[Terminat] I don't need money but I need you! [ shounen-ai / yaoi ]

[bastard_in_love]

Capitolul 4
-Un foc ce nu are nevoie de benzina.-

-Uite cum sta treaba, tatal meu a fost omorat, infractoarea este ea, scopul meu este s-o arunc in inchisoare!
Raceala din ochii lui Takezo il inspaimanta pe roscat, desi nu voia sa recunoasca, in vreme ce sclipirea il indemna sa-l priveasca mai profund.
-Si cam cum a fost impartita averea? A intrabat Yoichi.
-Pai…ei i-a revenit tot ce au dobandit in timpul casniciei, adica jumatate din actiunile de la firma. Mie imi revine cealalta jumatate si restul averii lui.
-Deci practic tot tu ai mai mult in posesie. A concluzionat roscatul, nu foarte incantat.
-Da, dar ea l-a omorat!
-NU AI DOVEZI! Izbucni roscatul furios de insistenta argintiului, care acum avea pumnii inclestati si isi musca furios buna de jos.
Ochii umezi i-au trezit remuscari avocatului care a pornit dupa baiatul care a luat-o déjà la fuga. L-a prins de incheietura, sub ochii uimiti ai angajatilor care facusera un cerc in jurul lor.
-Nu am zis ca nu te ajut. Pentru inceput imi trebui o mostra de ADN! A continuat roscatul de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Argintiul s-a smucit din stransoare si i-a facut semn sa-l urmeze pana la iesire.
-Am niste fire de par acasa.i s-a adresat cu raceala care l-a caracterizat pana acum.
-Unde stai?
-In afara orasului. Strada Hiroshima…de ce?
-Haide! I-a spus rastit roscatul, facandu-i semn sa intre intr-o masina neagra.-Doar nu o sa mergem pe jos!
Takezo s-a supus si s-a urcat in fata, alaturi de Yoichi, care a pornit in viteza pe soseaua aglomerata. Semafoarele ii retineau foarte des si mult, iar argintiul dispera, spunandu-si ca ar fi trebuit sa mearga cu autobuzul.
Muzica foarte vesela a roscatului il calc ape nervi, asa ca a cedat, spunand:
-Vad ca banii nu aduc fericirea, eu calatoresc numai cu autobuzul si mi-e mai bine! I s-a adresat furios, punandu-si mainile-n san si privind inainte la sirul de masini. Insa inainte sa primeasca un raspuns, acestia au pornit in viteva pe o strada ceva mai libera. Roscatul parea sa domine soseaua cu viteza mult prea mare, insa brusc, au oprit in fata unei dughene care semana cu o benzinarie.
-Ce faci? Benzinaria asta e inchisa de mai bine de un an!i-a spus argintiul suparat.
“Ce?! Dar nu mai am benzina nici pentru cinci metri!” se lamenta Yoichi in sinea lui, foarte ingrijorat de ce va face. Masini erau putine pe drum si erau mult prea sarace ca sa aiba motor diesel cu benzina ca a lui.
-Ce mai e?intreba argintiul ofuscat.
-Uite, ti-o spun pe a dreapta! Ne-am blocat aici!
Desi afisa o fata cat se poate de furioasa, adevarul era ca nu-l deranja foarte tare.Ceea ce il deranja era ca incepea s ail “agreeze” pe ametitul de la volan.
-Oh, nu se poate.. a rostit acesta ca sa nu trezeacsa “suspiciuni”.
-Uite, i-am dat un mesaj unui prieten, intr-o ora e aici si ne ajuta!
-O ora, ce face u o ora cu tine intr-o masina cu fite ramasa fara…insa nu apuca sa termine, nici nu a apucat sa realizeze ce i se intampla, cand o pereche de buze moi ii devorau gura, imbratisandu-l cu putere si strangandu-l la piept. Uimit, a incercat sa se opuna, punandu-si mainile pe pieptul cestuia si impingandu-l, insa a renuntat, dandu-si seama ca nu are forta si nici dorinta de a o face. Ii placea gustul buzelor lui. In scurt timp, limba roscatului ii mangaia lacom gerul gurii, iar palma lui aluneca lent catre abdomenul sau, ridicandu-i tricoul.