[Yaoi] Ingerul Negru si Trandafirul Mortii

[PervyTeoYaoi_Shinee]

Vai, am tras o sperietura! Am crezut ca mi s-o stricat calulatorul si ca mi s-o sters nextul. Dar, nu a fost asa! Multumesc de comm-uri. Nu l-am corectat, deci ma astept la mult greseli.
Next =>
Capitolul 15- O noua directie( Alex)

Acest baiat nu era Daniel. Nu era acea fiinta calda pe care o stiam eu. Era un amarat de baiat care nu stia nici cine e. Si totusi era asa de dragalas. Era inocent si nu stiam cum sa-l fac sa se calmeze. Totusi era trupul lui, trupul acela sculptat de un Inger in adevaratul sens al cuvantului. Era ingerul meu scump si prea iubit. Insa aveam ceva ce inca nu puteam baga in cap. Care e defapt adevarul? Pe cine plac cu adevarat? Chiar m-am indragostit de Daniel? Dupa atatea sute si mii de ani, inca nu pot sa cred ca am fost invins de inocenta unui pusti. Inca din prima noapte in care eu defapt trebuia sa-l omor, eu am inceput sa simt ceva pentru el. Acel sarut ce credeam ca l-a amortit s-a dovedit a ma ameti si pe mine. Ah, eram al naibi de pervers si tot ce am incercat sa-i fac lui pentru a ma amuza s-a intors defapt impotriva mea.
Inima imi bate cu putere. M-am lasat langa el, mangaindu-i delicat chipul. Nu mai tremura atat de tare, insa vibratile corpului sau inca nu se oprira. Ma uit bland la chipul lui, apoi ii privesc ochii albastri, dar numai teama vedeam in ei. Se uita si el la mine cu o oarecare sfiala. Nu parea sa se calmase, dar parca corpul lui nu mai suporta sa mai duca inca o doza de durere prin toate venele sale. M-am apropiat de chipul sau, cu gandul de ai impregna pe obraz un mic sarut insa acesta se feri. Isi muta fata in partea opusa si isi aseza ambele maini pe ea. Am oftat prelung si m-am retras considerabil. M-am ridicat de pe asternutul pufos, insa murdar si m-am aplecat dupa ce mai ramese din hainele pe care nu le-am sfasiat in bucati. Imi luasem boxerii pe mine si pocnisem odata din degete. Din senin imi aparura pe mine o pereche de blugi negri taiati la genunchi, niste lanturi in partea dreapta si o mica curea de care atarna pistolul meu de argint; o bluza mulata cu guler de aceasi culoare, peste aceasta o vesta de culoare vernil si o centura pe sub vesta in care tineam niste gloante de argint si doua pilule cu sange pentru urgente. In picioare imi aparura o pereche de decizme cu tinte de aceeasi culoare ce aratau exact ca cele din filme a personajului rau ce se apropie cu un Ak-47 ( o arma terorista de obicei, pentru cine nu stie) in mana. Mai purtam vesnica pelerina de matase ce imi dadea un aer ireal, cand imi activam ochii, aratand exact ca un vampir. Asta era echipamnetul meu secundar. Nu il prea foloseam, insa de data asta se pare ca avusem nevoie. Cu siguranta Daniel era uimit de ceea ce facusem, mai ales ca nu mai stia cine sunt.
Din hainele lui Daniel nu mai ramase decat mici boxeri de culoare gri. I-am apucat si m-am indrepata spre pat. Cand m-a vazut ca ma apropiu de picioarele lui, sa tras un pic mai in spate, fiind pregatit de ce e mai rau. M-am asezat in fund langa el si i-am luat picorul drept in mana mea. Se speriase rau, putand sa citesc teama in ochii lui. I-am bagat piciorul printr-un crac al boxerilor, asteptand sa vad daca se prinde. Am zambit cand am putut observa roseata din obrajii lui. Era asa dragalas. S-a ridicat rapid in fund si si-a luat singur pereche de boxeri pe el. Apoi se aruncat pe pat din nou, insa de data aste se intoarse cu spatele la mine. Am zambit, poate pot sa zic ca am avut un zambet batjocoritor, dar mi-am dat jos pelerina neagra, acoperindu-l. Imi era atat de drag. Chiar daca nu mai simteam prezenta ingerului in el.
-Stai linistit si odihneste-te, nu iti voi face nimic rau, ii spun cu o voce dulce si suava. Ma duc sa rezolv ceva in oras si sa aduc ceva de mancare si apoi vom vorbi. Dupa care te voi duce acasa, linisteste-te! Nu iti vreau raul, ii spun apoi ma ridic de pe pat cu gandul sa plec.
Speram sa simt mana lui cum se intoarce si ma opreste din a pleca si sa-mi spuna sa stau cu el, insa nu a fost asa. El era inca tot cu spatele la mine si tremura incontrolabil. Am mai oftat odata, dar nu aveam de gand sa mai zic nimic. Eram sigur ca voi ingreuna situatia in care se afla. Aveam in gand sa il lase sa isi linisteasca mintea si sa-si faca ordine in ganduri. Trebuia sa ma duc oricum sa discut cu AriKatanDo despre Trandafirul Mortii. O data ce un anotimpul ingeresc se termina infloreste un nou Trandafir al Mortii si el fiind "virgin" il puteam folosi in ce scop vroiam eu. Am uitat sa va spun. Mai stiti voi ca v-am zis ca Trandafirul Mortii e un sigiliul, dar si un blestem. Ei bine in acel timp tradafirasul a fost transformat in sigilu. De data asta vroiam sa-l folosesc tot ca un fel de sigiliu insa permanent, adica pana mor. Vroiam sa devin din nou demon, ca sa devin cel mai puternic. Multe creaturi stiau ca va urma nasterea unui nou trandafir, si toti se bateau pentru el, dar eu eram mai destept. Aveam de gand sa-l vizitez pe AriKatanDo, pentru ca el era singurul care stia data si locul exact unde va inflori floarea si cum pot sa o gasesc. Ah, tot vorbesc de el, dar voi nu sti cine e AriKatanDo. Defapt el e un deavol cu chip de om. De obicei contra unui cost iti da orice informatie, insa cu chestile de genul asta era un pic mai delicat. El era creatorul Trandafirului Negru, insa putin stiau ca el e acela. Ca sa o zic mai pe intelesul vostru, el e Moartea. Nu! Nu moartea aceea cu gluga neagra, cu coasa( oricat de laser ar fi ea) si cu fata alba sau ca acel zambet malefic din filme. El era un baiat de varsta apropiata ca a lui Daniel la infatisare, insa el traieste din todeauna. Prima data s-a nascut Binele, apoi Raul, apoi AriKatanDo, ce inseamna "Moartea" in limba veche, iar apoi a fost creeat Trandafirul. Cand Ingerii Negri l-au gasit era intr-un cub de gheata si arata ca un trandafir normal numai ca era negru. Au facut un ritual in care au adus mai multi trandafiri si numai dupa multi ani si-au dat seama ca ei au folosit Floarea Deavolului. Acest baiat, supra numit de mine si AriKi - asa il alint eu-, nu facea afaceri aproape cu nimeni, dar cu toate astea in fata mea avea o slabiciune. Era topit dupa mine. Se inrosea repede, desi era foarte perves. Imi placea caracterul lui. Nu era inocent ca Daniel, insa era cuminte si timid langa mine.
Am pasit afara din incapere si m-am indreptat spre cimitirul Kirstom. Ce nume ciudat avea. In limba veche aceasta insemna "fericire" deci va da-ti seama ca pentru demoni aici era discoteca. Imi deschid aripile ce acum aveau o culoare gri, poate din cauza ca incalcasem regulie si imi luasem zborul. Ma simteam slabit. Puterile ingerului din mine dispareau, dar si cele demonice la fel. Aveam de gand sa ma duc sa aflu unde il gasesc si cand, sa-l duc pe Daniel acasa si sa pot sa merg sa ma transform in demon. Daca tot Daniel nu-si aducea aminte nimic, poate puteam sa-l fac sa uite tot si sa-si reia viata normala. Si asa sa devin din nou cel mai temut Demon. Cu toate aceste, parca ceva in inima mea nega tot ce imi spusem in gand. Parca o parte din mine il vroia din nou pe Daniel. Ah, ce tot zic! Eu vreau doar Ingerul din el. Ajunsem in fata cimitirului. Portile vechi ce aprope cedeau se balansau dintr-o parte in alta, in voia vantului. Mormitele erau acoperite de iedera jucausa si deasa, iar pe cararea ce era acoperita partial de iarba se puteau vedea urme de sange. Oare pe cine a omorat nenorocitul ala? Megeam pe mica carare, printre trestiile ce isi plecara capetele in fata mea, nelasand soarele sa imi atinga chipul. Mai incolo de acestea se zarea o bisericuta, insa nu una normala. Aceasta cladire nu i-a fost inaltata lui Dumnezeu, ci din contra i-a fost construita stapanului meu. Acesta arata ca o biserica normala, numai ca in varf nu pura o cruce, ci un trandafir facut din otel, negru cu doua aripi albe de inger. Intreaga biserica era acoperita de iedera otravitoare si de tulpini de trandafiri cu tepi ascutiti, insa fara flori. Ma aproipiu usor de gigantica usa din fata, singura ce era neacoperita si curata, ce era plina de simboluri pe sculpturi in lemn cu parti din bataliile castigate de Rau: ingeri pe jos in balti de sange, diferiti ingeri si oameni credinciosi torturati de demoni, deavoli si alte creaturi malefice. Bat usor in usa de lemn, iar aceasta se deschide singura. Pasesc in fata fara pic de teama, inchizand usa in urma mea. Inauntru era aproximativ ca si afara. Toti peretii si toata mobila era dominata de fel de fel de iedere, insa neotravitoare. Camera in care am intrat parea a semana cu un sanctuar. Zeci, poate sute de banci goale acoperit cu flori negre si albastre se intindeau de la intrare si pana la jumatatea incaperii. In cealalta parte am putut localiza o orga mare, vopsita in mov si visiniu, niste unulete de tortura, intr-un colt se afla un fotoliu, iar langa el o biblioteca uriasa pana in tavan. Cred ca va dati seama ce mare era. Aceasta incapere avea trei etaje, mai sus fiind balcoane si aceste pline cu banci si flori, iar sus deasuprea mea se afla un candelabru imens din argint. Daca chestia aia ar fi cazut pe mine m-ar fi omorat, mai ales ca e facut din argint in stare pura, neprelucrat. In mijloc mai era o masa imensa, cu un loc in centrul ei, unde te puteai aseza, de o parte si de alta se aflau tot felul de cutite si sticlute cu cine stie ce. Insa ce mi-a atras atentia de pe masa era un vas imens plin de sange omenesc. Ochii mei demonici mi se activasera si m-am apropiat considerabil de vas. Am atins cu degetele lichidul rosiatic, iar apoi mi le-am dus la gura. Mirosea teribil. Am inceput sa le ling, limba mea trecand peste toata acea suprafata rosie. Avea si un gust divin deasemenea. Simturile imi fusesere invadate de o placere extrema. Inainte sa pot sa mai fac ceva simt doua maini ce ma imbratiseaza pe la spate, strangandu-ma puternic in brate.
-E proaspat! Iti place? aud un sunet jos si destul de calm. Zambesc instinctiv si ma intorc brusc, imbratisandu-l si eu pe respectivul.
-Si mie mi-a fost dor de tine!
Ma imbratiseaza strans si isi lasa capul in scorbura gatului meu. Imi plimb o mana prin parul lui alb spre gri cu blandete si ii sarut usor crestetul. Ciudat era ca nu se vopsise, asa era culoarea sa naturale. Il strang si eu in brate mai puternic si incep sa ma legan cu el, exact cu fac fetele cand se imbratiseaza. Isi ridica capul din ascunzatoare, iar eu ii prin barbia cu doua degete. Obrajii lui se imbujorara nitel, stiind ce va urma in continuare. Ii prind buzele aspre si usor crapate intr-un sarut mistic si pervers. Imi trec limba peste buzele lui, umezindu-le in incercarea de a i le inmuia putin. Isi intredeschide usor gura, insa nu patrund inca inauntru. Imi frec buzele de ale lui, lasand sa se auda in intreaga incapere gemetele lui firave de placere. Sangele ii urase in obraji, iar el incepu sa tremure. Abea acum imi introduc limba in lacasul sau umed, incepand cautarile. Ii mangai toata caviatea bucala, in incercarea de a da de limba sa. Nu dureaza mult si prinde si el curaj, limba lui interactionand cu a mea. Amandoua pornira un joc pervers si incitant, frecandu-se unu de cealalta si invartindu-se in gura lui ca doi serpi. Isi aseaza ambele maini pe pieptul meu bine facut, dar nu ca sa ma dea la o parte, ci ca sa intensifice momentul. Imi desprind usor buzele de al sale, lasand ca un firisor de saliva sa se prelungeasca pana se rupse. Ii zambesc triumfator si ii spun:
-A trecut ceva vreme, AriKatanDo, insa tu nu te-ai schimbat deloc.
-Nici tu, Alex, imi spuse si imi prinse din nou buzele intr-un sarut apetisant, dar scurt. Hainde sa mergem sus, in camera tractierei.
-Ce-i acolo? intreb curios.
-E camera mea, doar ca acolo se sacrificau inainte tractierele, adica nimfele albe.
Nimfele albe sunt niste paienjeni gigantici cu o parte din corp de paianjen si de la bust in sus aratau ca niste femei obisnuite, doar ca toate aveau niste sani extrem de mari. Mai de mult ce-a mai mare tortura pentu ele era sa le tai sanii.
Il prind pe AriKi de mana si ma las condus de el intr-o alta camera a bisericii. Aceasta era desul de simpla. Era plina de armament de tortura, plus o masa de tortura echipata din cap pana in picioare. Intr-o parte mai era un pat, cu o noptiera pe care era o lampa si cateva carti, iar in partea opusa era un birou si un mic scaunel de lemn. Am zambit si i-am spus ca-mi place noua lui casa. M-am asezat pe pat langa el si am inceput sa povestim diverse. Incercam sa nu intru direc in subiect, insa el ma cunostea prea bine ca sa poata evita acest lucru. Se intinse pe pat si isi aseza capul in poala mea, eu incepand sa ma joc cu cateva suvite din parul sau aranjat rebel.
-Deci, Alex? Vrei sa sti unde se va naste Trandafirul Mortii de data asta, nu? Am dat afirmativ din cap si l-am lasat sa continue ce avea de zis. Ei bine de data asta nu se va mai naste pe campi. Am sa-i dau nastere chiar maine, chiar aici ca sa ti-l inmanez chiar eu, dar...
-Dar va trebuie sa te platesc cu un pret extravagant, ii replic, nelasandu-l sa-si termine replica. Deci ce vrei? Bani, bijuteri, morti, spune-mi ce si iti voi aduce de indata. Baiatul de ridica in fund si se puse in poala mea, iar eu il imbratisasem. Incep sa-i mangai usor pielea rece, infiorandu-l.
-Ei bine, daca as spune sa renunti la Inger nu ai putea pentru esti legat de acel blestem si stiu ca ti la el, asa ca...spuse si imbujorase si mai tare, ascunzandu-si din nou capul in scorbura gatului meu. As vrea daca nu e atat de greu pentru tine...spuse, dar cu o voce mai joasa. Isi inchise ochii, incepand sa tremure si continua: Alex...daca nu e prea mult pentru tine...as vrea sa...s..a faci dragoste cu mine...Sa ma faci al tau, Alex! spuse si isi indreptase privirea spre a mea, privirile noastre intersectandu-se, iar eu putand sa observ mici lacrimi cristaline ce voiau sa paraseasca orbitele ochiilor lui AriKi.