[Yaoi] Lacrimile petalelor de cires

[Kimera]

Multumesc de com, uite si next-ul!

Capitolul 3

Am simtit cum cineva ma zgaltaia incontinuu facandu-ma sa-mi deschid ochii lenes si sa-l privesc pe cel ce m-a deranjat cu furie. Se pare ca era Masao. M-am ridicat in sezut si cu o voce somnoroasa si iritata am intrebat:
- De ce Budha ma trezesti la ora asta?
- Tu esti surd sau ce? Comandantul are o misiune urgenta pentru tine si pentru inca unu, nu stiu care e ala, dar tu trebuia sa fii treaz deja.
M-am uitat socat la amicul meu incepand sa-i bodogan ca de ce nu a venit mai devreme, apoi am inceput sa ma plimb de colo-colo imbracandu-mi kimonoul si vociferand despre comandantul care nu putea sa anunte misiunea de aseara. Masao radea cu lacrimi de ce puteam sa scot pe gura la nervi, dar stia ca ma voi calma repede. Mi-am luat cele doua sabii, apoi mi-am indreptat pasii spre sala cea mare. m respirat usurat atunci cand realizasem ca celalalt camarad ce avea aceasta misiune intarziase. Comandantul nu parea prea incantat de acest lucru, era deja scos din sarite, asa ca doar m-am asezat si asteptam in liniste. Sunetul usii de lemn isi facu simtit prezenta, iar privirea mi-a fost atintita spre cel ce a intrat- Yuudai?!
- In sfarsit, Yuudai. Acum ca sunteti amandoi aici este timpul sa stiti despre ce misiune este vorba. Daisuke, Yuudai te va insoti deorece implicarea sa in cauza Shinsengumi trebuie sa fie evidenta cat de curand, altfel increderea in el s-ar putea sa nu fie acordata de toti camarazii nostri. Va trebui sa mergeti in orasul alaturat si sa aduceti documente referitoare la ronini. Lista tuturor celor care au fost oficial trecuti ca samurai renegati, iar daca aceasta ajunge in mainile lor atunci s-ar putea ca unele identitati sa fie sterse, iar noi nu vom mai fi capabili sa avem informatii exact ale celor ce trebuie eliminati. Sper ca intelegeti cat de importante sunt acele documente.
Am dat afiramtiv din cap, apoi comandantul ne-a facut semn ca putem pleca. Grozav, o sa am de calatorit pe cal ca sa aduc nu stiu ce papuci ghem de document. Din pacate ordinele erau ordine asa ca un lucru ca nesupunerea era ceva nedemn pentru un samurai. Nici Yuudai nu parea sa manifeste un interes prea mare, dar era de asteptat, misiunea aceasta nu avea nimic interesant, doar aducerea unor documente.
Ne-am indreptat spre grajduri, de unde fiecare din noi am luat cate un cal. Ne-am indreptat apoi spre iesire. Trebuia sa recunosc ca soarta era putin ironica armasarul meu fiind unul alb complet, in timp ce al lui Yuudai era negru. Cum de s-a nimerit asa nici ca stiam. Am incalecat amandoi caii, apoi printr-o singura miscare acestia au pornit la galop. Din informatiile suplimentare pe care ni le daduse comandantul stiam ca acolo vom fi primitit la un templu pentru noaptea ce urma sa vina, asta din cauza faptului ca vom ajunge foarte tarziu in oras. Vantul trecea furios prin parul meu, incercand sa-l ravraseasca, dar era prins. Tropotul cailor se auzea din ce in ce mai tare, niciunul din noi nedorind sa scoata vreun cuvant. Satele prin care treceam pareau pustiite, iar asta era de inteles deoarece nimanui nu-i facea placere sa stea de vorba cu un Shinsengumi. Am marit viteza cailor deoarece soarele era aproape de parasirea cerelui. Norocul nostru a fost ca din intamplare am dat peste o scurtatura, astfel am ajuns in oras. Prima oprire pe care am facut-o a fost la cel de la care trebuia sa iau documentele si nu mi-a fost greu sa-l gasesc. Intre timp, Yuudai avea de gasit acel templu, din moment ce nu aveam sa-l las sa leneveasca. Ne-am intalnit din nou in centrul orasului, de unde movaliul m-a condus inspre acel templu. Privirile calugarilor ne aratau clar cat de doriti eram, dar ca de obicei nu bagam in seama orice nimic de-al lor. Ni s-au prezentat camerele, iar apoi am fost lasati singuri. Mi-am amintit ca nu l-am anuntat pe Yuudai de plecare asa ca pasii mei s-au indreptat catre camera lui. Am avut un fel de surpriza sa realizez ca nu se afla in incaperea lui, asa ca l-am cautat prin templu si pe afara, dar nu era de gasit. Intrasem la banuieli, nu prea imi dadeau prin cap scuze plauzibile pentru absenta lui nerusinata. Cand sa ajung la o concluzie l-am vazut intrant pe poarta templului, asa ca din cativa pasi am fost in fata lui.
- Unde naiba mergi cand tu ar fi trebuit sa stai in templu? tonul meu era usor iritat, asta din cauza ca puteam fi tras la raspundere din vina lui.
- Scuza-ma, dar nu am nevoie de dadaca!
- Nu de dadaca, dar cineva care sa-ti reaminteasca ordinele! Pot sa stiu si eu ce cautai prin oras?!
- Nimic ce ar trebui sa conteze.
Si cu asta se pare ca movaliul a hotarat ca discutia se incheiase asta din cauza faptului ca a plecat in camera lui lasandu-ma acolo ca pe prost. Ti-o platesc eu, Yuudai, doar asteapta! M-am intors in camera mea, unde furios am lasat documentele la loc sigur, iar mai apoi am incercat sa adorm pe acel futon care nu prea mi se parea confortabil. Ma intreb... Ce face Masao acum? La pariu ca tipul n-are treaba, doarme bustean si fara griji, norocosul...