19-05-2009, 08:13 PM
pai... m-am hotarat sa postez... hope you like it! this cap e facut de mine si de SasuSaku_4ever
Capitolul 7: Intalnirea
Cand in sfarist ceasul batu ora 7, in casa pustie a Anei se auzi soneria. "Cu siguranta e foarte punctual" gandi fata. S-a repezit grabita la usa, si a deschis-o. Silviu o astepta cu un zambet cald pe buze. Amandoi si-au intalnit privirile, apoi au mers linistiti spre parc. Silviu voia sa o tina de mana pe fata insa, ii era teama ca aceasta nu va fi prea incantata asa ca nu o atinse. Au discutat despre diferite subiecte cum ar fi tema la mate, nota la testul de la istorie si bla bla bla…pana cand, Silviu si-a facut curaj si a intrebat-o pe fata :
- Scuza-ma ca te intreb, poate ti se pare o intrebare stupida…defapt sigur ca ti se pare deoarece sunt un tampit dar totusi o sa intreb…sa nu te superi…
- Zi odata ! ii zise fata nerabdatoare.
Era cu siguranta tinuta in suspans.
- Tu ai cumva, iubit? A intrebat-o baiatul inrosindu-se.
Ana a stat putin pe ganduri, intrebandu-se in sine de ce intreaba cineva precum Silviu.
- Nu, nu am, ii raspunse Ana.
Baiatul a rasuflat usurat in minte. Mai avea un pas sa faca ce-si propuse. Si-a luat curaj, a inspirat adanc si i-a zis :
- Vrei sa fi…
Insa propozitia nu a fost terminata deoarece un grup de baieti si-au facut aparitia, intrerupandu-l.
- Hey, Silviu, ii zise unul dintre ei. Joci fotbal?
Silviu s-a gandit putin si si-a dat seama ca nu mai avea curajul necesar sa o intrebe pe fata ce voia. Pana la urma a acceptat propunerea si a lasat-o pe fata singura. Ana s-a enervat la culme si a parasit parcul furioasa.
Intre timp, la casa Silviei, fata plangea. Avea nevoie de cineva sa-i impartaseasca durerea, insa prietena ei era plecata. Plangea trista, cand, deodata cineva a sunat la sonerie. Roscata nu voia sa raspunda dar vazand ca acel cineva insista s-a hotarat sa deschida. Nu s-a uitat pe vizor, asa ca nici bine nu a deschis usa, cand cineva isi lipi buzele de ale ei. Aceasta voia sa se indeparteze de acesta insa, sarutul era asa de pasional incat o prinse in joc, iar ea a raspuns la el.
Roscata nici nu stia cine e, dar il saruta cu patima. Deodata necunoscutul rupse usor sarutul si se uita in ochii ei. Aceasta ramase uimita cand vazu ca era…
-Alex Arsene?! Ce faci aici? M-ai incurcat cu Andreea? zise Silvia rosind.
-Uite, te rog, numai te preface ca nu voiai. Mi-ai marturisit chiar tu ca ma iubesti, raspunse el zambind.
-Da. Nu trebuia sa fac asta, nu stiu ce ma apucat.
-Silvia, eu m-am sarutat cu Andreea doar pentru ca tu, il placi pe Alex Chelu.
-Dar, eu nu-l plac. Il urasc!
-Sa zicem ca te cred. De ce il urasti?
-E o poveste lunga si nu cred ca ai vrea sa ti-o spun la usa. Nu vrei sa intri? spuse Silvia dandu-se din usa.
-Ba da!
Intrara impreuna in casa si Silvia il conduse in living. Ea se duse pana la bucatarie, lua un bol pe care il umplu cu o punga de chipsuri cu sare. Se duse la frigider si lua un suc de mere si dupa, cauta doua pahare in dulap. Le puse pe toate pe o tava si pleca cu ele spre living.
-Uite, rontaie ceva sib ea niste suc pana cand eu ma duc pana sus sa ma schimb si dupa promit ca iti voi spune ce s-a intamplat.
Roscata urca scarile spre camera ei. Cand ajunse acolo tranti usa. Se uita in oglinda si vazu ca era foarte rosie in obraji. Se duse in dressing si isi lua un tricou roz cu un cap de mort negru, o pereche de panataloni negri, strech si niste skecheri negri cu cateva buline roz. Se pieptana rapid si isi puse o bentita neagra in par. Cobora repede scarile si cand, Alex, o vazu ramase mut. « Ce draguta este fata asta. Parca ar fi un inger. Si saruta… asa de super si dulce. » gandea blondul cand o vazu.
-Deci, vroiai sa sti de ce il urasc pe Chelu parca, zise roscata putin amuzata de fata tampa a lui Alex.
-Da. Si dupa ce imi zici, nu ai vrea sa mergem sa ne plimbam? zise blondul, dorinta simtinsuise in glas.
-Bine-nteles. Si probabil ca atunci o sa-mi explici si ce a fost cu sarutul acela. Dar sa lasam vorbaria si sa-ti zic: il iubeam pe Chelu in clasa a 4-a, si ma dadeam peste cap numai pentru a vorbi cu el. M-am facut de multe ori de ras, dar nu-mi pasa pentru ca tineam la el. Dar aceasta iubire s-a stins cand am aflat ca el isi batea joc de mine cand zicea ca sunt super draguta. Si acum nu stiu ce vedeam la el.
-Oau! Tu chiar esti super draguta.
-Tu numai asta ai retinut din discutie? Intreba Silvia chicotind.
-Nu! Am inteles tot, dar suferi prea mult. Acum hai sa mergem sa ne plimbam.
Iesira din casa si plecara din curte, tinandu-se de mana. Pe strada dadura nas in nas cu Ana. Parea foarte furioasa, dar cand ii vazu pe cei doi asa apropiati, zambi. Le facu cu mana si ii chema sa vina la ea..
-Ce faceti, porumbeilor? intreba satena hizilindu-se.
-Hei! Doar ne plimbam. Azi nu pot sa trec pe la tine. Dar ne vedem maine la scoala. Pa, pa, girl! zise Silvia zambind.
-Pa, porumbeilor.
-Ce m-a enervat Ana! Porumbei, auzi si tu, zise roscata, dupa ce bruneta se indeparta indeajuns de mult.
-Mie mi-a convenit. Voiam sa te intreb ceva daca nu te superi.
-Spune, dar sa nu ma intrebi daca mi-a placut sa ma sarut cu Chelu, caci raspunsul e nu!
-Nu, nu asta. Vrei sa fi prietena mea? zise acesta rosind.
-Ce?! Normal ca da.
Atunci, fata, fara sa mai spuna nimic, il saruta asa cum numai sarutase pe nimeni pana acum. Limba baiatului se strecura usor in lacasul umed al fetei. Alex incerca sa descopere toata gura Silviei. In timp ce uni erau indragostiti, Ana statea acasa, foarte furioasa. Dintr-o data telefonul ii suna. Pe ecran ii aparu un numar necunoscut, dar raspunse:
-Alo? Cine e?
-Sunt eu, Silviu. Voiam sa-mi cer scuze pentru comportamentul meu de azi. Nu stiu ce m-a apucat.
-Ok, dar m-ai invitat sa merg cu tine si m-ai abandonat pentru fotbal fara macar sa-mi zici pa.
-Te-am rugat sa ma ierti. Ce mai vrei acum?
-Nu stiu. Stoarceti creierii, n-ar trebui sa-ti ia mai mult de doua secunde.
De nervi, Silviu ii inchise telefonul. Ii paru rau din prima clipa cand facu asta. Incerca sa o sune pe Ana din nou, dar fata nu ii mai raspunse.
Capitolul 7: Intalnirea
Cand in sfarist ceasul batu ora 7, in casa pustie a Anei se auzi soneria. "Cu siguranta e foarte punctual" gandi fata. S-a repezit grabita la usa, si a deschis-o. Silviu o astepta cu un zambet cald pe buze. Amandoi si-au intalnit privirile, apoi au mers linistiti spre parc. Silviu voia sa o tina de mana pe fata insa, ii era teama ca aceasta nu va fi prea incantata asa ca nu o atinse. Au discutat despre diferite subiecte cum ar fi tema la mate, nota la testul de la istorie si bla bla bla…pana cand, Silviu si-a facut curaj si a intrebat-o pe fata :
- Scuza-ma ca te intreb, poate ti se pare o intrebare stupida…defapt sigur ca ti se pare deoarece sunt un tampit dar totusi o sa intreb…sa nu te superi…
- Zi odata ! ii zise fata nerabdatoare.
Era cu siguranta tinuta in suspans.
- Tu ai cumva, iubit? A intrebat-o baiatul inrosindu-se.
Ana a stat putin pe ganduri, intrebandu-se in sine de ce intreaba cineva precum Silviu.
- Nu, nu am, ii raspunse Ana.
Baiatul a rasuflat usurat in minte. Mai avea un pas sa faca ce-si propuse. Si-a luat curaj, a inspirat adanc si i-a zis :
- Vrei sa fi…
Insa propozitia nu a fost terminata deoarece un grup de baieti si-au facut aparitia, intrerupandu-l.
- Hey, Silviu, ii zise unul dintre ei. Joci fotbal?
Silviu s-a gandit putin si si-a dat seama ca nu mai avea curajul necesar sa o intrebe pe fata ce voia. Pana la urma a acceptat propunerea si a lasat-o pe fata singura. Ana s-a enervat la culme si a parasit parcul furioasa.
Intre timp, la casa Silviei, fata plangea. Avea nevoie de cineva sa-i impartaseasca durerea, insa prietena ei era plecata. Plangea trista, cand, deodata cineva a sunat la sonerie. Roscata nu voia sa raspunda dar vazand ca acel cineva insista s-a hotarat sa deschida. Nu s-a uitat pe vizor, asa ca nici bine nu a deschis usa, cand cineva isi lipi buzele de ale ei. Aceasta voia sa se indeparteze de acesta insa, sarutul era asa de pasional incat o prinse in joc, iar ea a raspuns la el.
Roscata nici nu stia cine e, dar il saruta cu patima. Deodata necunoscutul rupse usor sarutul si se uita in ochii ei. Aceasta ramase uimita cand vazu ca era…
-Alex Arsene?! Ce faci aici? M-ai incurcat cu Andreea? zise Silvia rosind.
-Uite, te rog, numai te preface ca nu voiai. Mi-ai marturisit chiar tu ca ma iubesti, raspunse el zambind.
-Da. Nu trebuia sa fac asta, nu stiu ce ma apucat.
-Silvia, eu m-am sarutat cu Andreea doar pentru ca tu, il placi pe Alex Chelu.
-Dar, eu nu-l plac. Il urasc!
-Sa zicem ca te cred. De ce il urasti?
-E o poveste lunga si nu cred ca ai vrea sa ti-o spun la usa. Nu vrei sa intri? spuse Silvia dandu-se din usa.
-Ba da!
Intrara impreuna in casa si Silvia il conduse in living. Ea se duse pana la bucatarie, lua un bol pe care il umplu cu o punga de chipsuri cu sare. Se duse la frigider si lua un suc de mere si dupa, cauta doua pahare in dulap. Le puse pe toate pe o tava si pleca cu ele spre living.
-Uite, rontaie ceva sib ea niste suc pana cand eu ma duc pana sus sa ma schimb si dupa promit ca iti voi spune ce s-a intamplat.
Roscata urca scarile spre camera ei. Cand ajunse acolo tranti usa. Se uita in oglinda si vazu ca era foarte rosie in obraji. Se duse in dressing si isi lua un tricou roz cu un cap de mort negru, o pereche de panataloni negri, strech si niste skecheri negri cu cateva buline roz. Se pieptana rapid si isi puse o bentita neagra in par. Cobora repede scarile si cand, Alex, o vazu ramase mut. « Ce draguta este fata asta. Parca ar fi un inger. Si saruta… asa de super si dulce. » gandea blondul cand o vazu.
-Deci, vroiai sa sti de ce il urasc pe Chelu parca, zise roscata putin amuzata de fata tampa a lui Alex.
-Da. Si dupa ce imi zici, nu ai vrea sa mergem sa ne plimbam? zise blondul, dorinta simtinsuise in glas.
-Bine-nteles. Si probabil ca atunci o sa-mi explici si ce a fost cu sarutul acela. Dar sa lasam vorbaria si sa-ti zic: il iubeam pe Chelu in clasa a 4-a, si ma dadeam peste cap numai pentru a vorbi cu el. M-am facut de multe ori de ras, dar nu-mi pasa pentru ca tineam la el. Dar aceasta iubire s-a stins cand am aflat ca el isi batea joc de mine cand zicea ca sunt super draguta. Si acum nu stiu ce vedeam la el.
-Oau! Tu chiar esti super draguta.
-Tu numai asta ai retinut din discutie? Intreba Silvia chicotind.
-Nu! Am inteles tot, dar suferi prea mult. Acum hai sa mergem sa ne plimbam.
Iesira din casa si plecara din curte, tinandu-se de mana. Pe strada dadura nas in nas cu Ana. Parea foarte furioasa, dar cand ii vazu pe cei doi asa apropiati, zambi. Le facu cu mana si ii chema sa vina la ea..
-Ce faceti, porumbeilor? intreba satena hizilindu-se.
-Hei! Doar ne plimbam. Azi nu pot sa trec pe la tine. Dar ne vedem maine la scoala. Pa, pa, girl! zise Silvia zambind.
-Pa, porumbeilor.
-Ce m-a enervat Ana! Porumbei, auzi si tu, zise roscata, dupa ce bruneta se indeparta indeajuns de mult.
-Mie mi-a convenit. Voiam sa te intreb ceva daca nu te superi.
-Spune, dar sa nu ma intrebi daca mi-a placut sa ma sarut cu Chelu, caci raspunsul e nu!
-Nu, nu asta. Vrei sa fi prietena mea? zise acesta rosind.
-Ce?! Normal ca da.
Atunci, fata, fara sa mai spuna nimic, il saruta asa cum numai sarutase pe nimeni pana acum. Limba baiatului se strecura usor in lacasul umed al fetei. Alex incerca sa descopere toata gura Silviei. In timp ce uni erau indragostiti, Ana statea acasa, foarte furioasa. Dintr-o data telefonul ii suna. Pe ecran ii aparu un numar necunoscut, dar raspunse:
-Alo? Cine e?
-Sunt eu, Silviu. Voiam sa-mi cer scuze pentru comportamentul meu de azi. Nu stiu ce m-a apucat.
-Ok, dar m-ai invitat sa merg cu tine si m-ai abandonat pentru fotbal fara macar sa-mi zici pa.
-Te-am rugat sa ma ierti. Ce mai vrei acum?
-Nu stiu. Stoarceti creierii, n-ar trebui sa-ti ia mai mult de doua secunde.
De nervi, Silviu ii inchise telefonul. Ii paru rau din prima clipa cand facu asta. Incerca sa o sune pe Ana din nou, dar fata nu ii mai raspunse.
Intunecand intunericul,
iata
portile luminii.
iata
portile luminii.