[Naruto] Cea mai retrasa si singura floare este si cea mai frumoasa

[Rose ^^]

hey mersi mult pentru comentarii sa stiti ca nu ma supar de ceea ce spuneti. v-am adus nextu, am zabovit cam mult, scuze lenea si scoala. Sper sa va placa si ca nu am dat-o in bara:o3 inca ceva.. nu stiu daca voi povesti si din perspectiva lui Sasuke, voi vedea pe parcurs. Domnisoarelor si cavalerilor Lectura placuta :*


Cap 4 Sentimentul revine, va persista...Vom fi cele mai bune prietene, de nedespartit...

SASUKE:

Il iau si incep sa citesc, se pare ca e de la...
- Imposibil...imposibil, sunt uimit de ceea ce scrie aici. Imposibil, nu pot sa cred ca Ino a incercat sa se sinucida. “Sasuke, frate, vin-o te rog la spitalul Central. Ino a incercat sa se sinucida. Naruto.” Oare e din cauza mea? Poate e ea enervanta, dar ma simt putin vinovat. Ma schimb repede si fug la spital. Nici nu stiu ce am luat pe mine, nu m-as mira sa iau boxeri peste blugi. Ii imprumut masina lui Itachi, fara sa ii zic, Honda-accord, ma v-a omora, dar o sa-i treaca pana se insoara.

Accelerez, ajungand la 100 km/h in oras si sunt si minor, deci nu m-as mira sa primesc o minunata si idioata amenda. Ajung la spital, unde intreb o asistenta si aflu ca Ino e la etajul unu. Il gasesc pe Naruto care sta jos pe un fotolui alb si il intreb cum se mai simte varsa.
- Acum e mai bine, Slava Domnului! Desi parintii ei inca sunt ingrijorati, nu au idee de ce ar fi obligat-o sa isi taie venele.
- Da stii cum s-a intamplat?
- Ar fi zis clonele ei ca Ino nu se simtea prea bine si ca le era teama pentru ea, pentru ca vorbise doar de moarte in ziua respectiva, adica ieri. Se pare ca a gasit-o mama ei aseara, la miezul noptii mai exact, in cada cu venele taiate, imbracata toata in alb, gata de moarte cu alte cuvinte. Uite Sasuke, stiu ca nu o suporti, defapt putini o suporta, dar te rog...
- Nu, nici nu ma gandesc sa fiu cu ea. NU! E nebuna daca crede ca cu asta ma la “lega” de ea. Nu raman impresionat cu acest act, sa stii.
- Nu frate, nu la asta ma refeream. Doream sa vorbesti cu ea si poate lamuresti lucrurile, dar fii calm. Dau afirmativ din cap si ma indrept spre salonul ei. Stai...a zis “sa fiu calm?” Da cand nu am fost eu calm? Eu mereu sunt calm si nu-s ca el, o dinamita. Intru in salonul alb, exagerat de alb, dar se pare ca nu am cu cine sa vorbesc, pentru ca Ino doarme. Dau sa plec, dar blonda ma striga.
- Sasuke..Sasuke ai venit la mine! Stiam ca tii la mine. Bun, deci a innebunit! Cum poate sa zambeasca si sa fie asa calma dupa fapta facuta? Zau ca nu o inteleg.
- Ino inceteaza. Am venit ca sa lamuresc ceva. De ce ai incercat sa te sinucizi? Esti nebuna! Nu ma impresionezi cu gesturi de-astea. Mi se pare ca alegi cea mai jalnica metoda, care in fata mea nu face doi bani si asa si tu. Sunt atatea fete care ma plac, dar nu s-au sinucis ca eu le-am respins, sa stii. Nu poti porunci inimi, daca tu poti foarte bine, dar eu nu pot, iar eu pentru tine sunt o obsesie, un trofeu de castigat si uiti ca am suflet, nu ma poti tine langa tine ca pe o jucarie a ta, mai sunt baieti pe lumea asta. Tot ce vrei tu este popularitatea. Inceteaza ca nu reusesti nimic. Poate am fost cam dur, dar trebuia sa inteleaga.
- Sasuke...eu....eu...imi pare rau...
- Nu te cred, se cunoaste de la un km ca minti. Cand ai de gand sa te schimbi fa-o si tine minte ca nu o faci pentru mine si nici nu ma intereseaza. Fa-te bine. Am pecat de aici.
Ino: “Nu voi renunta pana nu esti al meu Sasuke, numi pasa de ce ai spus tu.”
Am plecat din salon. Nu stiu unde ma duc, dar numi pasa. Auzi la ea ca ii pare rau, ce mult a cazut. Mi-e mila de ea, dar mai ales de parintii ei, nu merita asa ceva.

SAKURA:

Tocmai cand ieseam pe poarta liceului vad, vad un tanar care... Nu inteleg nimic, nu poate fi... Un tanar rezemat de gardul scolii, cu parul negru. E exact ca in visul meu, ciudat nu? Ooooo nu...se apropie de mine, noi, s-a oprit si se pare ca doreste sa spuna ceva.
- Hei fetelor. Vedeti ca Ino a incercat sa se sinucida, motiv..oare? spune acesta afisand un zambet simplu, dar totodata plin de iubire si farmec. Veniti cu mine la spitalul Central? Apropo cine-i ea?
- Buna Sai. Ea e Sakura Haruno, noua noastra colega. Cum adica? Ino a incercat sa vada daca moartea o primeste? Dar nu i-a iesit, i-am zis eu ca nici moartea nu o ia la ea, la cat e de urata si enervanta, spune Karin izbucnind in ras. Cum sa razi la asa ceva si cine-i Ino? Dar e clar ca fetele nu prea o suporta. Oare de ce? Eu nu merg, ca i-am promis Sakurei ca-i aratam orasul si nici nu-mi pasa de ea. Hinata?... iar aceasta da negativ din cap, spunand ca nu are ce cauta acolo, ca Ino nu o suporta si a jignit-o mereu. Ne pare rau, Sai. Stim ca o placi, dar noi nu prea, stii ce ne face.

Acest Sai pleaca asa ca le intreb si eu pe fete cine e el si acea Ino, fata pe care brunetul o place. Aflu ca baiatul, brutet cu parul scurt si ochii negri neexprimand nimc e in aceiasi clasa cu noi si este si in clubul de desen, se pare ca are talent, iar Ino este o ingamfata si se crede cea mai frumoasa, deci clar nu ma va suporta si va rade de mine. Se pare ca fetele ii spun blondei “Miss Univers Fara Neuroni”.

Intr-un final ajung acasa, unde sunt intampinata, mai bine spus trantita la pamant se sormea care cerea explicatii. "Cum a fost? Unde am fost? Ce baieti am vazut?" Si alte intrebari iodioate.
- Calmeaza-te ca iti spun tot, dar hai pe terasa. Vreau sa stau afara, du-te si ia si doua cani cu ceai, te rog. Se duce bombanind ca nu a aflat mai repede, iar eu ma indrept spre leaganul de langa iaz. In fata mea se intind florile stropite cu vopsea si date cu parfum ce te imbata la fiecare inspiratie facuta. Cerul incepe sa capete o nuanta usor rosiatica, combinata cu mov spre roz, aproape, iar mingea de foc ii face loc mandrei ei surori alaturi de fiicele sale mult iubite. O singura stea este pe cer, facand ultimele pregatiri pentru aparitia reginei, acea stea este Venus sau Luceafarul, cea mai stralucitoare dintre toate stelutele. Langa mine se aseaza Konan inmanandu-mi caldutul ceai. Se lasa destul de racoare, adica vine toamna, anotimpul melancolic, dar si linistit pentru mine. Sorb usor din lichidul maronui si incep sa-i povestesc ziua de azi. Am fost intr-un parc... ma asculta cu atata concentrare si se observa ca se bucura pentru mine, chiar foarte mult, dar cea mai fericita sunt eu. Am doua prietene absolut minunate care stiu sa se bucure de viata si sa faca pe altii sa rada.

~Flashback~

Stateam in parc pe o banca la umbra unui pom, iar in fata noastra se afla raul “Sperantei”, ce ciudat. Adica in Miami am intalnit-o pe Isabella la podul “Visului” si acum speranta, visul si speranta, am un vis si acum ca am gasit doua prietene sper sa nu ne despartim, aceasta e speranta, da e foarte ciudat si frumos. Stateam cu fetele si imi povesteau despre peripetiile patite la gimnaziu. Cand au fost intr-o excursie si au speriat-o pe Ino de moarte. Ele radeau si fata murea acolo. Au facut-o sa creada ca in zona exista un spirit care nu isi gaseste linistea, i-au pus pasta de dinti pe clanta si cu ajutorul la cativa baieti au facut-o si pe asta, desi la ora patru diriga i-a pedepsit numai pe baieti, scotandu-i afara la incalzire, ca la armata. Sau cand s-a rupt masa cu tot cu Ino, ca dansa pe ea, era o masa foarte rezistenta. Atunci cand au gresit traseul si au gasit un cuib de lilieci sau cand diriginta lor a primit o usa in cap, din greseala, se pare ca se fugareau doi baieti, Naruto si Sasuke parca si in acea joaca a lor au ranit un adult.

Radeam cu lacrimi, erau si lacrimi de fericire, radiam de acest sentiment de mult pierdut si regasit. Viata chiar tine cu mine sau ma pune la o noua proba? Nu, nu vreau sa ma gandesc la lucruri negative. Totul se potriveste. Natura impreuna cu noi. Mii de pasarii libere pe cer isi aleg o noua casa, se pare ca acesta este ultimul lor concert. Frunzele incep deja sa se desprinda de mama lor formand un covor viu colorat in contrast cu sufletul meu in acest moment. Soarele incepe sa devina din ce in ce mai rece, acest lucru nu se potriveste. De ce sa devii rece cand totul e asa frumos sau poate e prea mult. Cam asa e si cu viata...de ce sa ai parte de totul perfect, trebuie sa se combine, dar in cazul meu acel sentiment de tristete amestecat cu durere a persistat mult timp in inima mea, intunecand-o si facandu-ma pe mine sa ma simt singura pe lume, chiar daca aveam o sora si parintii, eu ma simteam singura, data la o parte. Ma intreb daca asa se simteau si copii de la orfelinate? Cei care au fost abandonati? Daca e asa, atunci ii inteleg. Dar cineva de sus ma iubeste si vechiul sentiment de fericire si iubire revine, simt ca va persista, simt cum imi invaluie inima intr-o mantie acoperind fiecare coltisor, nepermitandui dureri sa patrunda, dar si eu stiu ca mai devreme sau mai tarziu voi suferi din nou, dar totusi ceva e pe cale sa se schimbe radical. Simt ca noi trei vom fi cele mai bune prietene, de nedaspartit.
- Sakura ce ai patit? La ce te gandesti?
- Hinata...pai la sentimentul pe care mi-l oferiti, se pare ca nu inteleg la ce ma refer. La fericire si iubire. Aceste minunate sentimete apar in mine, voi le-ati reaprins. Vom fi cele mai bune prietene, de nedaspartit, corect?

Cele doua dau din cap si ma imbratiseaza strans. Ma roaga sa le povestesc ceva despre mine si cu toata durerea o fac, desi nu am mai spus la nimeni acest lucru, dar se pare ca acum ma simt chiar bine si usurata. E placut sa fiu in compania persoanelor care apreciaza prietenia dupa suflet si nu pun prea mare pret pe frumusete. Desi ele sunt doua fete foarte frumoase, naturale, care nu se ascund dupa o masca plina de chimicale.

~End Flashback~

Asa cum eu nu am putut pastra acel moment la nesfarsit asa s-a intamplat si acum. Decand povestesc eu mandra luna si-a facut aparitia, mi-as dori uneori sa pot opri timpul. Sora mea ma imbratiseaza strans spunandu-mi ca e foarte fericita pentru mine si ca stia ca cineva imi va descoperi acea prietenie din suflet, spera doar ca fetele sa stie sa o pretuiasca. Eu sunt absolut sigura ca vom fi cele mai bune prietene. Desi scoala seama cu cea din visul meu, o cladire mare de culoarea caramelului cu trei etaje si cu teren de football si baschet, iar acel baiat seamana cu cel din vis, statea rezemat de zid si deodata vine spre mine...am putut observa doua suvite negre, da e ciudat avand in vedere ca, adica parca visul prinde usor viata. Ciudat si mai ciudat e faptul ca ceva imi spune sa am grija, pentru ca multe se vor schimba. Ma intreb ce? Ce e acel ceva ce imi va marca viata? Voi afla eu..in curand...

http://autovariouscar.com/wp-content/upl...accord.jpg - honda