andreei se completau perfect cu cele ample ale lui Fabiol. Gratia unei balerine se intalnea cu pasiunea unui dansator de flamenco. Se intreceau in viteza si acuratete. Salturile mortale se intretaiau la mijlocul salii, unde cei doi acrobati isi aruncau priviri furise.
Intre cei doi parca exista o legatura acolo sus. Imparteau dorinta de a se afirma unul in fata celuilalt, dorinta de a se intrece pe sine-insusi avand acea sclipire vie a ochilor.
Incetul cu incetul miscarile Andeei incepusera sa se schimbe. Pareau mai libere si nu impuneau o anumita tinuta. Brusc deborda de energie, zambea larg si pometii i se inrosisera. Parca nu mai era aceiasi perfectiune ca la inceput, miscarile nemaifiind rigide. Exista o oarecare lejeritate in a interpreta. Pur si simplu inocenta si dinamism.
Improviza din ce in ce mai mult, constienta fiind de riscurile pe care si le asuma cu fiecare miscare. Fabiol incerca din rasputeri sa tina pasul cu ea, dar ii era imposibil dat fiind faptul ca adolescenta nu tinea cont de limite ca el de altfel.
Totul parea sa incetineasca. Ritmul se domolea, iar miscarile tinerei deveneau din ce in ce mai ample. Abia atunci Fabiol i s-a putut alatura completand-o, facand ca totul sa para defragmentat. Un ultim salt si-ar fi trebuit ca totul sa se termine.
Tocmai atunci mana adolescentei aluneca de pe bara trapezului. Constient ca totusi exista plasa de siguranta, Fabiol isi lua avant si-o prinse de mana aducand-o pe trapezul lui. Isi petrecu bratul dupa mijlocul sau impiedicand astfel o eventuala cadere.
- Pentru o clipa m-am speriat, spuse Andrea dupa ce-si trase sufletul. Nu mi s-a mai intamplat sa cad de mult timp, incat aproape am uitat acea senzatie de gol in care te prabusesti.
- Ai alunecat, atata tot. Nimic grav, mai ales ca plasa de siguranta era pusa, o lamuri acesta. In schimb am aflat un lucru important despre tine.
- Ce vrei sa spui? intreba fata uimita.
Cu mana libera Fabiol ii mangaie usor chipul. Andrea nu se opuse gestului, nestiind ce semnificatie are. Isi retrase usor mana si-i sopti la ureche:
- Am vazut cum e Andrea cea adevarata, cea care nu se ascunde dupa o masca frigida. Iar acesta va ramana cel mai de pret secret al meu, sa te stiu dincolo de aparente.
Instinctiv Andrea isi duse mana la fata imbujorata si zambitoare. Ca niciodata ochii ei sclipeau de bucurie, ardeau de dorinta. Inima ii batea nebuneste, mai ceva ca dupa un spectacol adevarat. Surase usor, gest obsevat cu usurinta de Fabiol.
- Te-am facut sa zambesti, spuse acesta. Inca un cadou nepretuit, sa vad zambetul tau cel adevarat!
La afirmatia barbatului Andrea nu putu sa-si stapaneasca rasul. De cativa ani nu mai zambise sau rase cu adevarat. Buzele i se arcuisera frumos iar rasul sau cristalin paru sa umple inima lui Fabiol.
De cand o vazuse prima oara si-a dat seama ca nu e cine vrea sa para. Si-a dat seama ca adolescenta se ascundea in spatele unei masti frigide. Inca de la reprezentatia ei de la „Be our star†si-a dorit s-o cunoasca personal si sa-i vorbeasca, sa incerce sa afle mai multe despre adevarata ea. In al doilea rand ca orice acrobat si-a dorit s-o provoace la un duel pe scena deschisa.
Dintre toate acestea reusise s-o vada dincolo de masca si s-o faca sa rada, duelul lor incheindu-se printr-o colaborare. Nu regreta ca a provocat-o la inceput, din contra, i-a facut placere sa se intreaca cu ea. Insa firul gandurilor i-a fost intrerupt de vocea acum calda a Andreei.
- Crezi ca ai putea sa-mi dai drumul? il intreba aceasta cumpatat. E destul de tarziu si trebuie sa ajung si acasa.
- De ce nu ramai mai degraba in campus, ii propuse barbatul ajutand-o sa coboare din plasa de siguranta. Nu cred ca ai deranja pe nimeni daca ramai.
- Intr-un fel ai dreptate, dar prefer sa ma duc la mine. Oricum nu stau departe?
- Atunci lasa-ma sa te conduc, propuse Fabiol intinzandu-i mana. Masina mea este parcata in fata si oricum este posibil sa merg in aceiasi directie.
- Atunci te las sa ma conduci, raspunse Andrea luand-o inainte, dar sa nu te astepti sa te invit inauntru la o cafea.
Fabiol zambi usor asigurat fiind ca tanara si-a recapatat cinismul caracteristic. Cel putin nu-l lua peste picior, semn bun pentru moment.
Ajunsi la masina i-a deschis portiera din dreapta soferului si a asteptat sa se aseze confortabil in scaunul de piele. Apoi s-a urcat la randul sau si a ****it usor, fara prea multa graba.
- Deci unde stai? intreba Fabiol dupa cateva minute bune de liniste.
- Vezi acele blocuri? intreba Andrea aratand imobilele impunatoare, cuprinse de intuneric. In zona aceea, strada Coldberry, 65.
- Glumesti nu-i asa?! In zona aceea nu s-au mai inchiriat apartamente de la inceputul verii. Acum, zi-mi adresa ta.
- Eu aproape niciodata nu glumesc, spuse Andrea serioasa. Eu n-am mentionat niciodata de un apartament inchiriat, mai ales ca acolo a locuit si el acum saisprezece ani.
- La cine te referi cu el? O persoana importanta din viata ta?
- Poate mai importanta decat iti poti inchipui, bangui Andrea mai mult pentru sine. Tu vezi-ti de treaba si condu!
Fabiol ignora faptul ca iar a fost trimis la plimbare de unul singur si-si vazu de drum in timp ce Andrea isi sprijinii fruntea de geamul rece al masinii. Pentru o clipa nu spuse nimic ci doar admira panorama oferita de luminile de la Kaleido.
Cand masina opri la adresa indicata Fabiol se grabi sa coboare la randu-i din masina. Daca tot se oferise s-o conduca, macar s-o faca cum se cuvine, pana la usa apartamentului.
O urma in tacere pana la etajul sapte, unde era cat pe-aci sa dea pestea ea. Fata se oprise brusc si ramase cu privirea pironita la barbatul care o astepta rezemat de tocul usii, care acum nu o privea tocmai frumos.
- Buna seara si la revedere! spuse Fabiol blocat facand stanga imprejur. Se grabi sa coboare scarile si sari direct in masina decapotabila ****ind cu viteza.
In urma sa ramasese Andrea, care dupa ce s-a dezmeticit, fara macar a-l saluta pe barbat, deschise usa si intra in apartament. Isi lasa boceluta pe hol si se aseza confortabil pe canapea. Privi spre musafirul neinvitat si facand un gest a lehamite spuse:
- N-ai de gand sa intri? Sau o sa ramai in usa?
Spectacol pentru privitori
Treptat cerul prinse o culoare rosiatica, aducand spre nuante de violet. Soarele, mai devreme rege peste infinita imparatie azurie, isi pleca slugarnic fruntea in fata reginei sale, Luna. Umil si plin de modestie cobori treptele ceresti lasand locul doamnei sale, spre a domni peste infinita noapte.
Curand cerul s-a luminat de scanteie de stele, nefiind umbrit de norii cenusii, ce stagnasera pentru o clipa. Mandra regina a noptii isi etala frumusetea deplina aratandu-si intregul chip insotitoarelor sale.
Ea cufundase totul in liniste deplina, potolind tumultumul de peste zi. Dar cineva se incapatana si nu accepta ora destul de tarzie. Intr-una din salile de antrenament de la Kaleido Stage sunetul metalic al trapezelor in miscare facea ca totul sa revina la viata.
O adolescenta de nu mai mult de 16 ani se balansa usor, executand sarituri de la un trapez la altul. Nu era decat Andrea, care din pricina framatarilor, isi gasise pentru a mia oara refugiu printre trapezele in miscare. Desi nu constientiza ceea ce facea, daca miscarile ar fi fost puse cap la cap, legate prin acrobatii aeriene ar fi alcatuit un spectacol inedit.
Cufundata in ganduri facea miscari automate, conduse mai degraba de subconstient, dar corecte si mai presus perfecte. Sariturile in aer erau ample si deschise, iar piruetele pastrau obisnuita viteza. In fiecare miscare a sa exista un gram de suspans, caci riscul de a nu prinde trapezul era imens, mai ales ca nici nu privea ce-i in fata sa. Totusi, cand credeai ca va cadea, ca din senin bara trapezului ii ajungea la mana.
Andrea credea ca este singura, incat a dat frau liber sentimentelor sale, exprimandu-le prin fiecare miscare sau gest. Totusi, exista un martor. Printr-o crapatura a usii se puteau obseva doi ochi de-un gri metalic ce straluceau in lumina palida a Lunii. O urmareau fascinati, infometati si invidiosi.
Urmarind-o indeaproape pe adolescenta isi dadu seama cat este de absenta. Miscarile sale exprimau sentimente de teama si furie, dar chipul spunea cu totul altceva. Incet impinse usa la perete, evitand sa faca vreun zogomot, si intra in sala. Fata nu parea sa-l fi observat.
Cand Andrea se pregatea sa prinda trapezul in locul barii reci intalni doua brate puternice, care o ridicau la nivelul ochilor sai. Pentru o clipa se privira ochi in ochi, pana ce tanara izbucni precum un vulcan incins.
- Ce cauti aici?
- Gresit, ii spuse Fabiol. Ce cauti tu aici?
- Ce rost are sa-ti raspund, veni in schimb raspunsul fad al Andreei. Daca ai venit sa ma intrebi asta esti invitatul meu sa dispari!
- Nu, nu asta vreau. Te-am observat de ceva timp si vreau, bineinteles daca si tu esti de acord, sa incercam ceva. De asta ar putea depinde apropiatul spectacol.
- Va fi un spectacol? intreba Andrea curioasa, dar totusi pastrand o tenta de indiferenta. Si ce vrei sa spui cu „...de asta ar putea depinde apropiatul spectacol...�
- Eu inca nu mi-am gasit o partenera, iar Kalos mi-a dat mana libera sa aleg pe cine doresc dintre acrobate, dar pana acum niciuna nu a reusit manevra ce-o am in gand.
- Nici chiar Vivian, cea care se presupune ca e partenera ta?
- Nici atat, in primul rand, greseste prea mult. Eu caut pe cineva perfect inca de la inceput.
- Suna interesant. Deci tu crezi ca eu as putea fi acea persoana perfecta pe care o cauti? intreba Andrea sarcastic. Sa auzim ce ai de spus, dar inainte, si facu o pauza privind spre corpurile lor unite, cred ca ar fi mai bine sa-mi dai drumul, nu ca n-ar fi confortabil sau altceva.
- Da sigur! incuvinta Fabiol. Dar sa coboram pentru a vorbi inainte de a incerca.
Cei doi sarira in plasa de siguranta, ramanand acolo. Pentru un timp fiecare si-a tras rasuflare, ca apoi Fabiol sa inceapa:
- Manevra la care m-am gandit nu este nici decum dificila, dar se pare ca toti o considera astfel. Fosta mea partenera, din Portugalia, mi-a zis o data ca nu oricine o poate face atata timp cat nu crede.
- Treci la subiect! i-o taie Andrea. Explica-mi manevra si voi decide eu insami cat de dificila sau cat de usoara este.
- In principiul se bazeaza pe simultaneitate, incepu Fabiol. Cei doi acrobati trebuie sa intretaie miscarile celuilalt impiedicandu-l sa ajunga la trapez. Manevra da frau liber fiecaruia, caci n-are un tipar anume, aici fiind farmecul. Important e ca miscarea sa se muleze pe trupurile acrobatiilor.
- Cum ar considera-o unii un razboi suspendat in aer, cuprins intr-o manevra perfecta, incheie Andrea in locul lui. Am auzit multe despre manevra in sine. Prima oara mi s-a parut bizar, dar cu timpul am inteles de ce multi o considera fascinanta.
- Deci esti de acord sa fi partenera mea? intreba plin de speranta Fabiol.
- Nu te precipita, spuse Andrea aruncand peste barbat rafala de cuvinte precum dusul rece. Eu nu stiu cum esti tu acolo sus, si indica trapezele, dar sunt dispusa sa aflu.
- Imi ceri sa-ti arat ce stiu deci. O voi face, dar numai impreuna cu tine.
Andrea il privi suspicios, dar accepta. Instinctul o indemnase sa incuvinteze din cap, dornica fiind de o noua provocare, de o confruntare. Ii facu semn s-o ia el inainte pe scara, ea folosindu-se de elasticitatea plasei de siguranta pentru a ajunge la trapez.
Prinzandu-se cu ambele maini de bara trapezului incepu sa se balanseze usor, asteptand indicatiile lui Fabiol. Normal era demonstratia lui, el conducea.
In schimb Fabiol nu zicea nimic, ci doar se balansa ca si ea. Indata adolescenta a inteles ce vroia barbatul de fapt si de drept. Nu vroia un scenariu ci pur si simplu o confruntare intre ei doi.
Pe data au inceput. Miscarile indraznete ale Andreei se completau perfect cu cele ample ale lui Fabiol. Gratia unei balerine se intalnea cu pasiunea unui dansator de flamenco. Se intreceau in viteza si acuratete. Salturile mortale se intretaiau la mijlocul salii, unde cei doi acrobati isi aruncau priviri furise.
Intre cei doi parca exista o legatura acolo sus. Imparteau dorinta de a se afirma unul in fata celuilalt, dorinta de a se intrece pe sine-insusi avand acea sclipire vie a ochilor.
Incetul cu incetul miscarile Andeei incepusera sa se schimbe. Pareau mai libere si nu impuneau o anumita tinuta. Brusc deborda de energie, zambea larg si pometii i se inrosisera. Parca nu mai era aceiasi perfectiune ca la inceput, miscarile nemaifiind rigide. Exista o oarecare lejeritate in a interpreta. Pur si simplu inocenta si dinamism.
Improviza din ce in ce mai mult, constienta fiind de riscurile pe care si le asuma cu fiecare miscare. Fabiol incerca din rasputeri sa tina pasul cu ea, dar ii era imposibil dat fiind faptul ca adolescenta nu tinea cont de limite ca el de altfel.
Totul parea sa incetineasca. Ritmul se domolea, iar miscarile tinerei deveneau din ce in ce mai ample. Abia atunci Fabiol i s-a putut alatura completand-o, facand ca totul sa para defragmentat. Un ultim salt si-ar fi trebuit ca totul sa se termine.
Tocmai atunci mana adolescentei aluneca de pe bara trapezului. Constient ca totusi exista plasa de siguranta, Fabiol isi lua avant si-o prinse de mana aducand-o pe trapezul lui. Isi petrecu bratul dupa mijlocul sau impiedicand astfel o eventuala cadere.
- Pentru o clipa m-am speriat, spuse Andrea dupa ce-si trase sufletul. Nu mi s-a mai intamplat sa cad de mult timp, incat aproape am uitat acea senzatie de gol in care te prabusesti.
- Ai alunecat, atata tot. Nimic grav, mai ales ca plasa de siguranta era pusa, o lamuri acesta. In schimb am aflat un lucru important despre tine.
- Ce vrei sa spui? intreba fata uimita.
Cu mana libera Fabiol ii mangaie usor chipul. Andrea nu se opuse gestului, nestiind ce semnificatie are. Isi retrase usor mana si-i sopti la ureche:
- Am vazut cum e Andrea cea adevarata, cea care nu se ascunde dupa o masca frigida. Iar acesta va ramana cel mai de pret secret al meu, sa te stiu dincolo de aparente.
Instinctiv Andrea isi duse mana la fata imbujorata si zambitoare. Ca niciodata ochii ei sclipeau de bucurie, ardeau de dorinta. Inima ii batea nebuneste, mai ceva ca dupa un spectacol adevarat. Surase usor, gest obsevat cu usurinta de Fabiol.
- Te-am facut sa zambesti, spuse acesta. Inca un cadou nepretuit, sa vad zambetul tau cel adevarat!
La afirmatia barbatului Andrea nu putu sa-si stapaneasca rasul. De cativa ani nu mai zambise sau rase cu adevarat. Buzele i se arcuisera frumos iar rasul sau cristalin paru sa umple inima lui Fabiol.
De cand o vazuse prima oara si-a dat seama ca nu e cine vrea sa para. Si-a dat seama ca adolescenta se ascundea in spatele unei masti frigide. Inca de la reprezentatia ei de la „Be our star†si-a dorit s-o cunoasca personal si sa-i vorbeasca, sa incerce sa afle mai multe despre adevarata ea. In al doilea rand ca orice acrobat si-a dorit s-o provoace la un duel pe scena deschisa.
Dintre toate acestea reusise s-o vada dincolo de masca si s-o faca sa rada, duelul lor incheindu-se printr-o colaborare. Nu regreta ca a provocat-o la inceput, din contra, i-a facut placere sa se intreaca cu ea. Insa firul gandurilor i-a fost intrerupt de vocea acum calda a Andreei.
- Crezi ca ai putea sa-mi dai drumul? il intreba aceasta cumpatat. E destul de tarziu si trebuie sa ajung si acasa.
- De ce nu ramai mai degraba in campus, ii propuse barbatul ajutand-o sa coboare din plasa de siguranta. Nu cred ca ai deranja pe nimeni daca ramai.
- Intr-un fel ai dreptate, dar prefer sa ma duc la mine. Oricum nu stau departe?
- Atunci lasa-ma sa te conduc, propuse Fabiol intinzandu-i mana. Masina mea este parcata in fata si oricum este posibil sa merg in aceiasi directie.
- Atunci te las sa ma conduci, raspunse Andrea luand-o inainte, dar sa nu te astepti sa te invit inauntru la o cafea.
Fabiol zambi usor asigurat fiind ca tanara si-a recapatat cinismul caracteristic. Cel putin nu-l lua peste picior, semn bun pentru moment.
Ajunsi la masina i-a deschis portiera din dreapta soferului si a asteptat sa se aseze confortabil in scaunul de piele. Apoi s-a urcat la randul sau si a ****it usor, fara prea multa graba.
- Deci unde stai? intreba Fabiol dupa cateva minute bune de liniste.
- Vezi acele blocuri? intreba Andrea aratand imobilele impunatoare, cuprinse de intuneric. In zona aceea, strada Coldberry, 65.
- Glumesti nu-i asa?! In zona aceea nu s-au mai inchiriat apartamente de la inceputul verii. Acum, zi-mi adresa ta.
- Eu aproape niciodata nu glumesc, spuse Andrea serioasa. Eu n-am mentionat niciodata de un apartament inchiriat, mai ales ca acolo a locuit si el acum saisprezece ani.
- La cine te referi cu el? O persoana importanta din viata ta?
- Poate mai importanta decat iti poti inchipui, bangui Andrea mai mult pentru sine. Tu vezi-ti de treaba si condu!
Fabiol ignora faptul ca iar a fost trimis la plimbare de unul singur si-si vazu de drum in timp ce Andrea isi sprijinii fruntea de geamul rece al masinii. Pentru o clipa nu spuse nimic ci doar admira panorama oferita de luminile de la Kaleido.
Cand masina opri la adresa indicata Fabiol se grabi sa coboare la randu-i din masina. Daca tot se oferise s-o conduca, macar s-o faca cum se cuvine, pana la usa apartamentului.
O urma in tacere pana la etajul sapte, unde era cat pe-aci sa dea pestea ea. Fata se oprise brusc si ramase cu privirea pironita la barbatul care o astepta rezemat de tocul usii, care acum nu o privea tocmai frumos.
- Buna seara si la revedere! spuse Fabiol blocat facand stanga imprejur. Se grabi sa coboare scarile si sari direct in masina decapotabila ****ind cu viteza.
In urma sa ramasese Andrea, care dupa ce s-a dezmeticit, fara macar a-l saluta pe barbat, deschise usa si intra in apartament. Isi lasa boceluta pe hol si se aseza confortabil pe canapea. Privi spre musafirul neinvitat si facand un gest a lehamite spuse:
- N-ai de gand sa intri? Sau o sa ramai in usa?
ficurile mele :
Un nou trandafir infloreste la Kaleido star:
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=26108
Viata de pirat nu e un vis, e un cosmar:
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=27596#
sper sa va placa
![[Imagine: blue.jpg]](http://i276.photobucket.com/albums/kk39/hnanimegrl88/blue%20hair%20girls/blue.jpg)
My Family- I love you :
scumpa mea bunicuta : Venus-Roseta
matusile mele dragutze : Contagieuse., Tigroaica
surorile mele minunate : Renesmee, Mailin, dancing_in_the_night, *Black~~Heart*, FrogyGirl, Kahlan
neopoatele mele simpatice : ioanayoanna, ~BreNda~
minunata mea mamica : KittyKat
![[Imagine: chibi_8775.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_8775.gif)
Mira, chibi-ul lui
Un nou trandafir infloreste la Kaleido star:
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=26108
Viata de pirat nu e un vis, e un cosmar:
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=27596#
sper sa va placa
My Family- I love you :
scumpa mea bunicuta : Venus-Roseta
matusile mele dragutze : Contagieuse., Tigroaica
surorile mele minunate : Renesmee, Mailin, dancing_in_the_night, *Black~~Heart*, FrogyGirl, Kahlan
neopoatele mele simpatice : ioanayoanna, ~BreNda~
minunata mea mamica : KittyKat
Mira, chibi-ul lui