După o muncă îndelungată, idei uitate, reamintite și tot așa, eu și Didd ne`am decis să facem un fic împreună. (: Are o idee, speram noi, originală și speram să vă placă. Așteptam comentarii. Știu că prologul este cam scurt, dar ne revanșăm cu capitolele urmatoare. Vom scrie din două puncte de vedere diferite, evident. Enjoy. (:
Cocktail de vise
Prolog
Gândindu-mă mai bine, poate niciodată nu am fost cu adevarat rivale. Ceea ce la sfârșit ne-a unit au fost chiar aceste diferențe dintre noi. Alb – negru. Zi – noapte. Opusurile se atrag, nu ? Dar prietenia puternică ce a aparut între noi a fost placută. Și nouă… Diferită, dar totuși specială. Era ceva la care nu mă așteptasem niciodată. După ce am ajuns să o cunosc mai bine, am ajuns să-mi dau seama că nu eram așa diferite. Am fost împotriva intrarii ei în trupă. Dar ce puteam face altceva ? Era singura noastră alegere. Știam că lui Seth – fratele meu – îi convenea acest lucru mai mult decât o arata. O iubea. Mult. Îngrozitor de mult. Și da, eram geloasă pe apropierea dintre ea și fratele meu. AL MEU. Așa ar fi trebuit să fie. Dar cum aș fi putut să fiu suparată pe ea ? Cum aș fi putut ? Era dulce, într-un fel ciudat. Desigur, la suprafață o uram. Dar nu era așa. O invidiam pentru faptul că fratele meu îi acorda atâta atenție. Uitasem ultima dată când Seth îmi spusese că nu ar rezista fară mine. Nu cred că mi-o spusese vreodată. Aveam impresia că sunt doar cârpa pe care trebuia să o mai folosească la șters praful, din când în când. Și dacă tot suntem la capitolul familie, aveam impresia că parinții mei o adorau pe Natalie mult prea mult. Sperau să devină nora lor ? Inițial, aș fi spus că nu aș lasa așa ceva să se întâmple. Dar acum, parcă ideea nu mai parea chiar așa îngrozitoare. Distanțarea dintre mine și familie încă nu îmi dadea pace. Îmi lua locul peste tot.
Totuși fratele ei… Oh, fratele ei trebuia să fie al meu. Macar el. Perfecțiunea lui era aproape dureroasă. Dar nici el nu mă iubea ca pe ea. Desigur, era o iubire diferită, dar chiar și așa… Sentimentele mele pentru el erau puternice, îngrozitor de puternice. Îl iubeam. Suna așa simplu. Ce simțeam eu pentru el era mult mai mult decât o simplă iubire. Deși știam că și el mă iubește, nu puteam să nu mă gândesc la felul în care își iubea sora. Era evident cât ținea la ea, o proteja așa mult. Plângeam… dar nu o mai puteam alunga de lângă mine. Asta l-ar fi ranit pe el și pe mine, de-o potrivă. Să știu că pielea mea nu ar mai fi tremurat la atingerile lui, iar inima mea nu ar mai fi luat-o la goană când mi-ar fi strigat numele, era ceva la care nu îndrazneam să mă gândesc. Dar asta s-ar fi întâmplat dacă i-aș fi luat sora de lângă el. Îl iubeam așa mult pe Eric. Era dulce, atent și perfect pentru Hailey Carter – pentru mine. Totuși, câte șanse am avea ? Eu ne-aș da multe șanse. Dar el parea încă indecis, iar asta mă afecta mult. Nu i-aș fi spus. Singura care a știut vreodată de cât de mult mă macinau sentimentele pentru el, era Natalie. Nici macar nu îi spusesem, își daduse seama din privirile pe care i le aruncam lui. Cât de ciudat a fost faptul că deși ieșisem cu mulți baieți, niciunul nu mă facuse să mă simt atât de iubită, ca Eric. Ultimul meu prieten cred că realizase și el asta, încât s-a dat la o parte. Da, fratele ei era singurul care îmi putea face inima să bată cu o sută de kilometri la oră. El era tipul adorabil care mă facea să cred că sunt perfectă. Era singurul pe care l-aș fi vrut vreodată.
Problemele ei m-au înnebunit la început. Seth era prea preocupat de ea. Era așa enervantă, vai, ea, Miss Îndurerată. Nu era vina mea că ea avea probleme psihice. Sau orice ar fi avut… Încă mă enerva, asta scotea sentimentele rele din mine. Încercam să le înabușesc, dar nu puteam suporta să fiu dată la o parte oriunde aparea ea. Existam și eu, să știți. Câteodată mă simțeam aiurea după ce o înjuram sau cine știe ce mai gândeam despre ea. Dar apoi mai facea o prostie și sentimentul acela îmi disparea. Eram și eu draguță până la un punct. Când se credea stapână pe tot ce ar fi trebuit să îmi aparțină – Seth și formația, ca exemplu – mă scotea din minți. I-am acceptat supremația asupra lui Eric – cel puțin, am acceptat faptul că era sora lui și el o iubea – dar nu puteam accepta să îmi ia trupa și fratele. Erau ale mele. Doar de atât mai aveam nevoie. Chiar ceream așa mult ? Nu, nu cred. Oare a realizat vreodată cât m-a afectat tot ce îmi facea ? Eram rivale de mici, asta e adevarat, de când ne-am întâlnit în prima zi de gradiniță. De când ea a îndraznit să îl dea pe Teddy pe jos și de când eu am îndraznit să o calc pe noii pantofi albi. Acum îmi vine să râd când mă gândesc cât am putut-o urî pentru că îmi daduse ursulețul preferat pe jos, în timp ce ea urla pentru că albul pantofilor devenise o nuanță ciudată de maro, datorită prafului. Dar atunci eram copii… de ce am ținut supararea aceasta pentru atâta timp ? Chiar avea vreun rost ? Totuși, dacă nu ar fi fost frații noștri, poate încă ne uram sau ne aruncam priviri ucigatoare pe coridorul școlii. La școală nimeni nu știa care este regina școlii. Se împarțiseră în două tabere. Tabara Hailey și tabara Natalie. Seth și Eric nu se bagau – deși cam aveam impresia că nu erau chiar imparțiali. Nu cred că a realizat cineva cât de mult timp și energie ne lua rivalitatea asta.
Atunci când s-a ivit șansa lui Natalie de a ne parasi, nimeni nu a mai putut gândi clar. Și deși nu credeam că voi spune așa ceva vreodată, să știu că vrea să plece de lângă noi, de lângă mine, mă durea chiar al naibii de mult. Cu toate acestea, eu şi ea nu avem nimic în comun, dar se pare că avem totuşi o legatură una cu cealaltă. Nu aș putea spune cu exactitate ce anume. Ar putea fi faptul că fiecare se înțelege bine cu fratele celeilalte – poate prea bine – sau ar putea fi muzica. Poate chiar rivalitatea aceasta ne leagă. Știm mai multe una despre cealaltă decât oricine altcineva. Vrând să ne facem rau reciproc, am învățat totul despre punctele slabe sau bune, ale fiecareia. Dar orice ar fi, legatura asta era puternică. Atât de puternică încât, dacă ar fi fost ruptă, acest lucru ne-ar fi ranit pe amândouă. Și ar fi cauzat durere și altora. Așa că nu mă mai straduiam să o scot din viața mea. La ce ar mai fi ajutat acum ? Deja țineam la ea prea mult. Sentimentele mele sunt amestecate chiar și acum. Pe de-o parte o iubesc, dar pe de alta simt că vreau să o omor.
Cocktail de vise
Prolog
Gândindu-mă mai bine, poate niciodată nu am fost cu adevarat rivale. Ceea ce la sfârșit ne-a unit au fost chiar aceste diferențe dintre noi. Alb – negru. Zi – noapte. Opusurile se atrag, nu ? Dar prietenia puternică ce a aparut între noi a fost placută. Și nouă… Diferită, dar totuși specială. Era ceva la care nu mă așteptasem niciodată. După ce am ajuns să o cunosc mai bine, am ajuns să-mi dau seama că nu eram așa diferite. Am fost împotriva intrarii ei în trupă. Dar ce puteam face altceva ? Era singura noastră alegere. Știam că lui Seth – fratele meu – îi convenea acest lucru mai mult decât o arata. O iubea. Mult. Îngrozitor de mult. Și da, eram geloasă pe apropierea dintre ea și fratele meu. AL MEU. Așa ar fi trebuit să fie. Dar cum aș fi putut să fiu suparată pe ea ? Cum aș fi putut ? Era dulce, într-un fel ciudat. Desigur, la suprafață o uram. Dar nu era așa. O invidiam pentru faptul că fratele meu îi acorda atâta atenție. Uitasem ultima dată când Seth îmi spusese că nu ar rezista fară mine. Nu cred că mi-o spusese vreodată. Aveam impresia că sunt doar cârpa pe care trebuia să o mai folosească la șters praful, din când în când. Și dacă tot suntem la capitolul familie, aveam impresia că parinții mei o adorau pe Natalie mult prea mult. Sperau să devină nora lor ? Inițial, aș fi spus că nu aș lasa așa ceva să se întâmple. Dar acum, parcă ideea nu mai parea chiar așa îngrozitoare. Distanțarea dintre mine și familie încă nu îmi dadea pace. Îmi lua locul peste tot.
Totuși fratele ei… Oh, fratele ei trebuia să fie al meu. Macar el. Perfecțiunea lui era aproape dureroasă. Dar nici el nu mă iubea ca pe ea. Desigur, era o iubire diferită, dar chiar și așa… Sentimentele mele pentru el erau puternice, îngrozitor de puternice. Îl iubeam. Suna așa simplu. Ce simțeam eu pentru el era mult mai mult decât o simplă iubire. Deși știam că și el mă iubește, nu puteam să nu mă gândesc la felul în care își iubea sora. Era evident cât ținea la ea, o proteja așa mult. Plângeam… dar nu o mai puteam alunga de lângă mine. Asta l-ar fi ranit pe el și pe mine, de-o potrivă. Să știu că pielea mea nu ar mai fi tremurat la atingerile lui, iar inima mea nu ar mai fi luat-o la goană când mi-ar fi strigat numele, era ceva la care nu îndrazneam să mă gândesc. Dar asta s-ar fi întâmplat dacă i-aș fi luat sora de lângă el. Îl iubeam așa mult pe Eric. Era dulce, atent și perfect pentru Hailey Carter – pentru mine. Totuși, câte șanse am avea ? Eu ne-aș da multe șanse. Dar el parea încă indecis, iar asta mă afecta mult. Nu i-aș fi spus. Singura care a știut vreodată de cât de mult mă macinau sentimentele pentru el, era Natalie. Nici macar nu îi spusesem, își daduse seama din privirile pe care i le aruncam lui. Cât de ciudat a fost faptul că deși ieșisem cu mulți baieți, niciunul nu mă facuse să mă simt atât de iubită, ca Eric. Ultimul meu prieten cred că realizase și el asta, încât s-a dat la o parte. Da, fratele ei era singurul care îmi putea face inima să bată cu o sută de kilometri la oră. El era tipul adorabil care mă facea să cred că sunt perfectă. Era singurul pe care l-aș fi vrut vreodată.
Problemele ei m-au înnebunit la început. Seth era prea preocupat de ea. Era așa enervantă, vai, ea, Miss Îndurerată. Nu era vina mea că ea avea probleme psihice. Sau orice ar fi avut… Încă mă enerva, asta scotea sentimentele rele din mine. Încercam să le înabușesc, dar nu puteam suporta să fiu dată la o parte oriunde aparea ea. Existam și eu, să știți. Câteodată mă simțeam aiurea după ce o înjuram sau cine știe ce mai gândeam despre ea. Dar apoi mai facea o prostie și sentimentul acela îmi disparea. Eram și eu draguță până la un punct. Când se credea stapână pe tot ce ar fi trebuit să îmi aparțină – Seth și formația, ca exemplu – mă scotea din minți. I-am acceptat supremația asupra lui Eric – cel puțin, am acceptat faptul că era sora lui și el o iubea – dar nu puteam accepta să îmi ia trupa și fratele. Erau ale mele. Doar de atât mai aveam nevoie. Chiar ceream așa mult ? Nu, nu cred. Oare a realizat vreodată cât m-a afectat tot ce îmi facea ? Eram rivale de mici, asta e adevarat, de când ne-am întâlnit în prima zi de gradiniță. De când ea a îndraznit să îl dea pe Teddy pe jos și de când eu am îndraznit să o calc pe noii pantofi albi. Acum îmi vine să râd când mă gândesc cât am putut-o urî pentru că îmi daduse ursulețul preferat pe jos, în timp ce ea urla pentru că albul pantofilor devenise o nuanță ciudată de maro, datorită prafului. Dar atunci eram copii… de ce am ținut supararea aceasta pentru atâta timp ? Chiar avea vreun rost ? Totuși, dacă nu ar fi fost frații noștri, poate încă ne uram sau ne aruncam priviri ucigatoare pe coridorul școlii. La școală nimeni nu știa care este regina școlii. Se împarțiseră în două tabere. Tabara Hailey și tabara Natalie. Seth și Eric nu se bagau – deși cam aveam impresia că nu erau chiar imparțiali. Nu cred că a realizat cineva cât de mult timp și energie ne lua rivalitatea asta.
Atunci când s-a ivit șansa lui Natalie de a ne parasi, nimeni nu a mai putut gândi clar. Și deși nu credeam că voi spune așa ceva vreodată, să știu că vrea să plece de lângă noi, de lângă mine, mă durea chiar al naibii de mult. Cu toate acestea, eu şi ea nu avem nimic în comun, dar se pare că avem totuşi o legatură una cu cealaltă. Nu aș putea spune cu exactitate ce anume. Ar putea fi faptul că fiecare se înțelege bine cu fratele celeilalte – poate prea bine – sau ar putea fi muzica. Poate chiar rivalitatea aceasta ne leagă. Știm mai multe una despre cealaltă decât oricine altcineva. Vrând să ne facem rau reciproc, am învățat totul despre punctele slabe sau bune, ale fiecareia. Dar orice ar fi, legatura asta era puternică. Atât de puternică încât, dacă ar fi fost ruptă, acest lucru ne-ar fi ranit pe amândouă. Și ar fi cauzat durere și altora. Așa că nu mă mai straduiam să o scot din viața mea. La ce ar mai fi ajutat acum ? Deja țineam la ea prea mult. Sentimentele mele sunt amestecate chiar și acum. Pe de-o parte o iubesc, dar pe de alta simt că vreau să o omor.
Intunecand intunericul,
iata
portile luminii.
iata
portile luminii.