28-05-2009, 01:02 PM
Capitolul unu: Primul sentiment
- Da-te jos din masina si uita-te, te rog.
Picioarele imi erau amortite; am coborat usor pentru a nu imi lasa toata greutatea brusc pe ele. O scurta privire dupa care m-am intors la locul meu.
- Scuze, nu vad unde se termina coloana.
- Logic. Ce a fost in capu meu? Trebuia sa stiu ca autostrada e plina!
- Pot sa conduc eu? A aprobat din cap, amandoua coborand din masina. Pana sa pornesc motorul, coloana se deplasase putin iar masina din spatele noastru, nerabdatoare, ne-a claxonat. Telefonul meu a sunat, dar am lasat-o pe Aylin sa vorbeasca...deja stiam ce urma sa ne zica. Am auzit-o oftand si cerandu-si scuze.
- Deci...s-a enervat? am intrebat eu cu o oarecare teama.
- Putin spus...m-a luat cu replica ei preferata "Proastelor, eu ma marit, nu voi!"
- Bine, sunt calma, inca sunt calma, am chicotit eu.
Am privit pe geam masina de langa noi; un Hummer alb, imens cu geamurile fumurii...nimic neobisnuit, dar am continuat sa privesc. Geamul s-a lasat putin in jos, astfel incat am putut observa un chip superb pe locul pasagerului. Am avut impresia ca soarele s-a intruchipat intr-un barbat pentru a putea cobori pe pamant si pentru a ului cu farmecul lui.
- Hai, duduie, ce dracu faci? am auzit o voce de la masina din spate.
M-am trezit brusc in visare, enervata la culme; cand ma pregateam sa cobor din masina si sa-i spun ca nu este singurul pe pamant blocat intr-o coloana interminabila, am fost oprita de Aylin.
- Calma, calma mai stii? Lasa-l...gata, inainteaza incet si lasa-l pe dobitocu' ala.
- Jur pe ce vrei tu ca nu o sa merg si la botez!
Aylin a chicotic, eu intorcandu-mi privirea spre masina de langa mine. Norocul meu...banda din stanga inainta mai repede, iar Hummerul era la 3 masini distanta. Infernul din trafic a continuat, chiar si in momentul cand masina din spatele nostru a mers bara-n bara cu a mea. I-am multumit Sfantului Petru cand a intervenit un politist iar circulatia a inceput sa se fluidizeze. Pana la lasarea soarelui am ajuns, inainte ca mireasa noastra sa intre intr-o criza. Nu am dat prea multa atentie prostiilor pe care le abera despre viata ei perfecta, si despre sotul ei si mai perfect. Un om de afaceri din lumea imobiliarelor, cu firme de constructie in toate zonele importante ale tarii se decise sa-si imparta viata cu prietena noastra Corina, proaspat absolventa a facultatii de drept. Nu vrea sa ma gandesc la rochia cu care urma sa se imbrace Corina, dar stiu un lucru: nu i-a placut. Era un cadou din partea sotului comandata de la Milano din matase fabricata in Japonia, cu cristale Swarovski cerute special de nu mai stiu unde. Fita era intrecuta de mult de un nou brand: Corina. Am convins-o intr-un final ca este o rochie fabuloasa si ca nu i-o pot aduce pe Viviane Westwood sa-i creeze in 10 minute alta rochie. A fost "magic" momentul in care si-au spus juramintele, momentul fiind obligatoriu imortalizat de cei mai buni fotografi. Petrecerea nu a fost nici pe aproape de a fi normala. A vrut ca aceasta sa aiba o tema medievala, cu accente gotice, care totusi sa inspire si fantezia rozului. Sincer imi era mila de designerul, care mai mult ca sigur ca si-a schimbat ideile in functie de gravitatia Lunii si a inspiratiei Corinei. Invitatii...ei bine cunoasteam sa zic jumatate din cati participasera numarul fiind spectaculos: 1723 . La un moment am intrebat-o cine este o anumita persoana, raspunsul fiind "nu stiu". Am fost obligata sa dansez mai la toate melodiile, si nu m-a lasat pana nu a vazut ca beau cel putin un pahar de alcohol...sincera sa fiu nu agream bautura prea mult. Aylin...alta problema, a baut cu cine a apucat, iar la ora 4 deja era ametita; presupun ca tot restul serii si l-a petrecut cu un barbat. Petrecerea s-a spart la ora 7 in zorii zilei, cand mireasa a decis ca e momentul ideal pentru conceperea unui copil, conform unui calendar pe care il avea in functie de gravitatia lui Saturn. Abea mai vedeam treptele hotelului in timp ce ma indreptam spre camera mea. Mi-am aruncat pantofii unde am apucat, iar rochia am asezat-o pe spatarul unui scaun. Am cazut in lumea viselor in cateva secunde, somnul meu durand aproximativ o zi. M-am trezit pe la 8 seara, cand am mancat "micul dejun". Aylin era si ea in camera, plutind pe un mic norisor alb catre visarea cu ochii deschisi. Am intrerupt linistea:
- Si, ce ai facut aseara nebuno? Mai tarziu am constatat ca ar fi fost mai intelept sa nu incep discutia. Aylin era foarte explicita cand venea vorba sa povesteasca ceva, asa ca am fost fortata sa alunecam in toate detaliile, unele pe care as fi vrut sa nu le aud.
Corina, fata buna, ne-a invitat de asemenea si la botez exact cum ma asteptam. I-am facut o promisiune ca voi veni, cu intentia de a nu o respecta. Am plecat la drum, lasand-o pe Aylin sa conduca, dar locurile au fost schimbate cam dupa 10 minute, din pricina faptului ca era foarte cautata la telefon de "Romeo". Urmatoarea destinatie era aeroportul, de unde urma sa imi iau fratele care se intorcea de la Paris, impreuna cu iubita lui. Avionul urma sa aterizeze la 4patru dimineata, in momentul de fata fiind douazeci si doi. Dupa o zi agitata, si o mie de SMS-uri Aylin a adormit cu gandul la printul fermecat. Drumul a fost liber, pe autostrada mai intalneam cateva masini la o diferenta de cateva minute. Sincronizarea a fost perfecta, intalnindu-ma cu fratele meu la "Sosiri", si deasemenea si cu iubita lui, Adelaide, o frumoasa rusoaica cu parul blond. Am luat-o pe Andrea de la cafeneaua unde decise sa-si imparta momentul cu o cafea si cu o tigara si am urca in masina. Nu m-am simtit in stare sa conduc pana acasa intr-o singura noapte, asa ca am optat pentru o cazare la unul dintre hotelele orasului. Am dormit cateva ore, dar am reusit sa ratez micul dejun, receptionera hotelului fiind nevoita sa-mi trimita pe cineva de la Room-service.
- Pisicuta mofturoasa s-a trezit, am intrebat-o eu pe Aylin.
- Taci! a strigat ea.
- Probleme in Paradis? am intrebat-o ironica.
- ...
- O sa il iau ca pe un da, am raspuns eu inghitind o bucata de paine.
- Ia-l cum vrei! Ma duc sa ma plimb in magazine. Pa! mi-a zis ea trantind usa in urma ei.
- Pa-pa! i-am raspuns usii cu un oarecare zambet de amuzament pe fata mea.
La iesirea din camera mea am vazut pe hol doua gorile imbracate in negru, gata oricand de un macel, dar surpriza mi-a fost mai mare cand l-am vazut pe brunetul de acum trei zile. Mergeau foarte repede, iar eu ma indreptam spre ei. Unul dintre bodyguarzi a trecut pe langa mine lovindu-mi umarul. M-am intors pe calcaie cu intentia de a ii spune ceva, dar nu am avut ocazia; in momentul in care am intins mana dupa el m-am vazut amenintata de un pistol. Inlemnita e un cuvant potrivit pentru a exprima starea pe care o aveam atunci. Tanarul brunet si-a intors si el privirea urmarindu-mi urmatoarea miscare. Ce mi s-a parut ciudat la el a fost culoarea ochilor care i s-a schimbat din verde in caprui; nu vroiam sa cred ca acei ochi superbi erau rosii.
- Luati-o inainte, l-am auzit pe brunet, acesta ducandu-si mana la inima. Mi se parea ca respira destul de greu. Unul dintre "insotitori" a incercat sa spuna ceva dar acesta nu i-a dat ocazia.
- Am spus sa plecati! la aceste cuvinte, acesta s-a intors si a inaintat. Am vrut sa il intreb daca se simte bine, dar nu am avut curajul. Asteptam reactia lui, inca privindu-i ochii rosiatici, care incercau sa revina la normal, nuantele schimbandu-se de la secunda la secunda.
- Imi pare rau pentru ce ai vazut, mi-a spus el e un ton neutru. Inca socata mi-a luat o clipa sa imi revin.
- N...nu este nimic, i-am raspuns eu ezitand. Te simti bine? Nelinistea din vocea mea l-a facut sa zambeasca.
- Da. Te rog sa ma scuzi, dar ma voi revansa mai tarziu. La aceste cuvinte se intoarse si pleca dupa cei doi barbati, care am observat ca il asteptau.
Nu e clona=)) Il mai am postat pe site-ul www.fan-fiction.manga-anime.ro
Sper sa va placa...eu m-am cam saturat de vampiri
- Da-te jos din masina si uita-te, te rog.
Picioarele imi erau amortite; am coborat usor pentru a nu imi lasa toata greutatea brusc pe ele. O scurta privire dupa care m-am intors la locul meu.
- Scuze, nu vad unde se termina coloana.
- Logic. Ce a fost in capu meu? Trebuia sa stiu ca autostrada e plina!
- Pot sa conduc eu? A aprobat din cap, amandoua coborand din masina. Pana sa pornesc motorul, coloana se deplasase putin iar masina din spatele noastru, nerabdatoare, ne-a claxonat. Telefonul meu a sunat, dar am lasat-o pe Aylin sa vorbeasca...deja stiam ce urma sa ne zica. Am auzit-o oftand si cerandu-si scuze.
- Deci...s-a enervat? am intrebat eu cu o oarecare teama.
- Putin spus...m-a luat cu replica ei preferata "Proastelor, eu ma marit, nu voi!"
- Bine, sunt calma, inca sunt calma, am chicotit eu.
Am privit pe geam masina de langa noi; un Hummer alb, imens cu geamurile fumurii...nimic neobisnuit, dar am continuat sa privesc. Geamul s-a lasat putin in jos, astfel incat am putut observa un chip superb pe locul pasagerului. Am avut impresia ca soarele s-a intruchipat intr-un barbat pentru a putea cobori pe pamant si pentru a ului cu farmecul lui.
- Hai, duduie, ce dracu faci? am auzit o voce de la masina din spate.
M-am trezit brusc in visare, enervata la culme; cand ma pregateam sa cobor din masina si sa-i spun ca nu este singurul pe pamant blocat intr-o coloana interminabila, am fost oprita de Aylin.
- Calma, calma mai stii? Lasa-l...gata, inainteaza incet si lasa-l pe dobitocu' ala.
- Jur pe ce vrei tu ca nu o sa merg si la botez!
Aylin a chicotic, eu intorcandu-mi privirea spre masina de langa mine. Norocul meu...banda din stanga inainta mai repede, iar Hummerul era la 3 masini distanta. Infernul din trafic a continuat, chiar si in momentul cand masina din spatele nostru a mers bara-n bara cu a mea. I-am multumit Sfantului Petru cand a intervenit un politist iar circulatia a inceput sa se fluidizeze. Pana la lasarea soarelui am ajuns, inainte ca mireasa noastra sa intre intr-o criza. Nu am dat prea multa atentie prostiilor pe care le abera despre viata ei perfecta, si despre sotul ei si mai perfect. Un om de afaceri din lumea imobiliarelor, cu firme de constructie in toate zonele importante ale tarii se decise sa-si imparta viata cu prietena noastra Corina, proaspat absolventa a facultatii de drept. Nu vrea sa ma gandesc la rochia cu care urma sa se imbrace Corina, dar stiu un lucru: nu i-a placut. Era un cadou din partea sotului comandata de la Milano din matase fabricata in Japonia, cu cristale Swarovski cerute special de nu mai stiu unde. Fita era intrecuta de mult de un nou brand: Corina. Am convins-o intr-un final ca este o rochie fabuloasa si ca nu i-o pot aduce pe Viviane Westwood sa-i creeze in 10 minute alta rochie. A fost "magic" momentul in care si-au spus juramintele, momentul fiind obligatoriu imortalizat de cei mai buni fotografi. Petrecerea nu a fost nici pe aproape de a fi normala. A vrut ca aceasta sa aiba o tema medievala, cu accente gotice, care totusi sa inspire si fantezia rozului. Sincer imi era mila de designerul, care mai mult ca sigur ca si-a schimbat ideile in functie de gravitatia Lunii si a inspiratiei Corinei. Invitatii...ei bine cunoasteam sa zic jumatate din cati participasera numarul fiind spectaculos: 1723 . La un moment am intrebat-o cine este o anumita persoana, raspunsul fiind "nu stiu". Am fost obligata sa dansez mai la toate melodiile, si nu m-a lasat pana nu a vazut ca beau cel putin un pahar de alcohol...sincera sa fiu nu agream bautura prea mult. Aylin...alta problema, a baut cu cine a apucat, iar la ora 4 deja era ametita; presupun ca tot restul serii si l-a petrecut cu un barbat. Petrecerea s-a spart la ora 7 in zorii zilei, cand mireasa a decis ca e momentul ideal pentru conceperea unui copil, conform unui calendar pe care il avea in functie de gravitatia lui Saturn. Abea mai vedeam treptele hotelului in timp ce ma indreptam spre camera mea. Mi-am aruncat pantofii unde am apucat, iar rochia am asezat-o pe spatarul unui scaun. Am cazut in lumea viselor in cateva secunde, somnul meu durand aproximativ o zi. M-am trezit pe la 8 seara, cand am mancat "micul dejun". Aylin era si ea in camera, plutind pe un mic norisor alb catre visarea cu ochii deschisi. Am intrerupt linistea:
- Si, ce ai facut aseara nebuno? Mai tarziu am constatat ca ar fi fost mai intelept sa nu incep discutia. Aylin era foarte explicita cand venea vorba sa povesteasca ceva, asa ca am fost fortata sa alunecam in toate detaliile, unele pe care as fi vrut sa nu le aud.
Corina, fata buna, ne-a invitat de asemenea si la botez exact cum ma asteptam. I-am facut o promisiune ca voi veni, cu intentia de a nu o respecta. Am plecat la drum, lasand-o pe Aylin sa conduca, dar locurile au fost schimbate cam dupa 10 minute, din pricina faptului ca era foarte cautata la telefon de "Romeo". Urmatoarea destinatie era aeroportul, de unde urma sa imi iau fratele care se intorcea de la Paris, impreuna cu iubita lui. Avionul urma sa aterizeze la 4patru dimineata, in momentul de fata fiind douazeci si doi. Dupa o zi agitata, si o mie de SMS-uri Aylin a adormit cu gandul la printul fermecat. Drumul a fost liber, pe autostrada mai intalneam cateva masini la o diferenta de cateva minute. Sincronizarea a fost perfecta, intalnindu-ma cu fratele meu la "Sosiri", si deasemenea si cu iubita lui, Adelaide, o frumoasa rusoaica cu parul blond. Am luat-o pe Andrea de la cafeneaua unde decise sa-si imparta momentul cu o cafea si cu o tigara si am urca in masina. Nu m-am simtit in stare sa conduc pana acasa intr-o singura noapte, asa ca am optat pentru o cazare la unul dintre hotelele orasului. Am dormit cateva ore, dar am reusit sa ratez micul dejun, receptionera hotelului fiind nevoita sa-mi trimita pe cineva de la Room-service.
- Pisicuta mofturoasa s-a trezit, am intrebat-o eu pe Aylin.
- Taci! a strigat ea.
- Probleme in Paradis? am intrebat-o ironica.
- ...
- O sa il iau ca pe un da, am raspuns eu inghitind o bucata de paine.
- Ia-l cum vrei! Ma duc sa ma plimb in magazine. Pa! mi-a zis ea trantind usa in urma ei.
- Pa-pa! i-am raspuns usii cu un oarecare zambet de amuzament pe fata mea.
La iesirea din camera mea am vazut pe hol doua gorile imbracate in negru, gata oricand de un macel, dar surpriza mi-a fost mai mare cand l-am vazut pe brunetul de acum trei zile. Mergeau foarte repede, iar eu ma indreptam spre ei. Unul dintre bodyguarzi a trecut pe langa mine lovindu-mi umarul. M-am intors pe calcaie cu intentia de a ii spune ceva, dar nu am avut ocazia; in momentul in care am intins mana dupa el m-am vazut amenintata de un pistol. Inlemnita e un cuvant potrivit pentru a exprima starea pe care o aveam atunci. Tanarul brunet si-a intors si el privirea urmarindu-mi urmatoarea miscare. Ce mi s-a parut ciudat la el a fost culoarea ochilor care i s-a schimbat din verde in caprui; nu vroiam sa cred ca acei ochi superbi erau rosii.
- Luati-o inainte, l-am auzit pe brunet, acesta ducandu-si mana la inima. Mi se parea ca respira destul de greu. Unul dintre "insotitori" a incercat sa spuna ceva dar acesta nu i-a dat ocazia.
- Am spus sa plecati! la aceste cuvinte, acesta s-a intors si a inaintat. Am vrut sa il intreb daca se simte bine, dar nu am avut curajul. Asteptam reactia lui, inca privindu-i ochii rosiatici, care incercau sa revina la normal, nuantele schimbandu-se de la secunda la secunda.
- Imi pare rau pentru ce ai vazut, mi-a spus el e un ton neutru. Inca socata mi-a luat o clipa sa imi revin.
- N...nu este nimic, i-am raspuns eu ezitand. Te simti bine? Nelinistea din vocea mea l-a facut sa zambeasca.
- Da. Te rog sa ma scuzi, dar ma voi revansa mai tarziu. La aceste cuvinte se intoarse si pleca dupa cei doi barbati, care am observat ca il asteptau.
Nu e clona=)) Il mai am postat pe site-ul www.fan-fiction.manga-anime.ro
Sper sa va placa...eu m-am cam saturat de vampiri