25-04-2013, 08:23 PM
(Ultima modificare: 08-06-2013, 10:38 AM {2} de alexandraofe.)
Varsta minima:-
Gen: fictiune
Observatii cu privire la continut:-
Tipul de critica dorita: simpla
Confesiune
A mai trecut o zi, iar eu nu i-am spus nimic si-l vad in fiecare zi. In fiecare zi ma gandesc la moduri in care as putea sa-i spun ce simt pentru el, dar cand e momentul ma blochez si nu mai pot vorbi. Am incercat sa uit de acele sentimente pe care le nutresc pentru el, invatand si citind. Stiu ca nu e cea mai buna solutie pentru ca, realizez ca in curand vom termina liceul.Putin probabil sa ne mai intalnim dupa in aceeasi situatie.
Dar cine sunt eu? Eu sunt fata timida care sta in ultima banca si despre care toti stiu ca invata, doar atat.
Acea fata nu s-ar potrivi deloc cu baiatul vorbaret care stie totul despre masini dar caruia nu-i place deloc sa invete.
Intr-o ora de fizica, fiind foarte plictisita,am privit spre locul unde sta el, langa fereastra, pe randul de langa perete. Am observat ca se uita undeva si nu eram sigura daca ma privea pe mine sau mi se parea. L-am privit o data, i-am zambit, dar am intors repede privirea spre profesoara. N-am reusit sa fiu atenta foarte mult timp lectia era prea complexa pentru mintea mea obosita. Din nou, m-am simtit privita, asa ca m-am intors spre el si i-am raspuns cu o strambatura. Reactia mea l-a facut sa rada si am continuat sa facem schimb de zambete pana la sfarsitul orei.
Acel schimb de priviri mi-a umplut mintea de idei nastrusnice, de vise irealizabile. Era chiar asa de greu de inteles ca vroiam sa ma priveasca doar pe mine? Cu siguranta el nu putea intelege asa ceva, asadar, n-am fost foarte uimita cand l-am vazut stand in banca cu o alta fata.
Daca ar sti adevarul,s-ar schimba? Raspunsul la intrebarea aceasta s-ar putea sa nu-l aflu niciodata. In orele de biologie ma pot declara cea mai fericita deoarece, bancile in care stam sunt foarte apropiate. Cu toate acestea, cel mai frumos lucru pe care i l-am adresat a fost: Ma enervezi.
Iubirea e cu doua taisuri, cu cat te incanta mai mult acum, cu atat te va face sa suferi mai tarziu. Ii invidiez oarecum pe cei care au curajul sa-si declare iubirea fara sa se gandeasca la consecintele unei eventuale dezamagiri.
Eu ma multumesc cu putin si mi-e deajuns sa-l vad in fiecare zi, fericit si zambitor stiind ca exista posibilitatea ca el sa ma fi observat.
Imi amintesc ca prima data cand am stat in aceeasi banca a fost intr-o ora de engleza cand am fost ascultata, iar el m-a ajutat. Nici atunci n-am reusit sa-i spun mai mult de doua cuvinte.
Intr-o zi, cand imi voi aminti, voi zambi spundu-mi: A fost odata...
Gen: fictiune
Observatii cu privire la continut:-
Tipul de critica dorita: simpla
Confesiune
A mai trecut o zi, iar eu nu i-am spus nimic si-l vad in fiecare zi. In fiecare zi ma gandesc la moduri in care as putea sa-i spun ce simt pentru el, dar cand e momentul ma blochez si nu mai pot vorbi. Am incercat sa uit de acele sentimente pe care le nutresc pentru el, invatand si citind. Stiu ca nu e cea mai buna solutie pentru ca, realizez ca in curand vom termina liceul.Putin probabil sa ne mai intalnim dupa in aceeasi situatie.
Dar cine sunt eu? Eu sunt fata timida care sta in ultima banca si despre care toti stiu ca invata, doar atat.
Acea fata nu s-ar potrivi deloc cu baiatul vorbaret care stie totul despre masini dar caruia nu-i place deloc sa invete.
Intr-o ora de fizica, fiind foarte plictisita,am privit spre locul unde sta el, langa fereastra, pe randul de langa perete. Am observat ca se uita undeva si nu eram sigura daca ma privea pe mine sau mi se parea. L-am privit o data, i-am zambit, dar am intors repede privirea spre profesoara. N-am reusit sa fiu atenta foarte mult timp lectia era prea complexa pentru mintea mea obosita. Din nou, m-am simtit privita, asa ca m-am intors spre el si i-am raspuns cu o strambatura. Reactia mea l-a facut sa rada si am continuat sa facem schimb de zambete pana la sfarsitul orei.
Acel schimb de priviri mi-a umplut mintea de idei nastrusnice, de vise irealizabile. Era chiar asa de greu de inteles ca vroiam sa ma priveasca doar pe mine? Cu siguranta el nu putea intelege asa ceva, asadar, n-am fost foarte uimita cand l-am vazut stand in banca cu o alta fata.
Daca ar sti adevarul,s-ar schimba? Raspunsul la intrebarea aceasta s-ar putea sa nu-l aflu niciodata. In orele de biologie ma pot declara cea mai fericita deoarece, bancile in care stam sunt foarte apropiate. Cu toate acestea, cel mai frumos lucru pe care i l-am adresat a fost: Ma enervezi.
Iubirea e cu doua taisuri, cu cat te incanta mai mult acum, cu atat te va face sa suferi mai tarziu. Ii invidiez oarecum pe cei care au curajul sa-si declare iubirea fara sa se gandeasca la consecintele unei eventuale dezamagiri.
Eu ma multumesc cu putin si mi-e deajuns sa-l vad in fiecare zi, fericit si zambitor stiind ca exista posibilitatea ca el sa ma fi observat.
Imi amintesc ca prima data cand am stat in aceeasi banca a fost intr-o ora de engleza cand am fost ascultata, iar el m-a ajutat. Nici atunci n-am reusit sa-i spun mai mult de doua cuvinte.
Intr-o zi, cand imi voi aminti, voi zambi spundu-mi: A fost odata...