28-08-2012, 12:34 AM
VIII
Satenul o privea uimit pe femeia din fata lui, nu putea sa priceapa ceea ce urmarea, ce voia sa faca, nu ii intelegea atitudinea. In urma cu o ora era in stare sa intre in pamant de rusine, iar acum il privea fix in ochii lui albastri de parca nu ar mai simtii teama de care datuse dovada din prima clipa cand il vazuse.
Mana ei ii mangaia incet obrazul atingand cu varful degetelor buzele lui rozali asemeni un pianist clapele indragitului sau instrument. Atingerile fetei ii provoca o senzatie placuta ca si cum ceva foarte fin ii mangaia pielea ramanand in urma lor o fierbinteala. Alex ii cuprinde talia frumoasei lui cu o mana si cu cealalta ii mangaia usor coapsa dreapta ridicandu-i incet rochita alba. Ii saruta incet gatul urcand incet spre buze devenind totul destul de intens si provocator.
In timp ce inimile celor doi bateau amandoua in acelasi timp din fundul holului niste ochii verzi ii privea, le analiza fiecare miscare ca si cum ar trai acele momente dintre cei doi. Incercand sa se apropie de cei doi, barbatul care ii privea se retrasese incet amintindu-si ca era asteptat de Corina la masa. Nu stia cum va da ochii cu blonda care ii incalzise trupul din momentul in care o privise pentru prima data dormind. De cum o vazuse pe aventuiera simtise o prezenta divina, dar nu intelegea cum un simplu om ii trezise simturile, cum o simpla femeie se facuse atat de importanta.
" - Ce are fata asta ? De ce, zise barbatul stangand cu mana dreapta bara de lemn a scarilor, ma controleaza ? Nu mai inteleg nimic . . . Fata asta are aceeasi prezenta ca a lui Stephanie, simt acelasi lucru sunt sigur ! Dar ea nu era om . . . "
Intrerupandu-si sirul de ganduri care nu ii dateau pace, Max isi indreapta privirea spre blondina care il astepta cuminte la masa. Dimplomat din fire primul lucru pe care-l facuse fusese sa isi ceara scuze ca a intarziat, nu voise sa o faca sa il astepte, dar scena dintre Alex si servitoare il oprise pentru cateva minute.
- Ma bucur, zise Max asezandu-se la masa, ca mi-ai acceptat invitatia !
- Placerea, raspunsese Corina zambindu-i brunetului, este de partea mea !
Brunetul o privea insistent incercand sa ii analizeze fiecare gest, miscare ceea ce o punea intr-o postura incomoda pe persoana de langa el, dar dandu-si seama ca o intimidase cu privirile lui, da ordin sa i se aduca o sticla cu vin. Renuntase sa o mai priveasca asemeni unui lucru nepretuit deoarece nu voia sa lase impresia unui obsedat, dar printre glumele lui si chicotelile ei ii mai " fulgera " culoarea albastra a ochiilor.
Sorbind incet lichidul rosu din pahar Max incerca sa evite persoana din fata lui, dar era imposibil orice ar fi facut nu putea sa nu se uite la ea. Il intriga atat de mult, zambetul ei era identic cu cel al Stephaniei, dupa parerea brunetului fiecare gest, trasatura apartinea acelei femei, de parca era chiar ea. Curand astfel de ganduri nu isi mai aveau rost, adica Stephanie murise nu era posibil sa se gandeasca cum ca Corina ar fi ea, era o prostie. Femeia la care se gandea Max fusese prima lui dragoste, defapt ea fusese prima femeie si ultima pe care o iubise, de atunci fusese cu femei doar fizic, niciuna nu reusise sa trezeasca macar pentru cateva secunde o senzatie, un fior.
Primind farfuria cu cina pe care Corina trebuia sa o manance o lasase pe tanara fara cuvinte, in primul rand era prea multa mancare, iar in al doilea rand erau atat de frumos asezate in farfurie astfel incat credeai ca masa fusese pregatita de un bucatar in adevaratul sens al cuvantului. Privirea uimita a blondei il amuza pe Max zambind discret vazand cum fata cu furculita in mana nu stia cu care ingredient sa inceapa. Observand zambetul lui, Corina se incrunta intr-un mod prietenos asemeni unui copil caruia nu i se da ceea ce cere.
- Nu, zise tanara pufnind pe nas, rade de mine ! Chiar nu stiu cu care sa incep !
- Nu rad, zise Max mascandu-si zambetul in paharul de vin, doar ca imi amintesti de sora mea cand era mica, defapt te comporti ca un copil !
Discutia dintre cei doi avusese sa izbucneasca intr-o depanare de amintiri din copilarie, Corina nu avea rabdare sa astepte sa termine Max cu o istorisire din vremea pe cand era inca copil, deoarece ea isi amintea de ceva mult mai amuzant si viceversa. Niciodata nu crezuse Corina ca va rade atat la aceasta cina, adica prima daca avea in gand ca doar vor manca si abia vor schimba cateva cuvinte, dar se inselase Max era un barbat minunat, adica cel putin asa il vedea ea.
- Stai, stai, zise Max neputandu-si abtine rasul, mi-am amintit cand am ramas singur acasa cu servitorii si am plecat noaptea de nebun pe geam sa ma joc cu un catel pe care-l vazusem inainte cu doua zile cand am trecut cu masina ! Stai sa vezi ce am facut, am plecat si abia am ajuns la poarta castelului si am auzit lupi din padure si am inceput sa plang ca ma mananca lupii pana m-a auzit majordomul si a venit si m-a luat in casa !
Rasetele celor doi se auzeau in toata sufrageria, nimeni de mult timp nici macar nu mai zambise in acel castel, iar acum cei doi radeau pana la lacrimi, nimeni nu ar fi crezut ca infumuratul care condusese aceea mosie timp de douazeci de ani s-ar fi simtit atat de bine cu o simpla fata.
Terminand masa cei doi se indreapta incet spre camera in care urma ca fata sa se odihneasca, dar spre deosebire de atmosfera veselea care ii inconjurase la masa acum brunetul era tacut, privind in jos. Degeaba se mai uita Corina la el incercand sa vada daca el zambeste sau era suparat, nu vedea absolut nimic, nici o reactie pe chipul lui. Inaintand mereu fata incepea sa se simta din ce in ce mai stanjenita, se gandea ca din cauza ei el era atat de ingandurat, daca aceea scapare vesela pe care au avut-o ii cauzase aceasta tacere.
Curand au ajuns in fata camerei ei, blondina spera ca acum Max va zice macar un noapte buna.
- Somn usor, zise tanara apasand pe clanta usii, vorbim maine !
- Hmm, raspunse Max apropiindu-se de Corina, asta ramane de vazut !
Heeeeeiii Nix >:D< multumesc ca ma incurajezi mereu ;;)
Sper ca nu v`am dezamagit si maine o sa vin cu un edit daca am greseli de tastare :D
Satenul o privea uimit pe femeia din fata lui, nu putea sa priceapa ceea ce urmarea, ce voia sa faca, nu ii intelegea atitudinea. In urma cu o ora era in stare sa intre in pamant de rusine, iar acum il privea fix in ochii lui albastri de parca nu ar mai simtii teama de care datuse dovada din prima clipa cand il vazuse.
Mana ei ii mangaia incet obrazul atingand cu varful degetelor buzele lui rozali asemeni un pianist clapele indragitului sau instrument. Atingerile fetei ii provoca o senzatie placuta ca si cum ceva foarte fin ii mangaia pielea ramanand in urma lor o fierbinteala. Alex ii cuprinde talia frumoasei lui cu o mana si cu cealalta ii mangaia usor coapsa dreapta ridicandu-i incet rochita alba. Ii saruta incet gatul urcand incet spre buze devenind totul destul de intens si provocator.
In timp ce inimile celor doi bateau amandoua in acelasi timp din fundul holului niste ochii verzi ii privea, le analiza fiecare miscare ca si cum ar trai acele momente dintre cei doi. Incercand sa se apropie de cei doi, barbatul care ii privea se retrasese incet amintindu-si ca era asteptat de Corina la masa. Nu stia cum va da ochii cu blonda care ii incalzise trupul din momentul in care o privise pentru prima data dormind. De cum o vazuse pe aventuiera simtise o prezenta divina, dar nu intelegea cum un simplu om ii trezise simturile, cum o simpla femeie se facuse atat de importanta.
" - Ce are fata asta ? De ce, zise barbatul stangand cu mana dreapta bara de lemn a scarilor, ma controleaza ? Nu mai inteleg nimic . . . Fata asta are aceeasi prezenta ca a lui Stephanie, simt acelasi lucru sunt sigur ! Dar ea nu era om . . . "
Intrerupandu-si sirul de ganduri care nu ii dateau pace, Max isi indreapta privirea spre blondina care il astepta cuminte la masa. Dimplomat din fire primul lucru pe care-l facuse fusese sa isi ceara scuze ca a intarziat, nu voise sa o faca sa il astepte, dar scena dintre Alex si servitoare il oprise pentru cateva minute.
- Ma bucur, zise Max asezandu-se la masa, ca mi-ai acceptat invitatia !
- Placerea, raspunsese Corina zambindu-i brunetului, este de partea mea !
Brunetul o privea insistent incercand sa ii analizeze fiecare gest, miscare ceea ce o punea intr-o postura incomoda pe persoana de langa el, dar dandu-si seama ca o intimidase cu privirile lui, da ordin sa i se aduca o sticla cu vin. Renuntase sa o mai priveasca asemeni unui lucru nepretuit deoarece nu voia sa lase impresia unui obsedat, dar printre glumele lui si chicotelile ei ii mai " fulgera " culoarea albastra a ochiilor.
Sorbind incet lichidul rosu din pahar Max incerca sa evite persoana din fata lui, dar era imposibil orice ar fi facut nu putea sa nu se uite la ea. Il intriga atat de mult, zambetul ei era identic cu cel al Stephaniei, dupa parerea brunetului fiecare gest, trasatura apartinea acelei femei, de parca era chiar ea. Curand astfel de ganduri nu isi mai aveau rost, adica Stephanie murise nu era posibil sa se gandeasca cum ca Corina ar fi ea, era o prostie. Femeia la care se gandea Max fusese prima lui dragoste, defapt ea fusese prima femeie si ultima pe care o iubise, de atunci fusese cu femei doar fizic, niciuna nu reusise sa trezeasca macar pentru cateva secunde o senzatie, un fior.
Primind farfuria cu cina pe care Corina trebuia sa o manance o lasase pe tanara fara cuvinte, in primul rand era prea multa mancare, iar in al doilea rand erau atat de frumos asezate in farfurie astfel incat credeai ca masa fusese pregatita de un bucatar in adevaratul sens al cuvantului. Privirea uimita a blondei il amuza pe Max zambind discret vazand cum fata cu furculita in mana nu stia cu care ingredient sa inceapa. Observand zambetul lui, Corina se incrunta intr-un mod prietenos asemeni unui copil caruia nu i se da ceea ce cere.
- Nu, zise tanara pufnind pe nas, rade de mine ! Chiar nu stiu cu care sa incep !
- Nu rad, zise Max mascandu-si zambetul in paharul de vin, doar ca imi amintesti de sora mea cand era mica, defapt te comporti ca un copil !
Discutia dintre cei doi avusese sa izbucneasca intr-o depanare de amintiri din copilarie, Corina nu avea rabdare sa astepte sa termine Max cu o istorisire din vremea pe cand era inca copil, deoarece ea isi amintea de ceva mult mai amuzant si viceversa. Niciodata nu crezuse Corina ca va rade atat la aceasta cina, adica prima daca avea in gand ca doar vor manca si abia vor schimba cateva cuvinte, dar se inselase Max era un barbat minunat, adica cel putin asa il vedea ea.
- Stai, stai, zise Max neputandu-si abtine rasul, mi-am amintit cand am ramas singur acasa cu servitorii si am plecat noaptea de nebun pe geam sa ma joc cu un catel pe care-l vazusem inainte cu doua zile cand am trecut cu masina ! Stai sa vezi ce am facut, am plecat si abia am ajuns la poarta castelului si am auzit lupi din padure si am inceput sa plang ca ma mananca lupii pana m-a auzit majordomul si a venit si m-a luat in casa !
Rasetele celor doi se auzeau in toata sufrageria, nimeni de mult timp nici macar nu mai zambise in acel castel, iar acum cei doi radeau pana la lacrimi, nimeni nu ar fi crezut ca infumuratul care condusese aceea mosie timp de douazeci de ani s-ar fi simtit atat de bine cu o simpla fata.
Terminand masa cei doi se indreapta incet spre camera in care urma ca fata sa se odihneasca, dar spre deosebire de atmosfera veselea care ii inconjurase la masa acum brunetul era tacut, privind in jos. Degeaba se mai uita Corina la el incercand sa vada daca el zambeste sau era suparat, nu vedea absolut nimic, nici o reactie pe chipul lui. Inaintand mereu fata incepea sa se simta din ce in ce mai stanjenita, se gandea ca din cauza ei el era atat de ingandurat, daca aceea scapare vesela pe care au avut-o ii cauzase aceasta tacere.
Curand au ajuns in fata camerei ei, blondina spera ca acum Max va zice macar un noapte buna.
- Somn usor, zise tanara apasand pe clanta usii, vorbim maine !
- Hmm, raspunse Max apropiindu-se de Corina, asta ramane de vazut !
Heeeeeiii Nix >:D< multumesc ca ma incurajezi mereu ;;)
Sper ca nu v`am dezamagit si maine o sa vin cu un edit daca am greseli de tastare :D