[Yaoi] Furtuna numita "adolescenta" (+18)

[YuneSugihara]

CAPITOLUL 8

(VICTOR)
In momentul in care domnul Radulescu, Ovidiu, asa cum mi-a cerut sa ma adresez, m-a luat in brate, am simtit cum starea mea de sanatate se agraveaza, dar eram fericit. As fi putut sa mor in bratele lui. Nu am avut persoane in viata mea carora sa le pese atat de mult de ce se intampla cu mine. El devenise intr-un fel raza mea de speranta, speranta ca voi reusi sa ies din intunericul si raceala create de materialele de sculptura. Lutul si lemnul au fost prietenii mei, insa de cand l-am cunoscut pe Ovidiu, ceva numit afectiunea umana imi incalzeste brusc inima si ma face sa ma simt iubit. Ma simt rascolit de gelozie acum cand ii simt mainile incalzindu-mi corpul. Stiu ca el mi-a spus ca are o persoana speciala pe care o iubeste mai presus de orice, eu probabil nu voi reusi sa fac nimic sa schimb asta. Ma agat de hainele lui in speranta ca de acum incolo voi fi si eu cineva important si voi ocupa un loc in sufletul sau. El nu mi-a mai spus nimic, doar incerca sa ma incalzeasca cu mainile sale si ma tragea din ce in ce mai aproape de pieptul lui.
- Numai asa poti sa fii al meu! Strigam eu disperat prinzand in pumni materialul din care era facut tricoul lui Ovidiu.
- Vrei sa fiu al tau? Ma intreaba uimit. Atunci ma ai. Replica si mai taios acaparandu-mi buzele intr-un sarut dulce ca cea mai fina miere pe care am gustat-o vreodata. Isi apasa buzele peste ale mele, iar eu sunt prea timid pentru a-i putea raspunde la gest. Nici macar nu m-am sarutat vreodata cu cineva, probabil nu as stii cum sa o fac. Am dat de ochii lui verzi care-mi cercetau chipul si felul in care reactionez. Vroiam sa-mi abandonez orice alt gand si sa fac orice imi cerea el.

(OVIDIU)

E atat de minunat sa simti cum cel de langa tine se lasa in vraja pe care o arunci peste el. Sper ca macar pana acum sa-i fi castigat indeajuns increderea incat sa observe ca eu vreau mai mult decat o relatie profesor-elev.
Il tin in brate pe cel pe care il doresc inca de la inceputul anului scolar. Ii simt respiratia fierbinte pe piept si dupa cum ii tremura tot corpul, cred ca plange. Ii mangai spatele cat mai delicat cu putinta si il observ cum incet-incet respiratia ii devine regulata si se opreste din plans. Sarutul meu probabil l-a socat, dar nu aveam de gand sa ma opresc aici. Capul imi svacneste, dar tot ce fac e sa-i sarut degetele lungi si delicate, care totodata au pasiunea unui artist adanc impregnata in ele. Un corp atat de firav ca al lui a faurit din aproape nimic statuia de doi metrii din spatele lui. Sta acolo, langa ea de parca ar incerca sa o protejeze de tot ce i-ar putea face rau.
- Ai vrut ca "el" sa te asculte si sa fie doar al tau...Ii soptesc la ureche senzual. Daca ai fi venit la mine mai demult si mi-ai fi spus exact ce mi-ai dezvaluit astazi am fi gasit o solutine, nu?
- Nu stiu c-ce simt exact. Se inrosi el. Cand sunt langa dumnea...langa tine simt ca nu mai am aer si nu e din vina astmului. Ti-am dat ceva de pret, pentru mine, primul meu sarut.
- Cred ca tot cu mine il vei imparti si pe al doilea. Ii spun atinganu-i buzele cu ale mele din nou trimitandu-mi un fior de plecere in tot corpul. Reactionez asa pentru ca nu am mai avut parte de o partida de foarte mult timp. M-am gandit mereu la Victor si nimeni nu mi-a atras atentia in mod special la club. Haide, te duc de aici. El protesta la auzul cuvintelor mele, apoi cazu vlaguit langa statuie.
- Vreau sa o vada domnul Preda. Vorbea el incet.
- O sa il aduc mai tarziu, important este sa te odihnesti. Il cuprind cu bratul si il duc in masina cu gandul sa ajung cat mai repede acasa sa-i fac un ceai si sa-l pun in pat.
Traversez centrul orasului repede si-mi indrept privirea spre clubul in care Electro cel salbatic, nu Ovidiu tipul calm si stilat dupa care mor toate fetele. In seara asta am show, la naiba!

Stau si-l privesc pe Victor cum e cuprins de un somn dulce, pe care eu consider ca nu l-a mai avut de ceva vreme.

Intors de la club sunt intampinat de Maya care incepe sa cante in gura mare prin hol.
- Ssst, printesa, Victor doarme. O indemn sa vorbeasca mai incet.
- Nu doarme. Ovi, el de ce nu stie de machiaj? Intreba ea.
- Cum adica? Ma impacientez luand-o in brate si intrand in baie.
- Cand i-am zis a facut niste ochisori mai-mari de tot.
Inlatur repede hainele de pe mine si raman la bustul gol si doar cu pantalonii cu tinte pe mine si intru in dormitor fara Maya.
- Fratele tau are ceva important de vorbit, hai ca dupa ce termin verificam temele. Fugi sus.
Singurele lucruri care ma mai tradeaza ca nu sunt intocmai Ovidiu sunt lentilele si machiajul strident. Victor mi se arunca in brate imediat ce intru pe usa si nu-mi cere nicio explicatie.
- Nu vreau sa-mi spui nimic, vreau sa-l descopar eu pe adevaratul Ovidiu. Imi spunea in timp ce mainile lui imi atingeau pieptul dezgolit. Stii cum spun sculptorii la piatra pe care vor sa o modeleze? Ma intreba el. Ii spun "carne", pielea ta e altfel decat "carnea" pe care o sculptez. E calda, e strabatuta de sange in interior, viata...
Victor a insirat multe cuvinte dupa aceea care pareau ca nu au sens. Parea ca ma divinizeaza, ceea ce ma starnea la culme. Il intind pe pat peste mine si incep sa-l sarut pasional tinandu-l cat mai aproape de pieptul meu. Scap un mic scancet de durere cand isi infige degetele in parul meu, dar nu protestez si ii mangai posteriorul. Roseata i se asterne in obrajii sai palizi, insa ma saruta incontinuare apasat, lasandu-mi libertatea sa ma joc cu limbuta lui. Gem usor cand mana lui ajunge incomod intre picioarele mele. Inca nu vreau sa vada ca sunt atat de infierbantat, nu am de gand sa il sperii, inca. Descopera zona aia excitata si scapa un geamat scurt de uimire si placere totodata. Mangaie zona ridicata si ma face sa vreau sa il dezbrac mai repede si sa-i arat cum se foloseste. Isi da singur tricoul jos si ma indeamna sa-i ating pieptul. Ii ating mugurasii de pe piept incet si ii fac sa se intareasca, in timp ce il sarut pe gat si sug pielea moale, lasand semne rosiatice pe tot drumul meu spre sfarcuri. Geme placut pentru auzul meu si-mi tine capul aproape de pieptul sau arcuindu-si spatele. Nu reusesc nimic mai mult, ca inima incepe sa-mi bata ca nebuna cand Maya striga de cealalta parte a usii. Il acopar pe Victor cu primul cearceaf care-mi iese in cale si fac un sprint pana la usa lipaind cu picioarele pe parchet. Deschid usa si plec pentru un sfert de ora din dormitorul meu, acolo unde l-am lasat pe Victor. Rezolv repede cu tema Mayei si ma intorc in camera mea.

- Imi pare rau ca s-a intamplat asa. Rostesc in timp ce ma asez pe pat langa Victor care de rusine isi ascunsese fata in cearceaf. Semena cu o pisicuta fara aparare.
- Nu, e in regula. Spunea de sub materialul cu care era acoperit.
Dupa ce si-a mai venit putin in fire, am reusit sa dau ochii din nou cu el si sa ma prefac nu foarte surprins ca noi, un elev si un profesor am avut mai mult decat o apropiere normala.