Simple cuvinte

[Syryus]

Ochi plini de lacrimi

Crini albi si liliac,
Las pe mormântul ce sufletul mi-a spulberat.
A plecat, ÅŸi nu mai este aici cu mine,
Nu mai este nimeni ce suferinţa să-mi aline.

Am crezut că v-a fi cu mine pentru todeauna,
Dar a reuÅŸit, mi-a luat-o furtuna.
Mintea-mi nu mai gândeşte raţional
Pe chip îmi cade o lacrimă, ce lucru banal.

Încep să ţip să vină înapoi,
Oamenii intră-n cimitir, roi.
Uitându-se ciudat la mine, dar suferinţa este cea ce [cea care] vorbeşte,
Şi încet[?] încet nu îmi mai simt corpul, cad pe jos lumea-n cremeneşte[wtf?].

Am sa comentez doar poezia asta, daca mai are nevoie de comentarii dupa insemnarile de mai sus.
Rima, daca exista pe-acolo, e batuta in cap cu parul de ritmul si masura puse haotic.
Imi place ca scrii cu diacritice, dar nu te apuca de scris poezii daca nu stii sa te exprimi bine in romana :|
In plus poate ideea e buna, dar exprimarea nu e!
Si n-o lua ca pe o insulta personala ca restul autorilor pe care i-am mai comentat.
Poezia e un talent, ce naiba! Nu va asteptati sa fiti toti poeti!