Te pup în ***, conducător iubit
-Mi-e scârbă de tine!
Atât mi-a zis înainte să plece. N-am ştiut de ce, ce a produs acea schimbare, n-am ştiut nimic. Şi-am urât tot ce am putut urî. Inclusiv pe ea.
Au trebuit să treacă ceva ani ca să-mi amintesc de toate porcăriile prin care am trecut ca să ajung cine sunt. Şi partea proastă e că încă mă mai întreb cine sunt. Sunt un ipocrit.
Ştiu că pe Irina am cunoscut-o la începutul liceului. A fost fermecată de mine, pare-se. Şi de ceea ce ea numea conştinţă. Am fi putut avea o căsnicie fericită, numai că ea n-a putut înţelege, aveai nevoie de onoare când vroiai să mori de foame, iar eu am dorit tot ce era mai bun pentru noi doi. Aşa că a plecat în mai puţin de doi ani de la căsătorie.
Nu pot spune că-mi pare rău pentru asta. O iubeam, numai că nu eram fericiţi împreună. Şi ştiu că separaţi ne e mai bine, ea e cu dorinţa ei de a ajuta, eu cu ambiţiile mele de a ajunge cât mai sus.
Şi o înţeleg, pentru că şi eu am fost cândva aşa. Acum sunt un pupîncur-ist, şi mi-e şi mie silă uneori. Aşa că n-am cum să nu o înţeleg şi să mă bucur pentru ea că a scăpat de unul ca mine, care a ajuns un lingău de prima mână.
Ironia sorţii e că eu mereu i-am urât pe paraziţii ăştia, din care fac parte acum. Aveam repulsie la cei din această specie, cum dracu am ajuns să fiu unul?
Cred că devin din ce în ce mai prost. E stupid să gândesc toate astea într-un asemenea moment, când sunt atât de aproape de avansare. Dar mi-e silă, o urăsc pe târfa care îmi cere tot felul de nevoi pentru asta, mă urăsc şi pe mine, că m-am lăsat subjugat de o incultă, care n-are nici pe jumate pregătirea mea.
Parcă o văd, cu rochia aia greţos de mulată şi cu buzele ţuguiate:
- Ovidiu, diseară, la mine! Şi nu-mi mai spune că te doare capul, ca data trecută.
E un fel de ordin, ea-mi dă mie ordine. Am ajuns să regulez toate proastele. Diseară... Diseară la ea. Mă voi duce, dar în scopuri personale.
Femeia asta e o obsedată, de câte ori o vizitez se crede zeiţa sexului sau cine ştie cine. Adevărul e că are trup, păcat de faţă şi de rujul ăla scârbos de piţipoancă. Şi de faptul că a fost mai găurită în ăia treizeci de ani ai ei decât a fost o femeie de şaizeci de ani.
Cred că ea mă scârbeşte cel mai mult, dar nu mai dau înapoi. Sunt un lingău acum. Aşa că-i zâmbesc scârbit femeii :
- Te pup în ***, conducător iubit!
edit / cenzurat !
-Mi-e scârbă de tine!
Atât mi-a zis înainte să plece. N-am ştiut de ce, ce a produs acea schimbare, n-am ştiut nimic. Şi-am urât tot ce am putut urî. Inclusiv pe ea.
Au trebuit să treacă ceva ani ca să-mi amintesc de toate porcăriile prin care am trecut ca să ajung cine sunt. Şi partea proastă e că încă mă mai întreb cine sunt. Sunt un ipocrit.
Ştiu că pe Irina am cunoscut-o la începutul liceului. A fost fermecată de mine, pare-se. Şi de ceea ce ea numea conştinţă. Am fi putut avea o căsnicie fericită, numai că ea n-a putut înţelege, aveai nevoie de onoare când vroiai să mori de foame, iar eu am dorit tot ce era mai bun pentru noi doi. Aşa că a plecat în mai puţin de doi ani de la căsătorie.
Nu pot spune că-mi pare rău pentru asta. O iubeam, numai că nu eram fericiţi împreună. Şi ştiu că separaţi ne e mai bine, ea e cu dorinţa ei de a ajuta, eu cu ambiţiile mele de a ajunge cât mai sus.
Şi o înţeleg, pentru că şi eu am fost cândva aşa. Acum sunt un pupîncur-ist, şi mi-e şi mie silă uneori. Aşa că n-am cum să nu o înţeleg şi să mă bucur pentru ea că a scăpat de unul ca mine, care a ajuns un lingău de prima mână.
Ironia sorţii e că eu mereu i-am urât pe paraziţii ăştia, din care fac parte acum. Aveam repulsie la cei din această specie, cum dracu am ajuns să fiu unul?
Cred că devin din ce în ce mai prost. E stupid să gândesc toate astea într-un asemenea moment, când sunt atât de aproape de avansare. Dar mi-e silă, o urăsc pe târfa care îmi cere tot felul de nevoi pentru asta, mă urăsc şi pe mine, că m-am lăsat subjugat de o incultă, care n-are nici pe jumate pregătirea mea.
Parcă o văd, cu rochia aia greţos de mulată şi cu buzele ţuguiate:
- Ovidiu, diseară, la mine! Şi nu-mi mai spune că te doare capul, ca data trecută.
E un fel de ordin, ea-mi dă mie ordine. Am ajuns să regulez toate proastele. Diseară... Diseară la ea. Mă voi duce, dar în scopuri personale.
Femeia asta e o obsedată, de câte ori o vizitez se crede zeiţa sexului sau cine ştie cine. Adevărul e că are trup, păcat de faţă şi de rujul ăla scârbos de piţipoancă. Şi de faptul că a fost mai găurită în ăia treizeci de ani ai ei decât a fost o femeie de şaizeci de ani.
Cred că ea mă scârbeşte cel mai mult, dar nu mai dau înapoi. Sunt un lingău acum. Aşa că-i zâmbesc scârbit femeii :
- Te pup în ***, conducător iubit!
edit / cenzurat !