Life Hurts

[Addeh]

Ma bucur ca am cititoare;)) Iata nextu`, scz ca mi-a luat cam mult....

Capitolul 4

"Ce nesuferit! Ii plac fetele cu tupeu, huh?"
- La naiba!
Urmatoarea zi am petrecut-o ca de obicei, stand in casa alaturi de bunica mea si inca reflectand la tot ce s-a intamplat si...ce se va intampla. Insa cred ca nu am iesit din cauza acelui tip, poate de teama sa nu-l reintalnesc, nici eu nu stiu. Pana la urma este doar un pusti rasfatat ce crede ca poate face ce vrea doar daca are bani, mda, un bogatas; sunt sigura ca este ''baiatul mamei'', plin de capricii. Hmm... Banii... Doar o pierdere de vreme; in prezent, femeile se vand pentru cateva hartii amarate, nu au orgoliu sau sentimente, doar interes - asta este realitatea.
***

Deschid ochii. Arunc o privire la ceas si vad ca este 7:30. ''Oh, am uitat, este scoala" Nu am timp pentru un dus, oricum nu sunt genul unei narcisiste. Ma imbrac repede in uniforma liceului, e bine ca m-am interesat de vestimentatie, o fusta plisata de culoare albastra, camasa alba cu cravata de aceeasi culoare cu fusta, si desigur, sacoul pe gustul meu. Cobor jos in bucatarie, i-au micul dejun, dupa care ma incalt cu pantofii specifici liceului. Avand in vedere ca sunt in intarziere, o anunt pe bunica ca am plecat si incep sa alerg pe bulevardele Japoniei, prin multimea de elevi si alte persoane.
Iata, colegiul Hashiba. O cladire enorma, verde la exterior, ferestre mari si curate, curtea cu bancute si copaci - linistitor, calm..."Am intarziat! Fir-ar!"... Si din nou fug pe coridoarele ce par ca nu se mai termina. Caut sala 6, etajul 2.
In cele din urma ajung la ''destinatie''. Bat usor in usa si aud un ''Intra'' ragusit. Intru sfioasa in clasa, noua mea clasa de acum incolo.
- Buna ziua. Regret ca am intarziat... Ma adresez eu, parand cat mai politicoasa.
- Tu esti Abigor Johnson? ma intreaba profesorul. Imi ridic privirea din pamant si... wow, un tanar? Deci... Nu cred ca are mai mult de douazeci si cinci de ani. Parul saten usor ondulat in zona umerilor, ochii de un caprui intens am privesc aspru, mda, cica are responsabilitati.
- Domnisoara?
- Ah, da domnule, eu sunt, raspund intr-un final.
- In regula, poti lua loc langa Maya, tanara din ultima banca de la fereastra.
Maya, hmm.. un unme dragut, i se potriveste, pare timida. Ma apropii de noua mea colega si iau loc in banca. Are parul lung si drept, pana in jurul coapselor, iar ochii albastri si mari ma privesc cu incertitudine si teama.
- Buna, eu sunt Maya Suzuki.
- Imi pare bine, sunt Abigor sau poti sa-mi spui Aby, noua ta colega.
Ii privesc pe ceilalti din clasa, elevi normali pot spune. Ceea ce m-a atras cel mai mult a fost o gasca din ultima banca, ciudati... De fapt, nu cred ca sunt atat de diferita fata de ei, in scurt timp o sa ajung noua bataie de joc in aceasta scoala, cum a fost si la cealalta.
- Ei bine, elevi, eu sunt noul vostru diriginte si pe deasupra si directorul acestei institutii, sper ca ne vom intelege bine. Ah, da, domnisoara Johnson, dupa ore te astept in biroul meu, trebuie sa discutam.
"Cine ma crede? Ce poate fi asa de important?"
Soneria scolii se aude. Ma indrept catre curtea faimosului liceu, m-a atras de la bun inceput, vreau sa simt din nou acel calm.
Nu reusesc sa fac decat cativa pasi, caci simt o ameteala puternica. Ma simt... straniu. Cad... M intreb ce se va intampla... Brusc simt doua maini mari si fine pe abdomen.
- Aby, esti bine? Aud vocea ingrijorata a Mayei.
- Da, cred... raspund eu inca ametita.
Imi ridic privirea spre cel ce m-a ''salvat''. Uimirea si confuzia mi se citeste pe chip. Nu pot sa cred...