29-11-2010, 08:36 PM
Urmeaza partea a XII a. Sper sa va placa.
Partea a XII a: " Busted "
Sarah alerga pana la cel mai apropiat copac. Avea trunchiul gros si o coroana lunga. Se aseza la radacina lui si adormi.
Se trezi in mijlocul desertului, cu cei trei sori stralucind puternic in jurul ei. O briza usoara ridica nisipul spre cer, formand astfel furtuni naprasnice.
Ramase uimita vazand ca razele soarelui nu ii ardeau chipul si nu ii raneau ochii. In departare, padurea luase forma unor dune inalte de nisip ce vegheau asupra tinutului secetos.
Ramase cu privirea atintita asupra unui punct negru de pe bolta cerului senin, cu trupul parca intepenit in nisipul fin. Atunci observa ca nimic din toate acele lucruri nu sunt reale, fiind vorba de o noua viziune.
Mare ii fu uimirea, cand inaintea ei, prin furtuna, observa doua siluete indepartate traversand o duna inalta. Vajaitul vantului si firicele de nisip fierbinte le intra in ochi, lucru care le ingreuna pasii.
Fata se apropie, incercand sa le priveasca chipurile obosite. Inaintea ei stateau doi barbati. Uimirea i se putea citi pe fata, recunoscandu-l pe unul din acei barbati. Era Nyo Darsag, acoperit de un fular lung, rosu. Batranul tinea stans in brate un nou-nascut.
Furtuna se inteti cand deasupra lui o umbra acoperi vazduhul. Copilul incepu sa planga zgomotos, umpland astfel imprejurimile cu ecoul lui puternic. O a doua silueta statea in spatele batranului, parca ascunzandu-se la umbra lui.
" Sunt ... EU! " isi spuse fata in gand.
Se uita cu atentie la fetita. Era acelasi copil pe care il vazu in camera aceea cu peretii albi.
Batranul ridica copilul si cea de-a doua silueta il lua in brate. O scara cobora din cer si barbatul misterios o prinse cu mana. Ii sopti ceva batranului, dupa care disparu intr-un nor de praf. Fata ridica ochii spre cer si vazu o umbra in departare, ce se pierdea in intuneric.
Sarah se trezi in fata copacului, cu chipul de pe care alunecau picaturi de sudoare.
***
La conac, Raytek se simtea din ce in ce mai rau. Avea frisoate si febra mare. In somn, se zbatea si rostea vorbe fara rost. Orice ar fi facut doctorul D. era in zadar si antibioticele nu isi mai faceau efectul.
In camera lui, Lynnet statea la birou. Se lasa pe spate si deschise un sertar, de unde lua o poza inramata. Raytek avea dreptate. O iubea pe Lanna. Se ridica si se apropie de fereastra. Auzea cantecul pasarilor, simtea cum sufletl i se umple de placere cand rostea numele ei. " Lanna ". Desi ii spusese ce simte pentru ea, Lanna nu il lua in seama, parea ca il ignora, ii evita dragostea, dar el nu renuntase nici acum. Astepta un singur semn de la ea. Dar nimic nu se intampla. Numele ei disparuse din mintea lui, ramase doar o foaie de hartie in contul unei camere inchisa de prea mult timp.
Nelinistea ii invada mintea si se incrunta. Inchise cu agresivitate perdele si se intoarse pe scaun, dar amintirea ei nu vroia sa se stearga. Il durea sufletul de fiecare data cand isi aducea aminte de ea. In el se dadea un razboi in care doua personalitati diferite ale lui Lynnet era in opozitie. Pe de-o parte iubea natura, vroia sa fie liber si sa respire parfumul proaspat al trandafirilor din gradina, dar pe de alta parte, il ura pe Raytek si pe toti cei din jurul lui. Era dezgustat de fiecare lucru pe care il auzea despre dragoste. Cuvintele batranului muribund ii rascoleau mintea.
" -Ce, ai sa-mi faci si mie acelasi lucru pe care i l-ai facut lui Ryhard si Lannei? "
Isi stranse pumnul pentru a se elibera de toata furia adunata in atatia ani, dar nu putea sa scape din gheara dragostei. Cu cat se gandea mai mult la Raytek, cu atat mai agitat devenea. Pas cu pas, furia punea stapanire pe el.
-Raytek! striga Lynnet printre dinti.
Un zgomot il facu sa tresara. Un mic glob rosu se rostogolea nestingherit pe podea. Se lasa pe spate si cazu pe ganduri. Nu dormise destul zilele trecute, ci isi petrecuse noptile privind stelele, cu mintea le acelasi lucru: " Lanna ".
Un ciocanit in usa il facu sa-si intoarca privirea.
-Intra!
Doctorul Neebah Rattan ( Sobolanul Otravit ) o deschise discret.
-Consiliere Xenon, sunte-ti chemat la sedinta in cinci minute.
-Iti multumesc, doctore!
In sala de consiliu, soaptele rasunat neincetat, unpland atmosfera cu un aer tensionat.
Lynnet pasi linistit in sala, in roba consilierilor regali de culoare alba, peste genunchi, ornamentata cu simbolul casei militare de care apartine.
Toti consilierii erau la locurile lor, doar Raytek lipsea.
Radyn Remar facu ordine in sala si vocea lui facu ecou in toata sala.
-Consilieri, dati-mi voie sa incep prin a va anunta ca preaiubitul nostru conducator, Lordul Raytek Sargas este pe moarte. Doctorul D., aici de fata, ne va spune mai multe.
Radyn se aseza la locul lui, in timp ce doctorul lua cuvantul:
-Va multumesc pentru onoarea de a vorbi in fata Marelui Consiliu. Vreau sa va informez ca iubitul nostru conducator este vintima unei tradari si vinovatul se afla undeva printre noi.
Sala se cufunda din nou in soapte. Consilierii se uitau uimiti unii la alti, insa Lynnet ramase neclintit. Ii arunca doctorului o privire de superioritate si isi sprijini capul in palma stanga.
Doctorul continua:
-Daca la inceput am presupus ca mai are cel mult o luna, m-am inselat. Otrava ii va afecta organismul si se va stinge in mai putin de o saptamana.
Se lasa din nou linistea. Doctorul se aseza la loc pe scaun si lasa pe spate.
Consilierul Remar continua:
-Stimati consilieri, va multumesc pentru prezenta voastra si sper ca nu v-am rapit prea mult din timpul vostru liber. Sedinta se suspenda pana voi primi alte informatii.
Zgomotul scaunelor facu ecou in intreaga sala. Lynnet se ridica si se indrepta grabit sper iesire, unde il asteptau doi soldati.
-Sedinte blestemate! racni el furios.
Isi scoase roba si o arunca pe podea. Unul din soldati o ridica si o aseza usor pe un umeras din apropiere, in timp ce al doilea tinea un palton negru. Lynnet il imbraca grabit, isi puse bereta pe cap si porni spre iesire. In fata conacului il astepta o trasura si, dupa ce acesta urca in ea, vizitiul dadu bice cailor si porni inainte.
***
Dupa ce ploaia inceta, Tysiah porni din nou la drum.
Incepu sa blesteme cand ii pierdu Sahrei urma. Nu vazuse niciodata harta si nu stia unde se va duce in continuare. Porni pe langa padure la pas si galopa pe nisip. Ajunse la cel de-al doilea popas al fetei din luminis si observa ca iarba era inca culcata.
-Nu poate fi departe! Cred ca a luat-o spre gura de varsare a Lynn-ului.
Si avea dreptate. Sarah urma cursul raului, asa cum ii spusese odata Tysiah: " Cea mai buna cale de a calatorii, fara sa te ratacesti, este sa te ghidezi dupa mersul raurilor. "
Baiatul iuti pasii calului, fiindca vroia sa o prinda din urma pe fata cat mai curand posibil. Trebuia sa o gaseasca pana nu intra in vreo problema, foarte des intalnite prin acele locuri.
***
Sarah o lua de-a lungul Lynn-ului, urmand cursul lui. Dupa cateva minute, ajunse in apropierea unui pod de fier, sustinut de stalpi masivi de beton. Se pregati sa mearga inainte, dar cineva sari asupra ei, trandind-o la pamant. Era Tysiah. Trase caii mai aproape de el si ii lega intr-un tufis, de trunchiul unui copac batran.
-Ce ...
Fata nu isi termina propozitia deoarece baiatul ii acoperi rapid gura cu palma.
-Ssssss! Liniste! Era sa te arunci in bratele unui grup de banditi! Uita-te acolo! ii spuse baiatul si intinse degetul aratator spre o tufa indepartata. Cateva umbre iesira de dupa ea si pornira peste pod.
Fata ramase cu ochii sper grup. Erau cel putin douazeci. De la distanta la care se aflau, fetei i se parea ca acele umbre seamana cu niste demoni deghizati in oameni. Purtau o haina cenusie, lunga, o pereche de cizme negre si o palarie de paie, inegrita de namol. Pe fata, un zambet care iti ingheta sangele in vene. Barba neagra le atarna pe pieptul larg, parul ciufulit, plin de frunze si namol stralucea la lumina celor doi sori.
Sarah isi intoarse privirea spre Tysiah, a carui chip era la doar cativa centimetri de al ei si se indeparta rapid.
-Ce cauti aici? incepu fata. Am spus ca nu vreau sa te mai vad vreodata. Sa stii ca ma descurcam si fara tine.
-Dupa cate am vazut, era sa sfarsesti in tabara Banditilor Desertului. Si nu cred ca te-ar fi tratat ca pe o printesa, mai degraba ca pe un magar. Poate si mai rau!
-Cum? sopti fata cu voce scazuta.
Ramasesera o vreme lungiti in tufis. Dupa cateva minute, Tysiah se ridica si lua caii de haturi, facand cativa pasi inainte.
-Vino! Trebuie sa ne grabim! Nu avem mult pana se intorc, vorbi acesta.
Incaleca si porni la pas inainte. Fata ii urma exemplul si porni dupa el.
Dupa un timp de tacere, in care Sarah mergea mereu in urma lui, baiatul deschise conversatia:
-Te simti bine?
Fata, insa, nu-i raspunse imediat, asteptand sa treaca ceva timp.
-Acum presupun ca trebuie sa-ti multumesc, dar sa stii ca nu o voi face.
O lua inainte, lasand in urma nori de praf.
Tysiah tusi de cateva ori, dupa care vorbi vorbi mai mult pentru sine:
-Fele astea! Mereu au ceva de comentat!
Traversara podul metalic, dar baiatul se opri brusc. Sarah incerca sa spuna ceva, dar Tysiah o intrerupse:
-Sssss!
Linistea se asternu usor peste aerul apasator al dupa-amiezi.
Deodata, ceva se misca in dreptul unei tufe mai mari.
-La naiba! Mai erau trei! sopti baiatul printre dinti.
-Ia te uita ce avem noi aici! Doi sobolani de desert! Dar ce va aduce prin aceste locuri? se auzi vocea unei persoane necunoscute.
Partea a XII a: " Busted "
Sarah alerga pana la cel mai apropiat copac. Avea trunchiul gros si o coroana lunga. Se aseza la radacina lui si adormi.
Se trezi in mijlocul desertului, cu cei trei sori stralucind puternic in jurul ei. O briza usoara ridica nisipul spre cer, formand astfel furtuni naprasnice.
Ramase uimita vazand ca razele soarelui nu ii ardeau chipul si nu ii raneau ochii. In departare, padurea luase forma unor dune inalte de nisip ce vegheau asupra tinutului secetos.
Ramase cu privirea atintita asupra unui punct negru de pe bolta cerului senin, cu trupul parca intepenit in nisipul fin. Atunci observa ca nimic din toate acele lucruri nu sunt reale, fiind vorba de o noua viziune.
Mare ii fu uimirea, cand inaintea ei, prin furtuna, observa doua siluete indepartate traversand o duna inalta. Vajaitul vantului si firicele de nisip fierbinte le intra in ochi, lucru care le ingreuna pasii.
Fata se apropie, incercand sa le priveasca chipurile obosite. Inaintea ei stateau doi barbati. Uimirea i se putea citi pe fata, recunoscandu-l pe unul din acei barbati. Era Nyo Darsag, acoperit de un fular lung, rosu. Batranul tinea stans in brate un nou-nascut.
Furtuna se inteti cand deasupra lui o umbra acoperi vazduhul. Copilul incepu sa planga zgomotos, umpland astfel imprejurimile cu ecoul lui puternic. O a doua silueta statea in spatele batranului, parca ascunzandu-se la umbra lui.
" Sunt ... EU! " isi spuse fata in gand.
Se uita cu atentie la fetita. Era acelasi copil pe care il vazu in camera aceea cu peretii albi.
Batranul ridica copilul si cea de-a doua silueta il lua in brate. O scara cobora din cer si barbatul misterios o prinse cu mana. Ii sopti ceva batranului, dupa care disparu intr-un nor de praf. Fata ridica ochii spre cer si vazu o umbra in departare, ce se pierdea in intuneric.
Sarah se trezi in fata copacului, cu chipul de pe care alunecau picaturi de sudoare.
***
La conac, Raytek se simtea din ce in ce mai rau. Avea frisoate si febra mare. In somn, se zbatea si rostea vorbe fara rost. Orice ar fi facut doctorul D. era in zadar si antibioticele nu isi mai faceau efectul.
In camera lui, Lynnet statea la birou. Se lasa pe spate si deschise un sertar, de unde lua o poza inramata. Raytek avea dreptate. O iubea pe Lanna. Se ridica si se apropie de fereastra. Auzea cantecul pasarilor, simtea cum sufletl i se umple de placere cand rostea numele ei. " Lanna ". Desi ii spusese ce simte pentru ea, Lanna nu il lua in seama, parea ca il ignora, ii evita dragostea, dar el nu renuntase nici acum. Astepta un singur semn de la ea. Dar nimic nu se intampla. Numele ei disparuse din mintea lui, ramase doar o foaie de hartie in contul unei camere inchisa de prea mult timp.
Nelinistea ii invada mintea si se incrunta. Inchise cu agresivitate perdele si se intoarse pe scaun, dar amintirea ei nu vroia sa se stearga. Il durea sufletul de fiecare data cand isi aducea aminte de ea. In el se dadea un razboi in care doua personalitati diferite ale lui Lynnet era in opozitie. Pe de-o parte iubea natura, vroia sa fie liber si sa respire parfumul proaspat al trandafirilor din gradina, dar pe de alta parte, il ura pe Raytek si pe toti cei din jurul lui. Era dezgustat de fiecare lucru pe care il auzea despre dragoste. Cuvintele batranului muribund ii rascoleau mintea.
" -Ce, ai sa-mi faci si mie acelasi lucru pe care i l-ai facut lui Ryhard si Lannei? "
Isi stranse pumnul pentru a se elibera de toata furia adunata in atatia ani, dar nu putea sa scape din gheara dragostei. Cu cat se gandea mai mult la Raytek, cu atat mai agitat devenea. Pas cu pas, furia punea stapanire pe el.
-Raytek! striga Lynnet printre dinti.
Un zgomot il facu sa tresara. Un mic glob rosu se rostogolea nestingherit pe podea. Se lasa pe spate si cazu pe ganduri. Nu dormise destul zilele trecute, ci isi petrecuse noptile privind stelele, cu mintea le acelasi lucru: " Lanna ".
Un ciocanit in usa il facu sa-si intoarca privirea.
-Intra!
Doctorul Neebah Rattan ( Sobolanul Otravit ) o deschise discret.
-Consiliere Xenon, sunte-ti chemat la sedinta in cinci minute.
-Iti multumesc, doctore!
In sala de consiliu, soaptele rasunat neincetat, unpland atmosfera cu un aer tensionat.
Lynnet pasi linistit in sala, in roba consilierilor regali de culoare alba, peste genunchi, ornamentata cu simbolul casei militare de care apartine.
Toti consilierii erau la locurile lor, doar Raytek lipsea.
Radyn Remar facu ordine in sala si vocea lui facu ecou in toata sala.
-Consilieri, dati-mi voie sa incep prin a va anunta ca preaiubitul nostru conducator, Lordul Raytek Sargas este pe moarte. Doctorul D., aici de fata, ne va spune mai multe.
Radyn se aseza la locul lui, in timp ce doctorul lua cuvantul:
-Va multumesc pentru onoarea de a vorbi in fata Marelui Consiliu. Vreau sa va informez ca iubitul nostru conducator este vintima unei tradari si vinovatul se afla undeva printre noi.
Sala se cufunda din nou in soapte. Consilierii se uitau uimiti unii la alti, insa Lynnet ramase neclintit. Ii arunca doctorului o privire de superioritate si isi sprijini capul in palma stanga.
Doctorul continua:
-Daca la inceput am presupus ca mai are cel mult o luna, m-am inselat. Otrava ii va afecta organismul si se va stinge in mai putin de o saptamana.
Se lasa din nou linistea. Doctorul se aseza la loc pe scaun si lasa pe spate.
Consilierul Remar continua:
-Stimati consilieri, va multumesc pentru prezenta voastra si sper ca nu v-am rapit prea mult din timpul vostru liber. Sedinta se suspenda pana voi primi alte informatii.
Zgomotul scaunelor facu ecou in intreaga sala. Lynnet se ridica si se indrepta grabit sper iesire, unde il asteptau doi soldati.
-Sedinte blestemate! racni el furios.
Isi scoase roba si o arunca pe podea. Unul din soldati o ridica si o aseza usor pe un umeras din apropiere, in timp ce al doilea tinea un palton negru. Lynnet il imbraca grabit, isi puse bereta pe cap si porni spre iesire. In fata conacului il astepta o trasura si, dupa ce acesta urca in ea, vizitiul dadu bice cailor si porni inainte.
***
Dupa ce ploaia inceta, Tysiah porni din nou la drum.
Incepu sa blesteme cand ii pierdu Sahrei urma. Nu vazuse niciodata harta si nu stia unde se va duce in continuare. Porni pe langa padure la pas si galopa pe nisip. Ajunse la cel de-al doilea popas al fetei din luminis si observa ca iarba era inca culcata.
-Nu poate fi departe! Cred ca a luat-o spre gura de varsare a Lynn-ului.
Si avea dreptate. Sarah urma cursul raului, asa cum ii spusese odata Tysiah: " Cea mai buna cale de a calatorii, fara sa te ratacesti, este sa te ghidezi dupa mersul raurilor. "
Baiatul iuti pasii calului, fiindca vroia sa o prinda din urma pe fata cat mai curand posibil. Trebuia sa o gaseasca pana nu intra in vreo problema, foarte des intalnite prin acele locuri.
***
Sarah o lua de-a lungul Lynn-ului, urmand cursul lui. Dupa cateva minute, ajunse in apropierea unui pod de fier, sustinut de stalpi masivi de beton. Se pregati sa mearga inainte, dar cineva sari asupra ei, trandind-o la pamant. Era Tysiah. Trase caii mai aproape de el si ii lega intr-un tufis, de trunchiul unui copac batran.
-Ce ...
Fata nu isi termina propozitia deoarece baiatul ii acoperi rapid gura cu palma.
-Ssssss! Liniste! Era sa te arunci in bratele unui grup de banditi! Uita-te acolo! ii spuse baiatul si intinse degetul aratator spre o tufa indepartata. Cateva umbre iesira de dupa ea si pornira peste pod.
Fata ramase cu ochii sper grup. Erau cel putin douazeci. De la distanta la care se aflau, fetei i se parea ca acele umbre seamana cu niste demoni deghizati in oameni. Purtau o haina cenusie, lunga, o pereche de cizme negre si o palarie de paie, inegrita de namol. Pe fata, un zambet care iti ingheta sangele in vene. Barba neagra le atarna pe pieptul larg, parul ciufulit, plin de frunze si namol stralucea la lumina celor doi sori.
Sarah isi intoarse privirea spre Tysiah, a carui chip era la doar cativa centimetri de al ei si se indeparta rapid.
-Ce cauti aici? incepu fata. Am spus ca nu vreau sa te mai vad vreodata. Sa stii ca ma descurcam si fara tine.
-Dupa cate am vazut, era sa sfarsesti in tabara Banditilor Desertului. Si nu cred ca te-ar fi tratat ca pe o printesa, mai degraba ca pe un magar. Poate si mai rau!
-Cum? sopti fata cu voce scazuta.
Ramasesera o vreme lungiti in tufis. Dupa cateva minute, Tysiah se ridica si lua caii de haturi, facand cativa pasi inainte.
-Vino! Trebuie sa ne grabim! Nu avem mult pana se intorc, vorbi acesta.
Incaleca si porni la pas inainte. Fata ii urma exemplul si porni dupa el.
Dupa un timp de tacere, in care Sarah mergea mereu in urma lui, baiatul deschise conversatia:
-Te simti bine?
Fata, insa, nu-i raspunse imediat, asteptand sa treaca ceva timp.
-Acum presupun ca trebuie sa-ti multumesc, dar sa stii ca nu o voi face.
O lua inainte, lasand in urma nori de praf.
Tysiah tusi de cateva ori, dupa care vorbi vorbi mai mult pentru sine:
-Fele astea! Mereu au ceva de comentat!
Traversara podul metalic, dar baiatul se opri brusc. Sarah incerca sa spuna ceva, dar Tysiah o intrerupse:
-Sssss!
Linistea se asternu usor peste aerul apasator al dupa-amiezi.
Deodata, ceva se misca in dreptul unei tufe mai mari.
-La naiba! Mai erau trei! sopti baiatul printre dinti.
-Ia te uita ce avem noi aici! Doi sobolani de desert! Dar ce va aduce prin aceste locuri? se auzi vocea unei persoane necunoscute.
Soarele-i felinar ascuns printre stele
Ce straluceste in visele mele.
Iar carte-ai regina,cu parul de aur,
In ochii de gheata ascunde-un tezaur.
Fantana-i oglinda ce-n somn a cazut
Cand regele vulpe cu oaste-a trecut,
peste mosia lui cioara-mparat
Caruia viata el i-a crutat.
Dincolo de adevar:
http://animezup.com/forum/showthread.php...407&page=1
KatieÈš;
http://animezup.com/forum/showthread.php...569&page=1
![[Imagine: chibi_5539.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_5539.gif)
Iasym
Ce straluceste in visele mele.
Iar carte-ai regina,cu parul de aur,
In ochii de gheata ascunde-un tezaur.
Fantana-i oglinda ce-n somn a cazut
Cand regele vulpe cu oaste-a trecut,
peste mosia lui cioara-mparat
Caruia viata el i-a crutat.
Dincolo de adevar:
http://animezup.com/forum/showthread.php...407&page=1
KatieÈš;
http://animezup.com/forum/showthread.php...569&page=1
Iasym