02-04-2010, 11:06 PM
Cap.3: Are dreptate…
Mi-am continuat drumul, sigura pe mine ca intotdeauna. Urcam scarile scolii, impreuna cu prietenii mei : Zack, Katy, Kirara, Sashira si Maya. Am inceput sa ma uit in jur, poate chiar cautand anumite persoane. Poate chiar grupul acela de adolescenti peste care am dat in curte, cine stie? Gata, gata, cine is eu? Sor’mea? Numai ea ar face asa.
In fine, sa revenim. Dupa cum ma asteptam, nu le-am gasit. Ceea ce am gasit, au fost doar elevii care umblau pe coridoare, avand toti aceeasi destinatie, clasa. Aceeasi destinatie o aveam si eu. Intr-un final, am ajuns in clasa. Toate privirile erau atintite catre noi, dar nu ne pasa. Ne-am asezat fiecare in banca, dupa preferinte. Eu m-am asezat impreuna cu Zack, celelalte fete, faca ce-o’vor. Dar dintr-o data, un gand mi-a strabatut tot corpul. Daca aflau paparazzi unde ma aflam? Aaa…in caz ca nu am mentionat, in trecut, am avut mari probleme cu ei. Sa incep mai bine cu inceputul nu? Pai, mama m-a obligat sa cant, dar era obligatoriu si la pian, si cu vocea. De ce la pian? Pentru ca in trecut, familia Lockhart s-a facut remarcata prin pian. Fiecare femeie Lockhart a cantat la pian, si a ajuns extrem de cunoscuta, si atunci, feri Doamne sa nu fiu si eu la fel nu? Am ajuns, dar asta numai datorita bunicii mele, care a fost ce-a mai mare pianista a secolului XX. Toata lumea a auzit de ea, Dumnezeu s-o ierte. Acum sa revenim la voce. Pai, fiindca mama stia ca nu prea ,,ador†aceasta idee de a canta, ca sa nu ii zic altfel, ma lasat pe mine sa aleg un gen de muzica pe care as vrea sa-l cant. Ideea asta m-a facut extrem de fericita, pentru ca ma gandeam ca voi putea sa cant ce vreau eu pana la urma. Probabil ca mama se astepta la muzica pop, poate chiar si etno, asa ca nu mica i-a fost mirarea cand a auzit ca vreau sa cant rock. Ce putea face, ma lasat sa aleg. Asa, treptat, am devenit un megastar rock. Dupa cum am zis mai sus, am avut multe probleme cu paparazzi, ma spionau peste tot, nu aveam pic de libertate. Asa ca mama, a hotarat sa ne mutam in secret in Tokio. Dar daca aflau? Daca acum ma spioneaza, imi fac poze, si, din cate ii stiu eu pe ei, e sufficient sa le dai un fir, ca ei iti fac un buchet cum n-ai mai vazut, asa ca le-ar fi foarte usor sa zica ca sunt intr-o relatie cu Zack. Fara sa mai stau pe ganduri , m-am plans la Zack in legatura cu asta, adica era vorba de libertatea mea in joc nu?
- Hei Zack…
- Da pisicuto? Ma intrebat acesta, destul de surpins vazandu-ma cam ingrijorata
- M-am gandit…daca paparazzii au aflat .unde sunt? Daca acum imi fac poze, daca….dar daca….
- Calmeaza-te istericuto, nu au aflat, nu au cum, oricum te cauta prin intreaga lume, asa am auzit. Dar stai linistita, sunt aici si nu ii voi lasa sa te gaseasca din nou. Imi raspunse Zack, linistindu-ma ca intotdeauna.
- Mersi Zack... Am raspuns eu, oricum, trebuia sa ii multumesc pentru ce a facut pana acum pentru mine. Chiar e un bodyguard extrem de bun.
- Nu-mi multumi, eu doar imi fac meseria. Imi raspunse la randul lui, zambind smechereste.
Din pacate, am fost intrerupti de diriginta noastra, care intrase in clasa. Am fost socata de ceea ce am vazut. Aia era diriga? Ne ne ne, cred ca a gresit clasa, adica na, nu prea stiu ce cauta o animatoare pe la scoala dar na...Din cate am auzit, avem douazeci si noua de ani, dar arata ca de nouasprezece. Era imbracata intr-o camasa alba, vazandu-se doar gulerul, iar peste camasa un fel de rochie lipita de trunchi alba, pana la fund. In picioare avea niste cizme negre lucioase, cu toc cui. Tipa era plina de aere, iar asta a inceput sa ma calce deja pe nervi. Ne anuntase cu greu ca nu mai facem ore, pentru ca s-a uitat din nou peste repliciile pe care le avea de zis, scrise pe o hartie. Intr-un final, ne-a dat drumul. Am rasflat usurata, nu mai suportam sa o aud cum zicea glume proaste peste glume proaste, la care nimeni nu radea. Ies din clasa, uitandu-ma in jur. Am dat din nou peste acel baiat, care ma privea. N-am mai zambit, pur si simplu am plecat de acolo, nu prea vroiam sa il mai vad, poate chiar de frica sa nu ma indragostesc? Ce’i drept, era izbitor de frumos. Am plecat in curte, asteptandu-i pe ceilalti. Dupa un timp, ne-am strans din nou toti, apoi am plecat catre iesirea curtii, ce ducea in strada. Nimeni nu zicea nimic, parca se intamplase ceva, si eu nu trebuia sa aflu. Am ridicat capul, privind norii. Pluteau, fara griji, formand diferite forme. Intotdeauna am putut gasi diferit forme in nori, mi-a placut mereu sa-i privesc. Am fost oprita din cautarea formelor printr-e nori, de o pustoaica, care ma privea smechereste.
- Tu esti aia cu breaku? A intrebat destul de tare incat sa auda toti din curte.
- Scuze, dar cred ca confunzi persoana. Am incercat eu sa ma scuz, asta nu trebuia sa se afle!
- O ba da. Te cheama Tifa Lockhart, si esti campioana mondiala la breakdance. Tu si astea de langa tine. A adaugat sigura pe ea, cu aceeasi voce.
Pustoaica avea in jur de saisprezece ani, si parea o fata rebela, fara griji, care spunea la tot ,,nu-mi pasaâ€. Era imbracata intr-un maieu alb destul de transparent incat vazanduse clar sutienul negru pe care il avea pe sub acesta, niste blugi stramti pe corp, cu talie joasa, impreuna cu o curea alba cu tot felul de pietre gri pe ea. Mai purta si niste tenesi alb cu negru cu diferite modele. Avea in mana un skateboard, iar in spatele ei o asteptau o trupa de baieti. Cei din curtea scolii, la auzul cuvintelor fetei, au inceput sa vina catre mine, sa se ingramadeze, iar altii, mai disperati, sa ceara si autografe. Va ganditi, daca ar afla ca sunt si cantareata? Fara sa mai adaug ceva, am simtit cum Zack ma trage pe mine de mana si pe acea fata, undeva prin spatele scolii, in orice caz undeva departe de disperatii aia. Fetele au fugit si ele pe un au putut. Turma se despartise serios. Acum, eram pe cont propriu. Zack s-a uitat la mine, incercand sa gaseasca o solutie.
- Uite cum facem, ma duc acasa, si iti aduc motorul, iar tu imi dai un bip cand termini ok? Ma intrebase el, deja vroind sa plece.
- Ok. Am zis eu, putin nesigura.
Zack plecase, apoi am ramas singura cu pustoaica respectiva.
- Akane Lighting! Imi intinse mana prietenos si zambise smechereste.
- Ti...
- Stiu stiu! Nu aveai cum sa te ascunzi tu de mine, de mine nimeni nu se ascunde. A inceput sa rada triumfator si diavoleste.
- Mda, cum zici tu, dar Akane, te rog, nu mai tipa in gura mare ca cine is eu, sti, nu prea vreau sa se afle.
- Prea tarziu draguta, deja stiu toti. Oricum, trebuie sa plec. Zise ea destul de grabita. Pastram legatura da?
- Sigur? I-am raspuns, zambind.
Fata era de treaba, poate chiar imi voi face o noua prietena. Am plecat din acel loc, ajungand in fata strazii. Dar ups, pe trotuar, langa mine, se afla acel baiat blond, peste care tot am dat pana acum. Ca deobicei, se uita la mine, ceea ce era ENERVANT! Deja intrecuse limita, ce eram eu? Vreun extraterestru? Ce naiba? Mi-am scos mobilul, vrand sa il sun pe Zack, dar acesta era deja in parcul de langa scoala. Mi-a facut cu mana, iar eu am facut la fel, zambind. Blondul se uita in continuare, destul de suspicios in ceea ce ma priveste pe mine si Zack. Acesta a venit langa mine, dandu-se jos de pe motor. M-am urcat, si mi-am pus casca preferata.
- Sa nu mai zabovesti mult pe aici, vino acasa repede. Zic eu incercand sa fiu cat mai grijulie.
- Nu ma stau mult, ma duc s-o iau pe Yuffe si vin ok frumoaso?
- Ok.
Am apasat pe pedala, crescand viteza din ce in ce mai mult. Nimeni nu-mi comenta, asta doar pentru faptul ca stiau cine sunt.
***
Ajung rapid in fata casei. Intru ca o vijelie in casa, aruncand ghiozdanul undeva prin mijlocul camerei. Nu-mi faceam griji pentru el, stiam ca menajera il va lua si mi-l va aduce in camera. Nu era mare lucru. Urc scarile, avand in gand o singura destinatie: camera mea. Intru rapid in aceasta, si din mers, incep sa-mi dau bluza jos. O arunc lejera pe pat, si fac la fel cu pantalonii. Ramasesem doar in boxerii negri preferati si intr-un sutien negru pe care il placeam la fel de mult. Cand venea vorba de lenjerie intima, purtam cam numai ce insemna negru, imi placea aceasta culoare, mai ales de cand am inceput sa cant muzica rock. Ma indrept spre dressing, incercand sa ma gandesc cu ce sa ma imbrac, vrand sa ies afara cu skateboard-ul. Imi aleg un pulover gri, cu diferite modele de aceeiasi culoare pe un anumit umar, si niste blugi albastri cu cateva rupturi. Imi mai aleg o curea neagra cu pietre crem pe ea, niste cercei in carouri, si o bratara cu fermoar. Ma indrept spre un sertar in care se aflau numai lantisoare, si aleg in graba un lant cu un pandantiv in forma de fluture. Vroiam sa cobor jos, dar mi-am amintit ceva, machiajul. M-am indreptat cu pasi mari catre baie, cautand creionul dermatograf. Aplic culoarea neagra pe la ochi in exces, apoi pun mana pe rimel, acesta fiind observat deja de ochii mei. Dup ce terminasem cu ochii, mi-am aplicat putin glos pe buze. Eram gata, gata pentru o plimare cu skateboard-ul. Nu stiam de ce, dar ma grabeam foarte tare. Mi-am zis sa sar peste faza cu coboratul scarilor, asa ca am alunecat direct pe balustrada. In hol se afla doar Angela, care mai aranja lucrurile. In caz ca nu am facut prezentarile, Angela este menajera, care vine in fiecare zi sa faca curat, si sa faca mancarea. Are niste ochi verzi cum n’am mai vazut, si un par portocaliu pana la umeri. Era singura din familia asta, care ma putea intelege, iar daca trebuia sa vin cu cineva acasa, in cel mai rau caz, cu un baiat, pleca si ma lasa pe cont propriu. M-am uitat mai atenta in jur, si am observat-o si pe Yuffe. Statea pe canapea, si se uita la plazma imensa.
-Unde crezi ca pleci? Ma intrebase ea, nervoasa.
-Problema mea. Raspund eu cu un aer de indiferenta uriasa.
-Tifa, te mai intreb o data, unde mergi? Ma intrebase din nou, incercand sa fie cat mai clara.
-Tiam zis, e problema mea. Nu te mai baga in problemele mele! Am inceput sa tip nervoasa.
-Frate, sa mor, ce d##cu ai?! Tot timpul ai fost asa, niciodata nu te-ai comportat ca o persoana normala, intotdeauna ai trecut prin depresi, si de cand?! De cand ai inceput cu muzica rock! Revino la normal! A inceput sa tipe si ea la randul ei, ochii ei fiind deja uzi. Habar n’ai cum eram noi doua inainte! De nedespartit! Ne jucam impreuna, faceam totul impreuna, pana cand tu...tu...te-ai transformat intr-o EMO! A strigat din toate puterile, incercand sa tina in ea lacrimile pe care le avea, dar una a scapat din oceanul imens pe care il avea ascuns in spatele ochilor.
Vorbele ei m-au facut sa ma opresc. Eram deja incaltata, cu skateboard-ul in mana, si cu Ipod-ul in buzunar. Nu puteam sa cred ceea ce auzisem, ea, tocmai ea ma facuse emo! Era cel mai rau lucru pe care mi-l putea spune o persoana, iar eu nu permiteam asta. Angela era si ea socata, si se uita la mine vrand sa vada cum voi actiona. M-am indreptat nervoasa catre Yuffe, iar in urmatoarea secunda pumnul meu facuse un contact puternic cu obrazul ei. Aceasta cazuse, iar sangele deja incepuse sa curga din gura. Angela a sarit ca arsa catre Yuffe, incercand sa o prinda la timp, dar nu reusise. Am plecat din casa, lasandu-le pe cele doua cu gura cascata. Ma rog, numai una, ca cealalta avea gura sparta. Mi-am pus castile la urechi, dand drumul sa cante o melodie rock, ca sa ma mai linisteasca. Am lasat skateboard-ul jos, si m-am urcat pe el, impingandu-l. Drumul era destul de lung, asa ca, treptat treptat, m-am lasat prinsa de ganduri. Mergeam cu ochii inchisi, si ma gandeam la spusele lui Yuffe. Ei bine, trebuie sa recunosc ca avea dreptate. Inainte am fost de nedespartit, doar asta mai tin minte, in rest...nimic. Daca cineva m-ar intreba ce am facut eu si sora’mea cand eram mici, nu as sti sa-i raspund. Avea dreptate, muzica rock ma transformat intr-o persoana singuratica, pesimista, si poate chiar emo. Mi-am luat gandul de la subiectul asta, pentru ca am simtit cum ma izbesc de o sileta barbateasca, apoi aceasta silueta se izbeste de pamantul rece, si eu de ea. Era clar ca o fi fost vreunu neatent, si ma pregateam sa-i zic cate ceva.
- Daca nu sti sa mergi, inva...
Glasul meu fusese parca luat de cineva, sau mai bine zis de ceva. Peste cine credeti ca am dat...
Poze: Tinuta mea in care am fost sa ma plimb cu skater-ul( dar fara palaria aia): http://www.envy.ro//my-envy/myset/skater....html#1087
Machiajul meu: http://www.littleblackcherry.co.uk/ekmps...e%20up.jpg
Akane: http://www.finalfantasyxiii.us/wp-conten...htning.jpg
Mi-am continuat drumul, sigura pe mine ca intotdeauna. Urcam scarile scolii, impreuna cu prietenii mei : Zack, Katy, Kirara, Sashira si Maya. Am inceput sa ma uit in jur, poate chiar cautand anumite persoane. Poate chiar grupul acela de adolescenti peste care am dat in curte, cine stie? Gata, gata, cine is eu? Sor’mea? Numai ea ar face asa.
In fine, sa revenim. Dupa cum ma asteptam, nu le-am gasit. Ceea ce am gasit, au fost doar elevii care umblau pe coridoare, avand toti aceeasi destinatie, clasa. Aceeasi destinatie o aveam si eu. Intr-un final, am ajuns in clasa. Toate privirile erau atintite catre noi, dar nu ne pasa. Ne-am asezat fiecare in banca, dupa preferinte. Eu m-am asezat impreuna cu Zack, celelalte fete, faca ce-o’vor. Dar dintr-o data, un gand mi-a strabatut tot corpul. Daca aflau paparazzi unde ma aflam? Aaa…in caz ca nu am mentionat, in trecut, am avut mari probleme cu ei. Sa incep mai bine cu inceputul nu? Pai, mama m-a obligat sa cant, dar era obligatoriu si la pian, si cu vocea. De ce la pian? Pentru ca in trecut, familia Lockhart s-a facut remarcata prin pian. Fiecare femeie Lockhart a cantat la pian, si a ajuns extrem de cunoscuta, si atunci, feri Doamne sa nu fiu si eu la fel nu? Am ajuns, dar asta numai datorita bunicii mele, care a fost ce-a mai mare pianista a secolului XX. Toata lumea a auzit de ea, Dumnezeu s-o ierte. Acum sa revenim la voce. Pai, fiindca mama stia ca nu prea ,,ador†aceasta idee de a canta, ca sa nu ii zic altfel, ma lasat pe mine sa aleg un gen de muzica pe care as vrea sa-l cant. Ideea asta m-a facut extrem de fericita, pentru ca ma gandeam ca voi putea sa cant ce vreau eu pana la urma. Probabil ca mama se astepta la muzica pop, poate chiar si etno, asa ca nu mica i-a fost mirarea cand a auzit ca vreau sa cant rock. Ce putea face, ma lasat sa aleg. Asa, treptat, am devenit un megastar rock. Dupa cum am zis mai sus, am avut multe probleme cu paparazzi, ma spionau peste tot, nu aveam pic de libertate. Asa ca mama, a hotarat sa ne mutam in secret in Tokio. Dar daca aflau? Daca acum ma spioneaza, imi fac poze, si, din cate ii stiu eu pe ei, e sufficient sa le dai un fir, ca ei iti fac un buchet cum n-ai mai vazut, asa ca le-ar fi foarte usor sa zica ca sunt intr-o relatie cu Zack. Fara sa mai stau pe ganduri , m-am plans la Zack in legatura cu asta, adica era vorba de libertatea mea in joc nu?
- Hei Zack…
- Da pisicuto? Ma intrebat acesta, destul de surpins vazandu-ma cam ingrijorata
- M-am gandit…daca paparazzii au aflat .unde sunt? Daca acum imi fac poze, daca….dar daca….
- Calmeaza-te istericuto, nu au aflat, nu au cum, oricum te cauta prin intreaga lume, asa am auzit. Dar stai linistita, sunt aici si nu ii voi lasa sa te gaseasca din nou. Imi raspunse Zack, linistindu-ma ca intotdeauna.
- Mersi Zack... Am raspuns eu, oricum, trebuia sa ii multumesc pentru ce a facut pana acum pentru mine. Chiar e un bodyguard extrem de bun.
- Nu-mi multumi, eu doar imi fac meseria. Imi raspunse la randul lui, zambind smechereste.
Din pacate, am fost intrerupti de diriginta noastra, care intrase in clasa. Am fost socata de ceea ce am vazut. Aia era diriga? Ne ne ne, cred ca a gresit clasa, adica na, nu prea stiu ce cauta o animatoare pe la scoala dar na...Din cate am auzit, avem douazeci si noua de ani, dar arata ca de nouasprezece. Era imbracata intr-o camasa alba, vazandu-se doar gulerul, iar peste camasa un fel de rochie lipita de trunchi alba, pana la fund. In picioare avea niste cizme negre lucioase, cu toc cui. Tipa era plina de aere, iar asta a inceput sa ma calce deja pe nervi. Ne anuntase cu greu ca nu mai facem ore, pentru ca s-a uitat din nou peste repliciile pe care le avea de zis, scrise pe o hartie. Intr-un final, ne-a dat drumul. Am rasflat usurata, nu mai suportam sa o aud cum zicea glume proaste peste glume proaste, la care nimeni nu radea. Ies din clasa, uitandu-ma in jur. Am dat din nou peste acel baiat, care ma privea. N-am mai zambit, pur si simplu am plecat de acolo, nu prea vroiam sa il mai vad, poate chiar de frica sa nu ma indragostesc? Ce’i drept, era izbitor de frumos. Am plecat in curte, asteptandu-i pe ceilalti. Dupa un timp, ne-am strans din nou toti, apoi am plecat catre iesirea curtii, ce ducea in strada. Nimeni nu zicea nimic, parca se intamplase ceva, si eu nu trebuia sa aflu. Am ridicat capul, privind norii. Pluteau, fara griji, formand diferite forme. Intotdeauna am putut gasi diferit forme in nori, mi-a placut mereu sa-i privesc. Am fost oprita din cautarea formelor printr-e nori, de o pustoaica, care ma privea smechereste.
- Tu esti aia cu breaku? A intrebat destul de tare incat sa auda toti din curte.
- Scuze, dar cred ca confunzi persoana. Am incercat eu sa ma scuz, asta nu trebuia sa se afle!
- O ba da. Te cheama Tifa Lockhart, si esti campioana mondiala la breakdance. Tu si astea de langa tine. A adaugat sigura pe ea, cu aceeasi voce.
Pustoaica avea in jur de saisprezece ani, si parea o fata rebela, fara griji, care spunea la tot ,,nu-mi pasaâ€. Era imbracata intr-un maieu alb destul de transparent incat vazanduse clar sutienul negru pe care il avea pe sub acesta, niste blugi stramti pe corp, cu talie joasa, impreuna cu o curea alba cu tot felul de pietre gri pe ea. Mai purta si niste tenesi alb cu negru cu diferite modele. Avea in mana un skateboard, iar in spatele ei o asteptau o trupa de baieti. Cei din curtea scolii, la auzul cuvintelor fetei, au inceput sa vina catre mine, sa se ingramadeze, iar altii, mai disperati, sa ceara si autografe. Va ganditi, daca ar afla ca sunt si cantareata? Fara sa mai adaug ceva, am simtit cum Zack ma trage pe mine de mana si pe acea fata, undeva prin spatele scolii, in orice caz undeva departe de disperatii aia. Fetele au fugit si ele pe un au putut. Turma se despartise serios. Acum, eram pe cont propriu. Zack s-a uitat la mine, incercand sa gaseasca o solutie.
- Uite cum facem, ma duc acasa, si iti aduc motorul, iar tu imi dai un bip cand termini ok? Ma intrebase el, deja vroind sa plece.
- Ok. Am zis eu, putin nesigura.
Zack plecase, apoi am ramas singura cu pustoaica respectiva.
- Akane Lighting! Imi intinse mana prietenos si zambise smechereste.
- Ti...
- Stiu stiu! Nu aveai cum sa te ascunzi tu de mine, de mine nimeni nu se ascunde. A inceput sa rada triumfator si diavoleste.
- Mda, cum zici tu, dar Akane, te rog, nu mai tipa in gura mare ca cine is eu, sti, nu prea vreau sa se afle.
- Prea tarziu draguta, deja stiu toti. Oricum, trebuie sa plec. Zise ea destul de grabita. Pastram legatura da?
- Sigur? I-am raspuns, zambind.
Fata era de treaba, poate chiar imi voi face o noua prietena. Am plecat din acel loc, ajungand in fata strazii. Dar ups, pe trotuar, langa mine, se afla acel baiat blond, peste care tot am dat pana acum. Ca deobicei, se uita la mine, ceea ce era ENERVANT! Deja intrecuse limita, ce eram eu? Vreun extraterestru? Ce naiba? Mi-am scos mobilul, vrand sa il sun pe Zack, dar acesta era deja in parcul de langa scoala. Mi-a facut cu mana, iar eu am facut la fel, zambind. Blondul se uita in continuare, destul de suspicios in ceea ce ma priveste pe mine si Zack. Acesta a venit langa mine, dandu-se jos de pe motor. M-am urcat, si mi-am pus casca preferata.
- Sa nu mai zabovesti mult pe aici, vino acasa repede. Zic eu incercand sa fiu cat mai grijulie.
- Nu ma stau mult, ma duc s-o iau pe Yuffe si vin ok frumoaso?
- Ok.
Am apasat pe pedala, crescand viteza din ce in ce mai mult. Nimeni nu-mi comenta, asta doar pentru faptul ca stiau cine sunt.
***
Ajung rapid in fata casei. Intru ca o vijelie in casa, aruncand ghiozdanul undeva prin mijlocul camerei. Nu-mi faceam griji pentru el, stiam ca menajera il va lua si mi-l va aduce in camera. Nu era mare lucru. Urc scarile, avand in gand o singura destinatie: camera mea. Intru rapid in aceasta, si din mers, incep sa-mi dau bluza jos. O arunc lejera pe pat, si fac la fel cu pantalonii. Ramasesem doar in boxerii negri preferati si intr-un sutien negru pe care il placeam la fel de mult. Cand venea vorba de lenjerie intima, purtam cam numai ce insemna negru, imi placea aceasta culoare, mai ales de cand am inceput sa cant muzica rock. Ma indrept spre dressing, incercand sa ma gandesc cu ce sa ma imbrac, vrand sa ies afara cu skateboard-ul. Imi aleg un pulover gri, cu diferite modele de aceeiasi culoare pe un anumit umar, si niste blugi albastri cu cateva rupturi. Imi mai aleg o curea neagra cu pietre crem pe ea, niste cercei in carouri, si o bratara cu fermoar. Ma indrept spre un sertar in care se aflau numai lantisoare, si aleg in graba un lant cu un pandantiv in forma de fluture. Vroiam sa cobor jos, dar mi-am amintit ceva, machiajul. M-am indreptat cu pasi mari catre baie, cautand creionul dermatograf. Aplic culoarea neagra pe la ochi in exces, apoi pun mana pe rimel, acesta fiind observat deja de ochii mei. Dup ce terminasem cu ochii, mi-am aplicat putin glos pe buze. Eram gata, gata pentru o plimare cu skateboard-ul. Nu stiam de ce, dar ma grabeam foarte tare. Mi-am zis sa sar peste faza cu coboratul scarilor, asa ca am alunecat direct pe balustrada. In hol se afla doar Angela, care mai aranja lucrurile. In caz ca nu am facut prezentarile, Angela este menajera, care vine in fiecare zi sa faca curat, si sa faca mancarea. Are niste ochi verzi cum n’am mai vazut, si un par portocaliu pana la umeri. Era singura din familia asta, care ma putea intelege, iar daca trebuia sa vin cu cineva acasa, in cel mai rau caz, cu un baiat, pleca si ma lasa pe cont propriu. M-am uitat mai atenta in jur, si am observat-o si pe Yuffe. Statea pe canapea, si se uita la plazma imensa.
-Unde crezi ca pleci? Ma intrebase ea, nervoasa.
-Problema mea. Raspund eu cu un aer de indiferenta uriasa.
-Tifa, te mai intreb o data, unde mergi? Ma intrebase din nou, incercand sa fie cat mai clara.
-Tiam zis, e problema mea. Nu te mai baga in problemele mele! Am inceput sa tip nervoasa.
-Frate, sa mor, ce d##cu ai?! Tot timpul ai fost asa, niciodata nu te-ai comportat ca o persoana normala, intotdeauna ai trecut prin depresi, si de cand?! De cand ai inceput cu muzica rock! Revino la normal! A inceput sa tipe si ea la randul ei, ochii ei fiind deja uzi. Habar n’ai cum eram noi doua inainte! De nedespartit! Ne jucam impreuna, faceam totul impreuna, pana cand tu...tu...te-ai transformat intr-o EMO! A strigat din toate puterile, incercand sa tina in ea lacrimile pe care le avea, dar una a scapat din oceanul imens pe care il avea ascuns in spatele ochilor.
Vorbele ei m-au facut sa ma opresc. Eram deja incaltata, cu skateboard-ul in mana, si cu Ipod-ul in buzunar. Nu puteam sa cred ceea ce auzisem, ea, tocmai ea ma facuse emo! Era cel mai rau lucru pe care mi-l putea spune o persoana, iar eu nu permiteam asta. Angela era si ea socata, si se uita la mine vrand sa vada cum voi actiona. M-am indreptat nervoasa catre Yuffe, iar in urmatoarea secunda pumnul meu facuse un contact puternic cu obrazul ei. Aceasta cazuse, iar sangele deja incepuse sa curga din gura. Angela a sarit ca arsa catre Yuffe, incercand sa o prinda la timp, dar nu reusise. Am plecat din casa, lasandu-le pe cele doua cu gura cascata. Ma rog, numai una, ca cealalta avea gura sparta. Mi-am pus castile la urechi, dand drumul sa cante o melodie rock, ca sa ma mai linisteasca. Am lasat skateboard-ul jos, si m-am urcat pe el, impingandu-l. Drumul era destul de lung, asa ca, treptat treptat, m-am lasat prinsa de ganduri. Mergeam cu ochii inchisi, si ma gandeam la spusele lui Yuffe. Ei bine, trebuie sa recunosc ca avea dreptate. Inainte am fost de nedespartit, doar asta mai tin minte, in rest...nimic. Daca cineva m-ar intreba ce am facut eu si sora’mea cand eram mici, nu as sti sa-i raspund. Avea dreptate, muzica rock ma transformat intr-o persoana singuratica, pesimista, si poate chiar emo. Mi-am luat gandul de la subiectul asta, pentru ca am simtit cum ma izbesc de o sileta barbateasca, apoi aceasta silueta se izbeste de pamantul rece, si eu de ea. Era clar ca o fi fost vreunu neatent, si ma pregateam sa-i zic cate ceva.
- Daca nu sti sa mergi, inva...
Glasul meu fusese parca luat de cineva, sau mai bine zis de ceva. Peste cine credeti ca am dat...
Poze: Tinuta mea in care am fost sa ma plimb cu skater-ul( dar fara palaria aia): http://www.envy.ro//my-envy/myset/skater....html#1087
Machiajul meu: http://www.littleblackcherry.co.uk/ekmps...e%20up.jpg
Akane: http://www.finalfantasyxiii.us/wp-conten...htning.jpg