[Naruto] Cea mai retrasa si singura floare este si cea mai frumoasa

[Rose ^^]

Avand in vedere ca am terminat tezele, insa lenea nu prea ma lasa am adus nextu. Trebuie sa-i multumiti lui *Black~~Heart*, pentru ca ea a tras de mine sa vin cu nextu:)) Lectura placuta.

Cap 9
Admiratorul secret

SASUKE:

- Sasuke, avand in vedere ca ai pierdut de trei ori pedeapsa va fi pentru acele trei ori ratate. Deci, ne cerem scuze si nu ne omora. Pedeapsa ta este sa o faci pe admiratorul secret cu Sakura Haruno. Adica te prefaci ca iti place de ea si ai sa-i lasi mici cadouri cu diferite biletele, iar cand esti sigur ca a cazut in plasa ii spui adevarul. Simplu...

Ce trebuie sa fac eu? Adica nu am nimic personal cu ea, dar nu merita sa ii fac asta. Pare de treaba, iar eu ar trebui sa ii frang inima. Mai bine ma punea sa o sarut pe Ino sau sa-i fac serenada diseara. Daca ma gandesc mai bine e ok, se putea si mai rau.
Sper sa nu fie chiar idioata si sa creada, dar avand in vedere aspectul ei si cum se comporta unii cu ea sigur va crede. Va fi un mielusel, ma voi “juca” putin cu ea, iar la final ii dau leatul sa si-l puna la gat. Saraca.
Le spun ca accept provocarea, iar ei incep sa rada pe infundate molipsindu-ma si pe mine. Chiar va fi amuzant si voi incepe din seara asta. Asta da excursie amuzanta.

***

Stau in fata la un raft dintr-un magazin si ma gandesc ce as putea sa-i dau rozaliei, ceva care sa o socheze in adevaratul sens al cuvantului si sa-i deschid inima ca sa pot patrunde. Pff, tot nu pot sa cred ce trebuie sa fac. Ma simt asa de mizerabil in momentul asta, zici ca am cazut intr-o groapa cu noroi. E prea dur pentru ea, Doamne iarta-mi pacatele ca tare multe-s, dar asta le intrece pe toate. Am sa vin mai des la biserica, fac fapte bune, dar te rog din toata inima mea de pacatos nu o lasa pe Sakura sa creada toata aceasta chestie cu “admiratorul secret”. Nu merita
La acest gand mi se face rau si un nod in stomac mi se pune.

Iau diferite lucruri si ma indrept spre camera din hotel, e timpul sa imi pun planu in aplicare. Zapada alba ma inconjoara, iar toata natura doarme sub aceasta plapuma ce va sta timp de trei luni. Muntii maiestosi seamana cu tronurile zeilor, deja mi-l imaginez pe Zeus stand pe un varf de munte si asigurandu-se ca nu facem vreo nazbatie, dar la cat suntem noi de “cuminti” ar trebui sa ne tina in lanturi, dar nici alea nu ne opresc.
Intru in hotel asigurandu-ma ca nu ma vede nimeni, mai ales vreo mimoza, atat imi trebuie. Nici nu vreau sa-mi inchipui ce ar crede Ino, sigur ar zice ca o plac si ca i-am luat cadouri. Vai de mine, scapa Doamne lumea de idioti ca tare multi sunt in gradina Ta.

Deschid usa la camera si incep sa rascolesc prin cap ce as putea sa-i scriu rozaliei, vreau totusi sa fac o treaba buna. Cum ar suna “Rozalie mica, parul tau zici ca e...” prea roz. Aaaa, nu am deloc inspiratie, sunt prea nou in toata chestia asta si as putea zice ca nu mai e la moda, dar in fine.
Ma plimb de colo-colo in speranta unei idei, pana acum tot ce am facut a fost sa mototolesc hartii si sa formez mici bulgari aruncati prin toata camera. In toata gandirea mea “i-au peretele in brate” si ma lovesc destul de puternic la cap, insa se pare ca mi s-a aprins beculetu, mi-a venit inspiratia.
Ma pun pe scris, iar dupa ce termin ma duc in camera fetelor. Ma asigur ca nu ma vede nimeni, dupa care intru in acel dormitor acum gol. Ma intreb care e patul ei, insa un medalion imi atrage atentia, ma uit atent la el si imi dau seama ca e al rozaliei. Deci asta e patul ei, sper sa nu incurc. Pun micul cadou sub perna si ies tiptil din camera de zici ca sunt intr-un film de actiune cu spioni.
Asta e prima faza, sa vedem cum va decurge totul...

SAKURA:

- Rozalio – ma uit la tanar, iar privirea sa este una blanda si plina de iubire- Mai curand de cat crezi, vei afla cine sunt, iar totul se va schimba in viata ta.
Dupa aceste cuvinte dispare cum face mereu. Lacrimile incep sa-mi umezeasca obrajii albi. De ce? De ce nu imi spune ce vrea de la mine? Traiesc intr-un univers complicat. Tot acel paradis se risipeste incet si totul devine negru, iar eu inca stau si plang. Nici nu dau importanta ca am ramas singura, cum am fost mereu si voi fi.
Mi-am gasit prietene, dar nu prea conteaza daca eu sunt aceeasi fata timida si lipsita de viata.
Sunt ca o marioneta controlata si ceea ce e dureros e faptul ca parintii mei sunt papusari. Doare, vreau sa rup acele franghii ce ma tin captiva, dar ceva ma retine. Mi-e frica sa nu cad, mi-e frica ca viata sa nu isi bata joc de mine si sa devin o fiinta ce cere doar mila. Acest sentiment de frica nu ma lasa.
Imi respect si iubesc parintii, deci pot suporta, trebuie doar sa tac si sa-mi joc rolul pana la final. Trebuie sa o fac, ei mi-au dat viata si le sunt recunoscatoare pentru faptul ca au avut grija de mine si mi-au oferit cei mai bun, asa dupa posibilitati.

Ochii mei verzi se deschid treptat, clipesc de cateva ori pentru a ma acomoda cu lumina. Vad cum fetele stau pe pat si discuta in timp ce se joaca carti. Le salut dupa care plec spre a face un dus, insa inainte imi las lantisorul din aur cu o cruciulita drept medalion pe pat.
Intru in baie si imi dezvelesc trupul, la contactul cu acel mediu rece un fior imi strabunge corpul. Ma rasfat timp de cateva minute, dupa care ies. Imi iau lenjeria, o maleta rosie, blugii negri si o pereche de tenesi pentru a cobora la cina.

Pofta de mancare nu prea este prezenta asa ca ciugulesc cat de cat pentru a nu ma forta fetele sa mananc sau sa ma ia la interogatoriu. O vad pe diriginta cum ne face semn sa tacem deoarece are de facut un anunt.
- Maine vom merge sa vizitam o pestera, o manastire cam la vreun kilometru departare asa ca vreau sa fiti in forma, adica sa va odihniti. O seara placuta.

Le spun fetelor ca eu nu mai am chef sa stau si plec spre camera mea singura cum am fost si am sa fiu mereu indiferent de situatie.
Deschid usa camerei, iar intunericul nu imi permite sa vad prea multe asa ca aprind lumina inainte sa iau ceva in brate.
Scot din dulap o pereche de pijamale move cu doi delfini pe piept, dupa care i-au telefonul si imi sun parintii pentru a le da micul raport. Din capatul firului sa aude o voce de femeie, fiind chiar mama. O salut si o intreb ce face.
- Sakura, scumpo. Ma bucur ca ai sunat, uite noi ne uitam la un film. Tu ce faci? Ai ajuns bine? Ce ai facut azi? Sper ca nu ai racit sau sa fi stat dezbracata. Ai grija.
- Mama sunt bine, multumesc. Pai a fost destul de obositor drumu, iar azi nu am facut multe. Maine vom merge sa vizitam pestera “Akatsuki”. Hai ca eu inchid ca mi-e somn, va mai sun si maine. Noapte buna.
Spun “stop” acelei inutile conversatii si ma bag in pat. Simt ca ceva ma cam incomodeaza, ridic perna si sunt surprinsa sa vad un breloc in forma de inima pe care scrie “Te amo angel” si o mica felicitare in forma de inima. O iau si incep sa citesc putinele cuvinte scrise elegant.
“ Parul rozaliu, unic in toata aceasta lumea, iar ochii tai ca iarba proaspata ce m-au fermecat inca din prima clipa au facut ca inima mea sa bata ca nebuna dupa tine”

Am ramas socata, nu pot sa cred. Ma mai uit odata si este acelasi text, insa nici un nume. Un micut zambet isi face aparitia pe buzele mele trandafirii, iar inima incepe sa-mi bata cu putere. Gandul ca ar fi cineva care ma place ma face sa plutesc de fericire.
Cine ar fi crezut ca s-ar uita cineva la mine, cu siguranta nu eu. Nu mai am rabdare, vreau sa aflu cine e. Trebuie sa stiu, de ce abia acum. Oare e de la noi din clasa?
Pun mica atentie in noptiera dupa care trupul meu cade incet pe patul moale.
Simt ca plutesc, ca tocmai am atins o stea. Zbor alaturi de pasari, acum imi place parul si mai mult, acum chiar ma simt speciala si...si frumoasa? Nu stiu, aici sunt confuza, dar un lucru e clar sufletul a fost inundat de fericire.
Adorm cu acest gand si cu zambetul pe buze.

Privesc acest rasarit magic si unic in viata. Parca e mai frumos ca niciodata. Zapada alba capata o nuanta de roz, iar cerul devine usor movaliu, marea minge de foc se trezeste pentru a lumina si incalzi atmosfera exact ca sufletul meu ce a fost incalzit de acel admirator secret. Nori mari si pufosi apar langa micul disc rosu.
Aud o voce ce ma striga, insa nu ii dau mare importanta, iar apoi usa se tranteste. Ma uit in spate si imi dau seama ca am ramas singura in camera, iar intr-o ora vom pleca si eu tot in pijamale sunt.
Oftez usor dupa care ma indrept spre baie pentru a face un dus si a-mi mai usura corpul de oboseala amestecata cu lenea.

Ies din baie imbracata cu o pereche de blugi, o flanea groasa. Privirea imi este atrasa de un trandafir alb cu o tableta de ciocolata pe care stie “Te iubesc, floare de cires”.
Asa de romantic, nu pot sa cred. I-au micul trandafir, iar mirosul dulceag imi inunda narile si ma duce intr-o lume total departata.
Din sertar scot in mic caiet roz si cu o floare de cires pe el, iar lacatelul argintiu in forma de inima tine ascunse mii de informatii. Pun trandafirul pe una din pagini, iar pixul incepe sa “pateze” acel alb pur.

Emotiile isi au amprenta pe mine, nu pot sa cred ca cineva imi face mie cadouri, dar cine? Ce tot se ascunde atata? Vreau sa-l cunosc, sa-i sar in gat si sa-i multumesc.
Fluturasi incep sa zboare prin stomacul meu, iar prin fata ochilor imi apar diferite viziuni cu posibili admiratori insa ma opresc la una. La un tanar misterios ce nu vrea sa-si arate fata, dar e chiar...
Insa totul se intrerupe cand Hinata ma anunta ca e timpul sa mergem. Inchid tot si cobor scarile. Sper ca bruneta sa nu fi vazut nimic, nu vreau sa le spun fetelor, inca.

Il vad pe Sasuke care sta linistit cu mainile in buzunar, iar lumina ce patrunde prin fereastra il face sa semene cu un inger, insa fara aripi. Vad cum buzele i se arcuiaza intr-un micut zambet dulce si bland, iar ochii sa-i negri sunt indreptati spre mine. Simt cum cad in acea prapastie, nu ma pot salva, nu pot sa ies, doar el..el are colacul de salvare.

Imi scutur usor capul si ma indrept spre autocar. Capul imi cade usor pe geamul rece, iar ochii mei urmaresc peisajul alb din jur in timp ce mintea mea e departe. O parte se gandeste la acel admirator, iar alta la Sasuke, la tanarul ce m-a prins in capcana sa. Si-a mai facut inca o victima, eu, eu am cazut in plasa lui. Acel parfum al lui, unic in toata lumea, i l-as recunoaste de la kilometri departare, parul negru cu usoare tente de albastru inconfudabil in toata lumea, iar ochii negri, acei ochi ce sclipesc cel mai tare dintre populatie.

Uite asa timpul a trecut pe langa mine, iar noi am ajuns la pestera “Akatsuki”. O pestera legendara, ce spune ca a fost casa a celor cinci razboinici legendari ce au ajutat la formarea Konohai.
Intram in interior cu un ghid in fata noastra. Frigul se face simtit imediat, pe pereti se pot observa diferite scheme de atac, acum acest loc e plin de stanci si sanse sa-ti rupi ceva.
Mergem inca cativa metri si in fata noastra se afiseaza un minunat ghetar. Are forma unui vulcan numai ca “gura” o are in jos. Doresc sa ma apropii inca un pic, dar in neatentia mea am alunecat, insa impactul nu a avut loc. Deschid ochii si tot ce vad e doi ochi negri si cu doua suvite de aceiasi culoare, recunosc persoana. E Sasuke, el ma salvat. Ambele sale maini sunt pe talia mea. Simt cum obrajii imi iau foc, iar inima mea incepe sa bata cu putere, in timp fluturasi din stomac se trezesc la viata si incep sa zboare linistiti. Noroc ca nu se poate vedea foarte mult, ca altfel sigur Sasuke ar rade cu lacrimi de mine.
De ce trebuia sa ma salveze? Bine, nu refuz o salvare, dar tocmai el. De ce trebuia sa-mi faca viata si mai grea. Ii multumesc, dupa care ma duc langa fete. Cat am mai stat in acea pestera ochii mi se indreptau numai spre brunet.
S-a comportat destul de ciudat azi, nu il inteleg. Ies din pestera si ma indrept spre autocar, in timp ce colegii mei au ramas sa faca poze.
Pe scaunul rosu se afla o mica felicitare cu un ursulet pe ea. O deschid si citesc continutul parfumat.
“ Tu esti raza de soare ce ma incalzeste in acest ocean de frig. Tu esti lumina si cheia ce ma calauzeaza spre un drum mai bun. Inima mea cere doar un lucru: o cere pe a ta. Buzele noastre se atrag exact ca doi magneti. Te iubesc.
In curand vei afla cine sunt”

Ascund felicitarea si astept sa pornim la drum. Acum sunt si mai confuza: unul imi spune ca ma place in timp ce altu se comporta ciudat si ma salveaza. Inima mea bate pentru amandoi, dar care are puterea sa o castige?

~sper sa va placa. Astept orice comentariu..nextu peste 1 saptamana sau chiar 2 ~