Pain and death

[Ryuu]

[edit Aly]Tip Critica Permisa: Stil / Limbaj / Idei / Forma / Gramatica.

Pain and death


Stau si privesc spre un gol.
Stau si ma gandesc la un nou decor
Stau si privesc la cer
Stau si sper.

Astept acea zi,
In care ne vom desparti.
Astept sa pleci
Fara sa te mai gandesti ,
La zilele din trecut
Zilele ce amandoi le-am petrecut.


~O ora fara suflare ,inseamna o zi fara culoare.O viata fara a vedea tot ce te inconjoara , inseamna suferinta.Suferinta pe care o porti mereu , inseamna durere.Durerea te conduce spre sinucidere.Sinuciderea te conduce spre ultimul drum , un drum scurt de batut~

~~Lacrimile-mi curg pe obraji fara incetare.Ce sa fie asta.Nici macar ziua senina nu ma mai incanta.Simt ca ceva s-a rupt in mine.Razele de soare care imi lumineaza fata , nu ma mai intereseaza.Nici macar prietenii mei , nici macar nu imi mai pasa de ei.Ce sa fie acest sentiment?Oare era periaada adolescentina?Nu putea fi asta deoarece aveam 18 ani.
numai 18 ani a trecut de la nasterea mea , o nastere dintr-un banal accident.Au trevut 18 ani de cand stau in acel orfelinat prafuit , cu peretii crapati si paturile mai tari decat pamanatul.Daca ma gandesc mai bine si pamantul este mai confortabil decat acele paturi tari.
am fost uitat de catre toti.am fost uitat de catre Dumnezeu.Nu exista zi in care sa nu ma gandesc la copii ce se joaca impreuna cu parintii lor.Nu exista zi in care nu ma gandesc cum ar fi sa imi sarbatoresc ziua de nastere asa cum fac cu totii.
oare pentru ce sa mai traiesc?Ii mai pasa cuiva de mine?chiar am fost uitat de toti?...atatea intrebari , dar niciun raspuns.
Mi-as dori o viata simpla asa cum o are orice copil.Nu mai vreau sa stau in acest orfelinat unde mancarea nu este buna , unde mereu imi iau bataie de la cei mai mari decat mine si anume de la cei de 25 de ani.Ciudat este ca acesti huligani inca mai sunt in orfelinat.Ar fi trebuit sa plece si sa caute fiecare cate un loc de munca si sa aiba fiecare o viata privata alaturi de o fata , dar nu.Cu totii au ramas in orfelinat.
cat de mult as vrea sa vad acea zi in care eu voi fi adoptat , dar se zice ca dupa ce ai implinit varsta de 18 ani , esti pe cont propiu , nu mai depinzi de nimeni.
Imi doream sa nu plec din acel orfelinat , dar cu atat mai mult sa-mi formez o familie.Era deja major si puteam face ce vreau.Imi puteam incepe viata sexuala deja , insa stiam ca nicio fata nu s-ar uita la mine.Eram genul de persoana mai retrasa.Nu imi placea sa socializez cu alti baiati sau alte fete.
In acest orfelinat eram poreclit:" boy without future".Inca nu stiam ce inseamna aceste cuvinte si mai ales ce fel de limba este.Nu am fost niciodata la o scoala unde puteam invata cate ceva.Nici marcar calcule nu stiam sa fac.
Totul era imposibil pentru mine , pana azi.Data de 16 mai 2009, mi-a schimbat viata.~~
...............................................................................................
..........Dupa 1 an..........

Era o zi insorita , o zi in care soarele isi arunca razele sale ,caldute, spre orasul Tokyo , un oras unde puteai vedea cladiri unele mai inalte dacat altele.Oamenii se plimbau pe trotoare , iar eu statea si munceam la un restaorant.Privem pe geam cum altii se distreaza, cum altii isi saruta iubitele si le tin in brate.Simteam ca ceva s-a rupt in mine.Stiam ca niciodata nu voi avea parte de o iubita si mai ales de acel cuvant numit "fericire".
Aveam 19 ani , parul meu era brunet si putin lung.Imi lasam doua , trei suvite sa imi cada pe fata acoperindu-mi putin ochii albastrii ca un lac limpede.Purtam uniforma ce reprezenta restaurantul.O camasa alba si niste pantaloni de stofa.
Nu imi placea deloc , dar asa este cand iti trebuie un loc de munca.Trebuie sa suporti orice lucru.
..........
*
Statea linistit in bucatarie ,unde mai mereu se lucra , si asteptam pana se deschidea restaorantul.Era ora 7 dimineata si tot personalul de la restaorant , era prezent.Restaurantul trebuia deschis la ora 9 , insa cu totii munceau de dimineata pana seara...
Acesta este inceputul unui baiat de 19 ani...
Va urma

este scurt , dar sper sa fie bun
ja ne