Dincolo de hartie si creion +18

[Nywa]

Capitolul 5

Incercam sa numai mut greutatea de pe un picior pe altul, aratand ca am emoti in ai da interviu directorului de publicitate a firmei de manga, care promoveaza si manga mea preferata. Ma rugam din suflet, ca directorul de la Nijikon sa imi dea macar un post de femeie de serviciu, ca nu ma suparat, astfel putand sa fur putin din meserie de la alti. Aud pasi de pe partea cealalta a usi, iar cand aceasta se deschise, am ramas usor suprins, sa vad un tanar atat de frumos, incat nu parea mai mare decat douazeci de ani.
- Te pot ajuta cu ceva? Ma intreba curios, iar ochii aceia albastri, mari, ma priveam intrebatori.
- Buna ziua, ma numesc Yuri Kurasabi, ma prezint politicos, inclinandu-ma usor in fata lui. Am venit aici in urma e-mail-ului pe care mi l-ati trimis, mai adaug si ii dau foaia cu e-mail-ul, scoasa la imprimanta.
Tanarul citi rapid scris, iar eu nu am putut sa nu admir parul negru cu reflexi de bleumarin la lumina, ce parea atat de fin si frumos, aratand ca era ingrijit cu sfintenie.
- Yuri ce ar fi sa stam de vorba la un ceai? Imi propuse, invitandu-ma in apartamentul sau.
Cand am intrat, primul lucru am putut sa observ a fost curatenea, dar si niste tablouri in creion, desenate atat de frumos. Puteam sa vad finetea si atentia cu care a fost creiat aceste tablouri.
- Ce fel de ceai ti-ar placea sa bei? Ma intreba tanarul, iar zambetul sau atat de inocent, incat ma facu sa rosesc foarte usor in obraji.
- Fructe de padure, daca ai, ii raspund, asezandu-ma pe canapea si scotand din rucsacul ce il aveam la mine, o mapa, in care se aflau diferite desene de ale mele.
Dupa vreo zece minute aparu si el, cu o tava din argint, pe care era asezat un ceainic din portelan, doua cesti si o zaharnita. Ma servi cu ceai, apoi ma intreba daca poate sa se uite in mapa. Ii dau voie, iar vocea mea suna ragusita de emotie, fiindca depindeam acum cu adevarat de lucrarile mele. Il auzeam cum scotea din cand in cand cate un o, a si foarte frumos.
- Yuri, tu ai un adevarat talet si cum am spus in e-mail, am nevoie de ajutorul tau pentru a-mi fi asistent, spuse tanarul, facandu-ma sa ridic o spranceana sceptic si curios. Numele meu este Ai Mikazi si sunt un drawn-er manga, imi spuse in sfarsit numele sau, facandu-ma sa casc gura suprins.
Nu ma asteptam ca Ai Mikazi sa fie un barbat si ca el sa imi ceara sa ii fiu asistent. Trag de cateva ori aer in piept pentru a ma calma, apoi il intreb ce trebuie sa fac, fiindca acum aveam ocazia sa invat de la cel mai bun dintre cei mai buni.
- Tu trebuie doar sa imi corectezi desenele, sa imi arati unde am scapari, sa ma ajuti in alcatuirea replicilor si eventual sa imi mai faci prin casa unele treburi. Salariul tau, ma gandeam undeva la saptezeci de yeni japonezi pe saptamana. Vei lucra cu contract, totului tot, imi explica, iar eu imi notam pe o foaie ce trebuia sa aduc maine, ca sa imi faca cartea de munca.
- Ai-sama, eu mai sunt si la facultate si nu am chiar un orar fix pe o zi pe alta, cum facem? Il intreb curios, fiindca nu vroiam sa ii incetinesc munca sau sa il incurc, cu facultatea mea.
- Maine ai putea sa imi aduci orarul pentru poimaine sau ai acum orarul la tine? Ma intreba curios, iar eu i-am dat rapid o foaie pe care aveam scris orele pentru maine.
Incepu sa le parcurga foarte repede, apoi imi spuse, ca maine la ora doua sa vin la el cu C.V.-ul facut la imprimanta, niste desene, copie dupa buletin, certificatul de nastere, notele de la facultate si recomandare de la profesorul de desen. Am aprobat din cap entuziasmat, incercand sa nu par umflat in pene, ca lucrez pentru cineva atat de cunoscut. Am inceput sa vorbim despre una-alta, dar mai mult despre mine si talentul meu la manga. E atat de frumos...

Injuram printre dinti memoria si creierul, fiindca ma chinuiam de mai bine de doua ore si ceva la prostia asta de C.V.. Credeam ca acea scrisoare de recomandare e grea de obtinut, dar Carey-sensei a fost in toane bune - credeam si eu ca era in toane bune, cand a aflat ca sotia lui a nascut doi gemeni-siamezi, baieti, uniti doar usor la manuta de piele -, incat imi facu acea scrisoare de recomandare printre zambete si complimente. Puteam sa ii fi dat sa semneze ca isi da demisia, ca ar fi semnat ca si vedetele, cu ochii inchisi. Oftez usurat cand am terminat prostia aia de C.V., pe care il scot la imprimanta. Asez totul intr-un dosar pe sina, cu foli in interior, bagand acolo actele, pentru a nu ma pune sa le perforez.
- Cati ani ai? Intreb manga Koi ja nai, incercand sa ghicesc acum ani creatorului.
Nu parea ca are mai mult de douazeci de ani, maxim douazeci si trei, dar ar fi cam imposibil, fiindca primul volum a aparut cand eu aveam treisprezece ani. Imi scutur capul si ma trantesc pe pat, privind tavanul de culoarea lavandei. Mai mult ca sigur continua munca tatalui sau si s-a apucat de curand sa deseneze, spun sigur pe mine, zambind prosteste. Inchid ochii si adorm, bucuros ca voi avea ocazia sa lucrez cu cineva in acest domeniu...