23-02-2011, 10:17 PM
Mulţumim tuturor pentru comentarii asta înseamnă enorm de mult pentru noi.
Enjoy
Cap 2. Evadez
M-am trezit enervată de sunetul strident care se auzea în întreaga cameră scoţându-mă din minţi şi făcându-mă să mă întreb pentru ce l-am pus să sune, când nu trebuia să mă trezesc la această ora atât de matinală pentru mine în fond nu aveam nici un motiv. Venisem din vacanţă aseară pentru că nu aveam din gând să îmi petrec ultima zi de libertate într-un avion. Am luat ceasul de pe noptieră şi l-am aruncat de perete, după care m-am îndreptat spre baie pentru a face un duş care să mă trezească mai ales după beţia de aseară.
Şi că tot veni vorba de petrecerea de aseară acum că stau să mă gândesc chiar am exagerat cu băutura, iar durerea de cap pe care o aveam îmi confirma acest lucru. De obicei nu aveam astfel de escapade nocturne, dar cum mă lăsasem convinsă de către scumpul meu prieten care ca de fiecare dată când mă prindea avea grijă să ajung pe două cărări acasă. Cu toate astea îmi era cel mai bun prieten ştiam asta mi-o demonstrase de atâtea ori. Indiferent că îmi lua apărarea în faţa celorlalţi sau că intervenea între mine şi Phobe când obişnuitele noastre certuri degenerau prea mult iar noi riscam să ne luăm la bătaie.
Pur şi simplu îl iubeam pe băiatul asta niciodată nu comenta deciziile pe care le luam, niciodată nu mă bătea la cap să mă împac cu geamăna mea şi spre deosebire de mine el nu o ura, dar nici nu vorbea cu ea îi era indiferent şi o trata ca pe o simplă cunoştinţă, însă nu putea să rămână indiferent dacă aceasta mă jignea. Era fratele pe care nu îl avusem niciodată, era cel care mă scăpa din orice bucluc în care intram fără să îmi ceară nimic în schimb. Şi nu fuseseră puţine dăţile în care intram într-un necaz.
Flashback:
Astăzi era prima mea zi la liceu şi eram foarte încântată visasem la această zi de mult timp şi acum că venise eram foarte fericită, deşi un mic inconvenient îmi umbrea fericirea şi când spun inconvenient desigur că mă refeream la ,,scumpa mea soră cu care avusesem un conflict chiar înainte de a pleca la şcoală. Mă enervase atât de tare încât am plecat pe jos, refuzând să mă ducă şoferul cu limuzina. Drumul nu a durat foarte mult, dar prinsă în toate acele gânduri nu mi-am dat seama că am fost înconjurată de o gaşcă de băieţi şi abia când unul dintre ei mi s-a adresat m-am trezit şi eu din visare, dar era deja prea târziu eram înconjurată.
I-am privit pe rând pe fiecare în parte nu mă temeam de ei cu toate că erau mai mari şi inclusiv mai puternici decât mine. Ceea ce mă făcea pe mine să mă tem era ca nu cumva zvonurile pe care le auzisem să fie adevărate, adică diferite grupuri de băieţi de obicei din clasele de-a XII a veneau şi prindeau fetele de-a IX a sau ,, boboacele cum le plăceau lor să ne numească şi le obligau să le devină iubite, să se culce cu ei sau alte lucruri. Un lucru era sigur fata care se împotrivea dacă ajungea să fie violată asta chiar mă speria, adică eu îmi doream nici unul dintre aceste lucruri. Cum era de aşteptat mai întâi au venit cu propunerile după care au început să mă bruscheze văzând că au primit un răspuns negativ. Acum chiar îmi era frică, oricât încercam să mă împotrivesc nu puteam erau prea mulţi. Simţeam cum mâinile lor murdare îmi atingeau corpul, cum cu fiecare secundă ce trecea se apropiau şi mai mult. Unul dintre ei era din ce în ce mai aproape trupul lui strivindu-l pe al meu, simţeam cum respiraţia lui îmi mângâia gâtul, făcându-mă să tremur şi imediat cum buzele lui se îndreptau spre ale mele am închis ochii cât mai strâns dorindu-mi ca asta să nu fie decât un coşmar din care o să mă trezesc chiar acum. Aşteptam tăcută să se întâmple ceva, dar trecuseră câteva minute şi nu se întâmplase nimic, însă tot mă temeam să deschid ochii.
- Este în regulă, poţi să deschizi ochii acum. Am auzit o voce total necunoscută şi totuşi am riscat. Atunci am văzut în faţa mea un băiat destul de înalt şi binefăcut, brunet cu ochii verzi, purta o cămaşă neagră cu un dragon roşu pe spate pe care o lăsase deschisă la primii doi nasturi, o pereche de blugi tot negrii şi nişte adidsi negri care mă privea amuzat. Cred că deja eram mai roşie ca un rac aşa că mi-am îndreptat privirea în jur şi i-am văzut atacatorii mei cum stăteau aliniaţi.
- Eşti bine?! Mă întrebă acesta din nou văzând că nu reacţionez în nici un fel.
- Oh da sigur. Mulţumesc. Am răspuns privindu-l şi cum nici unul din noi nu era atent la acei aceştia au vrut să profite şi să plece şi poate că nici nu aş observat dacă brunetul nu i-ar fi oprit.
- Hey dar voi unde credeţi că plecaţi?! I-a întrebat din nou acesta. După care am văzut cum toţi au început să îmi ceară iertare, era chiar amuzant să îi privesc şi aşa am ajuns să rămânem prieteni iar de atunci nimeni şi nimic nu ne-a mai despărţit.
End of flashback.
Am tresărit din acea transă a amintirilor când mi-am auzit telefonul care suna de zor era chiar Louis se pare că voia din nou să iasă.
- Da. Am mormăit încet.
- Aby ce faci nu mergi cu noi la patinoar? M-a întrebat acesta mult prea entuziasmat.
- Nu. Am zis din nou.
- De ce?! Haide e ultima zi de libertate să ştii că o să te aştept acolo. A răspuns din nou şi până să mai pot spune ceva mi-a închis, asta era modul lui de a mă face să mă duc.
M-am îmbrăcat cu o pereche de pantaloni scurţi albi, un tricou roşu mi-am luat o pereche de adidaşi şi un hanorac şi eram gata. Nu m-am chinuit să mă aranjez mai mult, aşa că fără să mai stau pe gânduri i-am spus şoferului să mă ducă.
Odată ajunsă acolo l-am văzut pe Louis care mă aştepta şi ca de obicei nu era singur, ci însoţit de un grup de băieţi cărora nu le-am dat prea mare importanţă, cam asta făceam de obicei nu mai avusem o relaţie de ceva timp şi mă simţeam foarte bine.
Totuşi m-am distrat de minune în compania lor, dar cel mai mult mă amuza scumpul meu prieten care tot timpul făcea câte ceva ba se împiedica, ba se lua la ceartă sau mai încerca să intre în vorbă cu câte o tipă, ştiam cu toţi că nu era copilăros, dar totuşi o făcea pentru mine ca să mă amuze.
Timpul a trecut atât de repede în compania lor că nici măcar nu am realizat că a venit seara sau că mă aflam în camera mea. Un lucru era de la sine înţeles întotdeauna m-am simţit mai bine în compania băieţilor decât a fetelor şi asta o ştia oricine.
După ce am luat cina m-am întors în camera mea unde mi-am ales ţinuta pentru ziua de mâine care trebuia să fie specială, să iasă în evidenţă, dar cel mai important să o facă pe sora mea să se simtă inferioară.
Mâine era ziua ce mare, mâne avea să înceapă războiul pe care aveam de gând să îl câştig cu orice preţ, un preţ care nu conta pentru mine.
Enjoy
Cap 2. Evadez
M-am trezit enervată de sunetul strident care se auzea în întreaga cameră scoţându-mă din minţi şi făcându-mă să mă întreb pentru ce l-am pus să sune, când nu trebuia să mă trezesc la această ora atât de matinală pentru mine în fond nu aveam nici un motiv. Venisem din vacanţă aseară pentru că nu aveam din gând să îmi petrec ultima zi de libertate într-un avion. Am luat ceasul de pe noptieră şi l-am aruncat de perete, după care m-am îndreptat spre baie pentru a face un duş care să mă trezească mai ales după beţia de aseară.
Şi că tot veni vorba de petrecerea de aseară acum că stau să mă gândesc chiar am exagerat cu băutura, iar durerea de cap pe care o aveam îmi confirma acest lucru. De obicei nu aveam astfel de escapade nocturne, dar cum mă lăsasem convinsă de către scumpul meu prieten care ca de fiecare dată când mă prindea avea grijă să ajung pe două cărări acasă. Cu toate astea îmi era cel mai bun prieten ştiam asta mi-o demonstrase de atâtea ori. Indiferent că îmi lua apărarea în faţa celorlalţi sau că intervenea între mine şi Phobe când obişnuitele noastre certuri degenerau prea mult iar noi riscam să ne luăm la bătaie.
Pur şi simplu îl iubeam pe băiatul asta niciodată nu comenta deciziile pe care le luam, niciodată nu mă bătea la cap să mă împac cu geamăna mea şi spre deosebire de mine el nu o ura, dar nici nu vorbea cu ea îi era indiferent şi o trata ca pe o simplă cunoştinţă, însă nu putea să rămână indiferent dacă aceasta mă jignea. Era fratele pe care nu îl avusem niciodată, era cel care mă scăpa din orice bucluc în care intram fără să îmi ceară nimic în schimb. Şi nu fuseseră puţine dăţile în care intram într-un necaz.
Flashback:
Astăzi era prima mea zi la liceu şi eram foarte încântată visasem la această zi de mult timp şi acum că venise eram foarte fericită, deşi un mic inconvenient îmi umbrea fericirea şi când spun inconvenient desigur că mă refeream la ,,scumpa mea soră cu care avusesem un conflict chiar înainte de a pleca la şcoală. Mă enervase atât de tare încât am plecat pe jos, refuzând să mă ducă şoferul cu limuzina. Drumul nu a durat foarte mult, dar prinsă în toate acele gânduri nu mi-am dat seama că am fost înconjurată de o gaşcă de băieţi şi abia când unul dintre ei mi s-a adresat m-am trezit şi eu din visare, dar era deja prea târziu eram înconjurată.
I-am privit pe rând pe fiecare în parte nu mă temeam de ei cu toate că erau mai mari şi inclusiv mai puternici decât mine. Ceea ce mă făcea pe mine să mă tem era ca nu cumva zvonurile pe care le auzisem să fie adevărate, adică diferite grupuri de băieţi de obicei din clasele de-a XII a veneau şi prindeau fetele de-a IX a sau ,, boboacele cum le plăceau lor să ne numească şi le obligau să le devină iubite, să se culce cu ei sau alte lucruri. Un lucru era sigur fata care se împotrivea dacă ajungea să fie violată asta chiar mă speria, adică eu îmi doream nici unul dintre aceste lucruri. Cum era de aşteptat mai întâi au venit cu propunerile după care au început să mă bruscheze văzând că au primit un răspuns negativ. Acum chiar îmi era frică, oricât încercam să mă împotrivesc nu puteam erau prea mulţi. Simţeam cum mâinile lor murdare îmi atingeau corpul, cum cu fiecare secundă ce trecea se apropiau şi mai mult. Unul dintre ei era din ce în ce mai aproape trupul lui strivindu-l pe al meu, simţeam cum respiraţia lui îmi mângâia gâtul, făcându-mă să tremur şi imediat cum buzele lui se îndreptau spre ale mele am închis ochii cât mai strâns dorindu-mi ca asta să nu fie decât un coşmar din care o să mă trezesc chiar acum. Aşteptam tăcută să se întâmple ceva, dar trecuseră câteva minute şi nu se întâmplase nimic, însă tot mă temeam să deschid ochii.
- Este în regulă, poţi să deschizi ochii acum. Am auzit o voce total necunoscută şi totuşi am riscat. Atunci am văzut în faţa mea un băiat destul de înalt şi binefăcut, brunet cu ochii verzi, purta o cămaşă neagră cu un dragon roşu pe spate pe care o lăsase deschisă la primii doi nasturi, o pereche de blugi tot negrii şi nişte adidsi negri care mă privea amuzat. Cred că deja eram mai roşie ca un rac aşa că mi-am îndreptat privirea în jur şi i-am văzut atacatorii mei cum stăteau aliniaţi.
- Eşti bine?! Mă întrebă acesta din nou văzând că nu reacţionez în nici un fel.
- Oh da sigur. Mulţumesc. Am răspuns privindu-l şi cum nici unul din noi nu era atent la acei aceştia au vrut să profite şi să plece şi poate că nici nu aş observat dacă brunetul nu i-ar fi oprit.
- Hey dar voi unde credeţi că plecaţi?! I-a întrebat din nou acesta. După care am văzut cum toţi au început să îmi ceară iertare, era chiar amuzant să îi privesc şi aşa am ajuns să rămânem prieteni iar de atunci nimeni şi nimic nu ne-a mai despărţit.
End of flashback.
Am tresărit din acea transă a amintirilor când mi-am auzit telefonul care suna de zor era chiar Louis se pare că voia din nou să iasă.
- Da. Am mormăit încet.
- Aby ce faci nu mergi cu noi la patinoar? M-a întrebat acesta mult prea entuziasmat.
- Nu. Am zis din nou.
- De ce?! Haide e ultima zi de libertate să ştii că o să te aştept acolo. A răspuns din nou şi până să mai pot spune ceva mi-a închis, asta era modul lui de a mă face să mă duc.
M-am îmbrăcat cu o pereche de pantaloni scurţi albi, un tricou roşu mi-am luat o pereche de adidaşi şi un hanorac şi eram gata. Nu m-am chinuit să mă aranjez mai mult, aşa că fără să mai stau pe gânduri i-am spus şoferului să mă ducă.
Odată ajunsă acolo l-am văzut pe Louis care mă aştepta şi ca de obicei nu era singur, ci însoţit de un grup de băieţi cărora nu le-am dat prea mare importanţă, cam asta făceam de obicei nu mai avusem o relaţie de ceva timp şi mă simţeam foarte bine.
Totuşi m-am distrat de minune în compania lor, dar cel mai mult mă amuza scumpul meu prieten care tot timpul făcea câte ceva ba se împiedica, ba se lua la ceartă sau mai încerca să intre în vorbă cu câte o tipă, ştiam cu toţi că nu era copilăros, dar totuşi o făcea pentru mine ca să mă amuze.
Timpul a trecut atât de repede în compania lor că nici măcar nu am realizat că a venit seara sau că mă aflam în camera mea. Un lucru era de la sine înţeles întotdeauna m-am simţit mai bine în compania băieţilor decât a fetelor şi asta o ştia oricine.
După ce am luat cina m-am întors în camera mea unde mi-am ales ţinuta pentru ziua de mâine care trebuia să fie specială, să iasă în evidenţă, dar cel mai important să o facă pe sora mea să se simtă inferioară.
Mâine era ziua ce mare, mâne avea să înceapă războiul pe care aveam de gând să îl câştig cu orice preţ, un preţ care nu conta pentru mine.