[Yaoi] Lacrimile petalelor de cires

[Kimera]

Multumesc pentru ca lasi comm ca de obicei, Nix. So, next si sper sa-ti placa la fel de mult ca celelalte.

Capitolul 4


Am deschis ochii cand lumina sorelui incepuse sa-mi bata in fata, arzandu-mi practic pielea. M-am ridicat de pe futon si aveam dureri de spate. Am zis bine ca nu era deloc comfortabil si nu intelegeam de ce, cu ce putea sa fie diferit fata de cel de la sediu. Mi-am imbracat kimonoul si mi-am prins ambele sabii la brau, apoi m-am indreptat catre camera amaradului meu. Nu uitasem ce se intamplase aseara, iar daca mai dadea semne suspecte cu siguranta urma sa cer eliminarea lui din grupare. Am dat la o parte shoji-ul* fara sa mai anunt deoarece la ora asta trebuia ca el sa fie treaz. Se pare ca am avut dreptate, tocmai isi pregatea sabiile.
- Trebuie sa ajungem cu documentele cat mai repede asa ca vom pleca acum.
- Grabit mai esti... Fie ca tine.
Ne-am indreptat amandoi spre grajduri pentru a inhama caii, apoi am urcat calare amandoi. Inainte sa plecam anuntasem calugarul sef al templului care cred ca era foarte fericit sa stie ca scapa de noi. Cel putin au fost de buna credinta si ne-au dat cateceva pentru drum. Cu o miscare a mainii si eu si el am pornit in galop catre sediu. Documentele se aflau in mainile mele, astfel puteam sa fiu sigur. Vantul alaturi de praful ce se ridicase ne sufla in fata, facandu-ne sa ne mijim ochii. Aveam impresia ca va veni ploaia in curand, cel putin semnele naturii asta prevesteau. Cand am intrat in poiana, galopand cu viteza inca, am fost atacati de ronini.
Am coborat urgent de pe cal si mi-am scos katana, inclestand-o cu a unuia dintre ei. Erau destul de multi pentru o ambuscada, suficienti cat sa ne inconjoare. Printr-o smucire a mainii reusisem sa-mi eliberez katana si sa-l tai pe cel din fata mea, insa a urmat altul si altul. Cand reuseam sa tai pe unul din ei, aparea altul. Iarba la inceput verde acum devenea patata de suvoaie de sange ce nu se mai opreau. Sunetul metalului predomina in jur la fiecare miscare a mea, a lui Yuudai sau a vreunui ronin. Am simtit cum sunt taiat pe mana dreapta, dar nu am bagat in seama zgarietura ci m-am intors rapid atacandu-l pe cel din spatele meu. In imbulzeala il pierdusem pe Yuudai, nu stiam unde e sau unde lupta, stiam doar ca acum chiar aveam nevoie de ceva ajutor. Simteam deja ca-mi pierd puterea cu fiecare lovitura de sabie pe care o dadeam, cu fiecare pas pe care inca il inaintam, insa asta nu era o prioritate. Trebuia sa protejez documentele chiar si cu viata. La un moment dat am simtit o durere puternica la cap, apoi totul s-a invartit cu mine, eu facand contact cu iarba, apoi... Nimic.
Ploaia rece de toamna nu isi oprea picaturile ce ma invaluiau precum o haina, doar ca in loc sa-mi poarte de cald, alaturi de vantul ce imi ravrasea parul imi racea sufletul mai tare decat deja era. Stateam in fata mormantului parintilor mei si priveam cu durere la piatra funerara, la inscriptii de parca era vina lor ca ei sunt acum plecati din lumea celor vi. Nu intelegeam nimic, de ce au trebuit sa ma lase singur cand eu nu am mai mult de zece ani? Dar, lasa... O sa ii fac mandri, mandri ca au un fiu ce va ajunge prin devotament si curaj unul dintre cei mai buni samurai, asa cum a visat alaturi de amicul sau din copilarie. Sirul gandurilor mi-a fost intrerupt de mana cuiva ce si-a asezat-o pe umarul meu drept. Mi-am intors capul si am fost intampinat de zambetul incurajator al lui Masao.
- Ce faci aici, Masao? Vei raci daca stai in ploaie...
- Uite cine vorbea! Esti tot ud si imi dai sfaturi mie! Oricum... Prietenii adevarati nu te lasa sa faci tampenii...
- Singur. Am completat eu, apoi amandoi am schitat un zambet.
Stiam amandoi ca imi va fi greu sa ma descurc, insa puteam sa ma bazez pe el.
Mi-am deschis incet ochii privind putin in jur la imaginea neclara. Incet-incet reusise sa mi se contureze in fata ochilor. Yuudai ma privea putin ingrijorat si se pare ca exprimase bucurie cand vazuse ca am deschis ochii. Mi-am dus mana la cap si am realizat ca eram bandajat. M-am uitat intrebator catre el, asa ca a decis sa-mi vorbeasca:
- Unul dn ronini te-a lovit in cap, apoi a trebuit sa lupt singur. Te-am adus la centrul medical din cel mai apropiat sat, mai avem de mers pana ajungem, dar mai bine te odihnesti.
- Documentele? Sunt in regula documentele?
- Da, sunt aici.
A spus calm aratandu-mi plicul sigilat exact asa cum mi-l daduse calugarul.
- Ar trebui sa te inscrii oficial in Shinsengumi.
- Nu prea le am cu politica, ajut unde trebuie si cand pot, doar atat.
Am zambit intelegator, cred ca trebuia sa am incredere in el pana la urma. Mi-am inchis ochii fiind obosit. Dupa ce-mi voi reveni, va trebui sa explic foarte clar intarzierea mea.
------------------------------------
Shoji= usi de lemn cu panza, specifice caselor in stil specific nipon.