Dincolo de adevar

[Lanna]

Urmeaza partea a XV a. Sper sa va placa. astept comment-urile voastre.

Partea a XV a: Cea Batrana

Sarah se trezi brusc. Visa. O lumanare ardea slab intr-o camera intunecata, asezata pe o masa de marmura. O silueta intr-un scaun cu roti statea nemiscata, vorbind, dar vocea i se pierdea treptat:
" - Eved, Sah'ra!# "
Lumanarea se stinse si camera se cufunda in bezna.
Fata se ridica si iesi din cort. Un fulg de zapada ii ateriza pe varful nasului. Auzi o soapta slaba in aer.
" Un suflet se stinge pentru ca altul sa-i ia locul. Acesta este ciclul vietii. Unii mor pentru ca altii sa se nasca. "
Se uita in jur, incercand sa caute sursa. Dar nimic. Reveni in cort si observa ca Tysiah era treaz.
-S-a intamplat ceva? o intreba el.
-Nu! Ma simt bine. Vroiam doar sa-mi umplu plamanii cu aer proaspat. Si oricum, ce-ti pasa tie?
-Sahra, te rog! Nu incepe acum. Stii cat tin la tine. Mai da-mi o sansa.
-Imi pare rau, dar nu pot face nimic. Ai avut o sansa, dar ai pierdut-o.
-Nimeni nu e perfect. Toti facem greseli.
-Da, facem, dar tu ai intrecut limita.
Iesi din nou afara.
-Vreau sa raman putin singura!
Se aseza langa unul din zidurile unei case si isi ridica privirea.
" Unii mor pentru ca altii sa se nasca. " Ce putea sa insemne? Raytek. Isi dadu seama ca cel din scaun fusese Raytek, acel Raytek pe care il vazuse ultima oara.
" Nu se poate? A ... " gandi fata.
Un val de greata o lovi agresiv. Simtea cum stomacul i se intoarce pe dos si se ghemui la pamant. Tysiah se apropie de ea si o prinse, chaiar inainte de a-si pierde echilibrul.
-Sarah, esti bine?
Fata deschise ochii si se ridica in picioare.
-Trebie sa plecam. Stai aici cat timp eu strang lucrurile, ii vorbi calm baiatul.
Nu ii lua mult timp si totul era la locul lui pa saua cailor. Lua o canistra cu apa si i-o dadu fetei.
-Poftim! Bea!
Dupa ce lua cateva guri, se urca din nou in sa. Inca se simtea rau, dar nu indreaznea sa-i spunalui Tysiah. Nu avea incredere in el.
-Sigur te simti bine? o intreba el ingrijorat.
-Da, nu am nevoie sa ma dadacesti. Ma descurc si singura.
Urcand pe cal, porni si el inainte, cu Sarah in urma lui.

***

La conac, Consiliul se reuni pentru a alege un nou Lord. Dar Lynnet avea alte planuri.
Robele albe ale consilierilor fura inlocuite cu unele megre, in semn de doliu. Toata sala se cufuinda in liniste. Cand si ultimul consilier se aseza la locul lui, Radyn Remar incepu:
-In onoarea raposatului Lord, Raytek Sargas! Ridica un pumnal spre tavan si il duse mai apoi la piept. RESPECT!
Sala rasuna de soapte , toti strigand acelasi cuvant in cor.
Era o traditie, un ritual pe care il faceau consilierii de fiecare data cand Lordul pleca dintre cei vii.
Dupa ce se asezara dio nou pe scaune, lasara pumnalele pe un suport de pe masa. Erau doar niste pumnale de lemn, decorative, pe care fiecare il primea la preluarea functiei.
Considerand ca e timpul sa ia cuvatul, Radyn vorbi:
-Incep prin a va anunta de moartea preaiubitului nostru conducator. Cu totii ii plangem plecarea prematura spre lumea umbrelor, dar trebuie sa mergem prea departe. TAKAR-ul nu se conduce singur.
Atinse o tasta din mijlocul mesei si o holograma cu numele tuturor consilierilor aparu instantaneu.
Isi drese vocea si continua:
-Urmatorul consilier care v-a deveni Lord ...
-Sunt EU! vorbi linistit Lynnet.
Ceilalti sarira, pur si simplu, in picioare la auzirea vocii lui.
-CUM? striga unul.
-Ce te-a apucat, consiliere Xenon? striga si Radyn, enervat de comportamuntul nelalocul lui al barbatului. Ce crezi ca faci? Cine te-a numit pe tine Lord?
In loc de raspuns, Lynnet pocni din degete. Pe usa intrara doisprezece Dragoni Negri cu fetele acoperite. Cate unul se aseza in spatele fiecarui consilier, prinzandu-l cu o mana de gat.
-Ce inseamna asta? incerca sa strige unul din ei.
Lynnet se ridica brusc si lovi cu ambii pumni masa de marmura.
-Douazeci de ani am indurat conducerea Lordului acela blestemat. Dar acum a venit randul meu sa preiau carma si nici unul din voi nu are puterea sa ma opreasca! incepu el, cu glasul ridicat.
-Ce vrei, Lynnet? intreba Radyn, care nu se asteptase la un astfel de comportament agresiv din aprtea lui.
-Ce vreau? Ma intrebi ce vreau? Vreau putere, vreau ca lumea sa cada la icioarele mele, vreau sa se teama de mania mea.
Incepu sa se plimbe nelinistit prin sala.
-Consiliul Batranilor va auzi despre intamplarea asta!
-Care consiliu? rase sfidator barbatul, aruncandu-i o privire sireata.
-Esti un criminal! Nimic mai bun decat un crinimal!
-Poate ca da, poate ca nu! Cine credeti ca la ucis pe Raytek? Eu, bineinteles! Nu e nimic mai bun decat un Lord in minus si refacerea vechiului consiliu.
-Dar noi suntem inca aici!
-Nu pentru mult timp! Transmite-ti lui Raytek salutarile mele.
Facu un semn descret din cap si soldatii apasara lama unui pumnal de gatul consilierilor inspaimantati.
-Ce vrei sa faci? urla Radyn,.
-Sa scap lumea de paraziti ca voi!
Inca un semn si soldatii apasara mai tare lama, tragand-o intr-o parte. Un suvoi de sange tasni din gaturile tuturor consilierilor. O balta de sange se forma in dreptul fiecaruia dintre ei.
Noua corpuri fara viata cazura la pamamt, primele victime ale tiranului Lynnet Xenon.
Se aseza pe tronul conducatorului, sprijinit de spatar. Cu o mana pe barbie si cu privirea pe fereastra, rase mandru:
-SAH MAT!

***

Drumul pe care urmau sa-l parcurga cei doi era lung si plin de obstacole. Dupa aproape jumatate de zi, ajunsera in dreptul unei paduri cu copaci inalti si iarba deasa.
Sarah opri brusc calul, lucru ce facu ca armasarul baiatului sa tresara si sa se ridice pe picioarele din fata.
-Ce-i cu tine? o intreba el suparat. Vrei sa ma omori?
-Tysiah, sa stii ca nu mai sunt un copil. Pot sa ma descurc si singura.
-Da, am vazut cum te-ai descurcat cu acei banditi.
-As fi scapat cumva. Uite ce e! Eu nu am nevoie de tine ca dadaca. E timpul sa ne desparim. Fiecare va merge pe drumul lui.
-Da, poate ai dreptate!
Baiatul intoarse animalul si se departa in galop.
Fata o lua inainte , dar, nu dupa mult timp, o insecta ateriza pe gatul ei. O strivi cu palma si isi vazu de drum.
Continua asa cateva ninute, pana simti o durere puternica in gat. Corpul ii era din ce in ce mai greu si o durea fiecare particica. Brusc, se simti ametita si vedea cum totul se invarte in jurul ei. In cateva clipe isi pierdu echilibrul si, impreuna cu el, cunostinta.
-Sarah, Sarah ...

Fata se trezi si isi deschise usor ochii. Se afla pe un pat, in mijlocul unei camere cu peretii de lemn. Langa pat, o femeie tinea in mana un vas cu apa.
-Buna dimineata! Bine ai venit in umila mea locuinta! vorbi ea.
Avea parul alb, cu suvite negre din loc in loc. Cu ochii parca adanciti in orbite, arata ca un cadavru. Pielea fetei ii era trasa, lasandu-i la vedere ridurile si pielea zbarcita. Purta o rochie inchisa la culare, dintr-un material aspru, pana la genunchi.
Fata isi ridica capul si simti ca durerea disparuse.
-Cine esti tu si unde sunt? intreba infricosata ea.
-Mai usor cu intrebarile! Iti voi spune tot, dar ai rabdare! Mi se spune Cea Batrana si esti in casa mea.
-Ce mi s-a intamplat?
-Ai fost infectata de un tantar otravitor. Dar nu-ti fa griji! Totul e bine!
Sarah isi duse instinctiv mana pe abdomen.
-Si el e bine! vorbi batrana, fiind mereu atenta la gesturile ei.
De la fereastra, o umbra tresari.
-Ai avut mare noroc! Te-ai ales doar cu o glezna scrantita si cu o durere de cap.Te-a adus la timp!
-Cine? sari fata.
-Baiatul de la fereastra! raspunse bartana.


" - Eved, Sah'ra!# " - Adio, Sah'ra!

Stiu ca e mai scurt decat cele de dinainte, dar vreau sa va dati cu parerea despre cine ar pute fi salvatorul ei. Astept cu placere comentariile voastre si va doresc lectura placuta mai departe.