Capitolul 1
-Un avocat de milioane-
Este ora 7.00 iar ceasul din dormitorul lui Madarame Yoishi suna de cateva minute ajutand parca locul d�j� destul de dezordonat sa para frontal de lupta al unor popoare migratoare extreme de furioase. Patul era complet ravasit, cearsafurile stateau pe jumatate in pat, cealalta jumatate fiind neglijent aruncata pe podea. Biroul statea sa cada sub greutatea unui calculator preset de sute de camasi, pantaloni si alte haine, iar usa de la baie era larg deschisa, pe ea fiind agatata in graba o pijama.
Desi este greu de crezut, acesta este dormitorul dintr-o vila cat se poate de luxoasa. Casa are trei etaje, iar ferestrele termopan sunt insotite de ghivece de flori multicolore. Gradina din fata se intinde pe o suprafata de cel putin o jumatate de hectar, iarba este proaspat tunsa, imprastiind o mireasma placuta. In lateral se aflau cate doua gradini de trandafiri de o frumusete rar intalnita, pe care proprietarul le pretuia nespus. In spate domnea o piscina plina cu apa limpede, iar intreaga suprafata era inconjurata cu un gard din fier vopsit bleu.
Intrarea in incinta proprietatii era marcata de o poarta imensa, din lemn solid, vopsit tot bleu, destul de impunator.
Insa, contrar armoniei de afara, in interiorul vilei o voce de barbat perturba linistea, zguduind parca peretii:
-A-K-E-M-I! Unde mama naibii esti?
-Domnule� indrazni o domnisoara in varsta de 20 de ani sa i se adreseze. Vazand ca inca mai traieste a continuat: -Doamna Akemi a plecat mai devreme si mi-a spus sa va transmit ca s-a dus la o intalnire cu asociatul.
-Da, mersi de informatie, poti sa pleci! I-a replicat cu raceala si furie deabia controlata un roscat inalt imbracat intr-un sacou negru, foarte elegant. In cea mai mare viteza si-a luat geanta de pe scaunul din sufragerie, a incaltat niste pantofi negri de lac si a iesit vijelios pe usa, traversand gradina pentru a ajunge la garaj.
Imediat ce s-a urcat in SangYong-ul vopsit in culoarea lui preferata, negrul, a pornit pe soselele aglomerate din Tokyo. Viteza cu care conducea, lejeritatea cu care se strecura in fata celorlaltor masini, desi era la volanul uneia destul de voluminoasa, si geamurile larg deschise erau semen evidente ale priceperii si placerii cu care manevra automobilul.
Parul roscat nu avea o anumita pozitie, la contactul cu aerul lovea funntea acestuia, enervandu-l.
�Mama ta de par, daca nu ar trebui sa arat cat de cat uman te-as tunde!!� gandea acesta, apasand pe frana. Motivul opririi bruste a fost sosirea la destinatie, o cladite inalta, construita parca din sticla.
A lasat masina in parcare si a coborat. Apoi s-a indreptat catre intrare, patrunzand prin aglomeratia specifica unei companii populare. A urcat la etajul doi, salutandu-si secretara.
-Aveti un apel domnule! I s-a adresat femeia, in vreme ce el a intrat in birou si a ridicat receptorul telefonului. Era curios sa afle cine ar putea sa-l sune la ora 7.30 dimineata.
-Alo? Buna ziua!a salutat el.
De partea cealalta a firului o voce sobra, chiar impunatoare i-a spus ca doreste sa-l vada si ca va sosi la biroul sau peste doua ore. Inainte sa primeasca un raspuns, baiatul a inchis, lasandu-l pe roscat cu gura cascata.
�Asta da tupeu!�gandi acesta, lasand receptorul jos, pentru a se apuca de lucru. Biroul sau era acoperit de teancuri de hartii.
[attachment=299]-> Madarame Akemi, sotia lu' Yoishi
[attachment=298]-> Yoichi Madarame
[attachment=297]-> asta e ala care a sunat, o sa apara pe parcus, nume: Takezo Shimmen(numele imi place si cum celelalt fic s-a dus...)
Poy... in ultimul timp citesc numia fic-uri yaoi
sincera... incep sa devin putin cam obsedata... - nu... esti deja obsedata-_-" -
Se pare ca cealalta personalitate a mea spune ca sunt obsedata
probabil ca asa o fi. OK, o ideie buna de inceput dar iar te-ai oprot fix cand era mai interesant... azi m-ai lasat cu gura cascata... de fiecare data cand era mai intersant... pauza... Takezo Shimmen e sweet:X tin minte ca mia picat la un quiz de pe zup. Felicitari si astept continuarea^__^ chuu and ja
interesant inceput....is curioasa ce o sa se intample mai departe.oricum imi plac mult ficurile yaoi,is super tari,dupa parerea mea. da abea astept continuarea.personajele is dragute(imi place mult takezo).grabestetye sa pui continuarea ca is cam nerabdatoare de felu meu.
gambate
Capitolul 2
-Inca o ora cat se poate de obositoare-
A inceput sa citeasca, dupa primele pagini déjà s-a plictisit, asa ca a continuat sa semneze fara sa arunce vreo privire peste continut. Astfel a trecut o ora cat se poate de lunga pentru Yoichi. “Ahh, la ce bun sa fii proprietarul celei mai mari companii de avocatura din Japonia, nici macar nu te distrezi, mai bine ma faceam femeie de service, aia macar face miscare!” gandea acesta suparat.
-Yoichii!
“Oh, nu, nu acum!” gandea acesta disperat, alunecand pe suprafata lucioasa a scaunului, ajungand sa stea chircit sub birou. In urmatoarea secunda, pe usa, a intrat o femeie inalta, purtand o fusta mini si un sacou mulat, ambele de culoare rosie, peste un tricou alb. Stralucirea din ochii verzi precum smaraldul tradau insa o oarecare falsitate.
-Unde te-oi fi dus? Eh, ursuletul nu se supara daca stau la birou!spuse acasta, in ciuda faptului ca nimic nu-l enerva mai tare decat sa vada o persoana asezata pe scaunul sau. Imediar ce s-a asezat a observat niste hartii, incepand sa le citeasca. Roscatul a profitat de ocazie si s-a strecurat la suprafata, intrand cat de poate de discret in biroul alaturat, cel al secretarei.
Imediat ce a iesit si a inchis usa, doi ochi caprui l-au privit surprinsi.
-Domnule, totul in ordine?
-Nu, nu! Scapa-ma de Akemi, intra si spunei ca alea sunt documente strict confidentiale si nu are voie sa citeasca! Apoi, … roag-o sa se retraga.
Fata s-a supus, s-a ridicat de pe scaun dezvaluind un corp foumos si niste picioare zvelte. Purta o pereche de blugi moderni si o bluza maro cu dantela. Parul castaniu se misca la fiecare pas gratios pe care il facea. A deschis usa si observand-o pe roscata I s-a adresat politicos:
-Domnisoara Akemi, domnul mi-a spus sa interzic oricui intra aici sa citeasca dosarele, sunt strict confidentiale. V-as ruga sa-l asteptati afara!
Roscata a fulgerat-o cu privirea. Era clarca cele doua nu se intelegeau tocmai bine, Akemi considera ca sotul se comporta prea frumos cu secretara si ca este ciudat. Totusi nu putea sa se opuna, nu dore conflicte cu “perechea” sa. Demn, s-a ridicat, impingandu-si pieptul generos in afara si rostind cu superioritate:
-Mda, nu stiam! Totusi, pentru mucoarse prostate ca tine, eu sunt domnisoara Madarame Akemi!
Apoi s-a indreptat cu rapiditate catre usa, intorcand capul pentru a mai adauga:
-Spune-i sotului meu sa ma sune!
Imediat ce s-a asigurat ca fitoasa lui sotie este departe, Yoichi s-a ridicat de sub biroul Ayei si si-a scuturat usurat sacoul. “Phiu…am scapat!”
-S-a intamplat ceva? A intrebat Aya ingrijorata de comportamentul straniu al sefului sau.
-Nu, doar ca se enerveaza daca port de doua ori acelasi costum si nu as vrea sa ma vada! I-a raspuns nesigur, zamberul nedumerit de pe fata lui tradand minciuna de doi bani pe care a incropit-o in cea mai mare viteza.
Bruneta nu credea niciun cuvant, dar nu se considera in masura sa puna intrebari, asa ca a coborat trista capul, credand ca degeaba se chinuie din rasputeri sa-I faca pe plac sefului, acesta oricum nu avea sa aiba incredere in ea. A mormait un “Ma bucur ca sunteti bine!” si s-a asezat la birou.
yupii\:d/ ma bucur k ai inceput un nou fic >:d<
imi place mult cum descrii totul si mi-a placut faza aia"“Mama ta de par, daca nu ar trebui sa arat cat de cat uman te-as tunde!!”
...totusi e o greseala: madarame akemi nu mai e domnisoara ci doamna acum k s-a casatorit...si una chiar foarte nesuferita...dar in fine
mai sunt cateva greselutze pe ici pe colo dar nimik grav
astept cu nerabdare urmatorul capitol
chuu si gambate :bye:
Neh,...stiu ca Akemi e o doamna, da e se crede foarte frumoasa si tanara si se auto-denumeste "domnisoara"
.
Apropo, am uitat poza cu Aya, shame on me!
[attachment=301]-> Aya, Isn't she cute?
Imi place fic-ul.....si ultimul capitol e super tare
Sunt de acord cu Kikyo92....Akemi e foarte nesuferita si am impresia ca ea si Yoishi nu se inteleg prea bine :yes:
Takezo is so sweet....abia astept sa apara in poveste o//o
Spor la scris :bv:
Capitolul 3
-Un client argintiu-
Roscatul a ridicat umerii si s-a indreptat catre biroul sau. S-a asezat pe scaunul comod si s-a uitat la ceas.9.30!
“La naiba, uite cum a trecut timpul”. Gandurile i-au fost intrerupte de o bataie ferma in usa, care in urmatoarea secunda a fost deschisa, pentru a lasa un baiat de vreo nouasprezece anis a intre. Ochii caprui erau acoperiti de suvite argintii de par, care cadeau liber pe chipul angelic. Pe masura ce inainta, trasaturile i se conturau, iar lui Yoichi i se dezvaluia un trup bine facut, care apartinea insa unui baiat care emana raceala, in ciuda aparentei inocente.
-Salut, cu ce te pot ajuta? a intrebat el zambitor, crezand ca nu este bine sa-l usuiasca pe “intrus”.
-Buna ziua, poti incepe prin a arunca in inchisoare o anumita persoana, dupa care mai vedem! I-a raspuns vizitatorul cat se poate de serios.
-Ha, ha, ce copil amuzant, da’ n-am chef de glume, astept un client asa ca te rog se pleci, poate te duc in parcul de distractii maine! A replicat roscatul iritat de atitudinea necorespunzatoare a baiatului care a insistat:
-Ori esti tampit ori te prefaci! Unu, eu sunt clientul tau, doi, crede-ma, n-ai vrea sa te arunc din varful unui carusel.
-Pe cine faci tu tampit, cap de papadie? A sarit avocatul ca ars, dand cu pumnul in masa. Totusi, argintiul a reactionat calm, ridicandu-se lent si apropiindu-si chipul de cel al roscatului. Acum cei doi se priveau in ochi, fara macar sa clipeasca. Yoichi se simtea ciudat, pe de-o parte era furios de comportamentul neadecvat al unui pusti, pe de alta parte era nesigur, deabia isi putea stapani tremurul care voia sa puna stapanire pe el. Incercand sa disimuleze un om foarte calm, si-a indepartat un pic fata si a rostit:
-De ce te holbezi la mine cu ochii aia mari si caprui?
-Pai… cu ce alti ochi ai vrea sa ma uit? Pe langa asta, lumea spune ca am o privire fermecatoare. Pacat ca nu esti de acord. I-a raspuns pe un ton increzut, asezandu-se gratios la locul sau.
“Ce tip increzut, si ce important se crede. Nu ca nu ar arata bine da’… Ce tot spun eu acolo? E un pusti adolescent si eu ma las intimidat?” se intreba acesta, dand din cap.
-Mai visezi mult?i-a intrarupt argintiul din nou sirul gandurilor.
Acesta a preferat sa-i arunce o privire fulgeratoare si sa-l ignore. Adevarul era ca nu dorea sa porneasca o discutie.
-Zi, ce vrei de la mine?
-Sa bagi pe cineva la racoare.
Roscatul a facut ochi mari, nestiind daca Baiatul stia ce vorbeste. Cu atata hotarare si nepasare spunea ca el vrea sa arunce pe cineva in inchisoare?
-Si cine este misterioasa persoana?
-Mama mea, Akemi Shimmen! I-a raspuns l-a fel de nonsalant.
-Ce? Propria mama?a intrebat acesta uimit, ramanand cu gura cascata. Ceea ce i-a atras atentia a fost si numele “Akemi”, totusi s-a calmat rapid avand in vedere ca existau sute de personae cu acelasi nume.
Scuze daca e prea mult dialog...dar pe viitor o sa apara ceva descriere.sper.
Wow.....ce atitudine are baiatul asta...imi place de el :yes:
Doar o coincidenta de nume?....Sau mai e ceva acolo? "?
Hmm.....cred ca trebuie sa astept continuarile ca sa ma lamuresc
Gambate
Capitolul 4
-Un foc ce nu are nevoie de benzina.-
-Uite cum sta treaba, tatal meu a fost omorat, infractoarea este ea, scopul meu este s-o arunc in inchisoare!
Raceala din ochii lui Takezo il inspaimanta pe roscat, desi nu voia sa recunoasca, in vreme ce sclipirea il indemna sa-l priveasca mai profund.
-Si cam cum a fost impartita averea? A intrabat Yoichi.
-Pai…ei i-a revenit tot ce au dobandit in timpul casniciei, adica jumatate din actiunile de la firma. Mie imi revine cealalta jumatate si restul averii lui.
-Deci practic tot tu ai mai mult in posesie. A concluzionat roscatul, nu foarte incantat.
-Da, dar ea l-a omorat!
-NU AI DOVEZI! Izbucni roscatul furios de insistenta argintiului, care acum avea pumnii inclestati si isi musca furios buna de jos.
Ochii umezi i-au trezit remuscari avocatului care a pornit dupa baiatul care a luat-o déjà la fuga. L-a prins de incheietura, sub ochii uimiti ai angajatilor care facusera un cerc in jurul lor.
-Nu am zis ca nu te ajut. Pentru inceput imi trebui o mostra de ADN! A continuat roscatul de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Argintiul s-a smucit din stransoare si i-a facut semn sa-l urmeze pana la iesire.
-Am niste fire de par acasa.i s-a adresat cu raceala care l-a caracterizat pana acum.
-Unde stai?
-In afara orasului. Strada Hiroshima…de ce?
-Haide! I-a spus rastit roscatul, facandu-i semn sa intre intr-o masina neagra.-Doar nu o sa mergem pe jos!
Takezo s-a supus si s-a urcat in fata, alaturi de Yoichi, care a pornit in viteza pe soseaua aglomerata. Semafoarele ii retineau foarte des si mult, iar argintiul dispera, spunandu-si ca ar fi trebuit sa mearga cu autobuzul.
Muzica foarte vesela a roscatului il calc ape nervi, asa ca a cedat, spunand:
-Vad ca banii nu aduc fericirea, eu calatoresc numai cu autobuzul si mi-e mai bine! I s-a adresat furios, punandu-si mainile-n san si privind inainte la sirul de masini. Insa inainte sa primeasca un raspuns, acestia au pornit in viteva pe o strada ceva mai libera. Roscatul parea sa domine soseaua cu viteza mult prea mare, insa brusc, au oprit in fata unei dughene care semana cu o benzinarie.
-Ce faci? Benzinaria asta e inchisa de mai bine de un an!i-a spus argintiul suparat.
“Ce?! Dar nu mai am benzina nici pentru cinci metri!” se lamenta Yoichi in sinea lui, foarte ingrijorat de ce va face. Masini erau putine pe drum si erau mult prea sarace ca sa aiba motor diesel cu benzina ca a lui.
-Ce mai e?intreba argintiul ofuscat.
-Uite, ti-o spun pe a dreapta! Ne-am blocat aici!
Desi afisa o fata cat se poate de furioasa, adevarul era ca nu-l deranja foarte tare.Ceea ce il deranja era ca incepea s ail “agreeze” pe ametitul de la volan.
-Oh, nu se poate.. a rostit acesta ca sa nu trezeacsa “suspiciuni”.
-Uite, i-am dat un mesaj unui prieten, intr-o ora e aici si ne ajuta!
-O ora, ce face u o ora cu tine intr-o masina cu fite ramasa fara…insa nu apuca sa termine, nici nu a apucat sa realizeze ce i se intampla, cand o pereche de buze moi ii devorau gura, imbratisandu-l cu putere si strangandu-l la piept. Uimit, a incercat sa se opuna, punandu-si mainile pe pieptul cestuia si impingandu-l, insa a renuntat, dandu-si seama ca nu are forta si nici dorinta de a o face. Ii placea gustul buzelor lui. In scurt timp, limba roscatului ii mangaia lacom gerul gurii, iar palma lui aluneca lent catre abdomenul sau, ridicandu-i tricoul.